joi, 31 martie 2011

Portretul femeii Berbec în viziunea mea II

Viața mea alături de femeia berbec nu a fost nici rea dar nici rai. Nu le urăsc, dar cu siguranță le iubesc pe oițe. Îs de o candoare incredibilă și cred că nicio femeie din zodiac nu are acel ceva care mă face să îmi doresc să le protejez la infinit așa cum au berbecuțele. Dacă viața mea e grea alături de o oaie, nu voi putea niciodată să mă uit în ochii lor și să le spun „ești nașpa”. Pur și simplu au un suflet imens în care pare că ura absolută nu își va găsi niciodată locul. Din instinct e posibil să îți dea cu coarnele exact acolo unde te doare mai tare, dar dacă își dau seama că te-au rănit le pare rău și caută un zâmbet de la tine, pe care te avertizez că îl va obține... Habar nu am cum... Pur și simplu. O femeie berbec te poate iubi până la uitarea de sine. E impetuoasă, strașnică, aprigă. Nu te vei simți singur alături de ea. Alături de inertul rac (it's me) se cam plictisește, dar dacă îi place familia, racul e tot ce își poate dori de la viață (știu, mi-au murit lăudătorii). Mie nu mi-au părut experte în ale sexului, dar de fiecare dată când privești o oiță ai impresia că sunt reginele senzualității. Unele sunt. Nicio femeie nu are eleganța lor fizică. Fizic, cred că sunt al mai sexy din tot zodiacul. Așa cum femeia gemeni o recunoști după persoana care râde al mai tare într-un grup de fete, așa femeia berbec o recunoști după eleganța gesturilor și a tot ceea ce intreprinde. Viața mea fără berbece ar fi cu siguranță muuuuuuult mai plictisitoare. Probabil că aș avea părul mai negru, cu mai puține fire albe, dar cu siguranță mult mai seacă. Merci oițelor! Voi știți că vă iubesc... așa, în halul meu...

miercuri, 30 martie 2011

2%

Și anul acesta fac un apel la cei care doresc să redirecționeze ei cu mânuțele lor 2% impozitul pe venituri și să nu lase statului opțiunea aceasta, să folosească bannerul de pe blogul meu și să ajute copiii bolnavi care sunt susținuți de inimoșii de la Marie Curie. Amanunte despre ce anume aveți de făcut găsiți pe site-ul campaniei, nu trebuie decât să dați un simplu click pe banner și veți fi redirecționați. 2% poate nu este mult, dar ban cu ban, gest cu gest, om cu om, se strâng ceva sume. Anul trecut s-ar fi strâns circa 170.000 euro bani cu care s-au achiziționat aparate medicale atât de utile în salvarea atâtor vieți de pitici veseli.

Mihalache comunistul

Care este diferența între comuniștii care încercau discreditarea, distrugerea și surparea Bisericii Ortodoxe Române și Cornel Mihalache care face același lucru folosind sofisme?

2 tipuri de dreptăţi

Există pe lumea asta cel puţin 2 tipuri de dreptăţi, 2 întâmplări care au aceleaşi rezultate dar care au abordări diferite. Nu ascund faptul că plec de la premisa că elitele din ziua de astăzi sunt de fapt nişte mase plângăcioase care nu au învîţat mare lucru din ceea ce istoria a încercat a ne învăţa, la fel cum cred în anumite momente că de fapt comunismul a fost biciul pe care Dumnezeu e posibil să-l fi folosit împotriva avariţiei, trufiei, nedreptăţilor şi a tuturor celor urâte de care se fac vinovate generaţiile trecute. Posibil ca aceste idei ale mele să fie fundamental greşite, dar după experienţa deloc plăcută pe care am trăit-o pe blogul unei persoane care are o imagine de... elitist, de mare speranţă a gândirii româneşti, mi-am întărit şi mai mult opinia cum că de fapt asistăm la o mare păcăleală. Nu mai discut faptul că eu cunoscând mai multe informaţii despre personajul respectiv ŞTIU că este un tip nu chiar foarte onorabil, căruia la o adică i-aş putea aduce destule acuze, dar să lăsăm o eventuală imaginară răfuială publică şi să întru în subiect. Spuneam aşadar că în viziunea mea există 2 feluri de dreptăţi, 2 feluri de a trata una şi aceeaşi suferinţă în funcţie de cine este victima, 2 abordări aparent diferite ale aceluiaşi subiect. Să luăm în calcul de exemplu dizidenţa de pe vremea comuniştilor, închisoarea în care unii şi-au lăsat anii şi oasele, opreliştile şi lipsurile de orice fel. Apar pe la televizor oameni care îţi plâng suferinţele şi caznele (toate acestea fiind absolut reale, nimeni nu cred că poate tăgădui că lucrurile au stat altfel), oameni care se dovedesc a fi reprezentnţi ai elitei din anii aceia şi aceştia. Dar nu am văzut la nicio emisiune invitat un simplu om care a luptat în munţi, care a fost miner sau croitor şi care a făcut opoziţie, care nu era cu 7 mii de facultăţi, nu am văzut aduşi în discuţie oamenii simpli ai acelor vremuri care au fost fraţi de celulă cu (deja am să folosesc ghilimelele) "elitele". Poate doar doamna Hosu - Longin a introdus în documentarele domniei sale astfel de oameni, dar este singurul exemplu care îmi vine în minte acum. Atât. În 21 de ani de la Revoluţie doar o singură persoană a recunoscut public aportul oamenilor simpli. Haoleala generală pe care o afişează "elitele" momentului începe să ofere o senzaţie pe care o oferă evreii care îşi plâng victimele Holocaustului (la fel, indiscutabil acolo au fost nişte orori de nedescris şi care sunt imposibil de imaginat de un om normal la cap) şi care au ajuns să agreseze, să plictisească, să perimeze subiectul tocmai prin aducerea sa excesivă în atenţia publică mondială. Am înţeles, evreii au suferit enorm în anii fascismului şi ai nazismului, dar la fel au păţit şi ţiganii, şi persoanele cu dizabilităţi şi multe alte categorii deoameni. Ori, aceştia nu şi-au făcut monumente, nu au strigat an de an durerea (şi a lor este la fel de reală), nu au scris tomuri de memorii (utile de altfel) şi aşa mai departe. Nici oamenii simpli din Romînia nu sunt invitaţi nicăieri, nu sunt pomeniţi, nu sunt cinstiţi aşa cum sunt oamenii, părinţii sau rudele celor care au suferit în anii trecuţi şi care la venirea comuniştilor deţineau averi deloc de neglijat. Întrebarea mea la care nu am găsit un răspuns este cum şi-au realizat acei oameni averile? Undeva, la începuturi, au existat sau nu abuzuti, de genul că munceşte tu pe pământul meu iar eu nu îţi dau cât ne înţelegem, îşi dau numa ca să nu mori de foame să poţi veni şi anul viitor scalv la mine. O fi fost greşită istoria pe care am învăţat-o eu la şcoală, dar mă îndoiesc amarnic că toate averile s-au realizat cinstit. Pe blogul "elitistului" cineva îmi spunea că banii au adus progres, că oamenii se puteau instrui la universităţi de prestigiu din Europa pentru ca mai apoi să fie înghiţiţi în societatea românească. De acord, dar tatăl aluia, cum a făcut banii? Sunt false poveştile cu boieri pe care probabil că ni le-au povestit bunicii sau pe care le-am mai auzit pe la istorie? Iar dacă nu sunt false, unde e dreptatea? Pălmaşul, chiar dacă era inteligent, nu avea acces la educaţie pentru că trebuia să muncească zi lumină la boier. Romanul Moromeţii are după opinia mea un dram de adevăr. Şi atunci, de ce vedem numai "elite" care suferă, care se plâng cât de tare au suferit când i-au scos comuniştii din vilele lor? De ce ei aveau 14 case iar fermierul trebuia să trăiască în bojdeuci? Cum se face că la Canal au lucrat numai doctori, academicieni, artişti şi niciun miner, poliţai sau mai ştiu eu ce reprezentant al clasei de mijloc sau de jos? Dreptatea asta care este dată apriori numai celor care plâng zgomotos, mă face să cred că marea păcăleală la care asistăm este una care ţine, în care gândim aşa cum doresc unii sau alţii, în care nu se spune tot adevărul tocmai pentru că "ei" trebuie să fie cei plânşi, cei alinaţi, pentru că ei trebuie să îşi recapete clădirile în care probabil că mai funcţionează câte un spital, grădiniţă sau şcoală. Faptul că NUMAI ei sunt victimele ne face pe noi să dăm afară copiii fără a considera că asta este IARĂŞI o nedreptate. Mentalitatea de superior - inferior a unora nu s-a stins şi în anii aceştia chiar este pe o pantă ascendentă. Toate sluţiile sociale au câte o nedreptate, boierimea considerând că cei cu bani sunt automat superiori celorlalţi, comunismul că muncitorul este baza excluzând gânditorii, nazismul că există o rasă superioară bazată pe calităţile fizice şi aşa mai departe. Soluţia este simplă, ea este oferită de Dumnezeu în învăţăturile sale.

Să fi al doi-lea poate fi ceva bun

Nu știu dacă ați urmărit televizorul în ultimul timp, dar mie mi se pare că TVR 2 promite extraordinar de mult. Am unii amici care îmi mărturiseau oarecum surprinzător pentru mine că ei preferă mai degrabă TVR 2 în locul TVR 1, că este mult mai fain cu emisii mai meseriașe. Mie TVR 2 mi-a plăcut foarte tare pe vremea lui Tudor Giurgiu, dar văd că acum sunt șanse reale ca acest post să devină mai frumos ca el însuși, să depășească frumusețea acelei perioade. Mă încearcă o stare de optimism cu privire la viitorul acestui post. De exemplu îmi place la nebunie noua identitate vizuală, coperțile de promo, publicitate și gingălurile, care sunt de o calitate vizuală și conceptuală deosebită. Nu îmi amintesc să fi văzut ceva la fel de fain. Și TVR Cultural are coperți faine, dar astea la 2 îs the ultimate... Îmi place, îmi place, îmi place.

marți, 29 martie 2011

Țâțe

Eu vreau să trăiesc mult.

FSN

He he he, bune astea.
FSN nu înseamnă Frontul Salvării Naţionale (scuzaţi ironia) ci Fără Ştirea Nevestei. La fel cum PCR înseamnă Pile, Cunoştinţe, Relaţii.

Despre noi

Nu suntem poporul ales deşi unii asta doresc să ne lase de înţeles. Nu suntem mari genii, nu suntem harnici, conştiincioşi, oneşti şi buni. Dacă ne întorci spatele noi nu ne supărăm şi acceptăm să ne faci toate cele numai pentru că eşti din vest. Nu înţelegem că dacă arunci o hârtie pe jos în Bucureşti e la fel de urât cu a arunca aşa ceva în Barcelona. Unii is atât de absurzi încât vin şi spun că acolo e civilizaţie spre deosebire de la noi, iar în secunda 2 aruncă o hârtie pe jos sau mucul de la ţigare. Ne place să avem maşini dintre cele mai faine şi rar vezi aşa frumuseţi pe drumurile patriei unde oamenii câştigă în medie 500 de euro pe lună. Avem apartamentele cele mai scumpe şi mai ieftin ar fi la o adică să îţi iei casă în Monaco decât un apartament în Piaţa Unirii din Bucureşti. Trădăm pentru 20 euro şi mai puţin, minţim, furăm benzină dacă suntem şoferi şi nu stăm la muncă atât cât suntem plătiţi (deşi unii muncesc mult mai mult faţă de cum sunt plătiţi...). Suntem aşi la înfipt cuţitul în spate, nu vedem abuzurile chiar şi atunci când ne sunt explicate cu mere şi cu pere. Bârfim la greu de dimineaţă până seara. Unii oameni care sunt mai intelectuali sunt motiv de ură pentru ceilalţi. Am putea sta 40 de luni legate într-un continuu bairam, într-o petrecere de neoprit. Neciopliţii şi bădăranii sunt omniprezenţi, cucoanele jegoase de asemenea. Hioşenia e ridicată la rang de frumuseţe şi implanturile deloc reuşite sunt afişate pe post de standard al eleganţei. Laşitatea este caracteristică multora şi frica viscerală care îi caracterizează pe cei mai mulţi a făcut ca Ceauşescu să reuşească să impună cel mai dur comunism din Europa. Poate doar nord coreenii au obţinut ceva mai hidos, sau poate cambodgienii sau vietnamezii. Nu se poate pune bază pe un român şi aproape niciodată nu ne vlorizăm elitele. Puţini oameni au reuşit să facă ceva aici, cei mai mulţi s-au afirmat afară. Nu recunoaştem valoarea celui din jurul nostru, indiferent de stadiul la care acesta se manifestă. Furăm bani de fiecare dată când ajungem primari, prefecţi sau mai ştiu eu ce demnitar. Oare de ce e aşa bătaie la alegeri pe o funcţie care îţi oferă un salariu cât al femeii de serviciu de la o multinaţională? Acceptam cam tot ce ni se dă, începând de la ajutoarele de după Revoluţie până la rebuturi vândute pe post de marfă high quality la preţuri exorbitante. Oricât ne-ar umili politicienii, al alegeri aceştia vor obţine aproape invariabil un scor mai mare decât alegerile trecute. Suntem inerţi. Nu suntem uniţi decât la furat. Urâm legea şi nu respectăm din născare nicio reglementare de niciun fel, deşi tot noi ne plângem de lipsa de reglementare. Nu vedem propiile defecte şi avem tendinţa de a considera că ceilalţi îs defecţi şi noi nu greşim cu nimic. Dacă e cald nu e bine, dacă e răcoare nu e bine. Înloc să ne punem mintea la contribuţie, preferăm să stăm în şomaj sau pe ajutor social. Dacă sunt puşi la muncă unii oameni îşi iau medical. Şpaga este la noi politică naţională. Toată suflarea ştie că pentru a obţine o autorizaţie TREBUIE să dai şpagă. Poţi să ai afacerea cât vrei tu de legală şi pusă la punct în conformitate cu legislaţia europeană, americană, africană şi australiană. Degeaba, dacă nu laşi şi tu ceva în plic... Măcar de o vacanţă mai ieftină, ceva. Nu ne recunoaştem niciodată eşecurile şi ne considerăm ceva buricul Europei. De regulă nu demisionăm indiferent de cât de compromişi suntem. Găsim o explicaţie de genul "e dosar politic", "eu nu sunt vinovat" sau altele şi nu demisionăm. Ceea ce nemţii fac în 2 zile la noi se realizează în 4 luni. Calitatea în final va fi mai bună la ei. Şmecheria e ridicată larang de virtute, iar dacă nu eşti şmecher eşti de râsul .... lor. Nu excelăm în nimic.

Pot astfel să fac un portret negativ al nostru care să se întindă pe 3 bloguri.

Promit să încerc şi un portret pozitiv când voi avea starea necesară...

luni, 28 martie 2011

Sosite prin poştă

Mic dicţionar...

ABUZ = fără buze;

ACRU = unitate de măsură a acrelii. Ex: Tata are o soţie de 3 acri şi osoacră de 5;

ACTRIŢĂ = matriţă pentru fabricarea acelor;

AMÂNAT = fără mâini;

AMPULĂ = amintiri din tinereţe;

APOI = apă mare;

APOPLEXIE = stare de disconfort creată de apa provenită de la vecin, neconvenţional, prin tavan;

AŢÂŢAT = fără sâni;

BASCĂ = femeie din Pirinei, cu marginile îndoite înăuntru;

BIRMANIA = predispoziţie maladivă a unui ministru de finanţe de a pune noi taxe şi impozite;

BIROCRAŢIE = democraţie originală, bazată pe încasarea cat mai multor biruri, cam ca la noi;

BIZAR = zar dublu;

BOSUMFLAT = şef supraponderal;

CELULOZĂ = boală căpătată în închisoare;

CHILOT = moldovean ce chilotează un avion;

COLONEL = intestinul subţire;

COMBINEZON = lenjerie uşoară, transparentă, purtată de lucrătorii de pe combine;

GHINIOANE = varianta moldovenească pentru ardelenescul "Bine, Ioane";

ÎMPRĂŞTIERE = rezultatul procesului prin care beţivii se fac prastie;

ÎNCHINARE = transport către China;

ÎNFOCARE = transformare în focă;

ÎNVINUIRE = procesul de fermentare a mustului;

ÎNVIORAT = prevăzut cu vioară;

LEŞINĂ = pe unde circulă "le tren";

MĂCEL = mac mic;

MERITORIU = teritoriul ocupat de livada de meri;

MICROSCOP = scop mărunt;

MOPS = câine care a făcut ceva box la viaţa lui;

NASOL = amintiri despre viitor;

NASTURE = plasture pentru nas;

PAPANAŞ = naşul Papei;

PAPARUDE = rudele Papei;

PIRELLI = firmă care a dat faliment când or venit moldovenii cu"firma pi buni";

PIRON = locul unde opreşte trenul în gara din Iaşi;

MOLIERE = cutiuţe în care se păstrează naftalina;

MONOLOG = olog de un picior;

BIOLOG = olog de ambele picioare;

SEXOLOG = olog de ...

PLASTURE = nasture din material plastic;

PRUDENT = pastă de dinţi cu extras de prune;

RATEU = pateu din carne de raţă;

SCARABEU = cetăţean ce locuieşte la bloc, la scara B; din aceeaşi familie de cuvinte se cunosc scaraceu şi scaradeu;

SCUMPETE = termen drăgăstos adresat femeii iubite pe timp de inflaţie;

SOIOS = de soi;

TRACTOR = actor cu mult trac;

TUTUN = a-a-arma de-de-de a-a-artilerie;

ŢURŢUR = sunetul soneriei, iarna;

VEDETĂ = nava mică de război care se bucură de o deosebită popularitate;

YETI = filmul lui Spielberg, "E.T.", pe ecranele Iaşiului.

Roșu și Galben

Naționala de fotbal ar României trebuie să joace în galben. În roșu arată ca naiba. Răzvan Lucescu să ne lase, e un mare antrenor dar hai să mai salvăm ce e de salvat în privința palmaresului naționalei. Atât de mare antrenor încât a dus cea mai rușinoasă campanie din viața mea, nu îmi amintesc să ne bată chiar așa oricine. În mintea lui creață credea că dacă schimbă culoarea echipamentului echipa va deveni la fel de bună ca Spania. Oare cât de inteligent să fi să gândești astfel?

Bun de Seinfeld

Constatam mai zilele trecute că atunci când te afli la WC îți este destul de greu să te uiți în ochii celor care se află în același loc cu tine. Adică observi că mai este cineva, observi cam ce face (se spală pe mâini, folosește un uscător, etc) dar îți este oarecum jenă să te uiți direct în ochii omului. Nu știu de ce, până la urmă toți facem asta...

După meciul de fotbal pierdut de naționala noastră, PRO TV a dat mai multe reluări ale partidei. Pe lângă faptul că nu știu dacă există cineva care să vrea să vadă un meci al cărui rezultat îl cunoaște, nu reușesc să mă dumiresc de ce ar dori cineva să privească cum luam bătaie, și asta de vre-o 3 ori câte reluări mi se pare că a dat PRO-ul. Chiar nu știu, există cineva care spune: ia mă, să văd cum am mâncat bătaie, cum am luat golurile sau ceva de genul?


Mc Wrap

Dacă dorești să plătești mult și să primești foarte puțin și de calitate discutabilă, atunci încearcă noul Mc Wrap. Știu shaormerii care fac produse asemănătoare de o calitate evident superioară și la un preț mult mai accesibil pentru cantitatea oferită. La ăștia primești o linguriță, la shaormeriile alea primești un polonic - asta dacă e să vorbim de cantitate, la aceiași bani. Deci nu.

vineri, 25 martie 2011

Leapşa. Am laut-o. O dau mai departe.

1.Luati cartea cea mai la indemana,deschideti-o la pagina 18 si scrieti al patrulea rand.
- ...apoi corcoduşele se pun în apă caldă.
2.Fara sa verificati, cat e ora?
- 12.30
3.Verificati.
- 13.07
4.Cu ce sunteti imbracat(a)?
- Blugi şi hanorac.
5.Inainte de a raspunde la acest chestionar, la ce va uitati?
- Verificam mailul.
6.Ce zgomot auziti inafara de cel al calculatorului?
- Al colegilor care intră şi ies.
7.Cand ati iesit ultima data si unde ati fost?
- Acum 2 săptămâni, la Breaza.
8.Ce ati visat ieri noapte?
- Habar nu am.
9.Cand ati ras ultima data?
- Acum 25 de secunde.
10.Ce aveti pe pereti in incaperea in care sunteti?
- Steag, calendare, icoane.
11.Care-i ultimul film pe care l-ati vazut?
- Discrusul Regelui. Recomand.
12.Ati vazut ceva ciudat azi?
- Da. 2 persoane cu dizabilităţi psihice...
13.Ce parere aveti despre acest chestionar?
- E funny. Atât.
14.Spune-ne ceva ce nu stim inca.
- Port 42 la adidaşi.
15.Când ai simţit că părinţii tăi au fost cu adevărat mândri de tine ?
- Zilnic s-ar găsi motive...
16. Pe cine ai dezamăgit cel mai tare?
- Pe mine.
17. La ce eşti cel/cea mai bun/ă, ce ştii să faci mai bine decât toţi oamenii pe care-i cunoşti personal?
- Să fiu drăguţ. :)
18. Ce crezi că e cel mai enervant la tine, în ochii celor dragi ?
- Faptul că am multe principii.
19. Care e lucrul cel mai groaznic pe care l-ai face pentru bani?
- Niciunul. Urăsc banii.
20. Care crezi că e cea mai importantă calitate pe care ai moştenit-o de la părinţii tai?
- Buna creştere, bnul simţ, cei 7 ani de acasă cum se zice.
21. Când ai simţit că ai arătat cel mai bine din toată viaţa ta ?
- Când am stat în pielea goală...
22. Care e cel mai prost om pe care-l cunoşti?
- Uneori eu sunt acela.
23. Care e sunetul care te enervează cel mai tare?
- Iauuuuu, poooooooooc!
24. La ce eveniment din viaţa ta ai fost cel mai emoţionat/a?
- De obicei îs emoţionat când mă îndrăgostesc.
25. Care ar fi singurul lucru pe care ţi-ar plăcea să-l furi (fiind singura şansă de a-l avea…)?
- Un sărut de la fiecare fată din lume... Sau în fine, de la ţigăncile alea cu 43 de fuste nu chiar, dar de la orice fata frumoasă (după standardul meu)...
26. Care a fost cel mai stânjenitor moment din viaţa ta?
- Un pârţ în lift.
27. În faţa cui te simţi cel mai pierdut, emoţionat, blocat ?
- În faţa eternului feminin.
28. Când ţi-a fost cel mai greu să spui adevărul?
- Când acesta rănea.
29. Ce-ai vrea să schimbi cel mai tare în viaţa ta ?
- Kilogramele în plus.
30. Cu cine vorbeşti cel mai des despre sex ?
- Cu oricare om pe care îl întâlnesc, iar aici sunt mulţi car pot confirma... :)
31. Care e cea mai proastă scuză pe care ai folosit-o vreodată?
- Scuze.
32. Ce nu i-ai putea ierta niciodată omului pe care-l iubeşti ?
- Minciuna şi lipsa de curaj.
33. Ce calitate a jumătăţii tale de viata iţi este cea mai dragă?
- Candoarea.
34. Care a fost jucăria ta preferată in copilărie ?
- Nu există aşa ceva, toate îmi erau la fel de dragi.
35. Pe cine te bazezi dacă ţi se întâmplă o nenorocire?
- Pe Dumnezeu, logic.
36. Pe cine simţi cel mai tare nevoia să protejezi ?
- Pe oamenii nedreptăţiţi.
37. Care e domeniul despre care ai vrea să ştii cel mai mult ?
- Psihosexologie.
38. Cine-ţi lipseşte cel mai tare în acest moment?
- Sunt mulţi. În general oameni care... au plecat un pic.
39. În ce privinţă crezi că eşti cel mai puţin înţeles ?
- De ce am atatea principii; oamenii nu mă înţeleg foarte bine de ce gândesc într-un anumit fel.
40. Care e cel mai frumos cuvânt din limba ta?
- Dumnezeu.
41. Unde te simţi cel mai în siguranţă?
- Acasa.
42. Care a fost cel mai frumos compliment ce ţi s-a făcut vreodată?
- "Bă tu eşti prost"?
43. Care e persoana care te face să râzi, să te simţi relaxat ?
- Traian Băsescu.
44. Pentru ce te rogi cel mai des ?
- Pace, sănătate, iertarea de păcate.
45. Cine te-a influenţat cel mai mult până acum?
- Simona.
46. Care a fost primul tău vis împlinit?
- Să nu mai fac caca pe mine. Eram tare mic atunci. Dar asta a fost primul...
47. În ce an al vieţii tale ai simţit ca te-ai schimbat cel mai mult?
- A fost mai mult o perioadă...
48. Ce invenţie din acest secol crezi că are cel mai mare impact în viaţa ta?
- Curentul electric. Şi a fost în secolul trecut. Din secolul ăsta, niciuna.
49. Care a fost cel mai îndrăzneţ lucru pe care l-ai făcut (sau l-ai face) cu o persoană de acelaşi sex cu tine?
- Ete că la asta nu m-am gândit.
Bonus.
50. Cât porţi la bască?
- Nu ştiu.
Dacă are cineva timpul necesar pentru a răspunde, invt a prelua această leapşă pe blogul său personal. Nu dureaza mai mult de 30 minute si are un impact pozitiv asupra psihicului. Recomand. Poate Aida, poate Arcadia, Pui de Blog... Nu este imperativ, numai daca vi se pare funny a raspunde...

Capra, şi nu mă refer la poziţie

În România capra ar trebui să fie supusă aceluiaşi tratament la care este supusă blânda vacă în India. Capra ar trebui fie idolatrizată, să fie sărbătorită cu fast, să ajungă să umble liberă pe unde doreşte şi alte asemenea bucurii căci la cât este invocată în relaţiile interumane de la noi din ţărişoară, pe bune că aşa ar merita. Capra este un animal bun, blând, cu lapte delicios şi alte asemenea beneficii atâta timp cât este a noastră. Atunci când facem referire la capra vecinului, ea devine o înfăţişare a diavolului, o cornută mică, care nu dă lapte destul şi care mănâncă din preafrumoasa noastră pajişte, este urâtă, hidoasă, naşpa. Este culmea cum intreaga noastră imagine despre capră, cum mentalul colectiv din România poate aduce 2 caraterizări atât de diferite unuia şi aceluiaşi animal, bazându-ne doar e propietar. De exemplu, mi-a povestit un amic că la el la serviciu, aflându-se într-o şedinţă de sindicat, colegii de acolo aruncau cu căcat în colegii ai cărui lider lipsea atunci de la şedinţă, îi înjura şi îi disconsiderau, că ce fac ei pentru firma aceea, că nu muncesc, că nu aduc bani şi alte asemenea măscări. În fapt, colegii atât de tare huliţi lucrează pe câte 3 posturi deşi sunt plătiţi numai pentru 1, stau ore suplimentare cu duiumul care nu sunt plătite de nimeni, fac şi treaba celor care ţipă că ăia sunt incompetenţi dar de fapt ei, denunţătorii, nu cunosc fluxurile de documente în acea firmă. Deci la o adică muncesc şi pentru aceşti indivizi de o laşitate rar întâlnită care scuipă pe colegii care nu se pot apăra în acea secundă. Deci, aceşti indivizi - colegi ai amicului meu - nu au înţeles nimic din ceea ce înseamnă lupta sindicală şi solidaritatea, nu au înţeles nimic din ceea ce înseamnă unitate, forţa grupului, colegialitate şi respect pentru munca altuia până la urmă. Amicul ăsta al meu era tare dezamăgit de astfel de exemplare şi îmi spunea că articolul meu de blog "Ce nu mai există" vine în susţinerea deciziei sale de a renunţa la viaţa sindicală. Îmi pare rău că acea postare a avut un astfel de efect asupra lui, sper să se răzgândească. Nu cred că oamenii care habar nu au de nimic dar se dau docţi în orice s-ar discuta sunt oamenii pe care un om serios ar trebui să îi ia în considerare, ci ar putea fi luaţi în cel mai bun caz în glumă, ca nişte oameni care fac glume proaste în momente cruciale. Eu îi desfid pe aceşti lătrători de meserie care nici nu înţeleg realităţile vieţii actuale, nici nu sunt dispuşi să îi asculte pe cei care îi pot învăţa elemente simple ale logicii. Ori, în acest caz, cum pot fi oare catalogaţi acei oameni? Laşi? Ipocriţi? Mârşavi? Cum poate fi considerat un om care îşi clădeşte fericirea dând cu rahat în alţii, care se compră cu alţii pe ei coborând-ui în noroi şi pe ei ridicându-se pe piedestale de Adonişi trişti? Cum poate fi caraterizat un om care foloseşte delaţiunea şi scuipatul pentr a-şi croi drumul în viaţă? Şi voi veniţi duă aceea şi îmi spuneţi că de vină este comunismul pentru tot ceea ce ni s-a întâmplat în ultimii 50 de ani de dinainte de 1989. Ha! Cam acestea au fost sfaturile mele cu care am încercat să îi mai bucur ziua amicului şi să încerc să repar ceea ce am stricat cu postarea aceea.

miercuri, 23 martie 2011

Război și pace

Fregata României care trebuie să plece în Libia la război, are următoarele dotări standard: mop alb de unică folosință, scaunul de la pedale îmbrăcat în piele, ochelari de soare și cizme de cauciuc, colac gonflabil cu cap de rață, ștergător parbriz cu 3 viteze, 2 - 3 litri vopsea Policolor, praștie cu invizibile (numite uneori și invizoace), topor, sabie samurai. Trusa sanitară va fi opțională, momentan se negociază cu NATO pe această temă. Mai deține și un tun de 78, lângă care se poate trage doar un pui de somn - din lipsa de muniție sau eventual niște pârțuri. Nava are dublă propulsie, pedale și diesel. Se va folosi prima, căci mateloții au vândut motorina „la băieți” și au mai făcut și ei un ban cinstit astfel. Pentru lupta navă la navă se folosesc cu succes boxurile din dotarea fiecărui marinar și bâtele de baseball aflate sub scaun.

marți, 22 martie 2011

Ce nu mai există

Implicându-te în mai multe activități care au la bază dorința de face bine și de a aduce aportul la dezvoltarea României, încercând să ajuți comunitatea din care faci parte, încercând să nu stai pe margine și să comentezi ca gaițele ceea ce fac alții, ai toate șansele să ajungi într-un punct în care să te întrebi cu întreaga ființă dacă nu cumva greșești. Ajungi uneori atât de dezamăgit de justețea actului tău încât îți vine să renunți, ajungi atât de scârbit de unele întâmplări încât te gândești de ce să te murdărești într-o luptă în care e cam evident că vei pierde, ajungi în starea în care nimic nu ți se mai pare a avea efectul scontat. Deziluzia dintre ce gândeai și ce a ieșit, diferența dintre ce dorești să faci și ceea ce reușești efectiv să realizezi, pereții de care trebuie să te lovești pentru a obține ceva ce oricum nu se vede, trădarea, fuga din fața greutăților și toate aceste eșecuri fac din implicarea în viața activă a societății una indezirabilă pentru un tânăr al zilei de astăzi. Am văzut oameni de vârste apropiate cu a mea care fac politică, care s-au implicat cu bună credință în dorința lor de a face o Românie mai bună, care și-au sacrificat mult dintre elementele confortului nostru pentru a reuși să aducă suflul de proaspăt și progres de care dispun. Vi se pare că au reușit? Ca lider al unei comunități oamenii sunt îndreptățiți să îți ceară socoteală pentru eventuala situație neplăcută în care se află. Atunci când teoretic ai putere dar practic ceea ce spui nu contează foarte tare, când lumea știe că ești puternic iar tu ești de fapt legat de mâini, când legea este încălcată și nimeni nu pățește nimic, când una se vorbește și alta se scrie, în aceste momente așadar, îmi pun serios problema implicării în viața publică. Merită să îmi consum energia pentru cauze care nu vor avea șanse de reușită? Merit privirile aruncate de sus de oameni de calitate îndoielnică? Merit să îmi pun onoarea drept pavăză și la final să mă aleg cu pete și mai știu eu ce pe dânsa? Nu știu, dar mă gândesc că degeaba mă zbat. Răul e prea mare, zidul îmi pare înalt rău, recunoașterea socială este practic zero. Nu demult credeam că e bine să fi șef, că e bine să te implici și să aduci tot ce ai mai bun pentru a ajuta comunitatea din care faci parte să progreseze. Problema apare atunci când toți oamenii vor asta, când toți cred că ei au soluția ideală, că ceea ce cred ei este ceva bun și că ceea ce cred alții este mai puțin bun. Oare asta să fi fost și capcana în care am căzut și eu? Înclin să cred că da, din moment ce ceea ce am obținut nu a provocat nici mare progres (desigur, la o scară minusculă) și nici cu o mare satisfacție personală nu m-am ales. Ceea ce mă mai ține pentru moment în „joc” este un sfat pe care l-a oferit posterității Petre Țuțea: „în fața marilor evenimente istorice, omul este fie laș fie erou”. Erou nu sunt și nu am cum să devin vreodată, dar dacă acestea două ar fi singurele opțiuni în aceste timpuri, pe bune că lașitatea nu m-ar tenta foarte tare...

Supeeeeer tare!

Am râs de m-a durut burta.

luni, 21 martie 2011

Unde

De regulă, unde vă faceți concediu, la mare sau la munte? În țară sau afară? Sau, pe vremurile astea, vă mai faceți concediul undeva? :)

Pisica mea

He he he he, știți cum se pupă pisicile cu oamenii? Am aflat întâmplător că ceea ce făceam noi de când era ăsta mic, de fapt pentru el era pupiceală. Adică, atunci când e el drăgăstos vine și se dă cu fruntea lui paste fruntea mea și torcaflețește nevoie mare, înseamnă că mă iubește și mă pupă în limbajul lui. Ce drăguț e! He he he.

duminică, 20 martie 2011

Dacă doriți să revedeți II

Iată și blogul Eugeniei Vodă pe care puteți urmări câteva dintre emisiunile domniei sale.

Dacă doriți să revedeți

Cam ăsta era titlul emisiunii de pe 1 ianuarie al fiecărui an de la TVR, în care se redifuzau cele mai tari faze ale emisiuni ide revelion pe care oamenii care lucrau la vremea aceea o pregăteau începând de pe la mijlocul lui noiembrie. Practic se cam dădea în reluare tot revelionul căci 90% din el era de o calitate deosebită - părerea mea. Uneori se stătea și câte 5 - 6 zile non - stop la filmări, oamenii dormind practic pe apucate câte 3 - 4 ore prin birouri... Dar ăsta e alt subiect. Făcând aluzie la acest titlu, vă invit să revedeți unele dintre cele mai faine emisii în rubrica de înregistrări care se află pe site-ul www.tvr.ro. Puteți găsi acolo multă valoare, mult divertisment și mai ales mult bun gust. Vizionare faină.

Pofte

M-a pleznit o poftă de biscuiți de nu vă spun. Nu am mai mâncat așa ceva din armată, adicătelea din 1998. Oare ce o fi, să fie vre-un semn? :)

Anii și culorile

Nu știu cum sunt unii, dar în percepția mea anii de după ce au apărut fotografia și filmul sunt ani în alb negru. Așa îmi imaginez eu acei ani, așa văd oamenii acelor vremuri, așa văd totul, colorat în alb - negru. Dacă anii de dinainte au o oarecare culoare prin picturile și ilustrațiile care îi reprezintă, anii 1890 - 1970 sunt tare incolori. Am văzut câteva secvențe de Stan și Bran care au fost colorate în laboratoarele de la Hollywood și recunosc că aveam un oarecare disconfort, căci mintea mea era programată să vadă acele filme în alb negru. Odată mă mai uitam pe niște fotografii vechi din București și am văzut unele color, cred că tocmai se adusese aparate foto color în oraș și mi s-au părut tare interesante, căci pozele acelor vremuri (1950 - 1960) sunt de regulă alb - negru. A vedea că anii aceia au avut totuși culoare mi s-a părut tare fain. Bine, au fost tare multe filme făcute peste tot care au adus în atenția noastră toți anii istoriei și astfel îmi puteam face o idee asupra culorilor vremurilor, dar oricât de bune realizări sunt acelea din punct de vedere cinematografic, vizual, etc mie tot nu mi se par autentice și puține reușesc să mă introducă cu adevărat în atmosfera vremurilor. Mie-mi mai place ca uneori să mă uit pe fotografiile vechi ale familiei sau pur și simplu pe imagini vechi și cred că există un parfum al anilor trecuți care avea ceva ce anii ăștia nu mai au - ceea ce este rău. Parcă oamenii erau mai buni, mai liniștiți, mai puțin agitați și mai educați, fie că vorbim chiar și de oamenii așezați mai jos pe scara socială. Azi oamenii îmi par mult mai nervoși, bandele de huligani și de hoți sunt mult mai puternice și mai agresive, oamenii sunt parcă mai puțin reconcilianți decât în alți ani.

sâmbătă, 19 martie 2011

Arhitectură

Tot în aceeași categorie ca postarea de mai jos, am multe și foarte multe de reproșat arhitecților moderni. Practic, cred ca tot ce se putea crea mai frumos în materie de clădiri s-a cam realizat, iar de acum vom asista doar la decăderea acestei îndeletniciri. Palate excepționale, clădiri boierești de o frumusețe rară, gări și toate cele, sunt realizate de oameni care aveau un simț estetic deosebit, care lucrau după formule de perfecțiune și care realizau adevărate capodopere. Astăzi, industrializarea gustului, folosirea sticlei pe orice, liniile pe care nici cei ce le-au desenat nu le mai înțeleg, blocuri înalte dar fără personalitate sunt toate elemente ale răcirii spațiului de lucru sau mai grav, de locuit. Piatra, cărămida, zidăria sunt, au fost și mie îmi place să cred că încă mulți ani de acum încolo vor fi reprezentantele ideii de liniște, cald, familiar, familial și durabil. Nu poți picta pe peretele de sticlă așa cum poți picta pe un perete clasic. Modernul trebuie împletit cu vechiul. Nu orice este vechi este automat mai prost ca ceea ce se poate face acum, Cum oameni cu gust există din ce în ce mai puțini și cum cred că și tagma arhitecților suferă grav din acest punct de vedere, nu ne rămâne decât să așteptăm noi trenduri în materie de construcții și să sperăm că vor mai exista oameni destul de bogați pentru a-și comanda Ermitajuri, Peleșuri, Versaillesuri și alte asemenea așezăminte.

Artă

Nu am înțeles până acum și nici nu cred că sunt șanse prea mari ca pe viitor să reușesc să înțeleg de ce 3 liniuțe trase pe un fundal verde înseamnă artă. Nu se mai nasc oameni precum Michelangelo, Leonardo, Da Vinci, Bouguereau și alții, care chiar făceau artă adevărată, durabilă, cu estetică perenă și cu un back-up de talent imens. Ca și admirator al barocului și al rococoului, nu pot înțelege deloc arta modernă, deși am făcut eforturi în acest sens. Dacă faci un punct roșu pe o foaie albă poți da orice înțeles acelei „capodopere”, dar să faci o pictură cu un nud sau cu o scenă biblică care să transmită ceva și fără ca pictorul să îți explice viziunea lui, nu cred că e chiar la îndemâna tuturor. Orice mâzgălici care are bani de tempera și șevalet se consideră automat pictor; dacă mai și este invitat pe la vre-o emisiune tv, va începe să ne povestească de cât de grea este viața și cum zugrăvește el esența în nimic. Nu îmi plac aceste expuneri ale așa zisei arte. Liniuțe și puncte pot face și eu, și tu și oricare om cu 3 carioci. Un Adam decăzut, mai puțini.

vineri, 18 martie 2011

HA!

Un imbecil... Nu, stai, nu e bine, un domn... Așa e mai bine. Un domn s-a trezit el odată că de ce să stea fiica lui cu o icoană în clasă și s-a gândit că ceva celebritate nu îi strică, astfel că a dat statul român în judecată pentru a scoate icoanele din școli. Un alt imbecil.... Ce am dom'le azi, un alt domn mare candidat la șefia statului nostru, care țipa ca din gură de șarpe precum Vadim că a fost furat la numărătoarea de voturi deși probabil că nici mama domniei sale nu l-a votat, îi ținea partea pe post de mare înțelept și mare prigonitor al icoanelor din școli și apărea pe la televiziunile de mare audiență (și un retard pe măsură) și ne vorbea în sofisme. Azi am aflat că ăștia le-au cam pierdut pe amândouă: nici mare celebrități nu sunt (slavă Domnului) iar Curtea de la CEDO a dat aviz favorabil Italiei, care se apăra de atacurile unei imbecile... unei doamne (chiar nu știu ce am) pe tema păstrării crucifixelor creștine în școli. Așadar, se pot păstra crucifixele creștine în școlile italiene și probabil că urmează și icoanele noastre scumpe și dragi. Dumnezeu există!

TVR şi YouTube

Începând din 14 martie TVR dispune (în sfârşit aş spune) de un canal oficial pe YouTube. Sper să văd aici prezentate în condiţii grafice foarte bune ceea ce pot vedea deja pe diferite canale în condiţii grafice mai puţin fericite şi cu încălcarea drepturilor de autor... Trag speranţa ca TVR-ul să reuşească să ne ofere astfel încă un prilej de a fi mândri de cei 4 lei pe care îi plătim pe post de taxă. Salut ideea de a porni un canal oficial pe YouTube şi de asemenea pe Facebook (recunosc, încă nu am cont de Facebook şi nu ştiu dacă să îmi fac unul sau nu, balanţa înclină către nu). Dacă vă place TVR, daţi şi voi un subscribe şi un Like sau cum s-or numi alea pe Facebook, că habar nu am... Dar numai dacă vă place. :D

miercuri, 16 martie 2011

Celebru sau nu

Azi dimineaţă aveam o polemică cel puţin interesantă cu iubita mea, respectiv dacă e mai plăcut să fi celebru sau mai plăcut să nu fi o persoană de notorietate. Eu susţineam că nu e prea plăcut să te recunoasă lumea pe stradă, să te interpeleze şi să te întrebe toace cele, nu cred că ar fi ok dacă lumea s-ar schimba văzându-mă, dacă nu ar mai fi ei naturali, aşa cum am şansa de a-i vedea nefiind mare celebritate. Apariţia pe sticlă - a se citi la tv - este - în opinia interlocutoarei mele - ceva bun, dezirabil, de dorit. Fiecăruia dintre noi ne place să nevedem la televizor - susţinea ea, ne place să fim în centrul atenţiei şi adoraţi de mulţimi. Mie nu îmi place să apar la tv; nu am carismă, nu-s telegenic, nu am dicţie, cultură generală, dorinţă de afirmare media. Dar există oameni şi oameni. Unii doresc a-şi expune şi chiloţii, viaţa lor este redată în amănunt în reviste de prost gust sau pe la televiziuni cu renume îndoielnic, vor şi caută cu ardoare apariţia în media. Faptul că mama lor îi vede la televizor, îi umple de mândrie, îi face să se simtă mai importanţi de cum sunt. Există oameni care sunt făcuţi pentru a fi celebri, alţii - precum sunt şi eu - care doresc liniştea căminului şi a familiei.

marți, 15 martie 2011

De plâns

băsescu vrea să îşi scurteze mandatul pentru a mai putea candida odată, să spună cum a spus Iliescu că primul mandat nu se pune că a fost incomplet şi să mai intre odată pe listele de prezident.

De râs

- Am ajuns la concluzia că băsescu o are mică. Ieri nu îşi aducea aminte despre ce imagini cu Sarcozi îl întreba o domnişoară pe la o televiziune. Culmea este că probabil şi bostwanezii au văzut aceste imagini şi le-au reţinut clar ca lumina zilei. Deci, băsescu o are mică; memoria desigur.
- Cică s-a semnat contractul pentru metroul în Drumul Taberei în Bucureşti. Ar salva foarte multe acest metrou, inclusiv traficul care este infernal în acea zonă. Infernal. Termenul de predare a lucrării a fost stabilit la 3 ani şi există un contract ferm în acest sens. De râs am râs cam 10 minute neîntrerupt, căci sunt convins că există şi fraieri care chiar cred că se va circula cu metroul în 3 ani în zona aia. Din 1990 până azi (deci 20 de ani plini) nu s-a reuşit terminarea a 3 staţii pe M3, iar şantierul din zona aia a fost deja integrat în mentalul colectiv. Deci 3 staţii de finisat nu se poate, chiar dacă o parte din galerii erau gata de pe vremea lui ceaşcă, dar un traseu de 8 sau 10 kilometrii cu tot cu finisaje sunt promişi pentru 2014... Şi pasajul suprateran de la Gara Basarab a fost promis a se termina în 2009 şi suntem în 2011. Şi ăla era la suprafaţă şi era construit tot de acelaşi constructor parcă...
- La un interviu la sport, un jucător de handbal spunea că e ruşinos că au pierdut meciul cu Lituania şi că în returul din Constanţa îi va bate pe aceştia la 10 goluri diferenţă minim. Ia ghiciţi cine a câştigat meciul de la Constanţa.
- După Dumnezeu pe Pământ, a apărut în sfâtşit şi un erou. Avem un conducător de guvern erou; încă vre-o 3 - 4 eroi din ăştia şi facem Raiul pe Pâmânt, căci ce ar fi Raiul fără sfinţi, eroi, etc. Până atunci suferim, dar după cum observăm suntem pe drumul bun.

luni, 14 martie 2011

Îndreptar de spovedanie

Sursa de pe care am dat un copy - paste pentru ştiinţa voastra şi a noastră, a tuturor este http://camasaverde.wordpress.com/2011/03/12/valeriu-gafencu-sfantul-inchisorilor/.
Acesta este îndreptarul de spovedanie lăsat nouă moştenire de Valeriu Gafencu.

– Înălţarea Domnului, 1947 –

CE ESTE PĂCATUL?

Păcatul este călcarea Legii lui Dumnezeu, căl­care voită sau nevoită, cu ştiinţă sau fără ştiin­ţă, cu fapta, cu cuvântul, cu gândul. Păcatul este necinstirea adusă lui Dumnezeu, ocară, dispreţuire, defăimare, nerecunoaştere şi vătă­mare adusă fiinţei Dumnezeieşti, dintr-un senti­ment egoist. Păcatul este necredinţă şi neîn­credere în Dumnezeu, în legea Lui şi prea multă credinţă şi încredere în sine, până acolo ca omul să-şi fie singur lege, pentru că de în­dată ce ai călcat Legea lui Dumnezeu ai urmat o altă Lege, fie a ta, fie a Diavolului. Păcatul este a doua răstignire adusă Mântuitorului, căci prin păcat se reînnoiesc toate batjocurile de altădată şi toate bătăile primite. Piroanele, suliţa, spinii, prin păcat Mântuitorul le simte din nou. Acum, însă, nu mai sunt bătute de cei ce-L defăimau şi strigau: „Să Se răstignească, să Se răstignească…”, acum Îi sunt administrate de cei ce zic că cred în El, că-I urmează porun­cile, că-L iubesc. Acum Îl scuipă în faţă cei ce sunt botezaţi, acum cununa de spini I-o pun cei ce se numesc creştini, acum Îi dau palmele, acum Îi bat piroanele, acum Îl împung cu suliţa cei pentru care a suferit batjocuri şi bătăi şi pentru care Şi-a dat sângele Său pe Golgota pentru ca să-i facă fii ai lui Dumnezeu, pentru ca să le deschidă Raiul, să sfarme moartea şi să dărâme iadul. Păcatul este îndepărtare de Dumnezeu şi, în schimb, apropiere de Diavol, este îndepărtare de casa Tatălui şi păzire în Ţară străină a porcilor diavolului. Pentru că suntem robi aceluia căruia îi slujim (Ioan 8, 34), păcatul înseamnă robia Diavolului.Când păcătuieşti nu mai socoteşti ceea ce a făcut pentru tine Dumnezeu, nu-I mai eşti fiu şi nu te gândeşti la dreptatea Lui, care va pe­depsi pe cei ce păcătuiesc împotriva Voii Lui.Prin păcat toate lucrurile lui Dumnezeu sunt pornite împotriva scopului pentru care au fost făcute. Gura n-a fost făcută de Dumnezeu ca să înjurăm cu ea, să bârfim şi să blestemăm pe aproapele, ci gura a fost făcută ca, cu ea, să vorbim lucruri folositoare sufletului. Mintea nu ţi-a dat-o Dumnezeu ca, cu ajutorul ei, să găseşti argumentele care te îndepărtează de Dumnezeu, ci ca să găseşti argumentele care te apropie. Ochii nu au fost făcuţi spre a privi ceea ce aduce vătămarea sufletului, ci spre a vedea creaţiile lui Dumnezeu şi spre a-I aduce mulţumiri. Tot aşa, urechile, mâinile, picioarele n-au fost create spre a ne îndepărta de Dumnezeu. Bunătatea şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu nu vrei să le socoteşti ca atare? Căci să ştii că tot timpul ţi s-a dat ca să câştigi Raiul şi tu te pierzi socotind că El nu va mai judeca, că nu va ierta, că sunt alţii mult mai răi ca tine.

CE URMĂRI ARE PĂCATUL

Răul pricinuit de el

1. Prin păcat pierdem darul cel mai presus de fire ce-l avem de la Dumnezeu. Fără acest dar, sufletul rămâne slut. 2. Prin păcat Duhul Sfânt este luat de la noi şi nu mai suntem recunoscuţi fii. 3. Prin păcat pierdem fericirea veşnică a Raiu­lui; pierdem posibilităţile unirii cu Dumnezeu şi petrecerea împreună cu sfinţii; pierdem lumina veşnică şi odihna. 4. Prin păcat câştigăm Iadul cu focul cel ne­stins şi cu în­tunericul cel ce este totdeauna. 5. Prin păcat pierdem toate bunătăţile pe care le-am făcut înainte, căci Dumnezeu te va jude­ca în ceea ce te va găsi făcând. 6. Prin păcat pierdem ajutorul lui Dumnezeu (atât cât eşti în păcat).

SPOVEDANIA

Nu plângi gândindu-te că ai pierdut Raiul?Nu te cutremură mâhnirea adusă lui Dumnezeu?Nu te înfioară Iadul?Nu cauţi să-ţi dobândeşti starea pierdută?Se mai poate?Da! Trebuie numai să vrei …

Dumnezeu a ştiut dintru început neputinţa noastră şi ne-a dat posibilitatea curăţirii de pă­cate. El a ştiut că omul cât va trăi va păcătui şi că fără de greşeală nimeni nu este, de aceea spunea ucenicilor Săi: „Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate în Cer – şi oricâte veţi dez­lega pe pământ vor fi dezlegate şi în Cer”, cuvinte prin care se instituie şi Taina Spovedaniei.Spovedania sau pocăinţa este o baie din care sufletul scăldat iese uşurat de greutate şi curat de murdăria păcatelor, o baie în care se spală şi se pierd toate întinăciunile şi greşelile noas­tre. Spovedania este o doctorie ce vindecă su­fletul rănit de draci, o doctorie ce strică otrava păcatului. Spovedania întoarce pe păcătos de la Diavol la Dumnezeu şi-l pune din nou în le­gătură cu Făcătorul său. Spovedania însem­nează aducerea sufletului la faptele şi lucrurile care sunt pentru şi după firea lui. Spovedania redă pe om curat lui Dumnezeu. Spovedania pregăteşte sufletul şi trupul pentru primirea Trupului şi Sângelui Mântuitorului nostru Iisus Hristos.Spovedeşte-te în Biserică de patru ori pe an la acelaşi Duhovnic. Când îţi faci examenul de conştiinţă găseşte-te vinovat, nu te justifica; gândeşte-te la următoa­rele puncte:

a. Motivul sau scopul cu care sau pentru care ai păcătuit. A doua zi caută să ocoleşti momen­tul potrivit respectiv. b. Intenţia – ce ai voit de ai păcătuit. c. Împrejurările, ocoleşte-le a doua zi. d. Locul unde ai păcătuit. e. Cât l-ai răspândit – ai îndemnat pe alţii. f. Numărul…

Spovedania trebuie făcută cu zdrobire de inimă şi cu părere de Rău. Zdrobirea inimii este su­părarea şi durerea ce ţi se pricinuieşte când îţi aduci aminte de păcat. Această durere nu stă numai în a simţi păcatul, a suspina şi a plânge pentru el, ci stă mai ales în a urî păcatul. Părerea de Rău este durerea ce o simte cel ce se pocăieşte pentru că s-a lipsit de darul lui Dumnezeu şi a câştigat munca.Biserica a stabilit înainte de spovedanie să ţii un post de şapte zile sau chiar mai puţin. Bol­navii sunt scutiţi. Scrie păcatele pe hârtie şi ci­teşte-le singur înaintea Duhovnicului. Angajea­ză-te în faţa lui Dumnezeu şi a ta să nu le mai faci.

CELE ZECE PORUNCI

Porunca întâi: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău [...], să nu ai alţi dumnezei afară de Mine”.

1. Crezi în Dumnezeu? 2. Crezi în Sfânta Treime? 3. Îl adori pe Dumnezeu? 4. Îl iubeşti? 5. Îl cunoşti? – Te-ai silit spre a afla ceva des­pre Dumnezeu din cărţile Sfintei Scripturi, din cărţile Bisericeşti sau de altundeva? 6. Nu cumva crezi în farmece? 7. Nu ai umblat pe la ghicitori, prezicători? 8. Nu faci spiritism? 9. Nu crezi în vise? – Crede numai în Dumnezeu. 10. Nu cumva dai mai multă cinstire unei fiinţe sau unui lucru decât lui Dumnezeu? 11. Nu preţuieşti banul, mâncarea sau vinul, fe­meia sau bărbatul, mai mult decât pe Dumnezeu? 12. Ai cârtit vreodată împotriva lui Dumnezeu? 13. Nu ai deznădăjduit din cauza vreunui ne­caz, vreunei supărări sau a oricărui alt rău venit asupra ta? 14. Nu te-ai împotrivit adevărurilor şi învăţăturii creştine? 15. Nu ai citit cărţi împotriva credinţei? 16. Nu ai dat altuia să citească? 17. Nu ai fost la adunările necredincioşilor? 18. Nu ai citit cărţile şi revistele lor cu scopul a­flării altui adevăr decât cel al Bisericii? 19. Nu ai apărat necredinţa sau sectele sau mahomedanismul? 20. Nu ai dus daruri sectarilor? 21. Nu crezi în credinţe deşarte sau păgâneşti? Că mi-a ieşit un preot înainte, îmi merge rău; mi-a ieşit un coşar, îmi merge bine; mi-a ieşit cu plinul sau cu golul etc.? 22. Este Dumnezeu centrul preocupărilor tale? 23. Ţi-ai pus întotdeauna nădejdea în Dumnezeu? 24. Crezi că există Rai sau Iad? 25. Crezi că va fi Judecată? 26. Nu te încrezi prea mult în bunătatea lui Dumnezeu şi în felul acesta nu te temi de jude­cată? 27. Nu crezi că Dumnezeu nu te mai poate ier­ta din cauza prea multelor (tale) şi grelelor pă­cate? 28. Ai cerut totdeauna ajutorul lui Dumnezeu? 29. Ţi-ai făcut cu regularitate rugăciunile? Sea­ra, dimineaţa şi la prânz? 30. La Biserică mergi cu regularitate? 31. La rugăciune şi în Biserică te gândeşti nu­mai la Dumnezeu? 32. Peste zi îţi mai aduci aminte de Dumnezeu? 33. Mulţumiri I-ai adus lui Dumnezeu după toa­te faptele tale? 34. Şi înainte de a face ceva I-ai cerut ajutorul? 35. Rugăciunile nu le spui câteodată numai din obicei sau să te scapi? 36. Nu te gândeşti în altă parte în timpul rugă­ciunii? 37. Nu-ţi vin gânduri că nu te mai poţi mântui? 38. Nu ai amânat pocăirea spre bătrâneţe? 39. Nu cauţi să mergi târziu la Biserică? 40. Asculţi slujba atent? 41. Nu râzi, nu vorbeşti sau nu te uiţi după lu­me în Biserică?

Porunca a doua: „Să nu-ţi faci chip cioplit, nici asemănarea vreunui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, din câte sunt în ape, sub pământ. Să nu te închini ace­lora şi să nu le slujeşti lor”.

1. Nu cumva crezi că unii oameni sunt mari şi au valoarea pe care a avut-o Mântuitorul? Exemplu: filosofii sau şefii de religii…2. Crezi în Sfintele Icoane? 3. Ce fel de închinare le dai? 4. Nu crezi, cumva, că Icoana este chiar Sfântul pe care îl zugrăveşte? 5. Nu cumva crezi în oameni – femeia ta, băr­batul tău, copilul tău etc.? 6. Nu te închini vreunui lucru, banului, mâncă­rii, băuturii sau altor plăceri? 7. Nu cumva mintea este singura ta lege şi faci numai ceea ce-ţi spune ea?

Porunca a treia: „Să nu iei Numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va ierta Domnul pe cel ce va lua numele Lui în deşert”.

1. Ai înjurat vreodată de Dumnezeu Tatăl sau de Mântuitorul Iisus Hristos? 2. Ai înjurat de Îngeri, Arhangheli? 3. Ai înjurat de Sfânta Fecioară? 4. Ai înjurat de Sfinţi, Biserică, Paşti, candelă, icoane, Cruce şi altele? 5. Ai adus numele Domnului drept mărturie mincinoasă? 6. Ai luat altfel de mărturii: ochii tăi, viaţa ta, mântuirea sufletului tău? Căci Mântuitorul a zis ca vorba ta să fie da şi nu, căci ce e mai mult vine de la Diavol. 7. Ai drăcuit? Ai trimis pe alţii la dracu’ sau pe tine? 8. Ai obiceiul să blestemi pe cei ce-ţi fac rău? Mântuitorul ne-a învăţat să ne rugăm pentru ei. 9. Jurământ fals ai depus? 10. Dar jurământ adevărat? 11. Nu întrebuinţezi ca jurământ formula “zău”, care este prescurtarea lui “pe Dumnezeul meu”?

Porunca a patra: „Adu-ţi aminte de Ziua Sâm­betei ca s-o sfinţeşti. Şase zile lucrează şi fă [în acelea] toate lucrurile tale, iar în ziua sâm­betei este odihna Domnului Dumnezeului tău; în acea zi să nu faci nici un lucru, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici boul tău, nici orice dobitoc al tău”.

Ziua Domnului este Duminica. Aceeaşi valoare o au şi toate sărbătorile instituite de Sfânta Biserică, de peste an. 1. Ţinut-ai toate Duminicile şi Sărbătorile? 2. Fost-ai în toate aceste zile la Biserică? 3. Cei din casa ta le-au ţinut, au fost la Sfânta Biserică, nu i-ai oprit pentru vreun lucru? 4. Altora nu le-ai dat de lucru în aceste zile? Nu mergi prea târziu la Biserică? 5. Ziua Domnului o serbezi cum trebuie? Sau e pentru tine o zi obişnuită sau o zi de chefuri şi petreceri? Dimineaţa mergi la Biserică? După masă citeşti cărţi folositoare, ziditoare de suflet? 6. Te îngrijeşti de suflet mai mult în această zi decât în altele? 7. Nu ai făcut sau ai participat la clăci? 8. Nu te porţi cu necuviinţă în Biserică? 9. Nu ai hulit Biserica şi pe slujitorii Sfântului Altar? 10. Pe preoţi îi cinsteşti ca pe slujitorii lui Dumnezeu? Nu-i batjocoreşti? Nu-i bârfeşti, spunând păcatele lor?11. Te rogi pentru ei? Îi asculţi?

Porunca a cincea: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ”.

1. Nu ţi-ai bătut părinţii sau socrii? 2. Nu i-ai înjurat sau persecutat? 3. Ai ascultat sfaturile lor? 4. Nu i-ai înşelat cu ceva? 5. Nu le-ai speculat buna credinţă? 6. Când au fost în necazuri i-ai ajutat? 7. Slujbe după moarte le-ai făcut? 8. Fraţii, surorile le-ai ajutat? 9. Ai purtat grijă de soţie, de copii? Căci Sfântul Apostol Pavel zice: „Dacă, însă, cineva nu poartă grijă de ai săi şi mai ales de casnicii săi, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios” (I Timotei 5, 8). 10. Nu ţi-ai bătut soţia? Nu te-ai purtat rău cu ea? N-ai înjurat-o? 11. Soţul ţi l-ai cinstit? Soţia sau soţul ţi-ai iubit ca pe tine însuţi? 12. Nu ţi-ai înşelat soţul sau soţia? 13. Nu i-ai făcut viaţa mai grea? Nu eşti cicăli­tor? 14. De cele sufleteşti ale celor din casa ta te-ai îngrijit suficient? 15. Cum te-ai purtat cu părinţii sufleteşti? Naşi, profesori, preoţi? I-ai respectat şi i-ai ajutat? 16. Nu ai fost obraznic sau încăpăţânat cu pă­rinţii? 17. Nu i-ai supărat? Mâniat? 18. Nu i-ai vorbit de rău, batjocorit? 19. Nu ai râs de neputinţele lor? 20. Ai luat seama să-şi facă datoriile religioase? 21. Nu te-ai ruşinat de ei? 22. Nu ţi-ai cheltuit banii pe lucruri nefolositoa­re (tutun sau alte plăceri) şi în felul acesta ai lipsit familia de cele trebuitoare?

De eşti părinte 23. Ai îndreptat pe copiii tăi pe drumul Bisericii, cu fapta şi cu cuvântul? 24. Nu le-ai dat exemplul rău de certuri, beţii, vorbe porcoase, minciună, furt, necinste, cleve­tire, lene? 25. Nu cumva trăieşti în concubinaj şi copiii văd acest lucru? 26. Pentru faptele rele: certuri, minciună, băta­ie, furt i-ai pedepsit? Nu cumva din milă i-ai ier­tat? 27. Pentru copiii tăi, soţie, soţ, fraţi, surori, pă­rinţi, ai făcut rugăciuni? 28. Nu ai fost prea aspru sau prea blând cu copiii tăi? 29. Slugi rele care să înveţe copiii lucruri strică­cioase de suflet nu ai ţinut? De eşti tutore 30. Ţi-ai îndeplinit toate îndatoririle materiale şi morale faţă de copil? De eşti stăpân 31. Cum te-ai purtat cu servitorii sau ucenicii tăi? 32. Le-ai plătit leafa cinstit, nu le-ai reţinut pen­tru cine ştie ce motive? 33. I-ai îndemnat să-şi facă datoriile religioase? 34. Nu i-ai îndemnat să facă vreun păcat? De eşti slugă 35. Ai ascultat stăpânii, patronii etc.? 36. Ţi-ai îndeplinit cu hărnicie toate datoriile? 37. Nu ai lucrat de mântuială? 38. Nu le-ai furat ceva? 39. Nu le-ai povestit casa? 40. Nu le-ai stricat lucrurile?

Porunca a şasea: „Să nu ucizi”.

1. Nu cumva ai ucis vreodată cu voie sau fără voie? 2. Nu doreşti să ucizi, nu ai gânduri de răzbu­nare? Ai lăudat pe cineva pentru că a omorât? 3. Nu doreşti moartea cuiva, fie pentru a-i lua averea, femeia, bărbatul etc.? 4. Nu ai bătut pe cineva? 5. Nu ai ameninţat? 6. Nu urăşti pe cineva, eşti împăcat cu toţi cu­noscuţii? 7. Doreşti rău cuiva, moarte, pagubă? 8. Te bucuri de răul ce se întâmplă semenului? 9. Cum te porţi cu cei din jur? 10. De eşti bărbat ai admis lepădarea de copii? 11. De eşti femeie, nu ai lepădat prunc cu voie? 12. Nu ai căutat să te sinucizi direct sau indirect? 13. Ai făcut vânătoare?

Porunca a şaptea: „Să nu fii desfrânat”.

Curvie face cel necăsătorit; preacurvie cel că­sătorit.1. Nu ai curvit sau, de eşti căsătorit, n-ai prea­curvit? 2. Nu trăieşti în concubinaj? 3. Nu păcătuieşti împotriva firii: onanie sau ho­mosexualitate? 4. Nu cumva pofteşti să curveşti cu bărbatul sau femeia altuia? 5. Nu cauţi prilej de curvie? 6. La lucruri ruşinoase nu te gândeşti prea mult? 7. Nu cauţi să-ţi aduci aminte de asemenea scene? 8. Nu vrei să vezi părţile rusinoase ale corpu­lui? 9. Nu vorbeşti lucruri ruşinoase? 10. Nu ai citit cărţi care să-ţi producă plăceri sexuale? 11. Nu ai îndemnat pe altul să facă acest păcat? 12. Nu ai făcut pe altul să păcătuiască prin îm­brăcăminte sau gătire?

Porunca a opta: „Să nu furi”.

Preotul nu poate ierta furtul neînapoiat; deci să restitui ceea ce ai furat şi apoi spovedeşte-te.1. N-ai furat bani sau alte obiecte de la stat, so­cietate sau vreun om? 2. N-ai păgubit pe alţii? 3. Pe cel păgubit, l-ai despăgubit? 4. De averea altuia, încredinţată ţie, ai avut des­tulă grijă? 5. Bani sau alte obiecte pe care le-ai luat îm­prumut, le-ai restituit? 6. Ai primit lucruri furate? 7. Lucrurile găsite le-ai dat înapoi? 8. N-ai schimbat hotarele pământului cu veci­nul tău? 9. N-ai îndemnat pe altul să facă acest lucru? 10. N-ai luat dobândă prea mare? 11. N-ai falsificat vreo marfă, n-ai vândut-o ca marfă bună? 12. La cântar sau socoteală n-ai înşelat? 13. N-ai luat de la cel mai mic decât tine lucruri cu de-a sila? 14. N-ai luat mită? 15. N-ai învăţat copiii să fure? 16. N-ai gânduri de îmbogăţire pe căi necinsti­te?

Porunca a noua: „Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău”.

1. N-ai jurat strâmb? 2. N-ai minţit? 3. N-ai adus mărturii mincinoase? 4. Te-ai purtat corect cu semenul tău? 5. Nu l-ai minţit? 6. Nu cumva ai purtat minciuni? 7. Nu cumva ai umblat cu poveşti de la unul la altul?

Porunca a zecea: „Să nu pofteşti [...] nimic din câte sunt ale aproapelui tău”.

1. Dorit-ai femeia, fiica, bărbatul sau fiul aproa­pelui tău? 2. Dorit-ai averea vecinului? 3. Nu ai dorit starea socială a celui mai mare ca tine? 4. N-ai urât din această cauză pe vecin? 5. N-ai dorit casa, sau pământul, sau vita, sau lucrul fratelui tău?

CELE ŞAPTE PĂCATE DE MOARTE

Mândria

Este izvorul tuturor răutăţilor sufleteşti. Ea este o lăcomie spirituală pentru care şi dracii au căzut din darul lui Dumnezeu.

1. Nu eşti mândru, fălos, închipuit? 2. Nu crezi prea mult în frumuseţea sau averea ta, nu te-ai mândrit cu ele? 3. Cum te porţi cu cei mari? 4. Nu dispreţuieşti pe nimeni? 5. Stai de vorbă cu oricine? 6. Nu eşti făţarnic, ipocrit (una spui, alta faci)? 7. Nu te-ai lăudat prin fapte, vorbe, îmbrăcă­minte? 8. Nu ai vorbit ceva spre a fi lăudat? 9. Nu ai clevetit pe aproapele ca să-i înjoseşti cinstea şi vrednicia şi spre a te ridica pe tine? 10. Ai răbdat ocara celui ce te-a ocărât? 11. Ai iertat pe cei ce s-au supărat pe tine? 12. Nu te-ai mândrit cu ştiinţa, cu cunoştintele tale?

Lăcomia

Din abstract, egoismul se concretizează prin lăcomie. Din acest punct de vedere priveşte Sfântul Apostol Pavel când zice că lăcomia es­te rădăcina tuturor răutăţilor.

1. Nu eşti lacom la mâncare sau băutură? 2. Nu vrei să strângi avere sau alte lucruri? 3. În strângerea de bani nu eşti lacom, n-ai în­şelat pe aproapele tău din această cauză? 4. Nu ai mâncat sau ai băut pe ascuns? 5. Ai mâncat în sărbători înainte de Sfînta Litur­ghie? 6. Ai mâncat mortăciuni?

Lenea

Este lipsa de întrebuinţare a puterilor trupeşti şi sufleteşti pe care Dumnezeu ni le-a dăruit ca să le folosim în Viaţa Noastră.

1. Nu eşti leneş? 2. Nu pierzi timpul fără să lucrezi? 3. Nu te ocupi cu lucruri rele sau deşarte (găti­rea trupului etc.)? 4. Rugăciunea o faci regulat? 5. De suflet te îngrijeşti? 6. Datoria ca funcţionar, lucrător, servitor ţi-o faci? 7. Nu obligi pe cei mai mici să facă lucrul tău? 8. Nu ai căutat duhovnic mai iertător? 9. Ţi-ai îndeplinit canonul?

Mânia

Se întemeiază tot pe pivotul lăcomiei. Când o­mul nu-şi poate îndeplini poftele sale, se înfu­rie, căci este împiedicat de la scopul său cel rău. Omul se poate mânia numai contra păca­tului.

1. N-ai făcut rele în mânie, înjurături, bătăi etc.? 2. Te mânii des? Cât te ţine? Ştii că Sfântul Apostol Pavel a spus: „Să nu apună soarele peste mânia voastră”? 3. Acum eşti supărat pe cineva? 4. Ai bătut pe cineva cu bâta, cu palma? 5. N-ai supărat sau mustrat pe cineva fără te­mei, cu răutate? 6. Ai dorit răul celui ce ţi-a făcut rău? Dar celui ce ţi-a făcut bine? 7. Nu te-ai mâniat pe vecin pe motivul că e mai bun decât tine? Nu l-ai invidiat? Nu-ţi pare rău? 8. Nu ai vărsat sângele cuiva (în beţie)? 9. Nu te-ai bătut la duel? 10. Nu te-ai rugat (în mânie) să vină răul asu­pra vrăjmaşilor tăi?

Zgârcenia

Este materială şi spirituală. Materială este atunci când omul nu voieşte să mângâie trupeşte pe cel sărac; iar spirituală, când nu voieşte să în­drume pe cel neştiutor, din răutate.

1. Eşti zgârcit? 2. N-ai lipsit de cele necesare pe un vecin din zgârcenie? 3. Ai ajutat pe sărac? 4. La masă ai chemat săraci sau bogaţi? Ştii că Mântuitorul ne îndeamnă să chemăm la masă pe cei ce nu ne pot chema înapoi.5. Nu vinzi prea scump? 6. Nu înşeli? 7. Nu-ţi pare rău că ai făcut vreun bine? 8. Nu cumva mănânci puţin, te îmbraci prost (pe tine şi pe ai tăi) spre a te îmbogăţi? 9. Nu cumva nu te îngrijeşti de sănătatea alor tăi, copii, soţie, părinţi, fraţi, spre a nu cheltui bani?

Invidia (cearta sau pizma)

Când cel furios nu poate birui cu mânia lui pie­dicile care i se opun şi, neputând să facă altce­va, se îndulceşte cu inima în patima invidiei, ca să acopere cinstea şi vrednicia sufletească şi trupească a aproapelui şi să se înalţe el.

1. Eşti certat cu cineva? 2. Îţi place să te cerţi? 3. Urăşti pe cineva? 4. Batjocoreşti? 5. Sfaturi viclene dai? 6. Acum ai pe cineva invidie? 7. Vorbeşti cu toată lumea? 8. Ai poreclit pe cineva? 9. Nu ai băgat vrajbă între fraţi? 10. Nu porţi pizmă pe cineva pentru faptul că e mai bun ca tine sau se bucură de mai multă cinste, avere, situaţie socială etc.?

Desfrânarea (Curvia)

Este tot o lăcomie, dar nu de ordin material sau spiritual, ci de ordin sentimental. Păcatul curvi­ei, ca nici un alt păcat, se face în trup. Trupul e templul Duhului Sfânt. (Poţi face desfrânare privind sau auzind lucruri care te-ar face să păcătuieşti. Chiar mâncând, dormind prea mult, vorbind etc.)

1. Ai căzut în curvie? 2. Dar în preacurvie? 3. Nu cumva îţi place să vezi sau să citeşti cărţi care te fac să păcătuieşti cu gândul, nu cumva îţi place să asculţi sau să vorbeşti vorbe por­coase sau de ruşine? Să ştii că Sfântul Apostol Pavel spune: ”să nu se audă din gura voastră nici vorbe spurcate sau porcoase, nici glume proaste care nu sunt cuviincioase, nici vorbe nechibzuite”. 4. Nu cumva îţi place să vorbeşti cu rost sau fără rost? 5. Nu te stăpâneşte nici o patimă? 6. Nu mănânci sau dormi prea mult? Ştii că tot Sfântul Apostol Pavel a spus: „Toate lucrurile sunt bune, dar nu trebuie să pună stăpânire pe voi”. 7. Nu ai în casă tablouri cu chipuri goale? Nu le priveşti cu patimă? 8. N-ai curvit cu rudenii de sânge sau cu cele spirituale (fină, naşă)? 9. N-ai pipăit trupul altuia cuprins de patima desfrânării? 10. N-ai vrut să vezi părţile ruşinoase ale cor­pului?

PĂCATE STRIGĂTOARE LA CER

A. Uciderea cu voie

1. Ai ucis pe cineva? 2. Ai căutat să ucizi? 3. Vrei să ucizi pe cineva? 4. Vrei să te răzbuni luând viaţa cuiva? 5. Porţi cuiva mânie, pică? 6. Ai bătut pe cineva? 7. Ai certat, ai ameninţat pe cineva?

B. Sodomia (împreunare împotriva firii)

1. Bărbat cu bărbat sau cu orice fel de animal? 2. Bărbat cu femeie împotriva firii? 3. Onania. Ai făcut onanie?

C. Oprirea pensiei sau simbriei la orfani, văduve, muncitori, salariaţi sau servitori

1. Ai oprit pensiile sau salariile? Din orice mo­tiv, fie ca despăgubire pentru un lucru stricat, fie din alte motive? 2. Reţineri parţiale sau nedrepte ai făcut? 3. Ai plătit totdeauna pentru ceea ce ţi-au lu­crat alţii?

D. Asuprirea văduvelor, orfanilor, invalizi­lor şi neputincioşilor

1. N-ai bătut copiii, bătrânii sau orfanii? 2. Nu ţi-ai bătut joc de ei? 3. N-ai asuprit pe cel mai mic decât tine? 4. N-ai râs de ologi sau neputincioşi? 5. Nu i-ai necăjit? 6. Nu cumva ai avut datoria să-i ajuţi şi nu i-ai ajutat? 7. Pe cei ce nu ai avut datoria i-ai ajutat sau ai trecut pe lângă ei ca preotul şi levitul din Evanghelia cu Samariteanul milostiv? 8. Pe orb l-ai făcut să cadă conducându-l rău? 9. De orice neputincios, surd, gângav, şchiop, ciung, chior, nu ţi-ai bătut joc?

DATORII FAŢĂ DE VIAŢA SUFLETEASCĂ A APROAPELUI

1. A feri pe altul de a păcătui. Ai ferit sau nu? 2. A învăţa pe cei neştiutori. 3. A da un sfat bun celui ce are nevoie. 4. A ne ruga lui Dumnezeu pentru alţii. 5. A mângâia pe cei întristaţi. 6. A suferi cu răbdare când suntem nedreptă­ţiţi. 7. A ierta greşelile altora.

PORUNCI PRIVITOARE LA VIAŢA TRUPEASCĂ A APROAPELUI

1. A da hrană celui flămând. Ai dat sau nu? 2. A potoli setea celui însetat. 3. A îmbrăca pe cel gol. 4. A îngriji pe cel bolnav. 5. A primi şi ospăta pe străini. 6. A cerceta pe cei din închisori. 7. A îngropa pe cei morţi.

PĂCATE STREINE

1. Când sfătuieşti pe altul să păcătuiască. 2. Când porunceşti altuia să păcătuiască. 3. Când te învoieşti cu altul la păcat. 4. Când ajuţi pe altul să păcătuiască. 5. Când lauzi pe cel ce face păcatul. 6. Când poţi, dar nu voieşti să împiedici pe altul de a face păcatul. 7. Când ştii şi nu spui păcatul altuia (să i-l spui).

PĂCATE ÎMPOTRIVA DUHULUI SFÂNT

1. Nesocotirea harului lui Dumnezeu şi încre­derea prea mare în tine. a. Să crezi că Dumnezeu n-are putere să te ierte, e un păcat foarte mare. b. Să crezi că tu eşti totul şi Dumnezeu n-are nici o putere în lume. 2. Neîncrederea în Dumnezeu. 3. Împotrivirea la Adevărul stabilit de Sfânta Biserică (să nu crezi în vreo dogmă). 4. Lepădarea de Biserica Ortodoxă. Fereşte-te de aceste păcate, căci Mântuitorul spune: „Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are ier­tare în veac, ci este vinovat de osândă veşni­că” (Marcu 3, 29).

CELE 9 PORUNCI BISERICEŞTI

1.Cercetarea Sfintei Biserici în toate Duminicile şi sărbătorile legale. 2. Păzirea celor patru posturi din an. 3. Respectul faţă de feţele bisericeşti. 4. Mărturisirea păcatelor în cele patru posturi. 5. A ne feri de eretici. 6. A ne ruga pentru conducătorii statului şi dre­gătorii Bisericii. 7. A nu face nuntă, petreceri în post. 8. A feri Biserica de a i se înstrăina lucrurile. 9. A păzi posturile şi a face rugăciunile pe care chiriarhul (episcopul) locului le pune în vremuri grele.

DIFERITE PĂCATE

1. Neîndeplinirea angajamentelor: a. Le-ai îndeplinit pe cele luate în faţa lui Dumnezeu, a ta, a aproapelui? b. Ai îndeplinit canonul dat la Spovedanie? 2. Furtişag de cele sfinte: a. Ai minţit la Spovedanie? b. Ai ocolit să spui tot şi din ce motive?

SFATURI

a. Spovedeşte-te de cel puţin patru ori pe an în posturi. b. Posteşte înainte de spovedanie. c. Păstrează acelaşi duhovnic. d. Fă-ţi un serios examen de conştiinţă înainte de a merge la spovedanie. e. Scrie pe hârtie păcatele, altfel le poţi uita. Apoi arde hârtia imediat. f. Mărturiseşte singur nu numai păcatele făcu­te, ci şi (pe) cele din inimă. g. Nu ascunde nici un păcat. h. Împacă-te cu cel ce ţi-a greşit. i. Ocoleşte prilejul de păcătuire. j. Părăseşte păcatul – angajează-te că nu vei mai păcătui. k. Regretă păcatele făcute. l. Fereşte-te pe cât poţi de ele. m. Cuminecă-te numai dacă te simţi curat. Alt­fel vei fi osândit. n. Îndeplineşte cu sfinţenie canonul dat de du­hovnic. o. Judecă-te singur pentru fiecare păcat făcut.

Sfârşit şi lui Dumnezeu Slavă!

Cugetare foarte folositoare în necazuri (din „Mântuirea păcătoşilor”, pagina 191)

1. Ce-ai fost mai înainte de a te zidi Dumnezeu? 2. Câtă facere de bine ţi-a făcut zidindu-te? 3. Câtă răsplătire Îi eşti dator? 4. Câtă nemulţumire I-ai arătat pentru bunătă­ţile ce ai primit? 5. Câtă pedeapsă ţi se cuvine pentru această nemulţumire? 6. De câte bunătăţi te-ai învrednicit în locul re­lelor ce ţi se cuveneau? 7. Câte trebuie să faci, măcar de acum înainte, ca să îmblânzeşti pe Făcătorul tău de bine, ca să nu te muncească veşnic? Am scris, cum am putut, în toată graba, din do­rinţa curată de a vă trimite acest „Îndreptar la spovedanie”.

Cu toată dragostea, Valeriu.


Fiecare dintre noi avem o menire, dar trebuie să stăm sub povaţa duhovnicului, care înlătură voia nepricepută, făcând loc voii lăsate de Dumnezeu în fiecare dintre noi. Duhovnicul dezvăluie intenţiile lui Dumnezeu în noi. Dacă nu stăm sub povaţa duhovnicului, putem să in­trăm în rătăciri mai mari ca patimile. Îl simt prieten pe fiecare suflet care-mi trimite un singur gând de iubire. Şi doresc şi rog ca fiecare prieten să copieze acest „Îndreptar la spovedanie”.

Cu toată dragostea, Valeriu


Tvr

Mă uitam zilele trecute la TVR şi am văzut o emisie pe TVR Cultural tare faină, făcută de Andrei Văcau, cu certitudine un reprezentant al noii generaţii de oameni foarte valoroşi pe care TVR-ul îi produce. Era acolo un interviu cu un filosof care mi-a plăcut tare mult cum se exprima şi mai ales cum gândea. Emisiunea se numeşte Artdelenisme. În fine, am găsit acolo verbalizarea unei stări pe care o trăiam dar pe care nu ştiam să o exprim în cuvinte, eu nefiind chiar cel mai inteligent ins de pe Terra. Aşadar, acest filosof se referea la credinţa creştin ortodoxă şi la modul cum o trăim, în sensul că mulţi dintre noi reducem aceasta la simplul "comerţ" între faptele noastre bune şi faptul că ne este bine, că primim în schimbul faptelor noastre bune ceva, o stare de confort, de progres şi îmbogăţire. Ori, a crede cu adevărat în Dumnezeu nu este o reducere la acestea, nu este o simplă afacere în care dacă dai bani săracilor şi faci biserici înseamnă că ai asigurată mântuirea, a crede în Dumnezeu se exhibă cel mai bine în momentele în care nu îţi este bine, în care deşi ai făcut fapte bune primeşti înapoi o situaţie nu foarte bună, în care deşi suferi de vre-o boală sau orice îţi întăreşti mai degrabă credinţa decât să o pierzi. Trocul pe care unii îl percep în relaţia cu Dumnezeu poate fi doar parţial acceptat ca şi o cale de mântuire. Călugării acceptă de bună voie să trăiască în sărăcie şi foarte mulţi dintre aceştia se declară mai fericiţi decât mii de milionari de pe suprafaţa Pământului. Oare cum este posibil aşa ceva decât doar dacă nu ar fi înţeles pe deplin măreţia Domnului?

sâmbătă, 12 martie 2011

Banu' nene

Nu am înţeles niciodată de ce jucătorii de fotbal de la noi din ţară iau câte 20.000 euro pe lună salariu. Şi încă acum le-a mai redus din bani, unii luau şi 50 - 60.000 pe lună. Ca să nu mai comentez că 98% dintre fotbaliştii de la noi din ţară sunt varză, unii dintre ei dându-şi - cum se zice - cu stângul în dreptul. Pe la clubuile din vest, sunt şi oameni care sunt plătiţi cu 1 milion de euro pe lună. De exemplu, Cristian Chivu ia 5.000.000 pe an, adică aproximativ 420.000 euro pe lună. Ce fac ei atât de deosebit încât să merite banii ăştia? Cum o fi o ţară în care un jucător de fotbal la Steaua sau Dinamo ia de 45 de ori mai muţi bani ca un medic genial care operează pe creier şi care este un reper în domeniul său? Asta o fi dreptate? De ce e mai important pentru o societate unul care aleargă ca cretinul după un balon umflat cu aer, iar unul care operează pe creier şi salvează 3 vieţi pe zi nu este important?

vineri, 11 martie 2011

11 martie - o zi proastă

Acum 7 ani fix, pe 11 martie 2004 tata înceta din viaţă. Tot în aceeaşi zi, în gara Atocha din Madrid - Spania, avea loc un atentat în care decedau 191 de oameni si 2100 răniţi. Azi, 11 martie 2011 are loc cel mai devastator cutremur măsurat din istoria omenirii urmat de un tsunami care sunt sigur că va ridica numărul decedaţilor la câteva zeci de mi. O fi ceva cu 11-le ăsta sau cu numărul 1, că şi atentatele asupra americanilor tot pe 11 au avut loc...

Focul şi apa

Când vine focul mare, pui apă pe el şi se stinge. Când vine apa mare, nu mai ai ce face, atâta numa să te pui pe un loc înalt şi să speri că acela nu va ceda furiei apelor.
Dumnezeu să îi ierte pe cei pieriţi în cutremurul şi tsunamiul de azi.

Mama

Nu am fosrte multe informaţii despre acest domeniu, dar cu ce am îmi pot face o opinie cât de cât obiectivă. Eu nu înţeleg ce suflet trebuie să aibă (sau, ca să fiu mai corect, să nu aibă) o fiinţă umană pentru a lăsa de izbelişte copilul pe care l-a purtat în pântecele sale timp de 9 luni? Ce fel de om să fi să nu poţi da din coaja ta de pâine o bucăţică şi copilului pe care l-ai născut? Cât de mare poate fi cheltuiala şi cât de mare poate fi egoismul pentru a lăsa un sufleţel lipsit de apărare, de capul său într-un spital sau şi mai rău, prin tomberoane sau şanţuri? Oare ce diferenţă este între aceşti oameni şi criminalii psihopaţi? Pe mine mă doare inima să văd şi animale care suferă, darmite nişte îngeraşi de copii. Se poate numi aia mamă sau criminală? Dacă Dumnezeu ţi-a dat un copil, tot El te va ajută şi pe mai departe să îl creşti. Indiferent cât de grea e viaţa, un copil îţi va aduce de fiecare dată un zâmbet şi te va încuraja aşa cum nimeni altcineva pe lumea asta nu o va face. Cel mai trist mi se pare că mai toţi copiii ăştia care au fost aruncaţi de părinţii lor, toţi, şi-au iertat părinţii pentru ce le-a făcut. Când vorbeşti cu ei nu îţi lasă impresia de oameni distruşi, nu îţi lasă impresia de oameni nenorociţi pe viaţă, ei îţi transmit un optimism care aproape de fiecare dată m-a impresionat până la lacrimi. "Lasă că o să fie bine, o să găsesc şi eu o familie care să mă iubească", "nu îi acuz pe mama şi pe tata, poate că aşa a fost mai bine pentru mine", "da, vreau să îmi cunosc părinţii şi da, vreau să mă întorc la ei dacă s-ar pune problema" sunt replici prin care îţi dai seama că aceşti îngeraşi se vor mântui înaintea multora dintre noi, clar înaintea mea. Când dai în el, nu îţi va întoarce dublu ci va întoarce şi celălalt obraz. Nu face asta din slăbiciune, nu, o face din convingere, din iubire faţă de tot ceea ce înseamnă viaţă, din faptul că el ştie cel mai bine ce înseamnă să suferi. Au fost copii care au fost exportaţi ca o marfă de proastă calitate, iar legendele cum că unii dintre ei au ajuns donatori de organe pentru oamenii bogaţi de prin vest nu au fost încă infirmate. Să iei un suflet din ăsta şi să îl omori numai pentru a-i lua organele lui tinerele este desigur o osândă la moartea cea veşnică şi sunt sigur că Dumnezeu va face întocmai precum ne-a învăţat: "a mea este răzbunarea".

Poporul

Dacă poporul român e naşpa, atunci cum se poate caracteriza poporul libian? Sau cel somalez?

miercuri, 9 martie 2011

Ce mare e

Peste tot pe unde te duci te înâlneşti cu ideea că mărimea contează. De cele mai multe ori, poztivul este aruncat asupra a ceva ce este mare, a fi mic fiind de cele mai multe ori ceva retrograd, hilar, indezirabil. Există şi cazuri în care mai mic înseamnă mai bine, dar din păcate pentru mine însuşirea se refereă mai degrabă la electrocasnice. Un banner mare, o sticlă mai mare, o maşină mare, şi aşa mai departe, toate astea aduc cu sine aspiraţia către supradimensiune. Vorbind despre mai multe domenii, oamenii spun că e mai bine dacă x sau y este mai mare, calitatea fiind - cică - astfel garantată. Marele îţi şi sare în ochi, căci nu ai cum să ratezi ceva mare, de aceea această calitate este des folosită în reclame. La KFC când mai mergeam să halesc un Crispie Strips, duduia de la casă mă întreba şi ea: "totul mare?", crezând că ea astfel îmi face un bine. Pe moment aşa simţeam şi eu, că îmi face cineva un bine când îmi oferă totul mare, dar acum uitându-mă la suta de kilograme indicată acum de un cântar mare... Un iPod mic sau un telefon mobil cât mai mic, vorbim despre calităţi, dar sunt apanaje ale secolului ăsta, aşa că paleocortexul colectiv nu percepe încă termenul de "mic" ca fiind cu plus. În armată aveam o glumă. Intra unul în dormitor şi întreba în gura mare dacă dimensiunea contează. Dacă se găsea vre-un isteţ care să spună că nu, ăla striga tot în gura mare: "ete, altul cu puţa mică"...
Bun, ce ne facem în cazul ăsta? Contează dimensiunea? Iată întrebarea...
:)

marți, 8 martie 2011

Ţie

Cu cât trece mai multă vreme şi cu cât interacţionez mai tare cu românii, cu atât îmi întăresc convingerea că numărul oamenilor care ne vor ţine în situaţia asta este imens. Şansa României era ca un număr onorabil de oameni să înţeleagă că ceea ce ni se întâmplă şi ceea ce LI SE ÎNTÂMPLĂ este datorită faptului că ceva din raţionamentul lor a dat greş într-un mod violent, că au eşuat lamentabil în ideile pe care le susţin, că ceea ce susţineau că este Raiul este de fapt Iadul. Şansa României era ca oamenii care au greşit votând incompetenţa şi hoţia pe post de politică naţională să îşi asume această greşeală şi să se căiască, să observe că ceea ce susţineau ei pe post de viitor luminos este de fapt un eşec lamntabil, că acel grup de oameni imaculaţi, curaţi, buni şi deştepţi pe care ni-i prezentau pe post de Mesia a României sunt de fapt nişte infractori de drept comun. Şansa era ca aceştia să se trezească şi să se revolte. Dar România nu mai are şanse. Nu. Mai întlnesc oameni care în condiţiile în care oricine vede dezastrul şi ruina ei văd progresul şi dezvoltarea, oameni care sunt pur şi simplu paralizaţi de iubirea faţă de conducătorul iubit, care acceptă ca iubiţii lor politicieni să se cace în propia poşetă sau buzunar fără a considera că asta e ceva rău. "Fac orice pentru a-mi susţine oamenii la greu, char dacă asta ar însemna să îmi pun la dispoziţie poşeta plină cu farduri pentru ca partidul să se cace în ea". Oamenii, în buzunarul şi poşeta cărora găseşti căcat, vor avea astfel sentimentul utilităţii lor publice, vor merge încântaţi acasă să le prezinte copiilor lor exemplele de afecţiune faţă de partid şi de stat, faţă de conducătorul iubit şi faţă de "deţinătorii adevărului absolut". Ba chiar, într-un acces de patriotism, vor băga mâna în căcat şi se vor unge - iniţial ezitant, apoi cu patos - pe toată faţa. Aşteptam ca oamenii să vadă ceea ce au refuzat să vadă 45 de ani cât au condus comuniştii, aşteptam ca în acest popor să se găsească mai mulţi Ogoranu, Gafencu, Coposu, şi alţii din aceeaşi pleiadă de mari nume ale istoriei recnte a României şi să ia exemplul lor pentru anii de după 1989. Unii dintre noi însă am băgat comunismul în faţă drept scuză pentru propiul nostru căcat, am aruncat pe Ceauşescu şi pe securitate tot ce ni seîntâmplă rău în speranţa că dacă spunem că ăia sunt de vină, noi ca popor suntem imaculaţi. Greşit, căcatul este în noi, laşitatea şi impotenţa este ascunsă în mulţi dintre reprezentanţii neamului nostru, delaţiunea, şantajul, ura, trădarea şi toate cele îşi găsesc forme tot mai groteşti între oamenii simpli de pe stradă. Elitele dau rateu după rateu, vechii bogătaşi duc o politică revendicativă, retrogradă şi distructivă, clasa politică îşi umple buzunarul iar poporul - numit şi boborul în unele discuţii - votează în funcţie de culoarea găleţii din curte sau culoarea tricoului primit în dar de politicieni brusc transformaţi în fiinţe bonome. Cei câţiva care încearcă să reziste duc un război pe dublu plan: odată cu inamicul României (îl ştim, sunt de regulă cei de la putere, indiferent de culoarea politică) şi încă odată cu cei care ar trebui să le fie aliaţi, cu propiul popor. Reducerea maseor mari la simpli consumatori, aducerea lor în stare de sclavie prin impunerea de monopoluri pe piaţa de muncă, face ca profitorii să prospere. Poate dacă oamenii luau atitudine şi luptau pentru ce este a lor nu se ajungea aici, poate dacă oamenii strigau atunci când au tăcut, dacă tăceau atunci când au strigat, dacă se revoltau mai des, dacă nu se reduceau ei înşişi la stadiul de mase, poate că Romînia nu era unde este acum. Semidocţii îmi vorbesc de sus crezând că politeţea prost înţeleasă îi va pune pe un picior de superioritate atunci când îşi etalează căcatul. Căcatul e tot un căcat, fie că îl etalezi cu eleganţă sau brutal ca în cazul unei diarii. Dacă gură îţi miroase a căcat nu poţi spune că ai mâncat icre negre, mirosul te trădează, oricât te-ai spăla pe dinţi damful din stomac nu ai cum să îl opreşti. E ca şi cum ai fi mâncat usturoi. Dacă îmi prezinţi căcatul pe post de mare valoare universală, rişti să te faci de ruşine la momentul când va veni momentul adevărului. Căcatul ce îţi e atât de drag e posibil dragă românule retrograd, să nu fie altceva decât un simplu rahat ce ţi s-a slobozit călduţ în braţe. Ca orice căcat, acesta e cald doar o perioadă, după care vei trăi crunta dezamăgire a deţinerii unui căcat rece, inert, cu moţ - căci da, rahatul unora este mai cu moţ. Mai ai o şansă. Leapădă repede substanţa maro ce ţi-e atât de dragă, bea ceva limonade cu miere, fă gargară cu raţiune şi intră acolo unde partidul ţi-a spus să nu intri. Reneagă pe conducătorul iubit şi ia aminte să nu cumva să nu păţeşti ca nord coreenii care neagă pe Dumnezeu şi adulează pe şeful statului. Scuipă-ţi ideile căpătate citind inscripţiile pornografice de prin veceuri, scoate din memorie promisiunile deşarte pe care toţi ni le fac, aruncă hainele colorate în culorile partidelor şi distruge găleţile prin care ai dovedit că eşti pomanagiu. Spală-te şi reculege-te. Mai ai timp. Mai poţi. Dacă nici acum nu te trezeşti, e posibil ca alienarea să devină regina ta, ca acel căcat plasat cu eleganţă de partid pe eleganţa ta să devnă hrana ta, ca jegul şi scalvia să te cuprindă irmediabil pe viitor. Dacă nu te trezeşti e posibil ca pe viitor tu să nu mai contezi pentru nimeni. Şi la ce bun te mai trezeşti atunci? Ce să faci cu trezia ta? Cimitirul este plin de eroi morţi. Ei servesc ca modele pentru neamurile adormite, dar dacă neamurile nu ştiu să citească semnele, la ce bun eroii?

România TREZEŞTE-TE!

luni, 7 martie 2011

Pe data de 8

Este ziua voastră... Îngerii de lângă noi, frumoasele noastre, fericirea zilelor noastre, cele care ne daţi viaţă şi, după opinia unora - ne-o şi luaţi :) (la figurat desigur), voi care sunteţi alături de noi când ne e greu, care ne iubiţi şi care vă lăsaţi iubite. Este ziua voastră, motiv pentru care vă urez încă de azi la mulţi ani şi tot ceea ce vă doriţi, fie ca şi cele mai ascunse gânduri ale voastre să devină realitate.

Dedic această melodie.

duminică, 6 martie 2011

Delfinii

"Mult mai multe avem noi de învăţat de la ei decât ei de la noi" - Jaques Yves Cousetau, vorbind despre delfini.

sâmbătă, 5 martie 2011

Cronică de film

Discrusul regelui. Genial filmul. Eu după ce l-am văzut am venit acasă şi am dat repejor o căutare pe Wikipedia unde m-am mai pus şi eu la punct cu cultura generală la care aveam mari lacune pe aceste subiecte, respectiv casele regale. Nu că acum stau mai bine, dar am şi eu o mică idee despre ceva din acest domeniu. Filmul este genial, iar persoana care a spus că acesta este cel mai bun Oscar din ultimii 10 ani a avut dreptate cu siguranţă. Dacă eşti mai sensibil rişti să plângi la unele faze. Totul este la superlativ, decor, actori, jocul lor, regia, tot tot. Pierdeţi o mare capodoperă dacă nu mergeţi să vedeţi acest film la cinematograf. Eu aşa am făcut, şi am avut surpriza ca printre spectatori să remarc prezenţa ministrului Baconschi şi a fostului comisar european Leonard Orban. Bineânţeles că nişte puşti manelişti care probabil că nu au înţeles mare lucru din acest film, s-au apucat ei să vocifereze în timpul filmului şi să îşi pună mai ştiu eu ce melodii la telefon, chestie care contrasta agresiv cu filmul şi atmosfera din acel minut din sală. Desigur, pe ei nu îi interesa prea tare filmul, în fond şi la urma urmei nimeni nu se dezbrăca şi nu apăreau nicăieri niciun silicon şi niciun sân. Au fost apostrofaţi de mai mulţi spectatori, au venit plasatorii şi i-au RUGAT FRUMOS să păstreze liniştea, au fost luaţi la întrebări de un tip care era mai aproape şi părea mai îndrăzneţ. Nimic nu a funcţionat cu retardaţii. Până la urmă a venit paza şi i-a scos în aplauzele şi entuziasmul întregii săli. Nivelul lor de inteligenţă nu le-a permis decât să râgâie la ieşirea din sală. Probabil că astfel şi-au exteriorizat întregul creier care era în stare gazoasă la ei. După ce am scăpat de imbecili, am vizionat în linişte până la capăt un film cu adevărat genial. Scuze, poate folosesc prea des cuvântul, dar mie mi se pare o capodoperă cinematografică această realizare. Cred că este cel mai bun Oscar din ultimii 20 de ani şi candidează cu succes la a intra în primele 5 pelicule ale tuturor timpurilor - asta dacă e să mă întrebaţi pe mine. Recomand vizionarea la cinematograf şi după aceea o lecturare temeinică a paginii cu George VI pe Wikipedia, în română şi engleză.
P.S.
Eu necunoscând povestea cu Regela george al VI-lea al Marii Britanii, povestea a avut un impact mult mai mare decât în cazul că aş fi ştiut-o. Dacă ştiţi povestea e posibil ca filmul să nu vă impresioneze 100%, dar 97% sigur va fi. :)

vineri, 4 martie 2011

Rai şi iad

Iată o parabolă foarte faină despre aceste 2 destinaţii.

A good year

În 2 luni şi ceva scurse deja din anul acesta, pot spune că la prima impresie am cheltuit pe medicamente mai mulţi bani decat am cheltuit în ultimii 10 ani. Hai să nu fiu exagerat, în ultimii 5 ani, asta e sigur. Mă lasă una ma ia alta. Naşpa perioadă...

joi, 3 martie 2011

1982

Ăsta este anul din care am instituit o tradiţie pe care anul acesta am fost nevoit să o întrerup. Tradiţia se numeşte a dărui un mărţişor de 1 Martie tuturor fetelor şi tutror doamnelor pe care le întâlneam. Încă din clasa I-a mama sau tata mă aproviziona minuţios cu mărţişoare, câte unul pentru fiecare fată din clasă, unul mai deosebit pentru "tovarăşa" şi încă vre-o 10 bucăţi pe post de rezerve. Ei bine, anul ăsta criza de bani m-a lovit drastic astfel că am fost nevoit să mă uit detul de puţin în ochii fetelor, ai doamnelor şi domnişoarelor pe care le-am întâlnit şi pe care în mod tradiţional le anunţam de venirea primăverii la 1 Martie. Mi-a fost tare greu, m-am simţit destul de naşpa, dar nu am avut ce face. Doar mama, iubita mea şi încă 3 prietene au primit anul acesta mărţişor... Asta e.