sâmbătă, 13 septembrie 2008

Sex

Stăteam într-una din zilele trecute de vorbă cu cineva şi a venit vorba despre sexualitate. Cei care mă cunosc ştiu că acesta este unul dintre subiectele mele preferate la capitolul "discuţii". Nu am putut totuşi să nu remarc stânjeneala din discursul interlocutorului meu, jena că discută despre ceva atât de natural. Se pare că a discuta este - undeva în percepţia genrală - egal cu a face. Nu discut, pentru că se poate zice că astfel îmi înşel nevasta/soţul. Nu zic nimic (evident, era vorba de chestii generale, chestiile din intimitatea fiecăruia e foarte bine să rămână acolo) de frică să nu fiu catalogat în felul X sau Y. Fuga asta de acest ultim tabu adevarat al umanitaţii este ridicolă în accepţiunea mea. În mod natural mă gândesc că oamenii care sunt atât de puţin deschişi catre dialog (atât de intelectual cât poate fi un dialog despre sexualitate) sunt şi puţin deschişi către a-şi trăi viaţa erotică aşa cum "trebuie". Şi asta îi poate face tare nefericiţi fără să ştie. Refuz totuşi să înţeleg un lucru: de ce copiii pot vedea ştirile de la ora cinci, în care violenţa de limbaj şi cea vizuală este întâlnită la tot pasul şi nu pot vedea doi oameni care fac dragoste, care se iubesc şi care împlinesc - până la urmă - o poruncă divină (creşteţi şi vă înmulţiţi)...