joi, 13 august 2009

Despre români

Un subiect pe care doar îl pot doar atinge, nu ştiu dacă ar putea cineva să cuprindă într-un milion de pagini esenţa unui popor.
Dacă ar fi să abordez subiectul din prisma patriotului, cred că nu m-aş bucura de prea mulţi cititori. Patriotismul şi-a pierdut din înţelesul său profund în anul de graţie 2009. Nu s-a pierdut de la sine, termenul a fost ajutat (dacă se poate vorbi despre aşa ceva) să dispară din conştiinţa populară. Românii nu mai sunt mândrii de înaintaşii lor, nu mai văd jertfele lor ca fiind importante, nu mai au deloc spiritul de sacrificiu în sânge. Acum primează maşina pe care o conduci, averea pe care o ai, influenţa sau alte chestii care nu au nimic de-a face cu individul şi cu ceea ce el ascunde în "interiorul" său. Acum contează ceea ce se vede în exterior, oamenii profunzi bucurându-se de o tot mai mică apreciere. A sunat cineva, un domn pedant, elegant în exprimare şi (mai ales) cuvios - să anunţe că mâine se va ridica o statuie în memoria unui erou român, în memoria unui aviator care s-a luptat în al II-lea Război Mondial cu americanii şi pe care i-a învins (alături de ceilalţi camarazi) într-o manieră care azi pare de neimaginat: 10 avioane româneşti împotriva a 100 americane. Omul, gâtuit de emoţie, încerca să îmi arate fără fală dar cu o vădită mândrie, că a existat cineva care a făcut lucruri miraculoase pentru ca eu azi să pot scrie din Bucureşti în limba română... Şi asta m-a impresionat. A fost ca o palmă peste "somnul" patriotului din mine, ca o palmă dată uitării în care mă bălăceam, a indolenţei faţă de valorile României.
Iar revin la comunişti, dar nu am ce face... Comuniştii mă învăţau să preţuiesc valorile statale, indiferent dacă asta însemna că la început de zi şcolară trebuia să cânt imnul ţării sau că la "română" şi istorie învăţam desre mari gesturi de eroism ale unor Iancu Jianu sau Ecaterina Teodoroiu. Înainte se făceu filme istorice iar elevii erau "disciplinaţi" în valorile statale de atunci, nu neapărat nocive (eu oricum eram pitic şi nu făceam diferenţa dintre dictatură şi democraţie, pentru mine era suficient că era pace, că mă jucam cu Cristi, Robert şi Dragoş, că aveam bani de "vafe" sau "sport" şi că era stabilitate "pe toate planurili"). Românii "pitici" de azi nu au un sistem de valori cu adevărat important. Comercialul şi prostul gust omoară ceea ce comunismul nu a reuşit să omoare la români: IDENTITATEA NAŢIONALĂ.

Când eram mic...

Când eram mic vroiam să mă fac şofer. Nu că acum nu m-ar mai încânta meseria asta... În fine, mai degrabă pilot, dar oricum, îmi place să fiu într-o maşină. Visul meu de om bogat are - culmea - tangenţe tot cu şoferia. Dacă o să fiu bogat (material nu o sa fiu în viaţa asta, mă cunosc destul de bine ca să pot face această afirmaţie cu întreaga sa greutate) visez să îmi cumpăr o rulotă pe roţi, o adevărată casă pe roţi şi să colind lumea şi să "mă cazez" unde vreau...
Tot când eram mai mititel, prin gimnaziu, vroiam să mă fac regizor, asta şi la "îndemnul" unor colegi de clasă miraţi de debitul imaginaţional de care dădeam dovadă. Acum îmi dau seama că mai degrabă mă făceam actor, este "un post" mult mai ofertant şi cu satisfacţii mult mai palpabile decât meseria de regizor. Desigur, prestigiul este diferit în cazul celor două ocupaţii, dar cred că totuşi micii mei colegi se înşelau. Sunt un mai bun actor decât regizor...
Acum îmi doresc să devin un Director de Imagine. Asta, în cuvinte mai puţin pretenţioase înseamnă "cameraman". Să merg prin ţară, prin lume si să iau cadre din cele mai diverse domenii. Ideal ar fi să fiu "cameraman" pentru un post ca TVR Cultural...
Bine, acum să vă povestesc ce vroia mama să mă fac... Nu am nici cea mai mică idee, dar o vreme îmi zicea "inginerule", căci la etatea de 3 - 4 anişori mă jucam cu cheile (mecanice, fixe sau tubulare) tatălui desfăcând suruburile de pe la scaunele din sufragerie... Cred că "antrenamentul" de atunci mi-a prins bine, căci acum pot spune că mă mai pricep aşa la nişte chestii, nu că mă laud...


He he, ce diferenţă între ce vroiam să mă fac şi ce m-am făcut...

miercuri, 12 august 2009

Despre comunişti şi despre noi, partea a 5-a

Mai mult o adenddă a subictului, dar cu ceva tangenţe, aşa că l-am postat aici, în subiectul meu despre comunişti.

Bun, să intrăm în subiect.
Există şi a existat deseori campanii de informare sau dezinformare pe care oamenii aflaţi la putere le folosesc în actul de guvernare. Astfel, comuniştii se foloseau de propagandă pentru a induce o stare pozitivă populaţiei, o stare de învingători, de mândrie de apartenenţă la sistemul socialist în antiteză cu sistemul democratic. Ni se spunea că producţiile nostre sunt mai mari, că produsele sunt mai bune, că boierii exploatau oamenii şi nu îi plăteau, etc. Numai că în "underground" a existat dintotdeauna o rezistenţă, rezistenţă care a avut - conform opiniei mele - 2 linii distincte:
1. rezistenţa "omului de rând", a fermierului sau a micului meseriaş, a omului liber care a continuat să gândească liber chiar şi în ciuda propagandei. Omul ăsta s-a refugiat în munţi, a rezistat torturilor şi umilinţelor din închisori, a scris liber şi a murit la fel de liber. Omul ăsta e reprezentativ pentru poporul român, popor ce a ţinut piept (scuze pentru limbajul de lemn) tuturor vicisitudinilor şi tuturor ambiţiilor, fie că vorbim de huni sau de otomani sau alte neamuri din astea mai "cuceritoare"... Omul ăsta care a rezistat şi s-a martirizat în numele poporului meu merită mult mai mult decât îi pot oferi eu la schimb acum în anul 2009...
2. rezistenţa boierului. Rezistenţa celui de viţă nobilă, care şi-a folosit toate relaţiile pentru a face lobby contra comuniştilor şi care avea un interes altul decât cel naţional. Interesul său era unul revanşard faţă de "nedreptatea" pe care el credea că o trăieşte, nedreptate obţinută din naţionalizarea averii lui şi a familiei lui. Dar oare să fie aşa? Cu alte cuvinte, întrebarea mea este dacă a fost asta o nedreptate sau un act justiţiar din partea divinităţii? Păi ia să stăm să analizăm: oare boierul ăla a făcut bani din afaceri cinstite? Un boier oriunde în lume face bani din afaceri cinstite? Să zicem că facem referire la un boier român, a făcut el şi generaţiile de dinainte bani cinstiţi sau i-a exploatat pe fermieri prin muncă silnică şi înfometare, prin nedreptăţi şi abuzuri? Sau au făcut să zicem boierii brazilieni bani cinstiţi sau au omorât prin muncă milioane de negrii - sclavi, genocid de care, culmea, nimeni nu pomeneşte în era modernă... Şi aşa pot continua cu exemplele făcând referire la oricare boier de pe oricare meridian. Şi când mai apare câte un sistem din ăsta de genul comuniştilor sau a regimului lui Chavez, pe bune că îţi vine să te gândeşti mai serios la ce s-a întâmplat prin istoria asta.
Eu oricum cred cu tărie că viaţa e dreaptă !!!

marți, 11 august 2009

Stai acasă, nu fii prost !

Nu mai sunt bani în ţara asta.
Vine unchiu' de la finanţe şi ne impune să mai stăm şi acasă să nu mai luăm atât de mulţi bani.
Adică? Să înţeleg că articolul din constituţie care spune că nimeni nu e mai presus de lege, este doar aşa, un banc bun? Păi dacă e lege (a se citi "contracte de muncă") de ce vii matale bre să ne pui să stăm în concediu? Nu mai bine te laşi matale (domnule politician, titlu generic) de furat? Uite, dacă de exemplu nu mai dai pe o scenă cât 50 km de autostradă oriunde în lume, dacă nu îţi mai iei perdele atât de scumpe încât mă gândesc că şi de aur dacă ar fi nu ar costa atât, dacă nu mai dai contracte pe încredinţare publică ca să îşi tragă şi partidul şi băiatul matale din banul public, dacă nu îţi mai iei Audi A6 nou, că ăla din mandatul trecut cu 25.000 km la bord "nu mai făcea faţă din punct de vedere tehnic" (şi nemţii de la Audi nu au luat poziţie oficială împotriva faptului că imaginea Audi este murdărită...), dacă nu îţi mai iei brichete de 100.000 euro (măcar dacă ţi-ai da foc), e, dacă nu ai face chestii pe care ai jurat că nu le vei face, dacă nu ai mai fura atât, poate că ar fi bani să mai dai câte un salariu pe la poliţişti ca să nu mai aducă băieţii benzină de acasă, că îi "fute" tractoristul ăla de a ajuns comandant şi care habar nu are de chestii precum "demnitate umană", "politică de personal", "respect".
Aşa că întreb şi eu ca omu', de ce pana mea să stau mă acasă, ca să ai tu de unde fura? Să poţi tu şi cu cloaca ta de profitori satanişti să furaţi să vă luaţi Q7 - uri albe şi să cheltuiţi 10.000 euro într-un club într-o seară? Să daţi un buget de 75 milioane de euro unui minister care nu ar putea chetui banii ăştia corect nici dacă ar fi ministerul de turism al SUA, bani care ar salva 15.000 locuri de muncă?
E adevărat că în Cartea Sfântă scrie: cei care au, vor avea şi mai mult, celor care nu au li se va lua şi ceea ce au. Dar asta nu se referea la bunurile materiale (aşa cum fură mulţi politicieni în ziua de azi) ci la cele spirituale... Mare grijă...

Pădurea

Nu există pădure fără uscături.
Nu înţeleg de ce unii oameni judecă semenii după lucruri care nu au nimic de a face cu omul respectiv. Dacă stai de vorbă cu un locuitor al României care trăieşte oriunde altundeva în afară de Bucureşti şi îi spui că eşti bucureştean, imediat ţi se aplică o "ştampilă" groaznică, de poţi tu să fi Patapievici că tot nu mai are "nimeni" încredere că poţi fi om bun. Sau că poţi gândi. Am făcut armata la Bacău. Până să ne cunoaştem mai bine, subofiţerii ăia de pe acolo făceau tot felul de miştouri de noi bucureştenii (eram vre-o 15 bucureşteni, 15 braşoveni şi 15 bihoreni), că de la noi se dă ora exactă şi alte "texte" din astea pe care eu şi acum le consider ridicole... Până într-un final oamenii au înţeles că noi eram fiecare cu personalitatea sa şi că jeguri există şi în Bucureşti şi în Bacău. Interesant este că foarte mulţi dintre "provinciali" aruncă cu rahat în Bucureşteni. E adevărat că aici sunt foarte foarte muţi cretini, oameni ai nimănui care trăiesc precum animalele, doar să mănânce şi să se distreze, dar de aici să consideri că TOŢI suntem aşa e cale lungă.
Tot apropos de modul de a judeca oamenii, am păţit o chestie interesantă anul trecut, când fiind în deplasare cu serviciul, alături de mai mulţi colegi de-ai mei, am avut surpriza ca "gazdele" să aştepte alt fel de oameni, mai bătrâni, mai (citez) "prăfuiţi", mai puţin vivace. Oare de ce are instituţia în care lucrez o astfel de imagine, nu ştiu, dar clar e că oamenii ăia au fost până la urmă gazde excelente şi ne-am distrat alături de ei de nici nu ne imaginam. Atât că ei credeu că cei care lucrează aici au altă atitudine faţă de viaţă.
Aşa cum "gazdele" s-au înşelat, aşa cum în mod cert nemţii sau italienii se înseală atunci când vorbesc despre români, aşa cum noi e posibil să ne înşelăm când judecăm ţiganii, oare nu e posibil ca voi provincialii să vă înşelaţi atunci când judecaţi bucureştenii numai după ce vedeţi la ştirile de la ora 5???????????

P.S.
Întrebarea este valabilă şi pentru bucureştenii care judecă provincialii după criterii debile, de neânţeles pentru mine...

luni, 10 august 2009

Trebuia să câştige Hitler?

Stăteam şi mă gândeam zilele astea la ce stadiu de ură am ajuns. Chiar nu cred că mă reprezintă şi cred că ar trebui să iau măsuri în acest sens...
Îi urăsc pe hoţi. Nu că îi urăsc, dar cred că ar trebui aplicate legi drastice, legi exteminatorii, aşa cum făcea nenorocitu' ăla de Hitler.
Îi urăsc pe violatori. Pe ăştia i-aşi chinui şi le-aş turna sare pe rănile făcute cu unelte special desenate să provoace suferinţă...
Îi urăsc pe suporterii huligani care fac ca să îţi fie imposibil să mergi cu soţia la stadion.
Urăsc aşa, categorii întregi. Poate că ăştia nu ar fi existat sau nu ar fi fost atât de liberi dacă războiul era câştigat de un dictator. Desigur, Hitler a fost un nenorocit de satanist idealist care nu a adus decât suferinţă, este bine şi benefic că a pierdut războiul. Dar modelul de dictator care nu lasă libertate nenorociţilor şi leprelor pare un model de adoptat în zilele noastre.

vineri, 7 august 2009

Deci dinamo....

Deci dinamo (scriu dinamo cu literă mică pentru că îi urăsc, aşa cum am scris diavol cu literă mică...) a luat "bătaie" de la Internaţional Curtea De Argeş, nu? I see...

Culmea, nu?

Unui blog care are ca tematică erotismul şi sexualitatea nu i se răspune niciodată. Asta în timp ce blogurile cu temă politică primesc cam 50 de comentarii per subiect - în medie...

Este o problemă la nivel naţional sau nu am eu resurele promovării...

Diavolul are păreri de rău?

Diavolul este tare şiret. Nici nu ştiţi care sunt căile lui de a vă atrage pe căile pieririi veşnice. Face tot ce poate ca să atragă oamenii în tabăra lui. Tabăra lui s-a format după ce el s-a împotrivit firii, s-a împotrivit lui Dumnezeu cel adevărat. Bun, a primit pedeapsă veşnică şi nimic nu cred că îl va mai mântui pe diavol, deşi mare este mila Domnului meu, viu şi adevărat...
Mă întreb dacă diavolul are mustrări de conştiinţă? Mă refer la divolul de rând... Îi pare rău că este "nevoit" să fie opus dreptăţii şi adevărului doar pentru că "unu" a greşit la "început"? Oare nu a obosit? Un mare duhovnic spunea că a observat că diavolul a descoperit că în faţa marelui păcat omul devine martir, aşa că "lucrează" în lucrurile "mici", pe care omul nu le vede... Dar oare Diavolul are conştiinţă? Înţelege că omul este - până la urmă - bun? Omul nu păcătuieşte de la sine, ci răspunde unor tentaţii exterioare sinelui. Omul a fost creat de Dumnezeu, deci are o "materie" esenţial pozitivă, benefică, binevoitoare. Omul nu face altceva decât să răspundă unor tentaţii - altele decât ale raiului - pe care diavolul i le inoculează zilnic. Dar oare diavolul nu are păreri de rău pentru ceea ce face? Nu ar găsi el resursele să ceară scuze şi să treacă de partea cea dreaptă - dacă ar sta să se gândească mai bine?

Mă gândesc că toţii hoţii, criminalii, "jegoşii", nesimţiţii şi toţi asemeni lor sunt de fapt pe Pământ pentru că omul se lasă prea des cuprins de febra tentaţiilor pe care diavolul - împins de "păcatul originar al primului înger căzut" - le "lansează pe piaţă"; deci există un soi de justiţie divină în care omul este pedepsit de om prin justiţia divină. Credincioşii adevăraţi cad mai greu în capcana malefică. Oare diavolul nu are mustrări de conştiinţă pentru că este doar o unealtă a Domnului?

Ce nu înţeleg

Unele lucruri au chestii de neânţeles pentru mine:
- De ce trebuie să scriu cateva numere sau litere scrise şerpuit când îmi fac un cont nou cam pe orice site de web? Care e faza? Daca nu vad bine nu am acces pe site? Care ar fi finalitatea logică şi tehnică a acelei cretinătăţi?
- De ce unele maşini de teren au din fabrică blocuri optice pentru spate dar totuşi se folosesc alte blocuri optice instalate în bara de protecţie??? De ce nu se poate pur şi simplu să folosească "stopurile" gândite iniţial pentru acest scop, de ce au mai apărut alte blocuri optice mult mai mici şi mult mai prost amplasate???
- De ce reclamele trebuie să fie puse cu sonorul la maxim? Te uiţi şi tu ca omul la un film ceva şi la un moment dat intră coperta de publicitate şi televizorul tău începe sa urle ca din gură de şarpe. Crede vre-un dobitoc că eu o să cumpăr cola dacă se urlă la mine???? Crede cineva că e mai convingător dacă ridică "vocea"?
- De ce dacă oamenilor le spui să facă o chestie ei vor face inevitabil exact contrariul? Care e faza? Se înţelege, "sfaturile" mele sunt aproape de fiecare dată bine intenţionate şi chiar dacă sunt călcat pe coadă nu capăt ură pe persoana aia... Dar care e faza, de ce dacă ţi se cere să faci o chestie să faci totul pe dos???
- Nu înţeleg de ce copiii au voie să vadă la ore de maximă audienţă cadavre şi crime, morţi şi răniţi, război, ură şi mizerie dar nu pot vedea 2 oameni făcând dragoste? Sau 2 oameni goi. Pur şi simplu, nefăcând nimic altceva. De ce este goliciuna ruşinoasă dar crima şi violul nu? Cine a stabilit normele astea? Consideraţi această postare ca un gest de sprijin pentru dl. Mircea Toma, care a fost fotografiat nud alături de soţia sa şi infanta, considerându-se (în mod eronat zic eu) că s-a comis un gest reprobabil faţă de copil. GOLICIUNEA ÎN SINE NU E RUŞINOASĂ! RUŞINE ESTE SA AI CAPUL GOL NU TRUPUL.

luni, 3 august 2009

Frenologie

De ce majoritatea persoanelor care au idei cretine, stupide, ridicole şi tâmpe din administraţia locală sau în mai ştiu eu ce agenţii ale statului sunt femei, grase, cu parul creţ ("permanent")?

Ai voie pe iarbă, dar în grupuri mai mici de 5, ai voie sa faci sport, dar tot aşa... Dacă un domn are 4 copii, el mai are voie să iasă cu soţia şi copiii sa joace badminton pe iarbă? Bun, nu am voie sa intru în grup mai mare de 5, atunci fac 2.000 de grupuri de 4 şi intru de 5 ori fiecare pe iarbă. Astfel vom obţine mai multe beneficii, cum ar fi: vom fi notaţi în cartea recordurilor, vom respecta legea, ne vom aerisi plămânii în parc în aer liber (în loc să stăm să postăm comentarii răutăcioase pe blog), îi vom arăta cretinei ăleia care a avut această idee că este chiar o mare cretină.

Până la mare se face cam 3 ore jumate (3 ore e recordul meu pe ruta Bucureşti [de la intrarea pe autostrada] - Mangalia, cu un Matiz). Acum s-a introdus o taxă care te ţine la aparatele de taxare cam o oră, plus că mergi cu a 2-a de la ieşirea de pe autostradă, ca de, trebuie să stai la coada de 6 km formată de oamenii care astfel sunt susţinuţi de statul român să facă turism la mare. Oricum se mergea aiurea în Cernavodă, de la 120 km/h pe autostradă la 30km/h pe DN cât o fi ăla, este totuşi sesizabil.

Să înţeleg că ţara asta e plină de cretini? Nu există soluţii care să rezolve o problemă, mai degrabă decât să înlocuiască o problemă veche cu una nouă - eventual mai gravă?

Ieri pe ruta Pasaj Militari - Podul Grant nu funcţionau 3 semafoare. S-a mers "brici". Azi semafoarele s-au reparat. Ca urmare am făcut 30 minute acolo unde ieri am făcut 3. Pe vremea lui ceaşcă acolo nu exista nici un semafor şi se mergea bine. Un imbecil a montat semafoare pe această rută şi de atunci decât să o iei pe aici mai bine îţi tai un testicol.

Cand apar pe la televizor îţi dai seama de pe faţa lor că sunt luaţi de la Apaca şi puşi şefi peste nişte tineri care pot de 1.000 ori mai mult ca ei, dar nu se murdăresc politic pentru a ajunge ei la decizie. Politicienii de la noi au jurat că vor ajuta ţara, "aşa să le ajute Dumnezeu". La cât s-a furat... nu aş vrea să fiu în pielea lor la judecata de apoi, ca un jurământ e jurământ...

Despre comunişti şi despre noi, partea a 4-a

În urma unei ştiri de azi dimineaţă de pe tvr, m-am decis să continui seria de postări dedicate studiului comunismului fără resentimente...
Să zicem că comuniştii aveau o atât de bună propagandă încât îi prosteau pe oamenii momentului că trebuie să stea la coadă ca să îşi procure mâncarea, fie şi pentru că nu se găsea fie pentru că făceau ei experimente de manipulare în masă. Bun, se zice că prin jertfe de viaţă ale unor români s-a căştigat dreptul de a gândi şi acţiona limpede şi liber. Se înţelege că oamenii nu mai sunt nevoiţi acum să stea la coadă pentru a cumpăra ceva, ci numai pentru artă, singurul domeniu în care coada la bilete este un aspect pozitiv... Şi ce să vezi, aud în dimineţa asta o ştire cum că pensionarii (liberi - repet) au stat toată noaptea în faţa unui sediu de unde se împărţeau bilete de odihnă pe banii Casei de Pensii (sau oricum, bilete subvenţionate, deci mult mai ieftin ca o vacanţă la Albena). Era comunismul cel care obliga la gesturi din astea sau pur şi simplu oamenii erau "croiţi" pe acest fel de a fi, iar comunismul nu a făcut altceva decât să aplice pe ce a găsit. De ce nu aţi auzit de cozi în Polonia? Cehia? Ungaria? Amuzant a fost că la finalul reportajului un nene căruia i se lua un interviu a fost întrebat: "dumneavostră ce număr de ordine aţiavut?". "Unu" - zice pensionarul, pentru că eu am organizat şi am făcut ordine aici. Să dezlegăm aceste cuvinte: apare un ins care are o idee proastă, să facă iar liste ca pe vremea lui ceaşcă. Se apucă omul şi ia o foaie de hârtie şi îşi trece numele acolo, asta pe la 9 seara. Mai apare o tanti să se uite când se dau bilete, vede dobitocul cu foaia de hârtie şi (probabil) întreabă "ce se dă". Se trece la mişto pe listă. Ea "va prinde", căci e pe locul 2 la listă. Şi uite aşa, din telefon în telefon (ca e era modernă, pe vremea ăluilalt semergea pur şi simplu pe vorbă din gură în gură) se mai adună 30 de pensionari care se trec pe lista ruşinii, ultimii "cu speranţe mici, dar totuşi stau şi ei" (toată noaptea). Mă, înţeleg că e unul cretin, dar că s-a nimerit datorită hazardului încă 30 de cretini în acelaşi loc la aceeaşi oră e greu să mă convinga cineva. Aşadar, am demonstrat că de fapt nu comuniştii au umilit omul punând-ul să stea la coadă, ci omului i s-au îndeplinit nişte fantasme masochiste, comunismul câştigând tot ce se putea din această lipsă a conştiinţei umane româneşti...