marți, 28 septembrie 2010

Fără titlu

Mie nu îmi place culoarea portocaliu.

Mâna altuia

Interesant. Este foarte interesant a urmări ceea ce se întâmplă aici, în Roumeinia. Guvernanţii îşi bat joc de noi, noi stăm şi urmărim interesaţi desfăşurarea evenimentelor pe Realitatea şi Antena 3, cerem agresivitate de la manifestanţi (deci de la cei care deja fac mai multe ca noi), cerem încă o revoluţie şi nu facem nimic. Stăm şi contemplăm discordia din rândul sindicatelor, privim abulici la paranoia preşedintelui, citim indignaţi ziarele cu limbă moale sau tare, ne amuzăm de Mircea Badea, înjurăm şi blestemăm şi cam atât. Nu facem nimic. Nu ieşim, nu strigam, nu protestăm 2 luni în Piaţa Universităţii, nu ne autodenumim golani, nu dăm cu ouă în mizerii, nimic, nimic, nimic. Stăm şi aşteptăm ca alţii să facă asta pentru noi. Foarte interesantă a fost discuţia pe care am avut-o cu o foarte bună prietenă de-a mea, practic îmi e ca o soră, care se declara siderată că poporul român stă aşa şi nu iese în stradă să dea jos această caricatură prost executată. Eu am întrebat-o de ce nu iese ea să facă tot ceea ce reproşează celorlalţi, la care răspunsul a venit ca o bâtă trasă peste vintrele mele: pentru că eu am copii. Păi, ceilalţi nu au copii?? Scoatem castanele din foc cu mâna altuia?

marți, 21 septembrie 2010

Înapoi la Eden II

O călătorie faină.

Cum vine asta???

Apare Emil Boc la televizor și spune: ”sper ca pe viitor toată lumea să se bucure... chiar dacă reformele sunt dureroase pentru toți”. Adică? Cum mă pot bucura de ceva ce este dureros???? Doar masochist să fiu, dar nu sunt. Bun, să admitem că sunt eu maso... dar mai sunt 22.000.000 indivizi în Roumeinia. Ce șanse ar fi ca ăștia toți să se bucure de reforme dureroase????

luni, 20 septembrie 2010

Actualități


If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you;
If you can trust yourself when all men doubt you,
But make allowance for their doubting too;
If you can wait and not be tired by waiting,
Or, being lied about, don't deal in lies,
Or, being hated, don't give way to hating,
And yet don't look too good, nor talk too wise;

If you can dream - and not make dreams your master;
If you can think - and not make thoughts your aim;
If you can meet with triumph and disaster
And treat those two imposters just the same;
If you can bear to hear the truth you've spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to broken,
And stoop and build 'em up with wornout tools;

If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch-and-toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breath a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: "Hold on";

If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with kings - nor lose the common touch;
If neither foes nor loving friends can hurt you;
If all men count with you, but none too much;
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds' worth of distance run -
Yours is the Earth and everything that's in it,
And - which is more - you'll be a Man my son!


//


Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd
Şi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,
Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,

Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,

Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci
Şi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,

Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,
Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,

Dacă poţi strânge toate câştigurile tale
Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,
Şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,

Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui
Să te slujească încă peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
Afară de voinţa ce le impune spor,

Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
Şi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,

Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şasezeci de clipe de veşnicii,

Mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
Şi, mai presus de toate, un OM –copilul meu!

Dragoș B.

Societatea asta în care trăiesc îmi oferă surprize din ce în ce mai mari. Dacă la loazele astea de politicieni nu mai am nicio pretenție -- trecând pe rând de la extazul Revoluției la tristețea PDSR-ului, de la speranța guvernării de dreapta la tristețea eșecului economic al lui Emil Constantinescu (o fi ceva cu numele Emil în politica românească...), de la milioanele de speranțe legate de un singur nume - Traian Băsescu (dacă spuneai ceva rău de Traian Băsescu în 2005 erau șanse mari să nu îți mai vorbesc o bună perioadă, credeam că va lumina totul, că va aduce România în fața Poloniei, Ungariei și Cehiei, credeam că el este idealul de politician pe care ar putea să îl dea anii 2000, credeam că va face ceea ce ar fi fost normal, m-am înșelat evident), la sila și ura și voma și tot ce mai vreți voi împotriva aceluiași nume -- de la unii dintre băieții ăștia care se dau deținătorii adevărului absolut chiar că aveam pretenții. Mă gâmdeam că măcar societatea civilă are resursele să îmi aducă un mic gram de speranță, că măcar nume cu notorietate pozitivă (nu oameni bine intenționați nepărat, ci doar cu notorietate pozitiva am zis) pot face ceva pentru ca să nu se piardă chiar tot ce ar mai fi de apărat în țara asta, că măcar oamenii care au un cuvânt de spus în fața unor mase (de multe ori de oameni teleghidați care iau de bun tot ce le spun oamenii pe care ei îi venerează care le îndeplinește funcția de agândi pentru ei, căci uneori dau impresia că este foarte greu a gândi, de aceea iau de bun tot ceea ce li se spune să gândească) că măcar aceștia nu sunt atinși de chici, avariție și minimalism. M-am înșelat. Azi am primit o dovadă clară a faptului că unii oameni care au notorietate sunt de fapt niște imagini create de specialiști de marketing și PR, că unii oameni sunt de fapt foarte puțin interesați de binele comun pentru care speram că se luptă ci doresc doar să își satisfacă o dorință retrogradă de manipulare a maselor și de câștig cât se poate de pragmatic, cât se poate de material și de bănesc de pe urma ecologiei - ca să dau numai un exemplu.
Astăzi am postat un răspuns pe site-ul unui anumit ins, mare ecologist, mare verde, mare ce vreți voi - fiecare cum îl percepeți. În subiectul la care am răspuns, posesorul blogului chema masele la o plimbare cu bicicleta, la o plimbare ”cu 15 km/h”... că nu era și așa traficul destul de împiedicat de tot felul de obstacole. Îl întrebam pe duduiul resectiv dacă nu cumva dă dovadă de impostură, căci el este un pasionat șofer, și că mie mi se pare că se adresează maselor ca și cum el ar fi biciclist înrăit iar noi ceilalți niște poluatori răi, pe care el să îi combată. În subiectul său, spunea ceva de genul ”să veniți cu o bicicletă de la un amic dacă nu aveți voi una, dar și mai bine să închiriați una în loc să luați biclă de la cunoscuți - dacă nu aveți una”, moment în care punea un link către o firmă de închiriat biciclete - al cărei patron cine o fi oare? Mie mi s-a părut de fapt că revăd Filantropica. Adică cuiva nu îi mai merge treaba cu închirierile de bicle și se decide altcineva să facă - vezi Doamne - o revoltă a bicicliștilor care vor să protesteze față de numărul mare de mașini (nu mai contează că și ei au acasă câte 2 - 3). Apoi vine și sugestia din subsidiar, ”ia de la Băsescu”...
Poate că nu mi-aș fi exprimat dezamăgirea aici, dar am fost foarte surprins să văd că militantul nostru mi-a șters comentariul în care îl întrebam ceea ce v-am povestit mai sus. Ce trist.

duminică, 19 septembrie 2010

Bani

Banii nu contează atunci când pasiunea este mare.
Eu cred că dacă ați merge aici, banii cheltuiți s-ar putea considera foarte bine investiți, cel puțin din punctul meu de vedere...
Eu deja m-am apucat sa strâng bani.
:)

vineri, 17 septembrie 2010

Buze calde

Extaz și agonie. Cam așa s-ar putea rezuma ”relația” mea cu filosoful Horia Roman Patapievici. Dat fiind ca nu sunt chiar un tip rezonabil (aici pot depune mărturie mai mulți dintre cunoscuții mei), dat fiind că gândesc - din păcate - în termeni absoluți, dat fiind că nu las loc de ”sau - sau” ci doar de ”așa este și punct”, mi-am format o opinie pe care o credeam indestructibilă față de mai multe persoane, o opinie care credeam că este cea corectă și care înțelegeam eu că îmi relevă adevărul despre cei vizați. Una dintre aceste persoane este Horia Roman Patapievici, pe care îl adoram de-a binelea. Bine, erori absolut normale pentru un român - a se citi un naiv - au mai fost posibile în viața mea. Dacă îmi spuneai ceva rău de Băsescu în anul 2005, aflam unde stai, apoi veneam și mă căcam la ușa ta și sunam la ușă și ceream hârtie fără să consider că fac ceva rău. Ba apoi mai aveam și pretenția să îmi mulțumești că eu îți fac un bine iar tu ignorantul nu catadicsești să îmi mulțumești că îți deschid ochii și că îți prezint un adevărat Mesia al politicii românești. Sigur deveneai dușnamul meu după ce te opuneai democratizării țării pe care credeam eu că o va face Băsescu. Te uram. Azi... În fine. Să revin la domnul Patapievici. Urmărind Seratele lui Sava pe iu tub (you tube - pentru cei care mă cred imbecil) am descoperit ceva interviuri cu domnul Patapievici, interviuri care mi-au provocat o certă silă, un dezgust și o ură viscerală, celulară care îmi relevă o disprețuire nemărginită față de ceea ce eu credeam odată că este calea cea bună de urmat pentru a trece de ceea ce azi numin ”perioada de tranziție”. Limitarea și partizanatul (de partea proastă a ”baricadei”) de care dă dovadă acest personaj vine ca un cuțit înfipt în inimă pentru logica mea. Logică ce se credea infailibilă, care se baza pe argumente care PĂREAU valabile la data emiterii lor... Credeam că eu am dreptate iar ceilalți se înșeală amarnic, iar istoria mi-a dovedit că m-am grăbit. Senilitatea de care sunt convins acum că dă dovadă Patapievici mi se părea la o anumită vreme ca fiind manifestarea geniului. Ceea ce odată era minunat, azi e ridicol. Singura constantă în toată istoria vieții mele este de departe Dumnezeu. Oamenii sunt de departe cea mai mare inconstantă, nu neapărat din prisma schimbului lor de opinii, ci din prisma validității acestor opinii în fața istoriei, în fața realităților aflate într-o continuă schimbare. Ceea ce spunea Patapievici acum 10 ani și mie mi se părea că este genial, azi a devenit ridicol, desuet, perimat și lipsit de orice substanță. Clar, dintr-un fan am devenit un profan al lui Patapievici. Deși păstrez încă anumite teze în care găsim convingeri comune (referitoare de regulă la fatalitatea istriei de care poporul român se haulește obsesiv, dar care popor nu a făcut mari eforturi de a interveni volitiv și de a-și lua soarta, destinul, ipoteză absolut plauzibilă și posibilă dacă anumite caracteristici ale indivizilor ar fi fost autoexploatate la o intensitate mai mare sau oricum diferit de modul cum s-a decis a fi exploatate; din păcate și azi mai ”suferim”de această delăsare, ca dovadă situația poitică a prezentului), între admiratorul din mine și Patapievici s-a produs o oarecare ruptură de concepție, s-a produs o dezicere și o separare de ”tabere”. Eu sunt acum un militant convins de stânga, un Che Guevara (comparația nu se face fără a se păstra elementele de modestie necesare, păstrând proporțiile, este evident o comparație forțată), în timp ce el a rămas un ridicol - zic eu - militant de dreapta. Opinia sa conform căreia dreapta înseamnă PDL mă face să zâmbesc. Dreapta nu înseamnă PDL. Falimentul dreptei este evident, nu numai în România, nu numai în Europa de Est, ci oriunde pe mapamond. Dreapta nu mai este la modă, nu mai oferă soluții moderne la problemele tot mai diverse ale interacțiunii umane. Dreapta este moartă. Viitorul este reprezentat de stânga.
O lecție am învățat și eu în viața asta, că oamenii cu buze calde o duc bine în viață...

Roumeinia

Există câteva cuvinte a căror folosire ar trebui interzisă prin lege, căci sunt redundante:
- normal - acest cuvânt nu îşi mai găseşte valoarea din dicţionar, căci în Roumeinia totul este normal (adică şi ceea ce nu ar trebui să fie) sau nimic nu mai este normal.
- niciodată - niciodată nu poţi spune "niciodată".
- corect - ceea ce azi este corect şi dezirabil, mâine poate fi perimat, incorect şi desuet. Contează numai cine are majoritatea în parlament.

miercuri, 15 septembrie 2010

Măi poetule

Deși mi-am scos counterul de la ză list (stăteam tare prost acolo, undeva pe locul 12.000, am zs ca nu mai are rost să mă fac de râs în continuare) am constatat că totuși am câțiva cititori care își mai aruncă ochiul pe acilea pe blogul meu, unii mai fideli, altii ocazionali. Dintr-o oarecare curiozitate am intart și eu pe blogurile lor să văd care ce și cum. Am găsit și bloguri minunate, al căror fan am devenit de îndată și pe care le-am urmărit cu interes și pe care am scris mai multe răspunsuri la subiectele abordate de ei. Dintre acestea aș numi pe FFD (Food For Depresion), Călimara cu Cerneală (deși am avut câteva opinii mai mult sau mai putin contrare, totuși este un bog pe care vă invit să îl urmăriți, asta dacă vreți să aveți de-a face cu ceva scrieri cu adevărat de talent), Zaru Mare (un creator de promo care este atins de geniu în zilele sale bune, un soi de blog ”less is good”), Florin și blogul (unele subiecte discutate pe șleau într-un ton umoristic), sau blogul lui Marius Florescu (despre care am mai scris pe blogul meu). În cazurile mai sus menționate puteți găsi subiecte și abordări pe care eu le găsesc faine. Totuși, am găsit și bloguri care frizează ridicolul, în care blogării - dacă pot să le spun așa - făceau încercări eșuate de scrieri cu pretenții de artă.
Încă din titlul blogului, eu mă plasez evident în sfera amatorismului în ale screrii, așadar nu am pretenția că ceea ce scriu eu aici ar friza în vre-un fel sau altul valoarea scriitoricească.

marți, 14 septembrie 2010

Oameni care s-au pitit bine

Sunt câțiva oameni care au jucat o mare ”fața-scunselea” cu noi și au reușit să se pitească așa de bine că nu-s de găsit pe nicăierea...
O să încep eu lista, dacă vă mai vin și vouă idei, nu ezitați să le publicați.
Așadar:
- Elodia Ghinescu;
- Osama Bin Laden;
- Jimmy Hofa

sâmbătă, 11 septembrie 2010

Show time

După ce am descoperit minunatele showuri date de Rieu peste tot prin lume, după ce m-am lăsat acaparat de simplitatea și geniul lui Raabe, azi am mai descoperit o nouă stea pe scena muzicii de calitate din acest mapamond. Ea se numeste Diane Krall. Uneori petrec ore bune pe youtube urmărind astfel de spectacole și sper că ele vor veni odată și odată și pe la noi. Showul lui Joachim Cortez am avut șansa de a-l vedea, nici nu vă imaginați cât de fain a fost.

marți, 7 septembrie 2010

Încep să înţeleg

Încet - încet încep să înţeleg iţele astea încurcate ale vieţii. Îmi dau seama că nimic nu prea este la întâmplare, totul are un rost, totul este lăsat cu un scop. Uitându-mă în jurul meu şi văzând ce rahaţi de oameni sunt cei mai mulţi dintre români, încep să înţeleg de ce ne pedepseşte Dumnezeu atât de straşnic.

miercuri, 1 septembrie 2010

Dragostea

Mie îmi place să mă îndrăgostesc. Îmi place mult. Caut să mă îndrăgostesc în fiecare zi dacă ar fi posibil, în fiecare oră, caut dragostea perenă. Sunt un vânător de bucurii iar dragostea aduce multe bucurii... Găsesc aproape zilnic motive de a mă înamora, găsesc aproape în fiecare fată un motiv de bucurie şi de admiraţie. Rar am descoperit o femeie cu adevărat urâtă şi probabil că şi pentru aceea se găseau unghiuri avantajoase, numai că nu am avut eu timp să le descopăr. Frumuseţea feminină este uneori atât de perfectă încât mă lasă mut de admiraţie. Găsesc în fiecare săptămână cel puţin o fată cu care aş fugi undeva pe o insulă pustie unde să trăim un rai pământean. Nu există "cea mai frumoasă femeie". Există doar femeie frumoasă şi atât.