Planuri

Pentru anul 2011 îmi plănuiesc următoarele:
- să îmi fac niţică ordine în viaţă;
- să nu mă mai implic prea mult acolo nu ar trebui;
- să devin din nou mai bun, aşa cum eram odată;
- să redevin calm;
- să dăruiesc mai mult;
- să îmi iau casă;
- să joc mai des la Loto;
- să citesc mai mult;
- să mă rog mai mult;

La mulţi ani

Fie ca noul an să vă aducă măcar atâtea câte v-a adus anul acesta. Fie ca în anul 2011 sa nu aveţi nevoie niciodată de medic. Fie ca noul an să vă aducă toate bucurile şi fericirile din lume. La mulţi ani!

Parol

Nu se mai zice "membru PDL", se zice "parte a dezastrului".

Logică simplă

Pe Dumnezeu nu ai cum să te superi. Dacă te-ai supăra pe El, înseamnă că nu îl cunoşti deloc. Ori, să te superi pe Cineva pe care nu cunoşti deloc deloc, despre care nu ştii absolut nimic, este de-a dreptul ilogic. E o prostie. Nu te poţi supăra pe cineva pe care nu cunoşti. Trebuie să ştii ceva acolo, măcar un nume şi o faptă, o întâmplare, orice. Dacă l-ai cunoaşte, măcar un pic acolo, cât un bob de muştar, nu ai cum să te superi pe El. Nu ai cum. Nu ai cum să te superi pe cineva care îţi face exclusiv numai bine, căci în acest caz e clar că eşti deranjat mental. Unii pot spune că Dumnezeu nu face numai bine, dar eu le spun că se înşeală. Suferinţa are şi ea o finaitate foarte bine definită, iar Domnul ne răsplăteşte insutit mai mult decât putem noi suferi pentru El sau pentru dreptatea Lui. Mila şi harul lui Dumnezeu nu se pot cuprinde cu logica noastră, este infinită.

Despre comunişti şi despre noi partea a 16-a

Pe la televizoare, tot mai mulţi frustraţi apar şi ne spun cât de tare au suferit ei pe vremea lui ceaşcă, cât de tare se opuneau ei regimului şi cât de tare urau ceea ce li se întâmpla, cum se duceau la biserică pe ascuns şi cum erau oprimaţi de comunişti. Din păcate sunt foarte mulţi oameni care pun botul şi care se lasă spălaţi pe creier de anumite şabloane care ni se servesc pe post de adevăruri supreme. Totuşi, căcatul este în noi nu în comunişti, care doar au exploatat la maximum acest căcat care pute tot mai tare cu cât avansăm în istorie. Acum nu mai sunt comunişti. Merg ei oare toţi aceşti "dizidenţi" la biserică? Îi vede cineva acolo, la slujbe alături de oamenii simplii? Eu în biserica unde merg nu am vazut decât unul. 1. Atât. Restul nu se amestecă cu prostimea. Şi mai e ceva: 90% dintre cei care mi-au făcut diferite urări, mi-au spus "sărbătpri fericite" ci nu "Crăciun fericit". Deodată, brusc, nimeni nu mai vrea sa vorbească despre Crăciun, despre Iisus sau despre Sfânta Treime. Oamenii îmi vorbesc zilnic despre orice numai despre Dumnezeu nu. Păi dacă sufereau atât de faptul că aceşti comunişti răi nu îi lăsa să vorbească de Domnul, acum de ce nu o fac? Excepţii sunt: Puric, Becali, Pleşu... şi cam atât. Restul? Înţeleg. Iar între cunoscuţii mei, numai o singură persoană pomeneşte pe Dumnezeu, chiar dacă o face în latină (are ca status permanent la messenger proverbul latinesc "nihil sine deo"). Am întâlnit oameni cu care am stat de vorbă 3 minute, iar dintre acestea în 2 subiectul a fost Dumnezeu. Oameni pe care îi ştiu de o viaţă nu mi-au spus în viaţa lor nici 3 vorbe despre Dumenzeu. Şi atunci de ce sunt de vină comuniştii???

?

Care e faza, că nu înţeleg... TVR îşi face sieşi concurenţă. Adică pe TVR1 era un documentar despre revoluţie în acelaşi interval orar în care aşa ceva se difuza şi pe TVR2. Poate cineva să explice pentru logica mea (de altfel simplă, banală, ca a unui şcolar de clasă primară) de ce ar dori cineva sa facă aşa ceva?

Vos idiots

Deştepţi latinii ăştia. Am o curiozitate: oare reuşeşte cineva să explice logic de ce a luat TVR sancţiune din partea CNA, pentru emisiunea Profesioniştii? Poate fi explicată cumva argumentarea CNA?

Yellow smiley face

Yellow smiley face. Enjoy.

Crâmpee de viaţă

Sexul cu mine este ca şi cum ai face-o cu o răzătoare. E ca şi cum te-ai masa cu glaşpapir sau cu nisip. De regulă durează exact atât cât ai avea timp să bei un pahar cu apă. În zilele proaste, poţi folosi un pahar mic, de whiskey. Dintre femeile cu care am făcut dragsote, 3 au devenit lesbiene convinse după ce au trecut prin patul meu. Nici chiar surpriza de la finalul relaţiilor, aia cu 3 handrălăi din ăia lucraţi bine pe la sală de la Flamingpo Boys nu a fost de ajuns pentru a se întoarce de la decizia lor de a deveni lesbiene. 4 tipe au avut nevoie de asistenţă psihologică, dintre acestea una a avut nevoie de terapie de lungă durată. Psihologii le-au recomandat să îşi spună permanent în minte, de 6 - 7 ori pe zi, "nu e vina mea, eu sunt ok". Una s-a călugărit. Odată, când m-am dus la o fată să facem dragoste, aceasta, cand m-a văzut în pielea goală a izbucnit într-un râs isteric şi m-a întrebat: "ce mama măsii faci cu aia, tu vrei să mă gâdili sau să mă satisfaci?"... Odată am trăit un moment de panică. Eam la mare la nudişti şi apa era foarte foarte rece. De reglă nu intru în apa rece, dar eram cam încins şi plin de nisip, am intrat numai aşa, 1 minut să mă răcoresc niţel. Când am ieşit din apă, nu mi se mai vedea cocoşelul. Îmi era frică că mi-a căzut, mititelul de el. Nu îmi căzuse... În ziua aia am luat decizia de a mă bărbieri şi inghinal. Am încercat să fac video chat şi am intrat pe un site din ăsta, unde înainte trebuia să iei legătura cu administratorii site-ului pentru a te repartiza unei categorii. La mine a durat foarte mult şi au ajuns la concluzia că nu au unde să mă încadreze. Cele mai multe voturi le-am luat pentru categoria "big clit", dar controversele au fost foarte multe şi nu a existat o decizie finală. Era să se încidă şi site-ul, pentru că am stârnit aceste controverse. 2 parteneri s-au retras cu această ocazie din afacerea cu video chatul. Cel mai fericit sunt atunci când unele fete spun că dimnesiunea nu contează, sunt momentele când mă simt şi eu apreciat.
Cam aşa cu viaţa asta.
Ştiţi expresia aia, "de lungă cât de groasă, de subţire să nu fie mică".
La unii se aplică însă "nu te mai supăra că nu se mai scoală, că uite ce frumos atârnă".

:)

Suedia

Mişto ţara asta: îl ţine pitit pe Gregorian Bivolaru care a profitat de (probabil) sute de fete mai tinere de 18 ani, dar îl arestează pe băiatul ăla care a făcut wikileaks pentru că a făcut - cică - sex forţat. Adică duduia i-o fi spus să îşi dea drumul exact în secunda aia, iar el o mai fi continuat 3 - 4 mişcări - if you know what I mean... Votaţi Suedia.

Viaţa adevărată

Uitându-mă la acest reportaj (mulţumesc ramurii), la ediţia din 8 decembrie, mi-am amintit de frumuseţea vieţii de mănăstire, de frumuseţea vieţuirii întru slăvirea lui Dumnezeu. Am fost de-a dreptul invidios - în sensul pozitiv dacă există un asemenea sens la un asemenea termen - pe aceşti oameni care au găsit resursele de a îşi închina viaţa singurei cauze care merită orice sacrificiu. Desigur, şi munca dintr-un spital pentru salvarea vieţilor oamenilor, şi lupta cu arma în mână pentru traiul liniştit în propia ţară, şi salvarea oamenilor din foc, din ape şi din orice pagube, toate acestea sunt desigur cauze pentru care merită să faci sacrificii în viaţă, dar pentru Dumnezeu vă garantez că merită să sacrificaţi totul. Este singurul sacrificiu - şi aici, cuvântul "sacrificiu" are conotaţii pozitive - care are o răsplată 100% garantată şi însutit, ce zic eu aici, inmiit mai mare decât orice sacrificiu ai face tu.

Mărturisitorii

Aveţi aici ultima carte despre sfinţii închisorilor.

Mă simt umilit

Mă simt umilit. Uitându-mă la veşnica Antena 3 (...) am constatat cu tristeţe că eu câştig mai mulţi bani decât domnul doctor Leon Dănăilă. Am intrat pe internet după ce am văzut un reportaj la Antenă şi am rămas şi mai uimit de câte am descoperit. Recunosc că am stat cam 5 - 6 minute pe wikipedia şi nu am reuşit nici măcar SĂ CITESC toate titlurile pe care acest geniu le deţine. Este de-a dreptul umilitor pentru mine că România mă răsplăteşte cu mai mulţi bani decât pe acest om care este considerat cel mai bun în meseria domniei sale, cel mai bun în viaţă. Uneori chiar cred că Dumnezeu are foarte mulţi îngeri-oameni care trudesc undeva în anonimat pentru binele nostru. Bine că nu sunt fotbalist, căci cred că pleznea ficatul în mine de ruşine... La cât căştigă un fotbalist...

Ştiu sigur 100%

Ştiu sigur 100% ca nu mă voi uita niciodată la 1 OTV, sau 10 TV aşa cum îl ştiţi voi. Trecem frumuşel pe listă alături de B1TV şi OTV.

Frumu

Există câteva femei românce pe care eu le consider foarte sexy, adevărate frumuseţi, adevăraţi îngeri, doamne sau domnişoare care sunt perfecte din punctul meu de vedere. Dintre acestea amintesc: Adriana Săftoiu, Andreea Creţulescu, Anca Boagiu, Bianca Brad, Lavinia Şandru, Simona Pătruleasa, Rita Mureşan.
Cunoscuţii mei poate că se miră de apariţia între admiratele mele a unei PDL-iste, dar asta e, nu pot să vă mint... :)
Pe unele dintre aceste doamne am avut privilegiul să le pot vedea şi în carne şi oase, credeţi-mă, chiar sunt deosebite.

Dilemă

De ce ne spălăm pe ambele mâini, dacă ţinem cocoşelul numai cu o mână?

Vai, ce frumos

Iată o poveste... o poveste.

În acelaşi registru

...în acelaşi registru cu postarea de mai devreme, iată ce am descoperit.

Îmbrăţiţări gratuite

Pentru cine nu ştie încă de această campanie...

Mishka

Ăsta e simpatic foc. Distracţie faină.

După 6 ani

Mare bucurie mare ieri seară. M-am revăzut cu o parte dintre colegii mei de facultate, după o pauză de 6 ani, noi terminând în 2004. Înainte de toate trebuie să îi felicit pe Silvana şi pe Edy, cei 2 colegi care au organizat această întâlnire în varianta big, căci am înţeles că fiecare dintre noi am mai ţinut legătura unii cu alţii, ne-am mai văzut mai des sau mai rar, în cadre mai organizate sau mai puţin organizate. Aşadar, pentru început, mulţumiri celor doi. Întâlnirea în sine s-a ţinut într-o cârciumă foarte elegantă, undeva prin spatele pieţii Galaţi, cu ceva chelneri foarte de treabă care s-au achitat foarte bine de jobul lor dat fiind că la un moment dat eram cam 20 - 25 de persoane. În ceea ce mă priveşte, am fost foarte încântat de ideea revederii şi am aşteptat cu mare drag întâlnirea. Odată ajuns la cârciumă, cu 15 minute întârziere, am găsit colegii care ajunseseră la ora stabilită şi care păreau şi ei la fel de emoţionaţi ca mine. Ligia, Edy cu soţia, Silvana, Cristina, Ionuţ şi cu soţia. Toţi aceştia erau absolut neschimbaţi, 6 ani care au trecut peste ei nu s-au văzut absolut deloc, spre deosebire de mine, care am 30 kg în plus. Apoi, încet - încet ne-am strâns mai toată gaşca. A venit Crsitina (sunt mai multe) cu soţul, Viorel, Răzvan cu Gina, Ionuţ plete cu încă un coleg (...), Dragoş plete, Avi, Ligiana, Nicoleta cu soţul. Apoi mai târziu, a sosit încă un coleg (din vedere îl ştiu foarte bine, din păcate pentru mine nu îmi amintesc numele lui, motiv pentru care îmi cer aici scuze) împreună cu câţiva cunoscuţi de-ai lui. Dacă am uitat pe careva...spuneţi-mi. Toţi, absolut toţi, arătau neschimbaţi în ochii mei. Stând la o berică, aşa frumuşei cum eram, mi-am amintit de vremurile când chiuleam de pe la un curs cu adevărat plictisitor şi mergeam la Diham sau prin Militari să ne relaxăm. Am evocat mai toţi profii care ne-au impresionat, mai toţi profii care ne-au rămas în memorie cu ceva, bun sau rău, pe toţi care au nu au fost suficient de şterşi pentru a nu le reţine nici măcar numele. Am adus în amintire unii colegi, momente memorabile şi expresia "da da, îmi amintesc, la cursul lui X, nu?" a fost omniprezentă. Eram genul care de regulă eram prezenţi la cursuri, ne dădeam interesul, aveam o oarecare sete de cunoaştere şi deseori găseam că proful/profa x sau y sunt foarte interesanţi. Nume precum Butoi, Stanciu, Tudose, Tănăsescu, Constantinescu, Marcus, Marica, Vasile, Pârlea, Furtună, Ionescu, etc au fost subiecte a cel puţin atâtor discuţii între noi, şi asta cel puţin în partea de masă la care stăteam eu. Probabil că pe partea opusă, acolo unde nu se putea auzi nimic datorită larmei, au fost şi alte discuţii. Mai mulţi dintre colegi s-au căsătorit iar unii au nişte minunăţii de copilaşi, nişte îngeraşi, nu cred că vă puteţi imagina cât de simpatici şi drăguţi sunt. Desigur, din nişte colegi frumoşi nu pot ieşi decât nişte copii la fel de frumoşi. Am povestit ce am mai făcut, ce am mai realizat, dacă practicăm psihologia şi dacă ne-a ajutat cu ceva facultatea. Rămân cu impresia că ne-a ajutat. Unii au deschis cabinete şi practica astfel meseria asta. Îi felicit sincer, şi pe ei şi pe cei care s-au întrebuinţat serios pentru a se pregăti pentru a practica această foarte frumoasă meserie. Cel mai tare mi-a plăcut de Ligia, care a decis să facă terapie de familie, cam ceea ce visam eu odată să fac... Bravo ţie! S-au făcut şi câteva poze, abia aştept să le văd. Am fost tare încântat de această revedere. Îmi pare rău că au fost câţiva colegi care nu au reuşit să ajungă, care se zvonea că vin sigur şi care nu au apărut. Una peste alta, a fost o revedere care ne-a făcut pe unii dintre noi să spunem că ar fi trebuit să ne vedem în această formaţie mult mai des. A fost o reală plăcere şi cred că eram dispuşi să stăm şi până la 5 dimineaţa dacă nu trebuia să se închidă cârciuma.
Bine că am reuşit să ne vedem!
Şi la mai multe întâlniri!

Veghează

Tot azi mă gândeam şi la cuvintele Domnului Iisus Hristos: rugaţi-vă neâncetat, căci nu ştiţi când vne ceasul de pe urmă şi să nu vă prindă nepregătiţi. Oare se gândeau ei oamenii care au murit azi că acesta va fi sfârşitul lor? Bănuiesc că dacă nu erau bolnavi irecuperabil, nu se gândeau... Şi iată, a venit moartea şi i-a răpit dintre noi. De aia este bine să ne rugăm necontenit, să ne spovedim şi să ne împărtăşim cat mai des. Nu ştim care va fi ceasul plecării noastre şi este bine pentru mântuirea noastră să fim pregătiţi.

Dacă vrei să vezi cine te iubeşte, mori!

Trist. Astăzi a încetat din viaţă un om foarte bun, un jurnalist de calitate şi un coleg de treabă. Patric Petre Marin. Faza este că până la acest moment, în care şi-a pierdut viaţa într-un mod tragic într-un accident de maşină într-o Dacie 1310, mai nimeni nu spunea nimic de acest om. Nimeni, nimic. El îşi vedea liniştit de treabă, noi ne uitam la fel de liniştiţi la emisiunea lui şi cam atât. Ceea ce a fost surprinzător pentru mine a fost reacţia foarte multor români, reacţie de pe site-ul www.tvr.ro şi aşa, în discuţiile avute cu mai multe persoane. Iată câţi oameni se uitau de fapt la emisia lui, iata câţi oameni au numai cuvinte de laudă, iată câţi oameni îl iubeau şi apreciau pe acest om. Mă întreb, oare câţi i-au spus că îl iubesc atunci când era în viaţă? Câţi i-au declarat lucruri faine despre emisiunea lui? Habar nu am, dar trăiesc cu impresia că mult mai puţini decât au scris pe tvr după ce a murit.
Dumnezeu să îl ierte.

Exemplu de normalitate PDL

Fiul face o tentativă de omor, mama declară că e mândră de fiul ei.

Last update: Tovarăşa Plăcintă a declarat ante factum că e mândră de fiul ei care a încercat să ucidă un om (bine, la satanişti asta e un prilej de avansare în "funcţie", cu cât faci mai mult rău cu atât eşti mai apreciat, iar dacă ucizi...). Am fost (iaraşi) victima dezinformării. Oricum, e o imbecilitate să te declari mândră de un individ care adoptă religia satanistă şi care urinează pe însemnele creştine şi naţionale...

La Revolucion

Cu cât avansez în viaţă cu atât îl stimez mai tare pe Che. Mă uit în jurul meu şi observ că oamenii sunt din ce în ce mai înrobiţi de simţuri ci nu de crezuri, sunt din ce în ce mai înrăiţi şi cruzi, că nu mai cred în nimic decât în supravieţuire, INDIFERENT CUM... Oare se mai merită sacrificiul personal pentru un principiu? Mai merită să te lupţi pentru cineva care ştii sigur că nici măcar nu îţi va mulţumi, măcar aşa, de gest..?... Mai merită să ai spirit civic, să te lupţi pentru cel slab, când ştii că el te va scuipa şi te va trăda atunci când şi-a văzut sacii în căruţă? Mai merită să te implici pentru salvarea a ceva ce ştii că nu merită salvat, pentru că odată salvat se va întoarce împotriva ta? Lupţi chiar dacă o să constaţi că aliaţii îţi întorc spatele atunci când ai mai mare nevoie de ei? Mai sunt oameni care să merite să lupţi pentru ei? Pleava, scursurile, nimicurile şi toţi trădătorii pot părea nişte mieluşei, nişte victime nevinovate, dar odată ce şi-au văzut interesul satisfăcut te aruncă ca pe o măsea stricată, ba mai mult, te vând pentru nimic. Merită să te sacrifici pentru cei care îţi înfig cuţite în spate? Pentru cei care te uită? Pentru cei care te urăsc? Pentru cei care sunt proşti, făţarnici, săraci şi răi? Iisus Hristos a făcut aşa ceva. Câţiva oameni de pe lumea asta au sacrificat şi ei tot, viaţa, fericirea, familia şi în mare mai tot ce contează într-o viaţă de om. Ernesto Che Guevara a fost unul dintre ei. El s-a luptat pentru poporul lui, deşi poporul îl trăda zi de zi, îl desconspira şi îl vindea militarilor lui Batista. Luptătorii anticomunişti din munţii noştri au făcut la fel, au sacrificat totul pentru noi, românii. Cu cât mă bălăcesc mai mult în mulţimea caracterelor umane pe care le întâlnesc zilnic, cu atât mai tare observ tăria şi martiriul - până la urmă - ale acestor oameni. Eu nu pot să fac ceea ce au făcut ei, cel puţin nu la scara la care au luptat ei. Sunt scârbit şi trist pentru că observ în juru-mi numai oameni pentru care acum nu aş mai lupta. La muncă, pe stradă, la televizor, pe internet, la radio, peste tot oamenii de 2 bani îşi arată urâciunea, goliciunea şi mizeria, îşi arată nimicul pe post de valoare, incultura pe post de cultură, banul pe post de educaţie, trădarea şi ura pe post de virtuţi, minciuna şi delaţiunea pe post de adevăr suprem. Le lipseşte Dumnezeu, iar asta este strigător la cer, le lipseşte credinţa adevărată în Iisus, sunt ciungi deşi mi se prezintă frumoşi. Mie nu îmi mai vine să lupt. Nu pentru oamenii care spun "ce mă interesează pe mine de alţii, eu îmi văd de interesul meu şi atât". Aşa spunea odată cineva într-o discuţie pe care am auzit-o fără să vreau. Nu pentru trădători. Nu pentru făţarnici. Nu pentru proşti. Nu pentru retarzii care se cred deţinătorii adevărului. Poate dacă eram şi eu o mare spiritualitate a acestui neam, poate că alegeam şi eu să devin martir, aşa sunt doar un individ simplu, şters, retras, care nu mai vrea să fie în linia întâi, pentru că nu mai găseşte motive. Aşa sunt un simplu cetăţean care se va retrage între cei 4 pereţi şi care va adopta tactica unora, care stau cuminţi la cutie şi îi lasă pe alţii să se expună. La Revoluţie, cei curajoşi - martiri - au spus securiştilor să tragă, au deschis haina şi au prezentat pieptul. Şi ăia au tras. Eu nu pot să fac aşa ceva, pentru că diferenţa dintre mine şi acei martiri este că ei credeau că se mai poate face ceva, că există undeva dincolo de moartea lor un "mai bine", care trebuie plătit cumva. Eu azi nu mai cred în acel "mai bine", deci nu mai văd de ce să mă arunc ca fraierul în vâltoarea luptei. Nu mai văd de ce să nu stau şi eu frumuşel la cutie şi să fac ceea ce fac şi ceilalţi: să supravieţuiesc. Pot să supravieţuiesc onorabil, fără să las capul în jos, doar atât, să nu mai ies în faţă să mă lupt pentru ceilalţi. O să mă lupt pentru Dumnezeu, pentru mine şi pentru principiu, dar nu pentru ceilalţi. Deşi....... este o problemă: Dumnezeu mi-a spus că trebuie să îi iubesc pe semenii mei ca şi cum m-aş iubi pe mine. Aşa cum au făcut şi martirii. Doar că acum nu reuşesc să mai fac asta aşa cum s-ar impune, nu mai pot să întorc şi celălalt obraz... nu mai pot acum... poate odată.....

Ferentari vs Pipera

Am trecut ieri prin Pipera. Drumuri nasoale, pustietate şi mai ales întuneric. Dai minim 100.000 heuro pe un apartament de 2 camere în Pipera (80.000 apartamentul şi 10.000 locul de parcare, adică tu unul şi soţia unul) şi ieşi seara cu lanterna, căci dacă nu ştii zona exista şanse mari să te loveşti la ouă. La fel de întuneric este de regulă şi pe strada Ermil Pangrati, unde de 7 ani e întuneric beznă. Infrastructura din Pipera lasă de dorit, nu puţine fiind poveştile în care după o ploaie ai nevoie de cizme de cauciuc dacă vrei să ieşi pe stradă. În caz de ninsori mai serioase ai nevoie de un SUV pentru a ajunge la serviciu în timp util.
Am trecut mai demult prin Ferentari. Am rămas cu gura căscată. TOATE drumurile sunt asfaltate, copacii daţi cu var, pe jos curăţenie. Mă şterg bine la ochi, poate nu am văzut eu bine. Trotuarele arată impecabil şi toate casele sunt racordate la reţeaua de canal. Canale sunt din 50 în 50 de metri. Seara poţi să mergi cu luminile pe poziţie, nu ai nevoie de faza mică, căci funcţionează mai toţi stâlpii de iluminat, care sunt conform standardelor din 50 în 50 de metri. Am văzut vre-o 2 stâlpi care nu luminau, dar nu era întuneric, căci lumina venea suficienta de pe celălalt trotuar. În Ferentari probabil că nu costă 100.000 un apartament, de banii ăştia probabil că îţi iei casă ţapănă. Sunt nişte case prin acest cartier de te lasă mut de admiraţie. Bine, nu comentez cum s-au făcut banii de aceste case, spun doar că sunt frumoase, parter, etaj + mansardă locuibilă. Şi încă ceva care e interesant în Ferentari, cred că am văzut cele mai multe BMW-uri în aceeaşi unitate de timp şi spaţiu...
În Pipera locuiesc de regulă oameni care au ceva mai mulţi bani decât venitul minim pe economie. În Ferentari locuiesc majoritatea ţigani (nici nu mai ştii cum să le spui acum, că se declară discriminaţi). Aici e avantaj Pipera. Dar şi în Pipera am găsit ciumpalaci din ăştia de bani gata, cu femei din plastic (numite şi strâmbe), cu nelipsitul BMW, cu gel în păr şi nisip ăn loc de minte. Cumosc cel puţin o persoană, o familie formată din 4 persoane, care sunt nişte oameni extraordinari, aşa cum unii nu au şansa să întâlnească toată viaţa, cu bun simţ, cu obraz, oameni buni la suflet, cu sute de calităţi, care locuiesc de 2 generaţii în Ferentari. Şi sunt foarte fericiţi.
Eu nu am bani nici să trec strada, deci de casă nu poate fi vorba deocamdată. Dar spun că dacă mi-ar cădea o pleaşcă (nu o să îmi cadă) iau în calcul şi o gospodărie la casă în acest cartier Ferentai şi scot oarecum din calcul Pipera (scufundată în cvasile pene de curent şi în omniprezentul întuneric).

Care să fie explicaţia?

Sâmbătă am încercat să merg până la AFI Palace, intenţionam să merg la hipermarketul Real. Afară ploua în draci şi m-am gândit că pe o vreme ca asta numai eu eram suficient de imbecil să ies la cumpărături. Am ajuns la AFI şi... stupoare! Niciun loc de parcare pe 3 nivele. Full. Maşini parcate şi pe de lături, înghesuială, nervi. Plec de acolo şi merg în Cora Militari, locul de unde în mod tradiţional îmi fac cumpărăturile. Full şi aici. Până în Cora, am trecut pe lângă Plaza România, unde era şi acolo omor. Duminică, când mă întorceam de la unchimiu, ne-am oprit niţel pe la IKEA. Am găsit un loc de parcare printr-un noroc chior. În magazin era plin aşa cum nu am mai văzut de mult. Am cumpărat ce vroiam şi am ieşit. Calvarul din parcare e greu de povetit. Pentru cine nu ştie, în zona unde se află IKEA cred că sunt pe puţin 5.000 de locuri de parcare. Toate astea erau pline ochi, plus maşinile parcate pe lângă.
Toţi oamenii ăştia erau acolo măcar la un film. Sau măcar la un Crispy Strips. Adică la o cheltuială de minim 50 lei de om. Să îmi explice şi mie cineva cum e cu criza, că într-o criză ar trebui să găsesc locuri de parcare exact unde vreu eu, nu să stau 20 minute să ies din IKEA.

Fabulă

Se zice că într-o pădure trăiau mai multe veveriţe laolaltă. O veveriţă vindea roşii, una banane, alta portocale, alta făcuse casă bună cu mai multe veveriţe şi lucrau împreună., dând naştere Alianţei Civile. Alte veveriţe vindeau roşii foarte roşii, care cresc numai undeva în partea de extremă stângă a pădurii. Aşaaaa. La conducerea pădurii erau veveriţele care vindeau roşii foarte roşii, din partea stângă a pădurii. Şi cum roşii ca ale lor nu se mai găseau, ele făceau preţul după cum le dicta voinţa, punând poporul de veveriţe la cheltuieli inimaginabile, astfel că cele mai multe dintre veveriţe erau nevoite să cumpere roşii la fel, dar preţul plătit de ele era destul de mare. Au fost şi veveriţe care nu au plecat capul la preţurile mari impuse de aceşti tirani de veveriţe, aşa că s-au refugiat în zonele mai înalte ale pădurii şi au luptat cu aluna în mână, multe dintre ele ajungând prizoniere sau chiar pierzând-uşi blana. Multe au pătimit în închisorile veveriţeşti şi au devenit sfinte... Şi tot aşa, an după an, chin după chin, până când veveriţele nu au mai suportat teroarea şi au ieşit la un miting organizat de sus în jos şi pornit de jos în sus. Ca urmare a acestui miting, veveriţele care vindeau roşii foarte roşii au fost îndepărtate de la conducerea pădurii. La plecare lăsase pădurea cu investiţii masive în industrie, astfel că la o adică în acea pădure se producea de la ac la elicopter, practic nu era ceva de care să aibă nevoie o veveriţă şi să nu fie produs în pădurea noastră. Toate veveriţele aveau loc de muncă dar nu aveau voie să îşi poarte coada stufoasă. Scorbură primeau toate, se treceau pe o listă şi în 2 - 3 sezoane primeau, căci se construia foarte mult, economia era strâns legată: uniele munceau în şantiere, altele făceau maşini unelte, altele în agricultura pădurii care se făcea în grupuri, altele produceau Veverodacii - nişte vehicule foarte bune pentru pretenţiile de atunci ale pădurii. În fine, nu mai insist, o pădure destul de frumuşică, cu milioane de dolari pădureni investiţi în toate industriile pădurene. De ciudă, fiul veveriţoiului îndepărtat din capul pădurii spunea: "voi nu puteţi nici măcar să zugrăviţi în 20 de ani ce a construit tata în 10". Acum, după 20 de ani, mai toţi copacii din pădure sunt nedaţi cu var, plus că au dispărut mulţi dintre copaci (unii spun că veveriţele care au venit la putere au furat cu acte mai toată industria construită de veveriţele care vindeau roşii foarte roşii) rămânând doar pe la jumătate faţă de cum era la data când pădurea s-a răsculat. Apoi a venit la putere veveriţele care vând roşii simple. 6 ani au stat. Au vândut toate intreprinderile şi au lăsat pe drumuri multe veveriţe, care au început să gândească că chiar dacă erau roşiile cele mai roşii foarte scumpe, măcar aveau un sentment de siguranţă când mergeau pe stradă, iar o roşie acolo îşi permitea oricine să cumpere. Acum au apărut cazurile de sărăcie veveriţoasă extremă, există veveriţe care nu au unde să stea, nu mai au scorbură, nu mai au nimic, stau aşa brambura prin pădure. Apoi au venit veveriţele care lucrau împreună. Astea erau bolnave psihic, astfel că au terorizat toate veveriţele care susţinuseră veveriţele care vindeau roşii. Veveriţele astea şi-au arondat singure dreptatea, credeau că ele sunt singurele care deţin adevărul, şi au acţionat ca atae. Au existat pedepsiri ale celor care nu credeau ca ele, astfel că multe veveriţe au suferit. A fost o perioadă foarte tristă pentru majoritatea populaţiei de veveriţe, care au înregistrat mari probleme la provizia de alune, ghinde şi alte asemenea merinde. Veveriţele erau foarte triste şi se simţeau foarte ameninţate, astfel că la alegerile libere organizate în pădure imediat după guvernarea acestora, poporul veveriţos le-a pedepsit şi le-a scos în afara parlamentului pădurii, deci le-au dat o binemeritată lecţie. Este una din puţinele lecţii pe care veveriţele au fost în stare să le ofere celor ce le-au umilit, nu sunt sigur că în pădurea contemporană se mai poate face aşa ceva. Apoi au venit iarăşi veveriţele care vindeau roşii. Şi s-au aucat de treabă, astfel că în pădure mai toate veveriţele au început să prospere. Poporul de veveriţe începea încet - încet să îşi dea seama că în partea stângă a pădurii viaţa e mai frumoasă decât în partea dreaptă. Asta până cănd, din depărtări, a venit o veveriţă care în trecut vindea roşii foarte roşii, care o dusese bine pe vremea ălora, pe care unele veveriţe o bănuiau că este fostă păzitoare, care a ieşit la rampă cu un discurs care o păcălea până şi pe cea mai abilă veveriţă. Veveriţoiul ăsta vorbea de ca şi cum abia acum se născuse şi care dădea impresia că are soluţia genială pentru pădure, că are salvarea din ceea ce părea nasol, că el - veveriţoiul - va duce întreaga populaţie de veveriţe cu corabia lui acolo unde ei nici nu visau, în grădina Eden-ului nu alta. Toate veveriţele au votat veveriţoiul care vindea portocale. El spunea iniţial că locuieşte în staânga pădurii, doar că după ce s-a văzut la conducerea pădurii a virat brusc şi a spus că s-a mutat în dreapta pădurii. La început aceste veveriţe - care vindeau portocale - s-au aliat cu alte veveriţe care vindeau fructe, respectiv cu cele care vindeau banane. Au pus prim - veveriţă pe o una care părea docilă, numai că aceasta s-a dovedit o ghindă tare de spart şi i-a rezistat tendinţelor faraonice - tiranice - dictatoriale ale veveriţoiului şef. Cu toate că economia pădurii duduia, erau destule ghinde, alune şi tot felul de merinde, în pădure nu s-a construit niciun metru de autostradă, nu s-a făcut în mare mai nimic, doar s-a consumat pe plasme veveriţoase, pe credite date doar cu nuca individuală şi alte asemenea bazaconii. Apoi au venit alegerile şi veveriţele care vindeau portocale au scos o maşinărie infernală, cu care ameninţau toate veveriţele şi care prin impunerea unei stări de frică - acolo unde se poate - sau prin cumpărarea cu ghinde foarte multe a altora, au obţinut primul mandat în care nu s-au aliat cu nicio formaţiune veveriţoasă. După aceasta, ei care credeau că sunt cei mai deştepţi, ei veveriţoii care vindeau portocale, au dus pădurea în pragul disperării. Incompetenţi, cu idei imbecile, dând dovadă de un evident retard politic, incapabili să gestioneze treburile pădurii, nu au găsit decât soluţia "dacă noi nu putem să conducem pădurea, nu ne dăm noi demisia, mai bine să suferiţi voi toţi, o pădure întreagă". Într-o evidentă evoluţie a unei boli psihice grave, incapabili de dialog (spun că o alună este albastră şi ne arată o alună crem, toată populaţia vede aluna crem iar ei afirmă că aluna e albastră), cu idei cel puţin bizare, mincinoşi, laşi, meschini, făţarnici şi trădători, veveriţoii care vând portocale se cred Mesia pe Pământ, se cred de neoprit şi consideră că regimul lor va dura la infinit. Prin vocea veveriţoasă a unuia dintre ir, Silvianimus Persecuţie, dau frâu liber unor iniţiative legale cel puţin imbecile, precum aceea de a nu mai da salariu veveriţelor care ţin legătura cu Veveriţa Supremă, precum aceea în care el reduce numărul de posturi ale televiziunii publice TVVeveriţa Info şi TVVeveriţa Regional, pentru ca toate veveriţele să se uite la noul lui post de televiziune de ştiri (!!!!!), precum aceea în care ciorilor le adresează apelative jignitoare şi să fie obligate toate veveriţele să scrie în acte oficiale acele cuvinte. Umilesc pe toată lumea, apar la televiziunile pădurii şi zâmbesc a zeflemea, plătesc poliţe care aduc satisfacţie personală în detrimentul interesului pădurii, dau voie veveriţelor care vobesc păsăreasca, vulăpeasca, etc să înveţe în limba lor, ceea ce aduce o umilinţă de nedescris populaţiei majoritate de veveriţe. Populaţia de veveriţe, hipnotizată de un veveriţoi care se numeşte Alo Dior, asistă la tot acest spectacol fără reacţie. După ce veveriţele care vând portocale - ele însele născute din trădarea unei veveriţe fără gât, care avea capul lipit pur şi simplu de trunchi - au cumpărat mai multe veveriţe dispuse să trădeze pentru multe alune, după ce au spart mai multe bresle (a vânzătorlor de roşii, de banane, etc) după ce au atras alături de ele şi veveriţele care vorbeau şi alte limbi (păsăreasca, urseasca, vulpeasca, ciorasca, etc) aceştia îşi impun ideile distrugătoare de speranţe şi fac experimente pe întreaga pădure. Veveriţoiul cu corabie, a spus că este un veveriţoi jucător, a avut dreptate, se joacă cu soarta întregului popor de veveriţe, ducând-ul pe acesta nu în Rai, ci în Iad. Bine, el a mai spus mai multe chetii, că îi place sexul oral cu licurici (beac!!), că el este Veveriţa Supremă pe pădure, că o reporteriţă care l-a întrebat ceva nu e veveriţă ci e cioară care nu face băiţă, etc, dar având atât de mulţi trădători cumpăraţi de partea sa, îşi poate permite să facă şi să zică ce vrea, exact aşa cum făceau veveriţele care vindeau roşii foarte roşii. Singura diferenţă este că alea a construit ceva ce nu se va mai putea construi prea devreme în pădurea din povestea aceasta. Şi uite aşa, toate veveriţele de bună credinţă sunt nevoite să mai aştepte încă 2 ani până când se vor putea pronunţa cu privire la noua clasă de veveriţoi conducători. Acum, se pune întrebarea, oare memoria veveriţelor va ţine atât de mult, încă 2 ani de aici încolo sau vor uita totul şi vor arunca pădurea tot în braţele celor care locuiesc în dreapta pădurii, adică în mâna dezastrului economic, social, cultural şi nu numai? Oare au ele, veveriţele care acum suferă din plin, o memorie suficient de bună? Vom vedea! Eu cred că nu au. Cu 2 luni înainte de alegeri, veveriţele care vând portocale vor da mii de portoclae gratis, vor da găleţi gratis şi veveriţele, îmbuibate de pomana ce o vor primi, vor uita tot ce au pătimit.

Greu

Dacă vouă vi se pare că avem o viaţă grea, utaţi-vă aici sau aici. Poate că la noi viaţa nu este chiar aşa de grea... Oare cât mai îndură Dumnezeu?

Observaţie

În limba română există şi pul şi puţ.

O prostie

Mi mi se pare o prostie să dai semnal dreapta dacă ai semnul "obligatoriu la dreapta". Sau semnal stânga dacă ai indicatorul "obligatoriu la stânga". Oare ce se gândesc şoferii ăştia foarte foarte deştepţi, că nu îmi dau seama că fac la dreapta? Păi ai obligatoriu la dreapta, deci nu ai voie să o iei în nicio altă direcţie decât la dreapta... ce crezi, ghicesc încotro o iei? Sau la stânga dacă indicatorul te obligă astfel. Fain este atunci când unii semnalizează în parcare fiind. Ce isteţi sunt unii, nu? Bine, există şi cealaltă extremă, formată din cei care nu semnalizează deloc şi te trezeşti cu ei în faţă, sau făcând mai ştiu eu ce manevre dubioase nesemnalizate deloc. Apoi tot ei sunt nervoşi că primesc înjurături şi claxoane.

Antena 3

Suntem manipulaţi. Asta e clar. Sau cel puţin se încearcă manipularea. Mai zilele trecute, Mihai Gâdea anunţa cu aplomb că anul ăsta o să fie cel mai friguros an din ultimii 1000 de ani. Trecând peste imbecilitatea ştirii în sine (nu se făceau măsurători meteo pe vremea lui Ştefan cel Mare, Ţepeş sau a lui Mircea cel Bătrân!!!!!) aflu acum 5 minute de la... Antena 3, că în funcţie de ultimele câteva zile care au mai rămas până la finalul anului, există posibilitatea ca anul 2010 să fie declarat cel mai cald din istorie. Na!

Ozaflete

Bă Ozaflete, tu nu eşti pisică mă, tu eşti un ghemotoc de iubire necondiţionată şi de giumbuşlucuri faine rău, asta eşti! Na, c'am zis.

Ce credeam

În mod absolut inexplicabil, credeam cumva că vesticii sunt superiori nouă, esticilor. Credeam că ei au idei mai bune, că sunt mai inteligenţi, că sunt mai mintoşi, mai ageri la minte, că până că şi nebunii lor sunt mai puţin nebuni decât ai noştrii, că nebunia în vest nu poate căpăta aspecte groteşti precum la nebunul sărac din est, credeam că beţivii noştrii sunt mai urâţi decât ai lor, că sunt mai aprigi şi mai proşti, că sunt mai dependenţi şi mai pregătiţi să consume orice decât alcooliştii lor. Credeam că orice rău, are aspecte mai groteşti la noi iar la ei are aspecte mai călduţe.
Ei bine, m-am înşelat. Citind acest blog, mi-am dat seama că mai am multe de învăţat de la viaţă. Totul este şi la ei la fel de decadent precum este la noi, nebunii sunt la fel de nebuni, beţivii la fel de beţivi, drogaţii la fel de agresivi, etc. Nu reuşesc să îmi dau seama de ce mi se părea că răul din vest este mai blând decât al nostru... Poate pentru că al nostru este ... al nostru.