Soartă

Un băiat de la mine din cartier este homosexual.
El s-a născut în comuna FUNDeni, pe inFUNDătura Baciului numărul 2. A jucat fotbal, îi plăcea sa fie FUNDaş. Gândea foarte proFUND astfel că s-a lăsat de sport. Când mai mergea la mare îi plăcea sa facă scuFUNDări până în străFUNDurile abisurilor. Nu greşea niciodată FUNDamental şi de fiecare dată îşi FUNDamenta pledoaria pe argumente foarte aFUNDate în realitatea de zi cu zi. Când a fost internat în spital, a nimerit la FUNDeni. Asta după ce a participat într-un raliu şi a intrat prea tare într-o CURbă... Oricum, de admirat încercarea, de atunci nimeni nu ii mai întoarce spatele... Odată era să se intoxice cu merCUR, dar a scăpat ca prin urechile acului. Asta pentru că pe la el e CURat şi a văzut termometrul la timp. Fiind mai zvăpăiat el o ia de fiecare dată pe sCURtăturui, îi place asta. Dar asta are şi efecte negative, căci face mai puţin efort. Medicul său i-a recomandat o CURă de CURmale. A fost tare buCURos şi foarte CURios să vadă dacă va merge cu regimul ăsta.
În fine...

Susţine banca

Probabil că aţi văzut emisia tvr-istă.
E vorba despre Banca de Alimente, o campanie a Crucii Roşii din România.
Nu ştiu, probabil că sunt eu prea fătălau sau pur şi simplu sunt oleacă deprimat, dar chestiile astea cu oameni aflaţi la ananghie ma cam fac să plâng. Sau oricum, îmi dă o stare în care îmi vine să pâng. Aiurea. De fiecare dată îmi spun că sunt un fericit, de fiecare dată când nu mă aflu în niciuna dintre categoriile defavorizate mă bucur şi îi mulţumesc Domnului pentru că se îndură de mine... Am părinţi, am bani de pâine, apa nu mi-a luat casa, focul nu mi-a ars nimic din ceea ce am, războiul este doar o ştire pentru mine, mafia nu are nimic de împărţit cu mine, nu am cancer, nu am copil bolnav de nimic. Clar Dumnezeu mă iubeşte.
Îmi aduc aminte de un coleg care se plângea ca "viaţa e de căcat" pentru că nu avea bani de Bam - Boo şi trebuia să bea sâmbătă într-un club din Floreasca, pentru că avea numai Opel Astra deşi ar fi vrut BMW M Power sau eventual un Ferrari, pentru ca avea 2 case, dar la Scorniceşti, el vroia vilă la Bucureşti. E sănătos tun, fetele roiesc în jurul lui fiind un individ destul de atletic. Avea la vremea aia o prietenă stabilă şi 3 - 4 amante, dar el vroia pe Miss Univers drept soţie. Şi se declara nefericit. Avea mult mai multe ca mine care mă declar deja fericit.
Un gest al unei batrâne m-a impresionat la culme acum câţiva ani la un teledon pentru sinistraţii tsunami-ului de Crăciun... A venit în Pangrati unde stăteam alături de echipa care transmitea de acolo; a aşteptat să se termine transmisia în direct şi apoi s-a apropiat de urnă şi a băgat acolo 1.000.000 lei - aşa cum erau banii pe vremea aia. Ruxandra Gheorghe (parcă) a întrebat-o cât are pensie. 1.800.000 - a răspuns bătrâna şi a ieşit imediat pe uşă. Nu a cedat rugăminţilor noastre de a intra în direct, a spus că nu vrea să se laude şi că face asta din compasiune. Îi dădeau lacrimile când spunea cum ar fi să îi ia ei apa casa şi că numa gândindu-se o apucă plânsul, cum să nu îi ajute pe oamenii ăia.
2 exemple de atitudini. Voi alegeţi dacă vreţi Ferrari sau dacă vreţi să vă daţi jumate de pensie unui semen aflat în dificultate.
Exemple de dăruire şi de donare sunt mii în cărţile sfinte. Calea către sfinţenie trece neapărat prin dăruire, prin sacrificiu propriu, prin maxima dăruire. În Biblie găsim sute de exemple de dăruire. Ba chiar învăţătura Vechiului Testament este a dărui "a 10-a parte din ceea ce produci". Deci până la urmă faceţi un gest creştinesc în faţa Domnului.
Fiţi alături de Crucea Roşie.
Mergeţi în Carrefour, Real, Mega Image şi Metro şi cumpăraţi-vă cele necesare vouă. Pe lângă toate astea mai puneţi şi un pachet de făină, o sticlă de ulei, un kilogram de zahăr, orice nu este perisabil şi nu vă doboară bugetul. Plătiţi şi apoi donaţi-le voluntarilor Crucii Roşii care probabil că se vor afla în aceste magazine. Poate unui om mâine nu îi va mai fi foame.

Campanie de bun simţ - 1

Cred că se impune o campanie de bun simţ, că aşa nu se mai poate.
Prima dată omul ăsta - care e ţinta principală a subiectului meu - posta într-un salvator, posta în marele salvator, posta în cel care urma să ne scoată din rahatul în care din delăsare şi slăbiciune ne tot scufundăm. Omul nostru şi-a pus la punct o tactică lacrimogenă care, pe cei mai slabi de înger, chiar i-a făcut să plângă şi care l-a adus din postura de primar al unei urbe în postura de candidat la preşedenţie. Nimic aiurea, numai că după ce s-a văzut cu sacii în căruţă (deci are căruţă...) bolnavul nu a mai devenit Prim Ministru, prietenii au venit şi au plecat scuipând şi făcându-şi cruci mari până la pământ, presa prietenă care îi sorbea din obiective orice băşină (până la urmă e şi el om, strici o copaie de maţe pentru o băşină) acum s-a trezit formată din "ţigani împuţiţi", "găozari" şi alte minorităţi, parlamentarii au devenit din aliaţi doar un număr (cei 322), şi aşa mai departe.
Omul ăsta a călcat în picioare cam tot ceea ce era de călcat. Ca şi strategie politică are impresia că el nu ar trebui să respecte legile şi constituţia. Pentru el astea sunt doar legi pentru "pulime", pentru muritorii de rând, pentru oricine altcineva. Familia domniei sale beneficiază de locuinţe cu provenienţă cel puţin bizară, în timp ce Adrian Năstase a fost anchetat pentru o suspiciune de achiziţie dubioasă a unor termopane. Numai termopanele, nu toată locuinţa. Circul la care suntem supuşi continuă apoteotic cu ideea de a se legaliza consumul de droguri uşoare şi a prostituţiei. Să înţeleg că statul român are de gând să îi sprijine pe traficanţii de droguri? Sau cum? Cine va vinde droguri uşoare în Romania? Statul? STATUL ROMÂN VREA SĂ VÂNDĂ DROGURI? STATUL ROMÂN ÎI SPRIJINĂ PE TRAFICANŢII DE DROGURI????? Recunosc, nu m-am prins încă cum vor sta lucrurile în cazul în care prin absurd se va legaliza traficul de droguri uşoare. Prostituţia legală? De ce? Să le încurajăm pe femeile care au probleme să adopte această soluţie umilitoare pentru ea? Există într-advăr şi persoane care adoră genul ăsta de sexualitate, dar nu în fiecare zi, zi de zi, lună de lună. Şi astea sunt puţine, majoritatea o fac de foame şi pentru că oricum nu îşi găseau un iubit stabil...
Aşadar, omul nostru pare că nu are bun simţ - dacă ar fi să ne uităm pe descrierea de mai sus. Nu a făcut nimic din ceea ce acuza pe alţii că nu au făcut, şi-a tras case şi se distrează cu întreaga populaţie a unei ţări aşa cum vrea "licuriciul" său. Este singurul care a trebuit să treacă printr-o procedură de suspendare a preşedintelui în istoria modernă (dacă mai ştiţi cazuri vă rog să le spuneţi aici).
Nu vi se pare că e nesimţit?

Metoda Tăriceanu

Guvernul Tăriceanu I şi II a avut foarte multe slabiciuni, cu banii de care au beneficiat se puteau face insutit mai mult. Bine, în conştiinţa populară Guvernul Tăriceanu înseamnă guvernarea PNL, căci asta a fost de fapt. Guvernarea asta a avut însă şi câteva aspecte pozitive, unul dintre ele a fost relaţia cu FMI. Ăştia de pe la FMI au impresia că sunt un soi de guru al finanţiştilor, un soi de guverne paralele, un soi de best of the best. Într-o emisiune de aseară de pe tvr, cineva spunea că în America Latină şi prin Orientul Mijlociu au fost câteva falimente guvernamentale datorate "sfaturilor" marilor finanţişti. Aşadar, nu sunt chiar atât de infailibili, nu?
Îmi aduc aminte că eram aproape euforic când la un moment dat Tăriceanu le-a dat cu Flit infatuaţilor ăştia, i-a invitat liniştit să se care în America lor şi să ne lase să ne descurcăm singurei. Şi culmea, ne-am descurcat. Ba chiar bine. Eu acum asociez progresul economiei cu lipsa lipitorilor ăstora de la FMI. Deci dacă nu am mai da fuga la fiecare constrângere de buget să le cerem în genunchi şi să le sugem cocoşul - aşa cum în mod patern ne învăţa de prin cârciumi primul om din stat - poate că am reuşi şi noi să ne menţinem la un anumit nivel de bunăstare economică, poate că ne-am păstra şi noi demnitatea, poate că i-am ajunge şi noi pe Polonezi şi pe Cehi. Poate - zic, nu e nimic sigur.

Chiar că suntem o ţară de hoţi

Azi am fost încă odată contrariat de lipsa de simţire a unor oameni care trăiesc pe lângă noi.
Am mai avut discuţii contradictorii cu miliţieni despre faptul că nu este frumos să furi, dar pe bune că uneori chiar mă simt obosit. Culmea, eu îi spuneam miliţeanului că nu e frumos să furi, el îmi spunea că de ce nu, dacă "ieşi mai ieftin"...
Mai nou, exista oferte de mii de euro pentru nişte rapandule de telefoane, ceva Nokia 1100, nişte telefoane vechi, urâte şi fără o valoare de piaţă mare. Adică ar fi ceva de genul 50 RON sau chiar mai puţin - dacă nu ar fi atât de căutate.
Care e faza?
Cu telefoanele astea se clonează carduri, sau are o piesă foarte utilă în această activitate. Omul nostru, miliţianul, îşi freca mâinile de bucurie, căci acasă cică avea vre-o 3 telefoane din astea. L-am întrebat şi eu ceea ce e evident: "bine bine, dar dacă cu telefonul ăsta îţi goleşte cardul"? "Mie, niciodată". Dar cui, sincer asta era întrebarea care mi se plimba prin căpşorul meu sec...
El e cel care ar fi trebuit să semnaleze primul o chestie de genul ăsta, să se agite, să lupte pentru dreptate, pentru siguranţa mea financiară, etc, toate valorile astea în care mă încăpăţânez încă să cred. El, în loc de asta, îmi spunea ceva de genul: "d'aia eşti tu sărac, şi aşa o să mori".
Sincer, cred că aici a avut dreptate 100%.

Bucureşti

Eu credeam că ştiu în ce oraş locuiesc.
M-am înşelat.
Daca blogul următor vă ajută să vă lămuriţi în problema oraşului capitală a României, vă invit să click-uiţi următorul link:

http://art-historia.blogspot.com/2009/09/bucuresti-bucurestii.html

Fiecare zi e sărbătoare

Dacă nu mă credeţi uitaţi-vă la sinaxarul din josul paginii mele de blog.
Citind unele dintre "vieţile" unor sfinţi, îmi dau seama că omul modern greu mai poate ajunge la sfinţenie, căci puţini mai sunt mărturisitorii Domnului şi şi mai puţini sunt cei care luptă cu ispita şi cu răul.

Restauram

http://www2.tvr.ro/restaurare/

In sfarşit apare şi acest proiect.
Din loialitate dar nu numai, vă invit să vă uitaţi la această emisie. E al 2-lea mare proiect in ultimii 3 ani, dupa Mari Români.
Mie primul mi s-a părut reuşit.
Tvr încearcă astfel să îşi îndeplinească datoria de televiziune publică...

23 la 20 sau Despre comunism şi despre noi, partea a 6-a

23 de ani de comunism sub Ceauşescu. Parcă atât au fost, rog să mă corectaţi, nu m-am documentat.
20 de ani de democraţie.
În 3 ani am putea să punem una lână alta cele două perioade şi să le comparăm "de la egal la egal", de la aceeaşi periadă la aceeaşi perioadă, nu?
Nu ştiu de ce, dar tare am impresia că ăia au realizat mai multe chestii care au rămas şi azi în picioare, iar "democraţii" mai mult au furat din ceea ce au agonisit comuniştii lui Ceauşescu, tare mă tem...
Se încumetă cineva la o dispută bazată pe argumente despre cele două perioade, ce a mers şi ce nu a mers înainte şi acum?

...deci votaţi!!!

Am avut azi parte de o chestie gen Pro Tv: un imbecil a anunţat la 112 că la orele 12:30 îşi va da foc în faţa unei instituţii publice.

Vin şi eu la muncă şi în loc de calmul general de zi cu zi, văd o maşină de pompieri şi oamenii agitându-se care încotro. Încercând să aflu ce s-a întâmplat, aflu că un individ a ameninţat că va veni să îşi dea foc în semn de protest că tvr-ul i-a şters o postare pe blogul lui (!!!!!!!!!!!). Inutil să vă povestesc că tvr-ul numai de şters declaraţii nu stă acum şi că chiar dacă ar avea asta în obiectul său de activitate nu cred că ar fi posibil fără un hacker de calitate. În fine, agitaţie din ce în ce mai mare înaintea orei Z. Apare individul şi începe să dea ceva declaraţii de presă, liniştit, calm, degajat, amuzat chiar. Televiziunile (2 - 3) încep să înregistreze, pompierii îşi pregătesc furtunele, jandarmii iau o poziţie de intervenţie, se dau telefoane, se discută pe margine. La final omul nostru scoate o pancardă cu imaginea sa şi îi dă foc în mod simbolic. Anunţă triumfal că va candida la preşedenţie şi că acum este şi el o voce de băgat în seamă.
Stăteam şi mă întrebam azi, dacă şi şefii de ONG-uri au comportamente din astea schizoide, dacă şi cei în care ne punem speranţa că vor salva (totuşi) Romania au comportamnete huliganice, dacă şi cei cu pretenţii de intelectuali se bălăcăresc în agora, dacă şi cei cu bun simţ stau (încă) retraşi, atunci pe noi cine ne mai salvează? Nouă cine ne mai dă o şansă? Mai avem vre-o şansă sau sub cuvântul Romania scrie mic mic de tot Columbia? Sau Venezuela? Sau Chile?
Se pare că a fost luna dezamăgirilor, extrema dreaptă şi agenţiile nonguvernamentale - printr-un reprezentant al lor - au reuşit să îmi zdruncine imaginea oarecum boemă pe care o aveam despre ele.
Cred că încet încet mă îndrept către stânga. Măcar aşa să fiu şi eu european, nu?

Frumu'

Am fost zilele astea la o nuntă, de departe cea mai grandioasă la care am avut onoarea să asist. Aşa cum spuneam şi în alte postări ale mele, nunţile au ceva pur şi curat în ele, îmi oferă o stare de euforie şi sfârşesc într-o admiraţie angelică.
Totul e fain, începând de la ţinutele care mai de care mai elegante, continuând cu atitudinile binevoitoare ale nuntaşilor şi terminând cu marcarea ritualurilor specifice. Nunta reprezintă una dintre cele mai reuşite celebrări ale vieţii şi ale frumuseţii vieţii. Iubirea împlinită dintre cei doi miri este cel mai frumos lucru care se poate întâmpla, este împlinirea poruncii Dumnezeieşti de a ne iubi unul pe altul, de a creşte şi a ne înmulţi.
Nunta este pentru unii cea mai frumoasă zi din viaţă, egalată doar de naşterea unui copil. Multe dintre fetiţe se gândesc chiar din fragedă pruncie la nunta lor, la cum o să arate acea zi. Şi fata din nunta asta se gândea la acea clipă, când ea va fi cea mai frumoasă şi când toată lumea îşi va îndrepta atenţia asupra ei. Visa să arate ca o prinţesă. Aşa a fost.

Casă de piatră!

Bărbatul adevărat

Am răspuns pe tema bărbatului adevărat, unei doamne care scria la un moment dat ceva pe blogul domniei sale.
Consider că este oricum un subiect destul de vast şi cu nenumărate potenţiale ore de dezbateri, aşa că am decis să deschid un topic şi aici, în speranţa că voi găsi măcar 2 - 3 interlocutori pentru dezbatere.
Vechea discuţie cu "bărbatul adevărat", cu "idolul femeilor", cu "macho man". Imbecilii de genul ăsta cred că a te lăuda în public că ai făcut dragoste (ce zic eu dragoste, ăştia habar nu au de acest cuvânt, la ei îndragosteală înseamnă când o văd "pe una bună rău") cu o femeie înseamnă the ultimate victory of the manless kind. Sentimentul dispare după ce tipa nu mai apare 3 zile consecutiv în viaţa lor - asta în cazul în care au simţit ceva mai mult decat excitatie sexuală - şi impotenta lor nu trebuie dezvaluita public. "Barbaţii adevăraţi" suferă de frică viscerală şi de aceea ei atacă, atacă, atacă. Deşi nu îi întreabă nimeni nimic, ei simt nevoia să se laude cu virilitatea lor şi cu multitudinea de cuceriri pe care le au în palmares. "Bărbaţii adevăraţi" nu fac altceva decât să pălăvrăgească zi de zi despre imbecilitatea lor. Şi o fac convinşi că ceilalţi sunt de-a dreptul încantaţi de grozăviile lor. În fapt, noi ne amuzăm şi ne distrăm copios.