tag:blogger.com,1999:blog-69255876674991755112024-03-05T06:01:31.154+02:00banalităţiEugen Ionhttp://www.blogger.com/profile/13526393551300110171noreply@blogger.comBlogger766125tag:blogger.com,1999:blog-6925587667499175511.post-90881406772205693272015-07-07T01:23:00.000+03:002015-07-07T01:35:38.012+03:00Lupta cu mitocănia RATB necesită efortul comun al nostru, al tuturor<div style="text-align: justify;">
Fierb de nervi. Din motive pe care nu are rost să le comentez aici, am fost nevoit să folosesc liniile de noapte ale RATB. Știu că vin în stații la intervale mari de timp, așa că nu mi-am făcut mari speranțe că voi ajunge într-un timp record acasă. Am stat în stații mai mult pe timp de zi decât la unele dintre liniile astea de noapte, asta la oră de vârf așteptând tramvaiul 35 sau 1 (într-o duminică), așa că intervalul de maxim 30 de minute (N119) și 15 minute (N116) în care am poposit prin stații mi s-a părut chiar onorabil. Dar iată la ce situație am asistat: mitocanul șofer de RATB (eu am notat că avea indicativul 4320, dar la cât de nervos eram e posibil să nu fi reținut exact numărul de înmatriculare al mașinii) mergea cu o viteză exagerat de mare pentru o mașină de calibrul unui autobuz. Inițial m-am bucurat, mi-am spus că ajung acasă cu 2 minute mai devreme. Trecem peste faptul că mitocanul lua gropile una după alta, că nu proteja deloc mașina aia și că astfel mi-am explicat de ce la noi la români mașinile cad după 3 ani (Mercedesul a refuzat să dea garanție extinsă pentru mașinile RATB din București), la nemți țin și 20. Bun, că mergea cu viteză, asta e, e mașina lui, RATB are bani căcălău să dea pe piesele enorm de scumpe ale mașinii ăsteia, pe șefii de la RATB nu îi interesează să facă și ei câte un control să vadă cum se merge cu Mercedesurile plătite din banii voștri, nu eu răspund pentru un eventual om pe care l-ar omorî din greșeală și sunt convins că dacă ar intra într-un pom și m-ar omorî pe mine l-aș bântui până și-ar pierde mințile. Acum povestea cu nervii mei: la stația Kogălniceanu a deschis NUMAI ușa din față. La fel a făcut și când m-am urcat eu în mașină, numai că eu am fost sprinten (deși am 102 kilograme) și am fugit la prima ușă, deși eram trecut de ușa 2. În stația Kogălniceanu așadar, era un cuplu cu 2 copii MINORI, unul era în brațele lui taică-su, maxim 3 anișori avea, celălalt pe o tricicletă maxim 7 ani. Mama mai avea în față un cărucior de copii, bănuiesc că era gol. Când pramatia de pe 4320 a ajuns în stație punând o frână de era să ne arunce de se scaune, doamna cu un copil au venit la ușa 2, cu căruciorul într-o mână, cu copilul de pe tricicletă în cealaltă mână, tatăl era și el cu un pici în brațe încercând cu o mână să apuce el tricicleta pentru ca mama să poată urca repede căruciorul în autobuz. Ideea este că imbecilul de șofer nu a deschis ușa 2, a închis-o pe prima și a demarat. Ăia de afară strigau și băteau în ușa autobuzului ca să-i deschidă, un domn de la ușa 1 i-a atras atenția să oprească să îi ia și pe cei 2 soți cu cei 2 copii MINORI. Menționez că era ora 12:15 noaptea, practic în miezul nopții, pentru un moft al unui cocalar, niște copii MINORI au trebuit să mai aștepte alte 45 de minute (probabil) până la sosirea unui nou N116. Ca răzbunare pentru că i s-a făcut morală, șoferul cocalar ne-a dus ca pe niște saci de cartofi, numai în viteză, curbe luate la limită, frâne bruște, demarări ca la Formula 1. Noi ne-am ținut de bări, de scaune, de ce apucam. Eram oricum fericiți, ajungeam la un moment dat acasă, copiii ăia probabil că plângeau în stația Kogălniceanu!!!!</div>
<div style="text-align: justify;">
Am scris la RATB și am primit numărul de înregistrare 19.584. Aștept răspuns.</div>
<div style="text-align: justify;">
Vă rog din suflet, distribuiți această postare de blog pe cât mai multe medii on line, Facebook, Twitter, Pinterest, Google +, Tumblr, etc. </div>
<div style="text-align: justify;">
Lupta cu mitocănia RATB necesită efortul comun al nostru, al tuturor!</div>
Eugen Ionhttp://www.blogger.com/profile/13526393551300110171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6925587667499175511.post-8661012745405179872015-03-23T15:21:00.000+02:002015-03-23T15:21:16.453+02:00Cercul vicios al neputinței noastre<div style="text-align: justify;">
Cred că ne aflăm într-un cerc vicios care duce la tot căcatul ăsta pe care îl trăim în fiecare zi. Aparent ne este imposbil să mai ieșin din acest cerc, fatalitatea răului perpetuat la infinit făcând aproape imposibilă găsirea unei soluții logice de ieșire spre un bine comun universal valabil, sau măcar aplicabil în România. Ceea ce mă intrigă este faptul că nu reușesc să îmi dau seama cine a dat drumul rotativei ăsteia și că orice aș face și cum aș pune problema, tot în cercul vicios ajung. Lucrurile stau cam așa în percepția mea: politicienii fură, deci populația nu îi mai iubește/stimează/respectă. Dacă ei văd că populația tot nu îi mai respectă, atunci și ei nu mai pun interesul comun pe primul loc. Cu toate astea, eu cred că se mai face câte ceva prin țara asta, dar atunci populația vine și aruncă numai vorbe de ocară, că aia nu e bine, că ailaltă e prea scumpă, că e prea mult beton, că e prea multă verdeață, că s-a furat, că nu ne trebuia sau că ne trebuia altceva și așa mai departe. Dacă politicienii văd că orice ar face oricum NIMENI nu apreciază efortul lor, nu își mai dau nici ei interesul pentru ca totul să fie cât mai ok, și atunci încep aberațiile de genul că o lucrare costă la noi de 10 ori mai scump ca la Paris de exemplu. Dacă lucrarea costă de 10 ori mai mult ca la Paris, este normal ca să existe și oameni interesați să le execute, luând și ei o parte bună din profit, astfel că intră și ei în acest joc imbecil. Astfel că, oameni de altfel decenți din rândul populației aleg calea furtului și a prieteniilor cu politicienii neapreciați de populație. La final toată lumea pierde: politicienii ajung pe la închisoare (sau oricum, se leapădă de drumul mântuirii - ceea ce este cel mai grav în opinia mea), populația va avea impozite uriașe care să susțină dorința de furt a politicienilor, lucrările publice se vor executa de către oameni total nepregătiți profesional, astfel încât o investiție va avea durata de viață de 10 ori mai mică decât în Paris. Indiferent ce vor face politicienii, populația va avea întipărită în mentalul colectiv matricea politicianului hoț și pus pe căpătuială, indiferent dacă ceea ce face un politician este bine intenționat sau nu. Și atunci de ce să se mai gândească cineva la binele comun? Adică, din moment ce oricum populația crede despre tine că ești hoț, de ce să temai chinui să faci binele comun și să nu profiți și să vinzi țara asta pe niște caltaboș sau 20 de rochii pentru soție? Cine ar trebui să facă primul pas în ideea reconcilierii și a ieșirii din acest cerc vicios? Eu cred cu tărie că există și politicieni buni, așa cum cred că există și oameni care îi „judecă” pe aceștia corect, dar opinia generală este că unii fură și ceilalți îi flegmează indiferent ce ar face. </div>
<div style="text-align: justify;">
Așadar, ce avem de făcut?</div>
Eugen Ionhttp://www.blogger.com/profile/13526393551300110171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6925587667499175511.post-6794347820172347202015-03-16T18:54:00.001+02:002015-03-16T18:55:57.531+02:00O țară de oameni bizari<div style="text-align: justify;">
Asist oarecum mirat - ca să nu spun scârbit - la o avalanșă de postări din social media prin care oameni de toate pregătirile școlare și toate nivelurile de inteligență încearcă să găsească tot felul de explicații ale faptului că DNA face arestări pe bandă rulantă mai ales din rândul politicienilor de renume din țara asta. Mie nu îmi vine să cred ochilor când văd că ba se spune că DNA este dirijat de FMI, ba că este dirijat de serviciile secrete care doresc instaurarea dictaturii, ba că asistăm la instaurarea unui stat procuroresc, ba că DNA răspunde comenzilor americanilor, ba că se încearcă destructurarea țărișorii acesteia minunate și plină de oameni onești, muncitori, incoruptibili. Deci oamenii nu văd pădurea din cauza copacilor! Este bizar și cel puțin deplasat ca să crezi că dacă un organ al statului bagă la pârnaie <u><b>HOȚI</b></u> acesta o face ca parte a unui plan diabolic de subminare a sufletului nostru național curat și decent și pur ca de îngeri. Până acum aceiași oameni țipau ca din gură de șarpe că în țara asta nu se face nimic pentru stoparea hoției și a corupției, că hoții în costume scumpe fură miliarde și scapă neprinși, că politicienii sunt murdari, pătați, corupți și hoți. Acum se face ceva împotriva lor, munca de ani (poate zeci) a procurorilor dă roade (o fi o coincidență că dosarele s-au maturizat atunci când s-a schimbat șeful DNA??), nenorociții mafioți care (ne-)au furat și (ne-)au batjocorit pe la „televiziunile de știri” fac acum pârnaie, cei care se știu cu musca pe căciulă cred că nici ei nu dorm lin; se mișcă ceva, ne mai dă și nouă poporului ăsta sărac-bogat câte o satisfacție de a vedea pe opresorii noștri și pe cei care au creat statul mafiot transpartidic la pârnaie. </div>
<div style="text-align: justify;">
Da.</div>
<div style="text-align: justify;">
E chiar atât de simplu. </div>
<div style="text-align: justify;">
DNA își face treaba odată cu aducerea unui nou șef acolo!!!</div>
<div style="text-align: justify;">
DNA nu pescuiește oameni nevnovați de pe stradă!!!</div>
<div style="text-align: justify;">
DNA nu face dosare în care nu are nicio probă și arestează oameni numai așa, ca să spună ei chestii și apoi să folosească chestiile alea împotriva inculpaților!!!</div>
<div style="text-align: justify;">
DNA nu face show tv!!!</div>
<div style="text-align: justify;">
DNA arestează și încarcerează hoți!!!</div>
<div style="text-align: justify;">
DNA arestează și încarcerează mafioți!!!</div>
<div style="text-align: justify;">
DNA arestează și încarcerează „primari” care iau 20% din orice contract (cine are firmă de construcții ȘTIE foarte bine că se dă și mai mult dacă vrei contract cu primăria, contract plătit la timp)!!!</div>
<div style="text-align: justify;">
DNA arestează și încarcerează miniștri și mai știu eu ce demnitari mafioți care se folosesc de funcțiile deținute ca să facă bani exprimați în milioane de euro!!!</div>
<div style="text-align: justify;">
De unde mila asta retardă față de hoți?????????</div>
<div style="text-align: justify;">
Terminați odată cu imbecilitățile, anomaliile, opiniile sofiste, victimizarea, opiniile fals conspiratiste și alte asemenea pe care le postați în totala ciudă a logicii pe rețelele de social media!!! Deschideți ochii! Gândiți logic!!! Amintiți-vă de câtă șpagă ați fost nevoit să dați pe ici pe colo prin locurile esențiale pe unde aveați nevoie de câte ceva. Amintiți-vă de câtă suferință au produs mafioții vouă și familiilor voastre (imposibil să nu aveți niciun cunoscut care să fie pensionar și care să nu se plângă că cu pensia pe care o primește de la statul mafiot nu mai poate trăi, căci puterea de cumpărare a scăzut fenomenal în ultimii 10 ani), amintiți-vă de furturile pe care le-au făcut și că prin deciziile aberante prin care se punea jugul pe gâtul poporului ăsta (ete că folosesc și limbaj de lemn) se făceau cât mai mulți bani de furat! Foarte mulți! Bani erau! Au fost și încă mai sunt! Amintiți-vă de toate suferințele voastre și cu siguranță o să vedeți de ce DNA arestează mafioți. Mafioți! Pe voi care sunteți cinstiți nu vă arestează nimeni!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Eugen Ionhttp://www.blogger.com/profile/13526393551300110171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6925587667499175511.post-923882724562765532015-03-15T13:31:00.000+02:002015-03-15T13:39:24.329+02:00Ghidul nudistului începător<div style="text-align: justify;">
Dat fiind că mai mulți dintre voi m-ați întrebat discret despre avantajele și dezavantajele nudismului și mai ales cum să faceți să încercați și voi așa ceva fără a vă produce mari daune psihice, iată că public acest articol care se dorește a fi o colecție de sfaturi pe care eu le-aș da oricui dorește să încerce nudismul și nu a mai făcut-o până acum. Subliniez, acestea sunt sfaturile mele, cu care ceilalți nudiști pot fi sau nu de acord. </div>
<div style="text-align: justify;">
1. În primul rând este foarte important ca mai înainte de toate să discutați cu partenerul/partenera de viață această idee care v-a venit. Așa cum văd eu relațiile dintre un bărbat și o femeie, nu cred că ar trebui să fie un impediment sau o problemă discutarea unei fantezii (hai să îi spunem fantezie totuși) cum este cea de mers la nudism. Cred că să vorbiți despre dorințe este eminamente pozitiv, indiferent cât de tari ar fi aceste dorințe. Discutați, vedeți ce opinie are și partenerul/partenera de viață, apoi luați o decizie. NU vă recomand să faceți nudism dacă partenerul/partenera se opune.</div>
<div style="text-align: justify;">
2. Dacă aveți acordul persoanei de lângă voi sau dacă sunteți singure/singuri, treceți la etapa 2. Pentru început, vă recomand să căutați un loc undeva unde este mai pustiu așa(de preferat ar fi să nu mai fie nimeni prin preajmă), și purcedeți la despuierea aferentă. Desigur, recomand ca aceasta să se facă în prezența persoanei din cuplu, dar dacă aveți acordul ei să mergeți să încercați singură/singur, nu irosiți această șansă. Sunt convins că primele senzații vă vor copleși și că veți considera că cineva stă pitit cu ochii ațintiți pe nudul vostru. Este posibil dar nu este probabil că se întâmplă așa ceva într-un loc retras. Pe la Vadu, Corbu, între Vama Veche și 2 Mai puteți găsi astfel de locuri. Eu am mai auzit și de 23 August, Tuzla, Delta Dunării și așa mai departe, pe primele 3 le-am încercat și le știu sigur că există. Dacă cumva cineva „din greșeală” trece pe lângă locul pustiu în care faceți plajă, nu intrați în panică. Așezați-vă pe burtă sau, dacă vă este exagerat de rușine, trageți un prosop peste voi. </div>
<div style="text-align: justify;">
3. Dacă după primele 2 etape nu ați renunțat la idee, înseamnă că v-a plăcut. Felicitări! Sunteți nudistă/nudist. Bine ați venit în comunitatea noastră. V-am spus eu? Bun, urmează socializarea, partea care face această activitate și mai plăcută. Nudismul alături de alți oameni care practică aceeași activitate este - în opinia mea - și mai plăcut decât nudisml solitar (sau alături de partenerul/partenera de viață). Pentru început, este de preferat să căutați un loc unde nu este exagerat de aglomerat și unde oamenii nu stau chiar unul lângă altul ca sardelele. Un loc unde mai sunt și alți nudiști dar nu este foarte aglomerat vă poate oferi o idee despre cum este să fi supus tirului privirilor celorlalți. Bine, aici intervine vechea discuție, este sau nu este nudismul o activitate sexuală. Ei bine, eu nu cred că există nudist/nudistă care vine la plajă și nu trage cu ochiul - măcar din curiozitate - la nurii vecinei/vecinului de rogojină. Dacă ar sta lângă mine o femeie goală pușcă și eu nu aș vrea să mă uit la ea înseamnă că aș avea o problemă și ar trebui să merg să mă tratez la un pisholog sau doi. Sau poate la mai mulți. Te uiți, după care îți vezi de treaba ta. Asumați-vă această stare încă de la început. Așadar, dacă mergeți printre oameni, încercați să găsiți o poziție de unde să puteți să vedeți dacă cineva vă fotgrafiază pe ascuns. Există din păcate și cocalarii de nudism, acele persoane care vin la acele plaje exclusiv pentru a face poze. Dat fiind că în România nu există un cadru legal pentru această practică, nu se pot intreprinde niciun fel de acțiuni împotriva acelor oameni. Deci luați în calcul că pe o plajă plină (sau în fine, pe o plajă cu oameni) puteți deveni victima unui fotograf labagiu și că astfel puteți ajunge pe site-urile cu nuduri. Apoi, începători fiind, vă recomand să vă despuiați mai discret, adică din poziția șezut. Îmi vine greu să cred că după o experiență sau două de nudism solitar veți fi în postura de a vă dezbrăca din picioare. Nu mai vorbesc despre dezbrăcatul din prima, adică fără a mai merge la plaja pustie... Dacă o faceți, aveți un 10 de la mine. Dar, pentru a evita orice disconfort, dezbrăcați-vă discret. În primele 30 minute veți simți că TOATĂ plaja de oameni prezenți, trecuți și viitori se vor uita fix în zona dumneavoastră genitală. Acum, depinde și de norocul pe care îl aveți, dacă veți nimeri printre nudiști adevărați, fix așa se va și întâmpla, se vor uita și asta e tot, după aceea își vor vedea de viața lor, de plajă, de socializare, de baie în mare și așa mai departe. Dacă nimeriți labagii (99,99% dintre cocalarii de nudism sunt bărbați), probabil că se vor fixa ore bune fix în scoica dumneavoastră. Ghinion pentru începători. Aveți mai multe soluții: stați cu picioarele cât mai apropiate, schimbați poziția perpendiculară pe privirea sa, puneți un prosop peste șold, puneți-vă slipul la loc. Dacă la primele experiențe la nudismul social starea de jenă va fi persistentă uneori chiar și până la plecarea de pe nisip, aceasta se va estompa odată cu exercițiul, astfel că puteți ajunge la performanțe de stat nud pe plajă cărora poate că acum le găsiți cu greu logica. Maximum de evoluție este acela în care nu vă mai pasă de priviri și comentariile cretinilor (ignorați-le și pe acestea) și în care faceți nudism așa cum ați face plajă cu slip, cămașă, geacă și blugi puse toate odată pe dumneavoastră. </div>
<div style="text-align: justify;">
4. Vă dați seama că ați ajuns un nudist 100% (maximum de evoluție) atunci când nu aveți absolut nicio problemă să plecați cu partenerul la o plimbare în pielea goală pe malul mării. Pentru început puteți să vă plimbați 4 - 5 metri așa, ca să testați „terenul”, apoi, libertatea maximă este a voastră.</div>
<div style="text-align: justify;">
Vă urez succes!</div>
Eugen Ionhttp://www.blogger.com/profile/13526393551300110171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6925587667499175511.post-19047150858905500702015-01-19T11:19:00.000+02:002015-01-19T11:19:22.150+02:00Despre sărăcie şi consecinţele ei<div style="text-align: justify;">
Cred că una dintre principalele probleme ale omenirii în acest moment este sărăcia. S-a vorbit despre atacurile ce au avut loc la infama revistă în luna ianuarie, despre terorişti şi despre fundamentalişti, dar nu se spune nicăieri că acei terorişti erau francezi, se marşează foarte mult pe tema religiei lor, dar mai puţin pe naţionalitate. Oare de ce? Simplu, pentru că dacă s-ar discuta despre aşa ceva, atunci Franţa ar trebui să explice cumva cum naibii de s-a ajuns ca cetăţeni de-ai ei să comită o aşa atrocitate, inimaginabilă pe continentul ăsta în anul 2015. Cred că principala problemă este aceea a sărăciei în care se zbat mulţi oameni, fie că sunt născuţi acolo fie că sunt imigraţi (nici fraţii ăia criminali nu îmi păreau nişte oameni cu venituri fantastice), sărăcie care îi împinge pe mulţi să ia decizii radicale cu privire la viaţa lor. Un om care nu mai are nimic de pierdut este un om periculos nu atât pentru el, cât pentru cei care au ceva de pierdut şi în definitiv pentru o societate sănătoasă. Mă uit peste harta unde au loc tot felul de întâmplări din acestea oribile şi observ că în ţările în care islamul este religia dominantă şi oamenii sunt relativ bogaţi nu se întâmplă nimic de breaking news, oamenii au un echilibru care le asigură accesul la alte preocupări decât să omoare în numele lui Dumnezeu. Sărăcia te face manipulabil, te face vulnerabil în faţa celor care au bani să îşi îndeplinească visele. Şi ce vise cumplite au unii... Capitalismul disruge fiinţa umană tocmai pentru că pe cei care nu se nasc genii îi condamnă la sărăcie, pentru ca mai apoi să poată fi folosiţi/cumpăraţi de către cei care se nasc cu capacităţi intelectuale suficient de dezvoltate pentru a putea răzbate în jungla de dreapta. Omul ca fiinţă purtătoare de Duh Sfânt este redus la stadiul de produs, manipulabil, cumpărabil, din care se scoate pe cât se poate de mult Dumnezeu. Ceea ce este strigător la cer este faptul că din omul sărac se scoate Dumnezeu tocmai invocând-ul pe Dumnezeu. Omul sărac, cel care câştigă bani fix numai pentru a plăti facturi (din ce în ce mai mari) şi pentru a lucra ca mână de lucru ieftină, se va răscula, eu de acest lucru sunt aproape sigur, numai că nu am ideea în acest moment cum o va face. Cred că prima etapă ar fi să îşi dea seama că este manipulat de către oamenii care au tot interesul ca aceştia, săracii, să se urască între ei. Cu cât săracii vor refuza mai mult să se urască între ei cu atât planurile "capitaliştilor" vor avea sorţi de izbândă mai mici. Refuzăm să urâm - ar trebui să fie sloganul cu care să combatem ceea ce pare a fi evident, adică nevoia de ură, cultivată prin decese spectaculoase de către persoane pentru care mia de morţi reprezintă pagubă colaterală. Refuzăm să urâm trebuie însă însoţit de alte calităţi, iar dintre astea la loc de cinste (este baza) se află credinţa în Dumnezeu. Cred de asemenea că o mare importanţă o are şi internetul, încercările de a impune AKTA şi alte elemente de limitare a libertăţii în acest mediu sunt o dovadă că acest mediu este locul unde libertatea săracilor (repet, alături de libertatea pe care ţi-o oferă credinţa în Dumnezeu) se manifestă în toată plenitudinea sa. Sărăcia se poate combate cu inteligenţă, iar de oameni inteligenţi dar din păcate săraci, planeta asta nu duce lipsă. </div>
<div style="text-align: justify;">
Există speranţă!</div>
Eugen Ionhttp://www.blogger.com/profile/13526393551300110171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6925587667499175511.post-35870883268314556642015-01-07T21:20:00.000+02:002015-01-07T21:20:45.755+02:00Câteva idei<div style="text-align: justify;">
Sunt convins că despre tragicul eveniment în care mai mulți jurnașiști caricaturiști au fost uciși, va mai curge de azi înainte multă cerneală. Ceea ce am observat eu este însă altceva, că o viață de om se poate contabiliza, că ea valorează mai mult sau mai puțin în funcție de locul unde te naști și în funcție de talentul pe care Dumnezeu ți l-a dat. Viața de om poate să nu valoreze nimic de exemplu dacă te naști în Gaza sau prin Siria sau mai știu eu pe unde prin Pakistan sau pe unde se omoară femei doar pentru că nu poartă corect vălul islamic sau pentru că vor la școală sau pentru că nu se lasă violate, pipăite, scuipate și batjocorite în public. Viața de om poate valora însă suficient de mult încât dacă te omoară unul gestul acesta și pierderea ta să scoată în stradă o țară cu 66.600.000 locuitori și să stârnească o emoție sinceră și profundă la nivel planetar. Am plâns și atunci când au fost omorâți oameni în Gaza, la fel cum am plâns și când au murit oameni în SUA pentru că nu aveau acces la sistemul lor de sănătate pentru că erau prea săraci; am plâns când oamenii au fost uciși deavalma, deopotrivă islamici și creștini, de către niște descreierați în Irak și Siria, așa cum îi plâng și pe jurnaliștii uciși de vom vedea noi cine în Franța. Un lucru este clar, violența nu este o soluție pentru nimic, așa cum pretind unii. Violența - indiferent în ce forme - este retrogradă și antiumană, nimeni nu ar trebui să facă apologia ei. Recunosc, și e am fost violent azi, luat de valul emoției unei crime abominabile am spus că islamul ar trebui interzis în Europa și minaretele demolate. Până la urmă, răspunsul cu violență la violență nu este o soluție, dar este clar că nici paradigmele pe care se bazează societățile din Europa modernă nu mai sunt de actualitate. Se vorbea azi despre Europa decreștinizată ca fiind una dintre cele mai mari erori. Eu sunt perfect de acord, omul fără Dumnezeu este capabil să facă ceea ce au făcut acei nenorociți azi, omul fără Dumnezeu se raportează la om, care om poate fi și o jigodie, nu? Îndepărtarea instituționalizată față de Dumnezeu pe care o fac unele state creștine capitaliste duce la drame pe care cu greu mintea noastră le poate cuprinde acum. Comuniștii cred că mor de ciudă, ei s-au chinuit 45 de ani să-l ucidă pe Dumnezeu, se pare că nu au reușit. Capitaliștii - care au descoperit conceptul imbecil „corect politic” - o fac cu mare succes. </div>
Eugen Ionhttp://www.blogger.com/profile/13526393551300110171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6925587667499175511.post-9632260334145524062014-11-06T16:55:00.003+02:002014-11-06T16:55:54.084+02:00Eu nu pot să car cruci<div style="text-align: justify;">
Mă uit în jurul meu şi văd zi de zi tot felul de oameni în diverse nevoi, oameni care duc pe umeri cruci mai grele sau mai uşoare. Tot în jurul meu văd deseori alţi oameni care aleg să se implice în sprijinirea acestor nevoiaşi care au fost într-un fel sau altul bătuţi de soartă. Şi apoi mă uit la mine. Ce diferenţă enormă, ce sus sunt unii pe scara evoluţiei şi ce aproape sunt ei de mântuire şi ce jos sunt eu şi ce departe de mântuire. Aşa în sinea mea îmi spuneam că e de ajuns să nu fac rău în jurul meu şi să încerc pe cât posibil să îi îndemn şi pe alţii să facă bine, dar cred că mă înşelam amarnic.Nu, nu este de ajuns să îţi duci propia viaţă într-un soi de singurătate de tip nou, trăită în mijlocul oamenilor. Uneori trebuie să te ridici şi să îi ajuţi şi pe alţii să îşi ducă crucea (deseori mai grea decât a mea), trebuie să te mobilizezi, să acţionezi, să întinzi o mână acolo unde nepăsarea îşi face loc. Eu însumi trebuie să fac ceva; dar asta zic de ani buni fără a putea ieşi din stuporul în care am îngheţat de frică acum mai mulţi ani, trebuie să mă înving pe mine însumi, vreau să ajut, pot, dar nu o fac. Habar nu am dacă solilocviul de scuze pe care mi-l invoc mă ajută cumva să fiu mai aproape de un adevărat om, habar nu am dacă scuzele sunt pe bune sau numai inventate de un mecanism de apărare de-al meu (care este inventat probabil de lene), habar nu am dacă cei din jur mă înţeleg sau numai mă judecă, ceea ce ştiu cu mare precizie este că neputinţa mea de a căra cruci nu mi-a adus nimic bun până acum. Oare o exista speranţă pentru mine?</div>
Eugen Ionhttp://www.blogger.com/profile/13526393551300110171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6925587667499175511.post-65324590612405786122014-10-15T20:48:00.001+03:002014-10-15T20:57:34.666+03:00Despre comuniști și despre noi, partea a 19 - a<div style="text-align: justify;">
Copiii. Copiii reprezintă o mare fericire pentru mai toate familiile din România și de ce nu, de oriunde de pe planeta asta. Recunosc franc că nu e și cazul meu, eu nu îmi doresc copii, nu vreau să aduc pe lumea asta de rahat un suflet care să se chinuie așa cum mă chinui eu, care să fie nefericit și să tragă ca un cal pentru nimic toată viața. Cred că o parte din deczia mea am luat-o și din cauza faptului că în anii de după Revoluție viața a căpătat un aspect ciudat din punctul de vedere al încurajării pe care statul nostru o adresează cetățenilor ei să aducă pe lume copii. Știu că înainte de '89 românii erau încurajați pe toate căile să facă mulți copii, cei care nu făceau plăteau niște bani pe care îi primeau cei care aveau mai mulți copii - ca să dau numai un exemplu. Știu că se construiau în draci blocuri pentru clasa muncitoare și că te puteai alege cu un apartament numai trecându-te pe o listă. Dacă îi dădeai la buci secretarei de partid, cea care ținea listele cu repartițiile pe întreprindere, te puteai alege lejer cu un apartaent cu 3 sau 4 camere... Când era gata un bloc care era repartizat la fabrica unde muncești, primeai un apartament cu o chirie modică, asupra căruia aveai drept de preemțiune la cumpărare. Cu mâncarea pe care să o poți oferi copiilor era un pic mai greu, dar îmi amintesc că piețele erau destul de pline, iar dacă nu găseai nimic luai o fasole și rezolvai problema. Azi, cu spațiul locativ este o adevărată problemă pentru tineri care nu au nimic de la nimeni (majoritatea, cred eu), care se căsătoresc și încep totul de la zero: creditul la bancă este singura soluție, bancă ce pune în contractele pe care ești nevoit să le semnezi tot felul de clauze în care ți se garantează că vei fi jupuit de viu până vei achita tot creditul. Înainte era mai fain, puteai opta fie pentru un credit de la CEC (care era într-un cuantum onorabil față de un salariu, nu ca azi, o rată este deseori mai mare ca salariul unui profesor începător - deci un profesor la zorii vieții și care era cu clauze corecte) și achiziția în propietate a unui apartament fie pentru chiria la ICRAL (sau cum naiba se numea, nu mai știu). Aveai deci bani și pentru scutece (din alea de spălai la ele până ți se înroșea mâna, dar aveai bani pentru ele) și pentru pui sau ceafă de porc (după ce stăteai la coadă de minim 2 ore) și pentru un posibil concediu la Eforie Sud (că acolo e mai ieftin). Azi, dacă rata e 250 de euro și salariul 220... Ce îi mai oferi copilului. Apoi, după ce au dat decretul curului, comuniștii au demarat (așa cum am arătat mai sus) construcția de locuințe și - aici e partea nouă - de grădinițe, școli, licee și instituții de învățământ. Era câte o școală aproape de fiecare cvartal de locuințe. Aceleași școli sunt și acum folosite de cei care locuiesc prin zonele respective, căci eu nu am auzit decât de o singură școală construită de la zero după Revoluție, și aia prin sectorul 5 al lui Vanghelie. Alte școli noi nu am auzit să se fi construit. Și nu zic că nu ar fi fost nevoie de ele... Apoi, pe vremea comuniștilor puteai să riști să te apuci să faci o investiție în ceva care să aducă un plus de confort familiei și implicit copilului, căci te puteai baza pe serviciul pe care-l aveai, ba mai mult, exista acel concept de șomaj zero, adică, umbla o legendă conform căreia, dacă te prindea poliția pe stradă la orele la care ar fi trebuit să fi undeva la serviciu, te cam lua la întrebări. Eu nu cred în ea, nu am auzit pe nimeni să fi pățit așa ceva, dar na... Azi, te căsătorești, faci credit la bancă, apoi află șeful tău despre chestia asta, moment în care ești cu adevărat futut, că ăsta o să te frece cum vrea pana lui. Dacă nu îi sugi penisul - cum se zice - riști să ți se zică celebra replică din legenda anilor noștri: auzi, dacă nu îți convine, am 500 de oameni care așteaptă la poartă să îți ia locul. Ori taci și înghiți, ori pleci. Cât pleci, cine plătește rata la hoți (bancă)? Deci când era mai bine? Atunci când aveai de oferit copilului mere și fasole, casă ieftină și vacanță la Eforie, sau azi când are sute de shaormerii, Mc Donalds și KFC, casă scumpă și cu sudoare plătită și vacanțe numai la bunici? Bine, la fel de adevărat este că în aceste vremuri poți să faci 1.000.000 de euro, să îți iei vile și Ferrari, să mergi când vrei la școală (!!!) și așa mai departe. Dar ce ne facem cu tinerii care se nasc oameni normali ci nu intreprinzători așa cum îi vrea societatea capitalistă de dreapta, ce ne facem dacă oamenii nu se nasc cu spirit de afacerist de succes, nu se nasc învingători, dacă nu se nasc genii? Dreapta ne vrea genii, inovatori, capitaliști și așa mai departe. Ce ne facem dacă nu ieșim astfel? Și în comunism puteai să fii deștept, și ei aveau nevoie de astfel de indivizi (și-au dat seama mai greu, după măcelul pe care l-au purtat în anii '50 asupra intelectualilor) deveneai medic, inginer, economist, profesor și așa mai departe. Și ce ingineri aveam pe vremea aia, și ce economiști sau profesori... Ce medici! Azi, dacă răzbești prin toate capcanele pe care ți le pune statul, ajungi să îți trimiți copilul la școală unde dă uneori de profesori din ăia despre care vă povesteam mai sus, cu 220 de euro salariu. Medicii au plecat afară (aici un medic de pe ambulanță are 1800 lei salariu, deci 400 euro), inginerii la fel, profesorii buni îi numeri pe degete. Cine să ne mai învețe copiii meserie dacă toți cei buni au fost izgoniți din țară? Ce învață piticii noștri dacă TVR-ul este distrus (care face cât de cât și cultură, atâta câtă i se dă voie) în timp ce televiziunile la care sunt invitați membri ai societății cu grave carențe educaționale sunt susținute legislativ și moral de clasa politică de la noi? Oare când era mai bine, atunci sau acum? </div>
Eugen Ionhttp://www.blogger.com/profile/13526393551300110171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6925587667499175511.post-15373926177947216102014-07-28T13:12:00.001+03:002014-07-28T13:31:16.874+03:00Vacanța la mare 2014<div style="text-align: justify;">
Ca în fiecare an, atunci când bunul Dumnezeu decide să mă țină sănătos, dau o fugă studențească până pe litoralul nostru, câteva zile (de fiecare dată insuficiente) de stat la plajă, de rupt de stressul de peste an (parcă din ce în ce mai prezent și mai agresiv), relaxare și dolce far niente. Pentru mine, marea și plaja reprezintă maximum de bine pe care viața mi-l poate oferi, nimic altceva nu mi se pare ca fiind cel puțin la fel de fain ca mersul la mare și stat în pielea goală pe plajă. În tot timpul cât am fost acolo nu am purtat DELOC pantofi, ciorapi sau alte asemenea obiecte vestimentare indeispensabile orașului, crocșii mi-au fost prieteni pe tot parcurul deplasării, piciorul gol direct pe iarbă sau nisip fiind în această perioadă regula de aur a vestimentației de vară. Ca în fiecare an, înainte de a pleca am făcut 999 de planuri, ca de fiecare dată nu am avut timp suficient pentru a le duce la îndeplinire pe toate; cred că ar trebui să stau cam 30 de zile pentru a-mi putea satisface pe deplin setea de soare, plajă și pentru a merge peste tot pe unde îmi propun. Anul acesta a fost unul în care mi-am confirmat pentru a nu știu câta oară că chubby (sau oricum, nu skinny) reprezintă idealul de corp de femeie, în opinia mea, cele mai frumoase femei pe care le-am văzut anul acesta pe plajă au fost cele cu forme rotunde, planturoase, bucălate (ca și corp zic), oricum trecute de 30 de ani. Cred că adevărata viață a unei femei începe după această vârstă, am avut această opinie și mai demult, acum sunt din ce în ce mai convins că așa este. Așa că, fetelor, nu vă întristați dacă ați trecut de 21 de ani și corpul capătă forme rubensiene, în opinia mea (și sunt convins că și a majorității domnilor) deveniți și mai sexy astfel. Nu m-a atras niciodată corpul de femeie care te trimitea mai degrabă cu mintea la o copilă decât la o femeie. Femeia așadar trebuie să posede forme. Apoi, am descoperit și eu (abia acum) niște plaje de nudism, ideale din mai multe puncte de vedere (ele sunt celebre, numai că eu nu le-am încercat până anul acesta) și pe care îmi propun să mai merg. Deși concediul a început prost (99% din vina mea) la cazare dând cu vreo 4 milioane mai mult de cum credeam eu, a fost totuși unul dintre cele mai bune din ultimii ani, fie și numai pentru faptul că am reușit performanța (pentru care mă felicit sincer) de a mă rupe mental de stressul de la serviciu și de orice se întâmplă acolo. Mai rar am reușit să mă deconectez total de acesta, anul ăsta am reușit o performanță pe care sper să o mai repet și altă dată. Singurii factori de stress au fost cocalarii din trafic, care, să mă ierte Dumnezeu, dar cred că sunt în mare proporție criminalii de mâine de pe șoselele patriei. Azi cocalar de trafic, mâine criminal cu ochii în lacrimi în accidentul rutier. Cred cu tărie că legislația de la noi ar trebui înăsprită drastic, crescute sancțiunile de câte 4 - 5 ori, altfel nu se poate. Cineva care a vizitat această țară, îmi spunea că în Japonia costă atât de mult dacă faci un accident, că mai degrabă rentează să ajungi cu 3 ore mai târziu dar în siguranță decât să faci un accident. Spunea că, deși japonezii sunt oameni care o duc destul de bine cu banii, totuși nu le convine să fie cei care provoacă un accident, sancțiunea - cel puțin cea financiară - fiind una demnă de luat în calcul. La noi... În fine. Cred că mai este vorba și de neam, al nostru fiind unul cu multe multe probleme, dar nu o să insist în postarea asta. Ceea ce am observat este faptul că pe plajele noastre de nudism sunt două probleme destul de mari - zic eu: 1. majoritatea nudiștilor sunt oameni trecuți de 35 - 40 de ani iar din urmă nu vine o generație care să conserve acest obicei extraordinar de fain. Majoritatea sunt „formați” ca nudiști acum 10 - 20 de ani, astfel că din generația tânără tot mai puțini oameni vin la plajă la nudism, iar motivele sunt multiple: rușinea (de înțeles până la un anumit moment, mai ales dacă nu au rude, prieteni sau cunoștințe care să le povestească despre acest stil de viață), frica de fotografiere (prezentă pe bună dreptate mai ales în rândul doamnelor), lehamitea de textiliștii maneliști care trag cu ochiul (de fapt nu trag cu ochiul, se benoclează retard în modul cel mai grobian) și alte asemenea motive. O altă observație de-a mea este aceea că de la an la an plajele sunt tot mai goale. Puținii oameni care mai practică nudismul fie pleacă în afară (Croația, Grecia, etc) unde condițiile și prețurile sunt cu mult mai bune decât la noi, fie se dispersează pe tot mai multe locuri de încercat libertatea maximă. Din câte am înțeles, încercările de a ne uni în vreo asociație sau un ONG ceva care să susțină în fața legislativului problematica nudismului au eșuat până acum. Sunt sigur că apariția unui cadru legal în care să se poată prctica nudismul ar aduce mai mulți curioși să încerce plaja nud. Dintre chestiile amuzante pe care le-am trăit, menționez pe duduia obeză din a cărui slip pe la spate ieșeau mițoși niște cârlionți plictisiți, pe doamna care stătea veselă crăcănată (la textiliști) și care purta niște bikinii tanga care nu acopereau atât de mult din sexul domniei sale precum își dorea (dar oare asta își dorea??) lăsând mai bine de jumătate pe afară. Sau, amuzant și totodată relaxant, este să vezi cum cățeii alearg veseli pe plajă iar stăpânul - cu limba de un cot - strigând intrigat la pufuleană să stea liniștit și cerând scuze necontenit în stâna și în dreapta pentru că, nu e așa, cățelul nu știe că dacă trece de tine să nu o ia peste cearșaful tău. Cu cât strigă mai tare cu atât ghemotocul alerga mai abitir. Sau, tot amuzant mi s-au părut și discuțiile purtate pe cu voce tare de o familie de moldoveni care povesteau în dulcele grai specific tot felul de pățanii care poate în sine nu reprezentau ceva amuzant, dar povestite în gura mare pe plajă deveneau un show de stand-up la care asistam gratis. De bronzat nu m-am bronzat cum îmi doream, căci am prins cam 4 - 5 zile în care am făcut plajă numai parțial, ploaia fiind uneori prezentă, sau dacă nu ploua și mergeam la plajă totuși, nu era soare mai deloc. Nu vă mai povestesc de faptul că mi-am găsit niște pantofi bestiali la un preț ridicol de mic, că mi-am cumpărat 1 tricou și 1 pereche de pantaloni pentru ca la final să găsesc prin geamantan fix 1 pereche de pantaloni și 1 tricou, că uitasem că mi-am luat crema (am eu o cremă) și am găsit-o întâmplător prin bagaj cu 3 zile înainte să plec. Nu am făcut poze deloc, toate fotografiile trase cu telefonul mobil le-am postat pe Instagram, Twitter și Facebook. Cred că este primul concediu în care nu am făcut poze mai deloc. Nu prea am mai găsit scoici (de regulă vin cu o pungă, culese de mine, pe care le împart celor care doresc). Am fost și la plaja din Vadu, asta după ce am m-au trecut cam 2 tone de traspirație, căci la un moment dat nimerisem pe niște coclauri, oarecum diferite de ceea ce mă așteptam eu. Una peste alta, a fost o vacanță faină, dar care s-a terminat excesiv de rapid. Se confirmă faptul că atunci când faci ceva farte plăcut timpul pur și simplu se comprimă, senzația este că trece foarte foarte repede, că nu ai timp de nimic.. Adevărul este că, cel puțin 2 - 3 zile, când am schimbat aerul poluat de București cu cel fain de mare, am dormit ca un sac într-o gară, mult și bine. Eu unul vă recomand vacanțele aici, pe litoralul nostru, vă recomand să încercați și nudismul (dacă doriți, vă stau la dispoziție cu sfaturi sau tot ce mai aveți nevoie). Mulți dintre cei care au încercat măcar odată au rămas fani, fie că fac nudism alături de ceilalți fie că merg în locuri mai ferite. Serviciile au fost în mare parte ok (nu am mai făcut experimente, am mers unde știam că totul este ok). Un mare minus pentru schimbarea de tarif de la Cassa Ellamy (unde merg de 9 ani) care mi-a stricat un pic din începutul de vacanță, și pentru faptul că în 10 nopți de cazare nu s-a schimbat niciodată așternutul. Minus și la toaletele total retarde care nu se aduc la normalitate (cu costuri foarte mici cred). Un plus la cazarea cu demipensiune inclusă (dacă nu ai foarte mulți bani, este o soluție să iei cazarea cu mic dejun și cină incluse, se gătește excelent), deși la 130 pe noapte la cameră fără baie, frigider și tv (că nu e tv e ok) deja nu mai este tentant. La 100 lei pe noapte așa cum văzusem înainte să schimbe tariful, era o alegere excelentă. O notă mică și pentru primăriile din Vadu, Corbu, Limanu (2 Mai și Vamă) care nu investesc absolut deloc în infrastructură: de aici cred eu și numărul tot mai mic de la an la an care vin pe litoralul nostru. Sau în fine, dacă nu e treaba primăriilor, o notă mică pentru cine trebuie să le facă. 99,99999% la anul tot la noi voi merge la leneveală - asta dacă voi fi sănătos.</div>
Eugen Ionhttp://www.blogger.com/profile/13526393551300110171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6925587667499175511.post-29046897407130547382014-06-17T16:35:00.001+03:002014-06-17T16:35:48.790+03:00Avem sau nu avem dreptate?<div style="text-align: justify;">
Ceea ce mă frapează uneori în discursul public al majorităţii oamenilor (şi uneori chiar şi în discursul meu) este faptul că aceştia (sau eu) nu iau sub nicio formă în considerare posibilitatea ca ceea ce spun ar putea fi cumva, pe undeva, măcar şi parţial, greşit. Vorbim de ca şi cum am fi deţinătorii adevărului absolut, iar în numele acestui fapt considerăm că suntem îndreptăţiţi să jignim, să înjurăm şi să ocărâm pe cel care nu este de aceeaşi parte cu opinia - a se citi adevărul - noastră/nostru. Desfidem pe oricine nu ne cântă în strună şi c greu sau chiar deloc nu acceptăm că am putea greşi. Fantastic, ne trezim demiurgi, ne culcăm zei ai adevărului, totul într-o orbire fantastică. Deşi consider că îmi stăpânesc destul de bine opinia pe care mi-o formez, mă trezesc deseori că aspecte pe care nu le ştiam - şi care schimbă percepţia asupra adevărului meu - apar la suprafaţă; ceea ce până mai ieri mi se părea de neclintit, azi e transformat în praf şi pulbere. Oare de ce mecanism, de ce sistem este nevoie pentru a ne putea face din prima o opinie corectă? Cum putem să facem faţă manipulării într-o epocă în care bombardamentul informatic (cred că acesta este încă un cuvânt mic) este pe zi ce trece mai agresiv, mai subtil, mai subliminal? Descoperind aspecte care pot ajuta şi pe alţii să îşi facă o opinie corectă, cum, prin ce mecanism le putem oferi informaţia într-un mod care să fie convingător? Simpla oferire a argumentelor nu este ok, nu funcţionează, indivizii şi masele cred mai degrabă un zvon acuzator, în care se dă o sentinţă (manipulatorie evident) decât o explicaţie logică. Aici este miza. Până la urmă, datorăm societăţii sau ne datorăm unii altora adevărul? Adevărul mântuieşte? Dacă şti că ceva este într-un anume fel şi vezi oameni care înjură din ignoranţă sau din răutate, este ok să ieşi să explici ceea ce ştii sau nu? Contează să avem opinii corecte? Un solilocviu de zeci de întrebări cu privire la adevăr îmi stau încă pitite în cap...</div>
Eugen Ionhttp://www.blogger.com/profile/13526393551300110171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6925587667499175511.post-85020714143922207112014-03-12T20:57:00.002+02:002014-03-12T21:00:00.722+02:00Studenții<div style="text-align: justify;">
Era o vreme când studențimea din România reprezenta o sursă inepuizabilă de speranță pentru poporul acesta. Începând de la rezultatele remarcabile obținute pe băncile facultăților, care mai apoi se confirmau prin profesioniștii de prim rang pe care instituțiile de învățământ le produceau, continuând cu manifestările din stradă împotriva diferitelor abuzuri ale conducerilor țării, studenții au reprezentat un punct de reper bine definit în cultura socială a României. Studenții erau suficient de maturi ca să poată ieși în stradă și insuficient de bătrâni ca să le fie frică de sistem, indiferent de cum s-a numit acesta. Imediat după Revoluție (eu voi continua să îi spun Revoluție, măcar și din respect pentru cei care au ieșit cu sufletul curat în stradă în acea perioadă) studenții au reprezentat catalizatorul necesar protestelor generate de acapararea puterii de către neocomuniști, în ciuda faptului că la baricade au fost cu totul și cu totul alte persoane decât cele care au primit funcții și demnități în statul acesta. Apoi ceva s-a întâmplat. Ultimul lider al studenților de care eu am auzit (deși am fost și eu vreo 4 ani student) a fost Marian Munteanu, despre care azi nu mai scrie nimeni nimic. Habar nu am ce mai face, probabil că „băieții” au avut grijă să îi șteargă numele din cartea de istorie, căci îmi e greu să cred că un luptător ca el s-a decis pur și simplu să se retragă din viața publică. Studenții din ziua de azi au fost dezbrăcați de orice imagine rebelă, de performanțe, de unitate, de trăire. Studenții de astăzi sunt doar mase de tineri care aspiră la ceva, la o funcție, la o pregătire din care se poate produce bani, eventual mulți. Studenții nu mai sunt o prezență în mentalul colectiv al anului 2014, au fost pedepsiți (înlocuiți) cu drăgușene și viorici de la Clejani. Omul anului acesta numai are nicio așteptare de la studențime, iar această stare de fapt are o dublă cauză: 1. studențimea, moartă de foame (ca deapururea aș îndrăzni să spun), moartă de sete, fără viitor și fără speranță, tace. Când ați mai văzut studenți în stradă și mai ales pentru ce? Nu mai este unitate, nu mai este acțiune, studențimea a ațipit. 2. îmi place să cred că această ștergere a studențimii din sufletele noastre s-a făcut în mod sistematic, voit, profesinist, dirijat meșterit de către oamenii care se tem de studențime. O să ziceți că sufăr de teoria conspirației, iar eu nu o să vă contrazic. Parcă niciodată studențimea nu a fost atât de tăcută și mai ales absentă dintre noi. Păcat. Un suflet nu moare niciodată, poate la un moment dat acest suflet se va trezi și ne va arăta că mai are (încă) forță. </div>
Eugen Ionhttp://www.blogger.com/profile/13526393551300110171noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-6925587667499175511.post-79994473107189700102014-02-17T19:40:00.002+02:002014-02-17T19:46:24.117+02:00Cum să transformi o zi banală într-una memorabilă<div style="text-align: left;">
<span style="text-align: justify;">Simplu, având pur și simplu ghinion. M-am trezit ca de obicei la ora prestabilită pentru a merge la seviciu. „Încă o zi banală” mi-am zis în barbă și apoi am plecat galeș către baie. Am luat Matizelul si am pornit relativ vesel spre serviciu. După 3 - 4 minute de mers, acesta a dat un scurt dar evident rateu, motorul fiind pe punctul de a muri. Mi-am adus aminte cum am rămas eu cu Dacia B 23 JXL pe panta de la Mircea Vulcanescu - de mă înjurau toti troleibusiștii ca se chinuiau să mă ocolească, sau cum am rămas cu Matizelul meu viteaz pe panta de la Piața de flori de la Coșbuc. Ce sa zic, e o aventură să vii la serviciu fără să iei piciorul de pe accelerație și să condci precum tataia lui tataia. Apoi am luat tone de înjurături (se pare că este limbajul multora dintre cei care doresc să facă o reclamație) pentru că din cauza ceții nu s-a mai transmis nu știu ce căcat de biatlon sau așa ceva. Apoi m-a sunat un nene care dorea să îi vândă lui Ion Țiriac un Trabant, să îi fac și lui legătura cu „omu' ăla” (e pe bune!!!!). După ce mi-am curățat un pic bujiile, am constatat vesel că Matizelul nu ține și l-am împachetat și l-am încuiat și l-am lăsat frumușel în parcare. De aici începe distracția. Caut în portofel și văd că din motive care îmi scapă mi-am lăsat cardul RATB acasă. Merg și iau o panaramă din aia de cartelă, apoi mă pun pe așteptat. Îmi fac traseul în cap: orice până la Muzeul Satului, apoi traversare și iau 41, apoi pe jos o stație. După 20 de minute mă mir că încă mai sunt în stație, deși trecuseră mai bine de 15 autobuze. Mă întreb: „dar ce pana mea fac???”. Răspunsul - oarecum surprinzator - a sosit instant: așteptam un 282. Reconfigurare traseu. Zic, lasă că dacă tot am stat un an, iau 282 până la Basarab și apoi iau 35. Ajung la Basarab și - LOOOGIC - îmi iau 4 (patru) gogoși. Îmi era foarte foame. Când am coborât din 282, tramvaiul era în stația de sosire. Zic: „aaa, am timp, că ăștia până de dau jos, până una alta, până se cacă (oare ce face dacă îl trece căcarea pe traseu????)”. Nu am avut. Pfffff, și astea vin la 15 minute.. Numai că, surpiză, după 3 minute apare un tramvai. Zâmbesc satisfăcut că am și gogoșile și a venit repede și tramvaiul, după care cu o oarecare stupoate constat ca 35-ul meu era de fapt un 44, adică a făcut galeș la dreapta, lăsându-mă să halesc pofticios toate cele 4 gogoși. Între timp am admirat triștii-taximetriștii fără comenzi, murind de foame, ceea ce mi-a mai îmbunat situația. După ce am halit cateva gogoși (4), am constatat că am ceva pe obraz. Am căutat unicul șervețel pe care îl primisem de la gogșerie și pe care îl pierdusem (nici acum nu știu unde), așa ca m-am șters cu ambalajul de la o gogoașe. M-am suit tacticos în tramvai unde am început să butonez la mobil. Apoi la un moment dat i-am oferit locul unei doamne, care se uita chiorâș la mine și care a ezitat în primă instanță să preia locul oferit cu atâta candoare de mine. Când am ajuns acasă am înțeles și de ce: crema de vanilie care poposise în colțul gurii mele, era acum întinsă foarte elegant pe toată bărbia.</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="text-align: justify;">P.S.</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="text-align: justify;">Mă duc să îmi pilesc seasul.</span></div>
Eugen Ionhttp://www.blogger.com/profile/13526393551300110171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6925587667499175511.post-36118099336619031362014-02-08T20:13:00.001+02:002014-02-08T20:13:36.307+02:00Apropierea de Dumnezeu<div style="text-align: justify;">
Îmi tot zburdă în minte zicerea aceea conform căreia „iubirea lui Dumnezeu față de cel mai mare păcătos al lumii este mai mare ca iubirea celui mai mare sfânt către Dumnezeu”. Cuvântul pe care doresc să îl subliniez este „iubire”, căci eu cred că numai așa putem să ajungem la Dumnezeu, prin iubire. Prin ură nu ajungem nicăieri, ne însingurăm, ne despărțim de oameni, de bine, de tot ceea ce ne-ar putea aduce un beneficiu în încercarea noastră de a ne mântui. Nebunii nu par apropiați de Dumnezeu tocmai pentru că ei nu mai pot iubi așa cum o face un om sănătos, nebunii se limitează numai la „a exista”. Lacuna de iubire îi ține departe de Dumnezeu, dar nu îi privează de mântuire (fericiți cei săraci cu duhul), pe când omul cu suflet rău nu are această soluție la îndemână. Apropierea unui om față de Dumnezeu este așadar un semn al iubirii. În fine, am mai multe idei în cap, dar inspirație zero pentru a vi le spune și vouă așa cum le trăiesc eu... </div>
Eugen Ionhttp://www.blogger.com/profile/13526393551300110171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6925587667499175511.post-30972282393026972532014-01-23T18:38:00.000+02:002014-01-23T18:38:09.840+02:00Ne-a fost șterpelită indignarea<div style="text-align: justify;">
Indignați-vă. Fiți vigilenți. Nu lăsați orânduirea să vă prostească, fiți cu băgare de seamă și luați atitudine atunci când vi se încalcă demnitatea, onoarea, dreptul vostru la un trai decent, nepoluat, strigați când are loc o nedreptate, când cei mici și slabi sunt călcați în picioare de cei mari și puternici, ridicați vocea voastră și spuneți nu când indecența, prostul gust, incompetența sau chiciul vă atacă viața. Stați drepți în fața scuturilor opresorilor, aduceți-le flori, fiți cu sufletul împăcat că sunteți de partea bună a baricadei și chemați-vă cunoștințele alături de voi. Ridicați simbolic pumnul și strigați ceva, strigați-vă păsul, cauza, crezul. Iată o palidă creionare a ceea ce înseamnă a te indigna. Dar ce ne facem dacă începem să constatăm că răspunsurile la unele dintre întrebările noastre ne duc într-un cazan cu mirare, dacă după ce ne mirăm constatăm că indignarea noastră a fost șterpelită ștrengărește și folosită la obținerea unei alte inepții decât cea asupra căreia ne revărsăm supărarea? Ce facem dacă după mai multe experiențe eșuate nu ne mai rămâne nici măcar această formă de fragedă libertate, indignarea? Ne mai putem indigna, mai putem crede în puritatea unei cauze dacă vedem că susținătorii ei se bălăcesc în aceeași mlaștină cu opresorii noștri, cu ticăloșii, vânzătorii sau mișeii? Oare câți indignați curați mai ies din case crezând că ceea ce fac este bun și drept și nu sunt victimele unei meșteșugite manipulări de masă? Oare câți merg la proteste fără să ia în calcul și ipoteza că ar putea fi manipulați cumva și că gestul lor dalb și îngeresc nu este prelucrat de către minți și suflete negre în ceva nociv și toxic pentru societate? Câte cauze drepte și neîntinate de interese meschine - mai mici sau mai mari - cunoașteți? Mai putem să credem în cei care se urcă eroic pe baricade sau pe piedestale pentru ca să ne vorbească, atunci când îi vedem că după o perioadă pupă mâini murdare și primesc câte un os de ros? Este bine să ne lăsăm conduși, să nu ne punem întrebări, să urmăm persoana cea mai carismatică și mai guralivă, și mai sus cocoțată? </div>
<div style="text-align: justify;">
Indignați-vă, dar nu fiți naivi. </div>
Eugen Ionhttp://www.blogger.com/profile/13526393551300110171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6925587667499175511.post-38365477024395905582014-01-21T22:54:00.001+02:002014-01-21T22:55:01.539+02:00Cu o moarte toți suntem datori<div style="text-align: justify;">
Fie că murim anonimi, fie că murim eroi, până la urmă cu o moarte toți suntem datori. Întrebarea care se pune este care moarte este mai tristă, mai dramatică, care viață este irosită și care împlinită, cea anonima sau cea eroică? Există vreo diferență între moartea celebră și cea anonimă? Care este diferența între un om care moare din cauză că avionul său s-a prăbușit și omul care moare pentru că nu are bani să își trateze o boală și moare cu zile - cum se zice în popor? De ce unele morți sunt mai plânse ca altele, până la urmă nu sunt tot decese? Când moare un actor e doliu în toată țara, când moare un zidar nu plânge nimeni în afara familiei lui. Oare nu tot o pierdere e și aia? Cum se face că de fiecare dată când mor oameni nevinovați, cumva vina ajunge tot la politicieni sau la decidenți? Eu cred că din fiecare moarte se poate învăța câte ceva, fiecare moarte spune câte o poveste. Absolut fiecare.</div>
Eugen Ionhttp://www.blogger.com/profile/13526393551300110171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6925587667499175511.post-79101839742415662992013-12-31T01:43:00.002+02:002013-12-31T01:45:07.473+02:00Momentul acela<div style="text-align: justify;">
Toți ne gândim măcar odată în viață la momentul acela, cum va arăta lumea după ce în mod fizic noi vom dispărea. Fiecare din noi ne dorim să lăsăm ceva în urma noastră, fie că este vorba despre ceva material sau imaterial, dorm să credem că vom trăi cumva în memoria celor care ne-au cunoscut numai într-o lumină pozitivă, caldă, ușor cosmetizată și deseori amuzantă (ăia la Paraziții spuneau că dacă mori te uită toți în 2 zile). Ceva din spiritul nostru va supraviețui memoriei colective, de regulă aspecte pozitive. Cea mai mare pedeapsă pe care o poate primi un om - să moară - șterge cumva din memoria colectivă faptele noastre abominabile, reprobabile, greșelile noastre omenești, răutățile și sadismele pe care le-am practicat cu mai mult sau mai puțin discernământ. Toți ne dorim să lăsăm umanității (sau măcar contemporaneității) câte o dâră din spiritul nostru. Dar oare noi cât îi mai ținem minte pe cei care au „plecat”? Cât timp am acordat memoriei celor care nu mai sunt printre noi? Așadar...</div>
Eugen Ionhttp://www.blogger.com/profile/13526393551300110171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6925587667499175511.post-61946852845291508312013-12-30T23:05:00.002+02:002013-12-30T23:05:53.584+02:00Mâine la doișpe<div style="text-align: justify;">
Nici nu vreau să mă gândesc ce va fi mâine pe la ora asta, câte tone de LMA și pupici și chestii vor fi lansate în eter - a se citi on lain - , iar la fix ora doișpe, uamenii, în loc să iasă pe balcon să arunce cu petarde și să chiuie ca copchiii ăia de 8 ani care au primit cea mai tare biclă din istorie vor încerca să posteze ceva la fix doișpe, adicătelea la trecerea dintre ani (ăla vechi rău și hâtru, ăla nou bun și bogat și vesel și cu de toate, că de, omu' speră...) toate astea exagt când chioru dintr-o țară de uorbi va sosi la TV să își țină discursul moralizator și ușor patriarhal, moderat șăgalnic (transmis în direct din sânul votanților de la Brașov - să zicem), pe care boboru' amețit de alcohool îl va rumega spunnd „bă, de bine de rău ăsta...”. Mâine iar va fi o zi clasică, în care nimic nu mă va mișca, în care vom mima iar fericirea, bucuria, entuziasmul, în care vom spera (deșart) din nou, în care vom fi mai buni, mai înțelegători, mai nu știu cum. Mâine va fi o zi ca oricare altă zi de 31 decembrie. Nimic nou. </div>
Eugen Ionhttp://www.blogger.com/profile/13526393551300110171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6925587667499175511.post-69814191320425301922013-12-28T14:51:00.002+02:002013-12-28T14:51:25.815+02:00Viața este grea<div style="text-align: justify;">
Societatea actuală, societatea modernă îi marginalizează fantastic pe proști, practic, în ziua de azi a fi prost este un lux, un moft pe care nu toți și-l mai permit. Tot mai multe aspecte ale existenței devin din ce în ce mai complicate - ceea ce este desigur o prostie - sunt tot mai puțin accesibile omului de rând needucat, omului simplu, prost, cu un intelect mediu spre limitat. Începând de la simpla taxare a unui bilet în mijloacele de transport în comun și până la reclamele la cele mai simple obiecte care sunt exagerat de încărcate cu mesaje inaccesibile unei minți ușoare, tot ceea ce societatea noastră oferă pe post de mijloc de subzistență este inutil și ilogic complicat. Dorința de nou, de nemaiîntâlnit, de original, de progres cu orice scop, transformă până și cele mai banale obiecte în scule complicate si uneori periculoase. Ce este azi banalul telefon de ieri, simpla conversație telefonică de ieri ce a devenit azi? Ce este azi gătitul dacă nu o utilizare de cât mai multe ustensile care de care mai motorizate (robot de bucătărie, mixer, blender, etc) care inlocuiesc toate folosirea unui simplu și banal cuțit? Exemple se pot da cu miile, ideea este că traiul simplu, al omului simplu, care nu își complică viața și trăește arhaic, banal, a devenit unul imposibil de imitat și retrograd. În ziua de azi nu ne mai permitem să fim banali, proști (în sensul frumos al cuvântului - în accepțiunea mea are și un sens pozitiv), am fost depășiți de omul modern, arianul, cel care știe și poate să facă tot ce se face pentru a-și ușura viața, dar care în realitate mai rău și-o complică. Dacă vrei trai simplu e musai să îți găsești un loc undeva izolat și să te organizezi singur, căci societatea nu te mai acceptă simplu, ea te vrea modern, instruit, arian. </div>
Eugen Ionhttp://www.blogger.com/profile/13526393551300110171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6925587667499175511.post-32165283097550773062013-12-25T13:42:00.002+02:002013-12-25T13:42:52.681+02:00Dumnezeu te iubește, fie că îți convine asta sau nu<div style="text-align: justify;">
Din milioanele de ore petrecute de către mine pe internet, am citit odată chestia care dă și titlul articolului ăsta, chestie care mie mi s-a părut esența creștinismului. Dumnezeu ne iubește, asta este sigur 100%, numai că unii dintre noi, copleșiți de grijile cotidiene, alegem uneori să ne depărtăm de la El, de la legea sa, de la poruncile sale. Cred că prezentarea unui Dumnezeu răzbunător, care stă cu sabia scoasă permanent pentru a ne tăia capul și a ne pedepsi drastic la cel mai mic păcat, este o imagine care nu Îi reflectă întreaga iubire și grație a mântuitorului nostru. Dumnezeu este iubire, este iertare, Dumnezeu este salvatorul nostru ci nu cel care ne osândește, cred că Arsenie Boca avea o foarte bună replică care mă ajută pe mine să îmi susțin articolul: „iubirea lui Dumnezeu față de cel mai mare păcătos de pe Pământ este mai mare ca iubirea celui mai mare sfânt față de Dumnezeu”. Așadar, există speranță, există iubire, iertare, adevăr. Desigur, nu trebuie să spunem bun atunci, păcătuiesc în voie căci iată că la final totul îmi va fi iertat, ci trebuie să căutăm permanent să îi facem voia, să ne arătăm și noi iubirea față de El. Dreapta Judecată ne va pune pe fiecare pe scara lui Iacov, mai sus sau mai jos, în funcție de dragostea pe care i-o arătăm și pe care i-o purtăm în sufletele noastre, și nu cred că e bine să fim în josul scării. Poate că din cauza unei vieți mai grele sau a mai știu eu cărui motiv unii dintre noi ne îndepărtăm de Dumnezeu și nu putem vedea cu adevărat slava și puterea sa, dar în toată această perioadă Dumnezeu ne-a iubit - de câte ori nu ni s-a întâmplat să vedem lucrurile altfel în funcție de cât timp trece, iar aici putem să comparăm modul cum vedeam anii comunismului din România în 1989, în 1990, în 2000 sau acum. Fie că L-am negat, fie că L-am uitat, Dumnezeu ne-a iubit, fie că asta ne-a convenit sau nu. </div>
Eugen Ionhttp://www.blogger.com/profile/13526393551300110171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6925587667499175511.post-41021202716168953932013-10-13T21:35:00.001+03:002013-10-13T21:42:45.060+03:00Te-aș blestema, dar nu meriți atâta atenție!<div style="text-align: justify;">
Ateii. Tentația la care sunt supus este aceea de a acționa precum acționează ei, adică să dea cu căcat în ceea ce nu înțeleg, dar în seara asta mi-am propus să adopt o altfel de atitudine. Așadar, ce înseamnă după opinia mea un ateu? Un ateu este un om care pur și simplu nu a avut noroc, care nu este capabil să înțeleagă evidența, căruia din motive care mie îmi scapă cu desăvârșire Dumnezeu a ales să nu li se releve sub nicio formă. Probabil că Dumnezeu a ales cumva ca dintre atei să se mântuiască câțiva, și aceștia să fie de fapt biciul pe care Atotputernicul să îl folosească pentru a ne testa nouă, ăstora de ne declarăm mari creștini, credința și stăruința în iubirea față de El. Este imposibil ca după milioanele de gesturi de evidență creștină să ajungi în nedorita stare de a te declara ateu, este gestul de maxim autism spiritual și existențial pe care un individ îl poate face, dar cum menirea mea pe planeta asta nu este aceea de a-i judeca pe alții, îi las în imbecilitatea lor să clocăie în ignoranță și aroganță, deși un suflet salvat valorează cât 1.000 de suflete drepte... Deci și eu greșesc... Ceea ce nu am înțeles sub nicio formă, este de ce ateii nu se mulțumesc să stea în ignoranța lor călduță acolo și să se iubească pe sine până la epuizare și vin în spațiul public încercând să mă convingă pe mine credinciosul că greșesc. Eu am venit vreodată să te osândesc pe tine ateul așa cum o faci tu zilnic? Eu am venit vreodată să îți dau ție lecții de morală ateule? Eu am venit vreodată să fac mișto de valorile tale deșarte, să iau în derâdere ceea ce tu crezi (și îți garantez că te înșeli) că este corect? Atunci tu de ce îmi ataci valorile în care eu cred? De ce ataci numai creștinismul ci nu și islamul? Îți e frică cumva cumva că mai știu eu ce descreierat retardat din mai știu eu ce țară islamistă te va amenința că îți ia viața dacă spui ceva de islam? Creștinii nu te amenință și nici nu o vor face vreodată. Cei mai mulți dintre ei nici măcar nu te vor blestema. Ești și așa tu destul de blestemat de alegerea ta irațională pe care ești pregătit să o aperi cu prețul vieții tale, ești gata ca în numele unor sofisme să te arunci ilogic și antagonic în brațele morții, ești gata să faci orice gest numai ca să mă faci să regret alegerea mea, orgoliul tău imbecil nu îți oferă nici o scăpare, nu poți accepta că te înșeli nici în fața evidenței, dar de ce trebuie să dai cu căcat în ceea ce nu înțelegi? De ce trebuie să mă jignești pe mine? De ce nu poți accepta că eu am ajuns acolo unde tu nu poți ajunge pentru că îți este imposibil să treci mai încolo de propia ta persoană? Tu nu ești nimic pentru universul acesta, nici eu nu sunt. Diferența între mine este și tine este că eu realizez că mâine pot fi unul dintre cei 96 de morți cotidieni de la știrile ProTv, tu crezi că tot universul se învârte în jurul existenței tale numai pentru că tu te uiți la univers din interiorul sufletului tău meschin și mic. Cu ce sunt eu mai presus de un african care moare de foame? Cu nimic. Tu însă crezi că deții adevărurile profunde ale planetei și din discursul tău retard nu pot scoate spre folosința publică nici măcar un gând, nicio idee, nimic util alctcuiva decât propiei tale persoane. Să declari că Dumnezeu nu există, să faci mișto de biserică și de cei care cu evlavie calcă pragurile sale mie mi se pare o agresiune mai mare asupra sufletului decât cea pe care o făcea comunismul. Au fost și comuniști care au crezut în Dumnezeu dar care - din slăbiciune - au ales să stea cuminți în banca lor și să declare că-s atei. Tu, ateule, faci tot ce poți ca să distrugi Biserica, mai abitir precum comuniștii. Tu, ateule, ești mai înverșunat ca sataniștii - pe care îi știu doar din povești și pe care nu îi văd în viața de zi cu zi așa cum te văd pe tine. Tu, mizerabilule, ești speța cea mai de jos a speciei umane, sub taximetriști, violatori, ucigași, căci tu ucizi (sau îți dorești să ucizi) spiritul cel mai înalt care sălășuiește într-un om. Tu, ateule, ești cel care - în retardul tău egoist - ucizi sufletele slabe care caută liniștea călduță în locul războiului întru cuvânt. Tu, precum diavolul, cu revoltă încerci să stârnești revoltă. Vei aduna lângă tine numai sufletele slabe, oamenii cu tărie de caracter și cu suflete mari vor rămâne de partea cea curată. Te-aș blestema, dar nu meriți atâta atenție!</div>
Eugen Ionhttp://www.blogger.com/profile/13526393551300110171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6925587667499175511.post-55903080787737151282013-10-06T18:40:00.001+03:002013-10-06T18:45:09.208+03:00Cum văd eu libertatea<div style="text-align: justify;">
Libertate. Sub acest cuvânt se ascund sute de interpretări, sute de percepții, fiecare om punând în acest termen valoarea care îl reprezintă cel mai mult. Libertatea este una pentru un sfânt, una pentru un hoț, una pentru un pușcăriaș și așa mai departe. Pentru fiecare dintre ei libertate este un termen diferit. Desigur, există și termene larg acceptate ca fiind definiții ale libertății, cum ar fi de exemplu libertatea de exprimare, de circulație, de opinie și așa mai departe. Eu cred că forma maximă de libertate se obține în creștinismul ortodox, căci a avea acces la mântuire este cel mai mare cadou și cea mai mare șansă pe care viața ți-o poate oferi. Aparent libertatea aceasta este ilogică, cum poți fi liber supunându-te la ceva? Ei bine, oare un copil de 2 ani dacă este liber ci nu supus părinților (apărat de aceștia) nu este el sortit pieirii? Așa și creștinul ortodox, el este liber tocmai pentru că are acces la învățătura ortodoxă, nu este singur, nu este lipsit de sens, de noima pe care o dă vieții imensa dragoste divină. Cred că libertatea mea este superioară de aceea a unui ateu, căci eu L-am găsit pe Dumnezeu, am găsit acea formă de cunoaștere care eliberează, nu înțeleg foarte bine cum poți să vezi și să nu crezi. Libertatea de tip individualist a unui ateu mi se pare meschină deoarece nu duce nicăieri mai târziu de hic et nunc, nu are nicio valoare nici pentru umanitate nici pentru individ. Un islamist este mai liber ca un ateu, căci el în neștiința lui se îndreaptă către ceva superior, către Dumnezeu, în timp ce ateul mimează libertatea exact în forma cea mai cruntă de înlănțuire și robie. Papa Francisc deschide larg brațele către celelalte religii tocmai pentru că (așa cred eu) își dă seama că a te îndrepta către Dumnezeu este forma cea mai mare de libertate pe care un individ o poate experimenta, singurii care sunt total (auto)excluși fiind cei ce aleg robia în locul libertății. Libertatea prin supunere este un paradox pe care numai supușii care au gustat din euforia ortodoxiei îl pot revela la maxima sa amplitudine.</div>
Eugen Ionhttp://www.blogger.com/profile/13526393551300110171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6925587667499175511.post-26564339965944034012013-10-02T20:06:00.001+03:002013-10-02T20:11:35.105+03:00Oameni care au murit degeaba<div style="text-align: justify;">
Este fantastic cât de puține lucruri au învățat românii din experiența lagărului, pușcăriei, inepției regimului comuniștilor. Este fantastic cât de puține lecții ne-am însușit ca neam, cât de multe dintre experiențele ilogice pe care le zeflemeam la comuniști sunt astăzi întâlnite la tot pasul. De exemplu, mă frapează atitudinea pe care noi românii o avem față de cel de lângă noi care exprimă o opinie. Este dureros să vezi că principiul comunist conform căruia „cine nu e cu noi e împotriva noastră” este purtat la loc de cinste în discursul public al exagerat de multor oameni. Nu putem accepta că ne înșelăm, nu putem accepta că există undeva pe planeta asta cineva care are alte argumente decât cele pe care le aducem noi, nu înțelegem că pentru unul și același subiect există puncte de vedere diferite. Dacă cineva crede altceva de cum credem noi, automat ăla este un cretin, un neica nimeni, un neisprăvit, un nemilos, hoț, criminal și așa mai departe. Dacă ești de acord cu eutanasierea cățeilor pentru că ai fost atacat fără să faci nimic de o haită de nenumărați câini înfometați într-o seara rece de noiembrie, ești nemilos. Ăsta este numai unul din exemplele pe care le pot da, subiecte care să vină în sprijinul subiectului sunt sute de mii, luați la întâmplare pe oricare. În condițiile astea stăteam și mă întrebam ce rost mai are eroismul? Ce rost a avut ca niște oameni să facă închisoare pentru un ideal (acela exprimat foarte elegant de Ion Rațiu, care spunea: mă voi bate până la moarte pentru dreptul tău de a nu fi de acord cu mine), ce rost mai are să fi trecut prin fenomenul Pitești dacă la 40 de ani după aceea constați cu uimire că majoritatea nu te lasă să ai o altă opinie? Nu pentru asta au luptat eroii români? Nu pentru normalitatea diversității de opinie au luptat ei? Nu pentru libertatea de a-mi forma o opinie și de a o spune liber au stat cu zecile de ani prin păduri, înfometați, triști, trădați, în frig și frică? De ce dacă am o opinie contrară tu trebuie să îmi spui mie cuvinte pe care cu greu hârtia le poate suporta? De ce un judecător sau un politician este măscărit și umilit public pentru deciziile pe care le ia? Pai nu NOI i-am pus acolo să ia decizii pentru binele nostru comun (nu, nu fac apologia politicienilor, vorbesc ca principiu)? Oare ce simte un supraviețuitor al închisorilor politice ale comunismului când se uită și vede unde am ajuns și unde suntem față de ce și-au dorit colegii săi de celulă? Oare oamenii ăia au murit degeaba? Sunt sute de alte întrebări care îmi umbla în solilocviu în cap.</div>
Eugen Ionhttp://www.blogger.com/profile/13526393551300110171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6925587667499175511.post-12128347133654924982013-09-29T13:01:00.001+03:002013-09-29T13:01:17.158+03:00Cine deține adevărul?<div style="text-align: justify;">
Este una dintre întrebările fundamentale ale umanității: cine deține adevărul, cine are dreptate atunci când afirmă ceva, cine este mare și cine este mic, cine și-a format o opinie corectă și cine este manipulat, cum trebuie organizată societatea astfel încât oamenii să fie toți fericiți? Opinia mea e clară, în materie de adevăr cred că sfintele învățături creștin ortodoxe sunt cele care sunt drepte și care s-au păstrat nealterate de sute de ani. Ceea ce gândea Ștefan cel Mare acum 400 de ani este perfect valabil și azi dacă e să ne raportăm la ortodoxie. Esența e aceeași, filosofia aceeași, s-au schimbat numai oamenii și tehnologia. Și atunci erau oameni bogați și săraci, și atunci erau deștepți și proști, și atunci erau absolut toate categoriile de oameni care se regăsesc și astăzi, de la trădători la sfinți. Sunt milioane de dovezi că Dumnezeu există, numai că sunt puțini care au ochii deschiși să le vadă. Unii neagă evidența numai pentru că orgoliul lor nu le dă voie să accepte că s-au înșelat, acest gen de oameni fiind răspândiți în foarte multe tipologii întâlnite zi de zi sub diverse forme: de la egoiști la înfumurați, de la hoți la trădători, de la mincinoși la escroci. Toți aceștia consideră cumva că dețin adevărul, că lumea trebuie construită așa cum o văd ei, că a fi smerit sau altfel de cum sunt ei este un gest de slăbiciune, nu acceptă dialogul și dezbaterea pe tema adevărului. Să stai de vorbă cu un om care nu acceptă că se poate înșela este cea mai mare pierdere de timp, cu toate că Dumnezeu ne învață că trebuie să facem tot ce se poate pentru a aduce lumina adevărului în sufletele tuturor oamenilor, recuperarea unui suflet întunecat fiind considerată una dintre cele mai mari victorii ale creștinismului. Numai că lupta cu mințile mici și sufletele meschine este deseori foarte grea, trebuie să fii un luptător, să încerci de zeci și sute de ori acolo unde eșecul pare a fi veșnic instalat. Să înveți smerenia pe un îngâmfat este cred eu cea mai mare provocare pe care viața ți-o poate oferi, dar dacă reușești să îi aduci în fața ochilor adevărul (consider apriori că învățătura ortodoxă este adevărul) atunci vei avea cele mai mari satisfacții. Să poți să îi ajuți pe cei de lângă tine este o onoare pe care viața ți-o oferă, trebuie doar să îndrăznești, să încerci, este un privilegiu pe care cei mai mulți nu îl înțeleg tocmai pentru că se uită prea des înspre sine ci nu înspre adevăr. Omul nu este un adevăr în sine, nu trăiește nimic veritabil în singurătate ci numai o mare minciună (singura excepție sunt pustnicii, dar aceia nu sunt cu adevărat singuri ci își trăiesc singurătatea fizică înconjurați de milioane de prieteni, îngerii lui Dumnezeu și chiar Dumnezeu însuși). Omul social nu are cum să își fie suficient sie însuși, are nevoie de comunicare cu cei din jur, însă nu am înțeles de ce sunt și oameni care preferă interacțiunea negativă în locul celei care ne stă tuturor la dispoziție, cea pozitivă, din care toți oamenii vor fi fericiți ci nu numai egoiștii. Judecând după întreaga suferință pe care a suportato umanitatea delaungul timpului ca urmare a aplicării „adevărului negru”, pot trage cu ușurință concluzia că aceștia se înșeală, adevărul nu se află în posesia lor, există alte căi pe care trebuie să le urmeze. </div>
<div style="text-align: justify;">
Propun să acționăm cu toții după legea ortodoxiei.</div>
Eugen Ionhttp://www.blogger.com/profile/13526393551300110171noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-6925587667499175511.post-77763930779930312532013-08-18T18:47:00.001+03:002013-08-21T23:08:31.500+03:00Despre nudism, câteva considerente personale<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Nudismul este în accepțiunea mea forma maximă de libertate pe care un om și-o poate permite, cea mai la îndemână frondă asupra statului. Deși în cultura umană dealungul timpului nuditatea nu a reprezentat un asemenea tabu ca în zilele noastre, nudismul instituționalizat - să îi spunem așa - se practică de la începutul secolului trecut. Dar ce este nudismul? Iată ce ne spune wikipedia dacă tastăm „nudism”: „<span style="background-color: white; line-height: 19.1875px;">Nudiștii nu consideră că nuditatea este degradantă, imorală sau indecentă, argumentând că nudismul este o stare naturală, deoarece omul se naște în stare nudă. </span><span style="background-color: white; line-height: 19.1875px;">Filosofia naturistă promovează respectul pentru propriul corp, grija pentru sănătatea proprie și prețuirea contactului cu elementele naturii. Naturiștii au convingerea că expunerea corpului nud oferă numeroase beneficii asupra sănătății fizice și psihice și că permite o mai bună acceptare propriei persoane și a semenilor. </span><span style="background-color: white; line-height: 19.1875px;">Prin nudism se promovează un înalt grad de libertate asociat ființei umane, o libertate prezentă atât în înfățișarea lor, precum și în personalitatea acestora, o personalitate integră și puternică.” După cum observați, nudismul este considerat o formă de libertate asociată ființei umane, fără ca nuditatea în sine să fie considerată degradantă, imorală sau indecentă. Așadar, faptul că stai gol/goală într-un anumit loc social (de regulă pe plajele special amenajate, dar sunt și cazuri în care nudiștii se întâlnesc și în alte spații special amenajate) nu mai este considerat o rușine așa cum marea majoritate a oamenilor etichetează nuditatea. Desigur, curiozitatea și atracția față de sexul opus există și nu cred că există nudiști care atunci când ajung pe plajă sunt total indiferenți față de celelalte persoane care stau goale, diferența față de un textilist fiind aceea că după 5 - 10 minute de „cercetare” și satisfacere a unei curiozități absolut naturale, interesul se estompează. Vorbeam cu niște amici care îmi spuneau că ei nu ar putea sta la nudiști tocmai pentru că ar fi tot timpul activi din punct de vedere sexual. Cred că asta ține de un soi de atitudine greșită pe care o au față de nuditate, dacă ar privi totul ca fiind parte din normalitate poate că ar putea și ei să se bucure de beneficiile nudismului. Prin practica de nudism cred că se înlătură acest tabu al goliciunii, odată depășită această barieră oamenii devenind - în opinia mea - mult mai deschiși, mai prietenoși, socializează mai ușor, sunt mai pașnici. Eu de fiecare dată când am mers la plajele de nudiști am întâlnit oameni care mi s-au părut mult mai deschiși și mai sociabili ca ceilalți - față de care nu am simțit nicio apropiere. Nota bene, la plajele de nudiști majoritatea oamenilor citesc sau au preocupări ce nu se regăsesc pe celelalte plaje. Nudismul nu implică (sau nu ar trebui să implice) exhibiționism sau voyeurism,mai mult, există și un cod nescris de politețe pe o plajă de nudiști. Dacă ar fi să aduc argumente pentru care eu am ales nudismul, iată câteva:</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; line-height: 19.1875px;">- <u>nuditatea nu este ceva greșit</u>. Încă din antichitate oamenii au socializat goi, exemple din epoca romană sau din civilizația grecească putându-se da foarte multe. Nuditatea a fost adusă în tabu odată cu așa-zisa civilizare a omului. Spuneam eu odată pe blog aici că nudismul este o întoarcere a omului la originea sa.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; line-height: 19.1875px;">- <u>există multe beneficii din punct de vedere medical.</u> Începând de la aportul suplimentar de vitamina D prin expunerea unei părți mai mare de piele la soare, până la beneficiile de natura psihică, toate sunt plusuri ale practicii de nudism.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; line-height: 19.1875px;">- <u>dealungul vremurilor (inclusiv în comunism) nudismul a fost un gest de frondă asupra statului</u>. Statul care vedeți foarte bine cât de tare ne respectă... Nudismul a fost un soi de ieșire din mulțime, mulțime care respectă toate restricțiile statului, inclusiv aceea prin care suntem învățați încă de mici că nuditatea este ceva urât, de ascuns, rușinos, pentru care oamenii trebuiesc blamați. Bine, nu cred eu că de mâine vreo 20 de oameni vor deveni nudiști din acest considerent, dar el există la mine.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; line-height: 19.1875px;">- <u>am ocazia de a-mi petrece timpul printre oameni de o foarte bună calitate</u>. Eu de exemplu stând de vorbă cu diferiți oameni extraordinari pe care i-am întâlnit în diverse contexte, am aflat printre altele că aceștia sunt și nudiști. Desigur, nu toți oamenii de calitate sunt nudiști, dar șansele ca printre nudiști să găsiți oameni de o calitate excepțională sunt foarte foarte mari. </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; line-height: 19.1875px;">- <u>nu mai dau bani pe slip</u>. :) </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; line-height: 19.1875px;">- <u>venind cu copiii la nudism, există șanse mai mari de a-i oferi acestuia o educație mai bună</u>. Explicând-ui copilului care sunt diferențele între oameni, învățând-ul că toți oamenii sunt frumoși și să respecte pe cel de lângă el care este egal cu el (gol), cred că se poate accesa un nivel superior de educație decât dacă acesta ar fi educat după regimul normal de percepție. </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; line-height: 19.1875px;">- <u>am o mai bună încredere în mine și în corpul meu</u>. Aici nimeni nu te judecă dacă ai colăcele sau dacă ești prea slab, dacă ești înalt sau scund, dacă ai chelie, fundul prea plat sau dacă sânii nu sunt „perfecți”, dacă ai pielea creponată datorită vârstei sau dacă ai uitat să îți îngrijești subțiorile. Nudiștii pur și simplu se bucură de natură, de conexiunea dintre ei (împart aceleași convingeri), de libertate, de viață.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; line-height: 19.1875px;">- <u>nudiștii sunt mai sociabili</u>. Desigur, poate nu vă pasionează ca atunci când mergeți la plajă să mai și socializați, dar dacă intenționați să o faceți, aveți șanse însutit mai mari să puteți lega o prietenie cu un nudist decât cu un textilist.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; line-height: 19.1875px;">- <u>este o senzație foarte plăcută</u>. Să stai gol la soare, să înnoți gol, etc sunt activități plăcute, pe care deși inițial unii oameni le-au marginalizat, odată ce le-au încercat (mai la vedere sau mai ascuns) au rămas cu impresii pozitive și unii chiar au devenit nudiști cu acte în regulă.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; line-height: 19.1875px;">- <u>în plus, atât de mulți oameni care practică nudismul peste tot pe planeta asta nu se pot înșela</u>. Nudismul se practică mai peste tot pe planeta asta unde oamenii sunt liberi, deci nudismul este și un turnesol al libertății individului. Statistic, pe oriunde exista cât de cât o brumă de libertate există și un număr din ce în ce mai mare - cred eu - de nudiști, care nu cred că au cum să se înșele.</span></span><br />
<span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; line-height: 19.1875px;">- <u>nudiștii sunt mai open-mind-ed</u>. Inclusiv alegerea aceasta îi recomandă astfel. Un om mai deschis la minte este mai frumos decât unul care stă închis în „nu”-uri, în șabloane, în ceea ce îl învață „societatea” că este bun, în frici și închistări.</span></span><br />
<span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; line-height: 19.1875px;">- <u>te bronzezi uniform</u>. Dacă la bărbați asta este total nesemnificativ, în cazul femeilor poate fi ceva pozitiv.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; line-height: 19.1875px;">Nu doresc în mod explicit să mergeți acum la mare și să încercați nudismul, doresc doar să lămuresc niște aspecte de ordin conceptual cu privire la motivele pentru care eu am ales nudismul. Din punctul meu de vedere cei care pierd sunteți voi, textiliștii, dar cum fiecare om are dreptul să își construiască un sistem de valori la care să se raporteze în viață, așa și eu am ales - printre altele - nudismul.</span></span></div>
Eugen Ionhttp://www.blogger.com/profile/13526393551300110171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6925587667499175511.post-62629304074653947092013-08-16T20:57:00.000+03:002013-08-16T20:57:42.356+03:00A avea<div style="text-align: justify;">
Dacă mâine nu aș mai avea nimic, oare m-ați mai iubi ca până azi? Am constatat că iubirea oamenilor este condiționată de verbul a avea în loc de a fi. Dacă nu ai nimic există șanse mult mai mari ca oamenii să te ignore, în timp ce pe de altă parte, cei care au vor deveni tot mai iubiți. Uitați-vă la noi oamenii că în general suntem foarte puțini cei care îi iubim pe homleși - de exemplu, sau pe cei care nu au fost atât de norocoși ca noi și s-au născut sau au dobândit niște dizabilități, fie că vorbim de cele mentale sau fizice. Așadar, nu contează ce (cine) ești, contează ce ai.</div>
Eugen Ionhttp://www.blogger.com/profile/13526393551300110171noreply@blogger.com0