vineri, 12 noiembrie 2010

Nişte mizerii

Meci de fotbal. Se adună galeriile şi se intră pe stadion. Se încalcă mai toate regulile de bun simţ şi galeria stelei intră cu tot felul de petarde în stadion. Apoi încep să arunce cu acestea către tribuna oficială. Apoi aruncă cu beţele de la steaguri în teren. Trag de scaune, dau foc la tribună. Şi dpă toate astea tot ei pozează în victine ale jandarmeriei, de parcă jandarmeria ar fi trebuit să le răspundă la aceste gesturi cu flori şi ursuleţi de pluş.
Ăştia nu sunt suporteri. Suporterul adevărat al unui club de fotbal nu se comporta aşa cum se comportă drogaţii ăştia. Suporterii merg pe stadion cu soţia sau cu copilul, cântă, flutură steagul cu culorile echipei favorite, încurajează prin strigături, pune patos, se supără sau se bucură în funcţie de rezultat, comentează la o bere cu amicii sau chiar pe stadion, la o sămânţă, prestaţia unuia sau altuia dintre jucători. Suporteul nu impune echipa de start, nu zmângăleşte maşinile propiilor jucători, nu înjură, nu se bate, nu aruncă cu petarde, nu aruncă cu pietre în teren, nu vadalizează nimic. Şi - nota bene - nu pune bannere ridicole pe blog. Suporterul adevărat înţelege că ăsta este un sport, înţelege multe alte chestii banale pe care unii se pare că nu reuşesc să le înţeleagă.
Dacă vreţi să vedeţi suporteri adevăraţi, mergeţi şi uitaţi-vă la suporterii lui Liverpool - de exemplu, la suporterii lui Midelsbourough care în minutul 90, când echipa lor era în adara finalei, ei cântau cu toţii. Cum să nu joci şi să tragi şi ultima picătură de energie când atunci când eşti condus pe tabela de marcaj suporterii tăi cântă şi te încurajează??? La noi dacă echipa x ia gol, din tribună începe o ploaie de alintări a mamelor jucătorilor. Cum pana mea să mai tragi să egalezi?
Aşadar, consider că drogaţii ăia de se autodenumesc suporteri ai echipei Steaua au primit ieri o mică mică mică parte din ceea ce meritau. Norocul nostru este că nu decid eu nişte chestii, că băieţaşii ăia de ieri erau acum la muncă silnică.

P.S.
Să îmi povestească şi mie cineva dacă poate de ce nu au dat jandarmii cu bastoanele în suporterii de la tribuna oficială sau de la tribuna 2? Jandarmii nu te bat pe degeaba.

joi, 11 noiembrie 2010

Prigoană în ce partid se află?

Culmea, tovarăşul Silviu Prigoană a propus reducerea activităţii TVR şi DESFIINŢAREA postului TVR Info, exact în perioada în care acesta şi-a obţinut licenţa de la CNA pentru un nou post de ştiri. Nu ar fi ăsta un mic mic mic mic mic, dar foarte mic, liliputan conflict de interese? Adică desfiinţează tu televiziune publică postul tău de ştiri, că eu sunt parlamentar şi am drept de iniţiativă legislativă şi pot să-mi urmăresc liniştit scopul, acela de a face banul gras. De ce să se uite lumea la tine pe deja plătita taxă tv - deci un serviciu în plus pentru telespectator fără ca pe acesta să îl coste absolut nimic în plus, lasă să bage omul bani pe abonamentul de cablu ca să mă vadă pe mine ăla frumosu' şi dejdebtu. Minunat. Stăteam şi mă gândeam, oare în ce partid mai este nenea Progoană, că nu mai ştiu exact?
By the way, umblă vorba-n mahala cum că tovarăşul Honorius ar avea ceva funcţie prin Ministerul Afacerilor Externe şi că TVR Internaţional ar urmă să vină în subordinea... cui credeţi (have a wild wild gues)? Dacă am fi în revista Caţavencu, asta ar fi bârfă cu o ureche.

miercuri, 10 noiembrie 2010

Bărbaţi adevăraţi

Se pupă, se îmbrăţişează, ţip ca din gură de şarpe dacă sunt uşor atinşi sau dacă le pune cineva piedică, se tăvălesc pe gazon de mama focului atunci când nu au fost deloc atinşi (când simulează) şi se ridică veseli imediat după ce soseşte echipa medicală, plâng dacă echipa lor ia bătaie, nu recunosc niciodată când joacă prost şi de fiecare dată când iau bătaie de vină este arbitrul, nu recunosc nimic nici chiar când faza este mai clară ca lumina zilei, trişează deseori şi încearcă să obţină avantaj în joc prin metode neregulamentare, protestează la mai toate deciziile arbitrului, "cerşesc" ca un milog o lovitură de pedeapsă (11m) la orice acţiune din careul advers, înjură atât de porcos încât un vechi birjar s-ar lăsa în secunda 2 de meserie... Cam ăştia sunt bărbaţii adevăraţi cunoscuţi mai ales cu denumirea de jucători de fotbal. Parca ar fi o parada gay nu un meci de fotbal.

marți, 9 noiembrie 2010

Te contrazic

Ba p-a mătii!

România vs Italia - deuce!

Ce mi-e România, ce mi-e Italia... Desigur, această comparaţie se poate face atunci când vorbim exclusiv de viaţa politică. Şi la noi şi la ei viaţa politică are un Băsescu, fie că poartă numele ăsta, fie că se numeşte Berlusconi. Şi la ei şi la noi ţara vrea să scape de Băsescu. Şi la ei şi la noi ţara s-a săturat de zâmbetele politicienilor de la putere, şi lor şi nouă ne este ruşine cu liderul din capul statului. Nici ei nici noi nu reuşim să scăpăm de dictator, indiferent de ce s-ar face. Şi la ei şi la noi nu există o majoritate care să poată da stabilitate vieţii politice, şi la ei şi la noi oamenii se înjură prin Parlament, şi la ei şi la noi există această falsă opinie că unii sunt mai tari ca ceilalţi (Liga Nordului vs sudul Italiei la ei, moldoveni vs olteni vs ardeleni vs ce mai vreţi voi - la noi).

luni, 8 noiembrie 2010

Păunescu

Cum e viaţa asta... Până mai deunăzi cei mai mulţi spuneau că Adrian Păunescu este poetul de casă al ceauşeştilor, că a pupat în cur toţi comuniştii, că este un jegos pesedist de stânga, că este un poet slab şi alte asemenea apelative. Acum, după decesul lui, omul a devenit poetul genial, marea spiritualitate a culturii contemporane, marele şi genialul poet, cel mai mare de la Eminescu şi Nichita încoace, că este cel mai cel, ăl mai frumos şi mai drăgăstos. Nu mai este un pesedist împuţit. Unii oameni pur şi simplu nu au onoare.

Finaluri

Nu ştiu dacă aţi avut vreodată răbdarea să citiţi genericele de final ale filmelor, dacă v-aţi uitat măcar de curiozitate cine a fost persoana care a realizat machiajul sau cine a fost cel care s-a ocupat de casting, dar eu unul nu am reuşit niciodată să rezist mai mult de 20 - 30 secunde la un astfel de calvar. Nu am înţeles şi îmi e tare greu să înţeleg de ce se mai trece această listă interminabilă cu nume din moment ce nu este citită de nimeni. Bun, accept că aceasta are un rol tehnic, care ajută de exemplu la întocmirea fişelor de emisie la o televiziune, dar nu înţeleg de ce suntem nevoiţi să o suportăm noi, telespectatorii, de ce mai este nevoie să curgă interminabil 2 - 3 minute.

joi, 4 noiembrie 2010

Dacia Logan S2000

Ni la el mă! :)
Căutam să văd dacă au apărut şi ceva filmuleţe cu maşina asta şi am dat peste Logan S2000, fabricat în... 2005.
Pe piaţă au început să apară tot felul de veşti cum că Dacia intenţionează să pregătească o maşină cu care să alerge Nicolas Prost în IRC anul viitor.

Mie îmi place refrenul

La mulţi ani!

luni, 1 noiembrie 2010

Space Jam

Dacă aveam minunata şansă să am puterile micilor extratereştrii din filmul Space Jam şi să le fur talentul unor oameni de pe Terra, aş fi optat - de-a lungul vieţii mele - asupra următorilor Pământeni: ăsta, ăsta, ăsta, ăsta sau ăsta, ăsta. Cu siguranţă mi-ar plăcea să ajung măcar la jumătatea, ce jumătatea, la sfertul, microsfertul, nanosfertul carierei acestui personaj pe care îl ador. Consider că ceea ce a creat acest tip este unic, irepetabil, genial. A reuşit să ţină o întreagă Americă pe jar, să îi păcălească la mare artă pe toţi. Genial!!! Ge ni aaaaal!!!!

Cât mai valorează o viaţă de om?

Bună întrebare.

Sunt norocos!

Uitându-mă la emisiunea România te iubesc! constat cu oarecare bucurie că sunt un norocos. Da, un norocos. Dacă stau şi mă uit la nenorocirile pe care le îndură unii, la mizeria şi uitarea cu care sunt trataţi, îmi dau seama că Dumnezeu m-a ferit de acestea toate. Mă uitam ieri şi am văzut cum toate grevele, toate sacrificiile şi toate protestele nu i-a ajutat cu nimic pe acei oameni pentru a-şi salva vieţile. Ruina, şomajul, dispreţul, sarăcia, mizeria, toate acestea sunt aspecte cotidiene ale vieţii unor oameni care au avut neşansa să se nască în oraşe precum Călan, Victoria, etc, oraşe moarte, oraşe dormitor - aşa cum spunea reporterul de la Pro Tv. Aici, dacă rămâi fără serviciu, ai oricând şansa să îţi găseşti ceva, pe o sumă mai mare sau mai mică. În oraşele monoindustriale, dacă dă faliment oţelăria, oraşul devine unul de muritori de foame. Trist. Îmi e aşa de milă de acei oameni...