9k-Mile 2009 Ferrari 430 Scuderia
Acum 10 ore
marți, 30 iunie 2009
Papa Ioan Paul al II-lea
Voi aţi auzit vre-o persoană care să se declare contra acestui om sau care să afirme că nu îi place Papa Ioan Paul al II-lea?
Despre comunişti şi despre noi, partea a 3-a
Vorbim despre stricăciunile pe care le-au făcut comuniştii comparativ cu "noi", oamenii prezentului.
Bun. Deci căcaţii ăia au dărâmat foarte mult. Au dărâmat biserici (poate că de aia Ceaşcă a murit în 25 Decembrie), au dărâmat case, au strămutat cimitire, au distrus cartiere întregi, au stramutat sate, etc, aţi prins ideea.
Acum să vedem ce au pus ăştia în loc: şcoli, grădiniţe, cartiere de blocuri (urâte şi fade, dar în care majoritatea dintre orăşeni am crescut şi în care mai trăim şi azi şi în care ne declarăm fericiţi că avem unde să punem un cap pe o pernă şi să citim bloguri pe la calculator...), şosele, canale de navigaţie, o autostradă mică şi una mare (bune şi alea...), canale de irigaţii, lacuri de acumulare cu electrocentrale, atomocentrale (atomocentrală mai corect), baraje de genul Porţile de Fier, Transfăgărăşean, hoteluri pe la mare, staţiuni de fapt (mă, aşa cum erau, aduceau nemţi şi polonezi în draci, aşa îşi mai cumpăra şi mama cafea "naturală" că de "nechezol" se cam săturase, pe bună dreptate; + că aşa mai vedeam şi eu o ţâţă, că româncele erau tare pudice la acel moment, să îmi fie iertată remarca), fabrici şi uzine în care avea de lucru şi mama şi tata şi toată ţara, învăţau tinerii o meserie nu la furat ca azi... (mamă, asta sună ca în chestiile alea de îndoctrinare sau ca remarca "tineretul din ziua de azi taică, că eu sunt om bătrân"...), etc.
No, a venit revoluţia, ne-am bucurat ca copiii ăia mici, unii am murit (nu prea se mai evoca memoria eroilor de fel, d'apăi a ăstora "mai noi"), alţii ne-am privatizat, alţii ne-am maturizat, alţii ne-am tirat afară, ce să mai, a brand new life. După câţiva ani, ăia de s-au privatizat au cumpărat şi s-au apucat de dărâmat: şcoli, fabrici şi uzine, canale de irigaţii, etc, în mare cam tot ce au construit "ăia răii de dinainte".
Ia să vedem ce au făcut ăştia în locurile golite: birouri, case. Cam atât. Fie au făcut un birou cu chirie de l-a speriat şi pe "tata Sam", că el nici în Manhattan nu are aşa preţuri, fie au făcut case pe care apoi le-au vândut cu 3.000 % profit unuia ca tine şi ca mine care ne-am îndatorat pe viaţă pe la băncile pe care cu greu avem cum să le plătim pentru că nu mai sunt fabrici şi uzine unde să lucreze tot omu' ci numai firme din care te dă afară "privatizatu" cum vrea organul său sexual şi care te plăteşte cu 2 milioane si te munceşte 12 ore pe zi... (fără virgulă). Şi şi-au mai făcut privatizaţii vile în rezervaţiile naturale şi vile pe plaja unde te bălăceai când erai mic şi unde făceai plaje şi anul trecut cu prietenii, şi şi-a făcut un bloc de sticlă cu 30 etaje într-un cartier de case vechi cu 2 etaje pe locul unei case istorice locuită de 7 generaţii de oameni de cultură ai oraşului în care locuiesc pe care a dărâmat-o cu autorizaţie de dărâmare obţinută pe 5.000 euro şpagă la "un amic". Şi şi-au mai făcut ponton pe pista de caiac - canoe care a scos 10 generatii de campioni medaliaţi olimpic cu aur la mai toate olimpiadele, pista construită de nenorociţii ăia de comunişti, şi şi-au mai făcut .......... Îmi e şi scârbă să mai insist...
Hmmm, haideţi să ne mai gândim odată, chiar erau atât de răi comuniştii ăia ?????
Bun. Deci căcaţii ăia au dărâmat foarte mult. Au dărâmat biserici (poate că de aia Ceaşcă a murit în 25 Decembrie), au dărâmat case, au strămutat cimitire, au distrus cartiere întregi, au stramutat sate, etc, aţi prins ideea.
Acum să vedem ce au pus ăştia în loc: şcoli, grădiniţe, cartiere de blocuri (urâte şi fade, dar în care majoritatea dintre orăşeni am crescut şi în care mai trăim şi azi şi în care ne declarăm fericiţi că avem unde să punem un cap pe o pernă şi să citim bloguri pe la calculator...), şosele, canale de navigaţie, o autostradă mică şi una mare (bune şi alea...), canale de irigaţii, lacuri de acumulare cu electrocentrale, atomocentrale (atomocentrală mai corect), baraje de genul Porţile de Fier, Transfăgărăşean, hoteluri pe la mare, staţiuni de fapt (mă, aşa cum erau, aduceau nemţi şi polonezi în draci, aşa îşi mai cumpăra şi mama cafea "naturală" că de "nechezol" se cam săturase, pe bună dreptate; + că aşa mai vedeam şi eu o ţâţă, că româncele erau tare pudice la acel moment, să îmi fie iertată remarca), fabrici şi uzine în care avea de lucru şi mama şi tata şi toată ţara, învăţau tinerii o meserie nu la furat ca azi... (mamă, asta sună ca în chestiile alea de îndoctrinare sau ca remarca "tineretul din ziua de azi taică, că eu sunt om bătrân"...), etc.
No, a venit revoluţia, ne-am bucurat ca copiii ăia mici, unii am murit (nu prea se mai evoca memoria eroilor de fel, d'apăi a ăstora "mai noi"), alţii ne-am privatizat, alţii ne-am maturizat, alţii ne-am tirat afară, ce să mai, a brand new life. După câţiva ani, ăia de s-au privatizat au cumpărat şi s-au apucat de dărâmat: şcoli, fabrici şi uzine, canale de irigaţii, etc, în mare cam tot ce au construit "ăia răii de dinainte".
Ia să vedem ce au făcut ăştia în locurile golite: birouri, case. Cam atât. Fie au făcut un birou cu chirie de l-a speriat şi pe "tata Sam", că el nici în Manhattan nu are aşa preţuri, fie au făcut case pe care apoi le-au vândut cu 3.000 % profit unuia ca tine şi ca mine care ne-am îndatorat pe viaţă pe la băncile pe care cu greu avem cum să le plătim pentru că nu mai sunt fabrici şi uzine unde să lucreze tot omu' ci numai firme din care te dă afară "privatizatu" cum vrea organul său sexual şi care te plăteşte cu 2 milioane si te munceşte 12 ore pe zi... (fără virgulă). Şi şi-au mai făcut privatizaţii vile în rezervaţiile naturale şi vile pe plaja unde te bălăceai când erai mic şi unde făceai plaje şi anul trecut cu prietenii, şi şi-a făcut un bloc de sticlă cu 30 etaje într-un cartier de case vechi cu 2 etaje pe locul unei case istorice locuită de 7 generaţii de oameni de cultură ai oraşului în care locuiesc pe care a dărâmat-o cu autorizaţie de dărâmare obţinută pe 5.000 euro şpagă la "un amic". Şi şi-au mai făcut ponton pe pista de caiac - canoe care a scos 10 generatii de campioni medaliaţi olimpic cu aur la mai toate olimpiadele, pista construită de nenorociţii ăia de comunişti, şi şi-au mai făcut .......... Îmi e şi scârbă să mai insist...
Hmmm, haideţi să ne mai gândim odată, chiar erau atât de răi comuniştii ăia ?????
Ăştia chiar există !
Ce cretini.
Dacă te-au prins ştirile pe Pro sau Antena şi ai apucat să vezi 2 - 3 ştiri, e imposibil să nu dai numai de cocalari şi gherţoi.
Uite, unu' a dar azi dimineaţă peste o asistentă în curtea unui spital, beat fiind. În fine, vine poliţia şi presa şi îl întreabă pe cocalar ce şi cum. El zice ceva de genul: asistenta s-a aruncat in faţa maşinii. Cum? Ia mai zi odată. Interesant este ca băieţaşul de cartier - ca aşa arăta costumat - avea şi o concentraţie de 0.9 % alcool în sânge, ceea ce înseamnă dosărel penal pentru vătămare corporală din culpă. Oricum dosarul "îl lua", măcar să fi fost un gentleman şi să fi recunoscut că nu a fost atent, să îşi ceara scuze şi gata.
Bun, ăsta a făcut un accident, se poate întâmpla oricui. Doamne fereşte!
Dar ce ziceţi de ministra noastră de la sport? Am dat mâna odată cu domnia sa şi mi-a părut oricum, mai puţin cocalară. Se pare că nu e bine să judeci oamenii după înfăţişare, îmi spun asta a mia oară, oare când o să îmi intre şi în cap???
Se pare că nu poziţia socială este cea după care ar trebui să se facă încadrarea în cocalar sau domn, ci modul cum ştii să administrezi o situaţie mai tensionată. Problema noastră a românilor (sună grav, nu ştiu şi dacă e aşa) e că nu avem lideri adevăraţi, nu avem oameni care să ştie să gestioneze conflictele. Oameni care dau bir cu fugiţii în faţa evidenţei sunt cu miile. Săracii de ei.
Dacă te-au prins ştirile pe Pro sau Antena şi ai apucat să vezi 2 - 3 ştiri, e imposibil să nu dai numai de cocalari şi gherţoi.
Uite, unu' a dar azi dimineaţă peste o asistentă în curtea unui spital, beat fiind. În fine, vine poliţia şi presa şi îl întreabă pe cocalar ce şi cum. El zice ceva de genul: asistenta s-a aruncat in faţa maşinii. Cum? Ia mai zi odată. Interesant este ca băieţaşul de cartier - ca aşa arăta costumat - avea şi o concentraţie de 0.9 % alcool în sânge, ceea ce înseamnă dosărel penal pentru vătămare corporală din culpă. Oricum dosarul "îl lua", măcar să fi fost un gentleman şi să fi recunoscut că nu a fost atent, să îşi ceara scuze şi gata.
Bun, ăsta a făcut un accident, se poate întâmpla oricui. Doamne fereşte!
Dar ce ziceţi de ministra noastră de la sport? Am dat mâna odată cu domnia sa şi mi-a părut oricum, mai puţin cocalară. Se pare că nu e bine să judeci oamenii după înfăţişare, îmi spun asta a mia oară, oare când o să îmi intre şi în cap???
Se pare că nu poziţia socială este cea după care ar trebui să se facă încadrarea în cocalar sau domn, ci modul cum ştii să administrezi o situaţie mai tensionată. Problema noastră a românilor (sună grav, nu ştiu şi dacă e aşa) e că nu avem lideri adevăraţi, nu avem oameni care să ştie să gestioneze conflictele. Oameni care dau bir cu fugiţii în faţa evidenţei sunt cu miile. Săracii de ei.
luni, 29 iunie 2009
Vă mai invit odată
Vă mai invit odată să vă lipsiţi de numai 8 lei si 40 bani, echivalentul a 2 euro in factura voastră de mobil, în vederea strângerii de fonduri pentru copiii care se nasc cu malformaţii la inimă.
Sau în fine, cu probleme cardiace.
Evident că secţia asta ar trebui făcută (într-o ţară normală) de către stat, dar dacă ăla nu poate haideţi să o facem noi. Noi toţi cei cărora ne prisosesc 2 euro.
O vizită la un spital de copii ar face pe mulţi dintre noi să lăcrimeze.
Până la vizită, haideţi să facem ceva pentru îngeraşii care se nasc cu deficienţe ale miocardului, ei neavând practic mari păcate pe lumea asta.
Nu ştiu ce să mai zic ca să vă conving de utilitatea acestui gest, dar credeţi-mă, mititeii chiar nu au nici o vină...
Găsiţi datele de contact ale donaţiei în josul paginii, pe un banner.
Click pe banner şi puteţi să aflaţi mai multe amănunte dacă vă interesează.
Sau în fine, cu probleme cardiace.
Evident că secţia asta ar trebui făcută (într-o ţară normală) de către stat, dar dacă ăla nu poate haideţi să o facem noi. Noi toţi cei cărora ne prisosesc 2 euro.
O vizită la un spital de copii ar face pe mulţi dintre noi să lăcrimeze.
Până la vizită, haideţi să facem ceva pentru îngeraşii care se nasc cu deficienţe ale miocardului, ei neavând practic mari păcate pe lumea asta.
Nu ştiu ce să mai zic ca să vă conving de utilitatea acestui gest, dar credeţi-mă, mititeii chiar nu au nici o vină...
Găsiţi datele de contact ale donaţiei în josul paginii, pe un banner.
Click pe banner şi puteţi să aflaţi mai multe amănunte dacă vă interesează.
duminică, 28 iunie 2009
Ce ţară...
Dacă mergeţi pe stradă 500 de metri şi întrebaţi oamenii care vă ies în cale despre ţara asta, veţi constata că majoritatea sunt de părere că România este un loc al furturilor, al imposturii, al şmecheriei şi al urâtului - în general e o ţară de rahat.
Culmea este că mergând prin locuri frecventate de străini constatăm cu uimire că România este ţara Deltei, a oportunităţilor inimaginabile de afaceri curate, a oamenilor primitori, ospitalieri şi binevoitori, că este ţara unde se poate construi imens (nu ca şi construcţii edilitare, ca şi construcţii în mentalităţi).
Nu e ciudat cum oamenii din afară văd partea frumoasă iar noi partea urâtă?
Nu ar fi mai bine să începem să şi facem ceva nu numai să stăm să ne plângem?
p.s.
Cred că iar mă paşte o polemică cu Aida, dar mie îmi plac polemicile.
:)
Culmea este că mergând prin locuri frecventate de străini constatăm cu uimire că România este ţara Deltei, a oportunităţilor inimaginabile de afaceri curate, a oamenilor primitori, ospitalieri şi binevoitori, că este ţara unde se poate construi imens (nu ca şi construcţii edilitare, ca şi construcţii în mentalităţi).
Nu e ciudat cum oamenii din afară văd partea frumoasă iar noi partea urâtă?
Nu ar fi mai bine să începem să şi facem ceva nu numai să stăm să ne plângem?
p.s.
Cred că iar mă paşte o polemică cu Aida, dar mie îmi plac polemicile.
:)
Flori, Fete sau Băieţi, Muzică şi Cântăreţi. FFBMC.
Jucaţi când eraţi mici?
Era un joc în care scriam pe o foaie de hârtie (de aia caietele noastre nu aveau never ever 48 de file) florile prefereate, fetele (sau băieţii în cazul fetelor), cântăreţii şi melodiile preferate. E evident, era de fapt o metodă cât se poate de puţin ascunsă de a mai vedea cine pe cine "iubeşte". Desigur, majoritatea scriam acolo nume de persoane imaginare, din dorinţa de a ne păstra sentimentele ascunse.
Ce vremuri.
Să facem un mic test acum, la vârstele noaste şi să jucăm FFBMC. Ce ziceţi?
Flori - cu siguranţă trandafirii galbeni.
Fete - M.
Muzică - Rock...
Cântăreţi - mulţi, dar ascult cu plăcere oricând un AC/DC, un Radiohead, o Ada Milea, un Scorpions, un Aeroshith, Red Hot Chili Pepers, Queen, Guns'n'Roses, etc. Un Alifantis, Andrieş sau Tudor Gheorghe îmi umplu inima de bucurie indiferent dacă plouă sau e soare. Din hip hop ascult cu deosebită plăcere Paraziţii. Ascult şi muzică clasică atunci când am ocazia. Singura muzică pe care am ascultat-o live şi care a reuşit să îmi facă pielea de găină şi să mă facă să tremur, a fost şi este muzica corală.
Dacă vreţi, numiţi asta o leapşă.
Ce zici Aida? Te bagi?
:P
Era un joc în care scriam pe o foaie de hârtie (de aia caietele noastre nu aveau never ever 48 de file) florile prefereate, fetele (sau băieţii în cazul fetelor), cântăreţii şi melodiile preferate. E evident, era de fapt o metodă cât se poate de puţin ascunsă de a mai vedea cine pe cine "iubeşte". Desigur, majoritatea scriam acolo nume de persoane imaginare, din dorinţa de a ne păstra sentimentele ascunse.
Ce vremuri.
Să facem un mic test acum, la vârstele noaste şi să jucăm FFBMC. Ce ziceţi?
Flori - cu siguranţă trandafirii galbeni.
Fete - M.
Muzică - Rock...
Cântăreţi - mulţi, dar ascult cu plăcere oricând un AC/DC, un Radiohead, o Ada Milea, un Scorpions, un Aeroshith, Red Hot Chili Pepers, Queen, Guns'n'Roses, etc. Un Alifantis, Andrieş sau Tudor Gheorghe îmi umplu inima de bucurie indiferent dacă plouă sau e soare. Din hip hop ascult cu deosebită plăcere Paraziţii. Ascult şi muzică clasică atunci când am ocazia. Singura muzică pe care am ascultat-o live şi care a reuşit să îmi facă pielea de găină şi să mă facă să tremur, a fost şi este muzica corală.
Dacă vreţi, numiţi asta o leapşă.
Ce zici Aida? Te bagi?
:P
sâmbătă, 27 iunie 2009
Miss
La TVR 1 se dă un concurs de miss, prilej cu care mi-au venit în minte toate dedesupturile unei astfel de competiţii...
Pe lângă faptul că mie nu îmi plac şi nu o să îmi placă niciodată duduile alea de se plimbă pline de sine pe podiumurile alea, pe lângă faptul că este teoretic imposibil să alegi cea mai frumoasă femeie din lume (este şi o zicală mai misogină aşa: oricât de frumoasă este o femeie, tot e undeva un bărbat care s-a săturat de ea; sau mai e faza aia: când crezi că ai găsit cea mai faina femeie, apare alta şi ti-a tras un zambet de îţi vine să te mai gândeşti niţel; sau, cum zicea un banc: casnicia e ca mersul la restaurant: intrii, comanzi şi apoi, după de ai primit ce ai comandat, vrei ceea ce a comandat vecinul...), pe lângă faptul că fetele au darul de a părea total idioate în ciuda eforturilor de a arăta contrariul, mai e şi legenda care spune că de fel câştigă cea care s-a culcat (nu dormit) cu cei mai mulţi membrii ai juriului. Sau măcar cu cei care au putere de decizie...
Mie fetele alea îmi par foarte nasoale, atât din punct de vedere fizic (numai oase şi haine, nişte schiloade, rahitice şi infometate special pentru concursul de miss) cât şi ca oameni (nu demult am avut de-a face cu câteva "fotomodele", majoritatea sunt nişte ariviste şi profitoare de te doare capul). Îmi par fără personalitate şi fade, par că urmăresc ceva care nu le aduce absolut nimic în viaţă, par că vor să fie "vedete" cu orice preţ, vor să fie văzute, să iasă din anonimat. Ori mie exact asta nu îmi place, anonimatul îmi oferă un confort de neimaginat.
Până la urmă un concurs de miss nu este altceva decât un eveniment monden, la care e musai să fii văzut/ă şi la care e bine să apari măcar odată în cadru - motiv pentru care e musai să îţi rezervi o masă cât mai scumpă şi cât mai aproape de podium.
Pe lângă faptul că mie nu îmi plac şi nu o să îmi placă niciodată duduile alea de se plimbă pline de sine pe podiumurile alea, pe lângă faptul că este teoretic imposibil să alegi cea mai frumoasă femeie din lume (este şi o zicală mai misogină aşa: oricât de frumoasă este o femeie, tot e undeva un bărbat care s-a săturat de ea; sau mai e faza aia: când crezi că ai găsit cea mai faina femeie, apare alta şi ti-a tras un zambet de îţi vine să te mai gândeşti niţel; sau, cum zicea un banc: casnicia e ca mersul la restaurant: intrii, comanzi şi apoi, după de ai primit ce ai comandat, vrei ceea ce a comandat vecinul...), pe lângă faptul că fetele au darul de a părea total idioate în ciuda eforturilor de a arăta contrariul, mai e şi legenda care spune că de fel câştigă cea care s-a culcat (nu dormit) cu cei mai mulţi membrii ai juriului. Sau măcar cu cei care au putere de decizie...
Mie fetele alea îmi par foarte nasoale, atât din punct de vedere fizic (numai oase şi haine, nişte schiloade, rahitice şi infometate special pentru concursul de miss) cât şi ca oameni (nu demult am avut de-a face cu câteva "fotomodele", majoritatea sunt nişte ariviste şi profitoare de te doare capul). Îmi par fără personalitate şi fade, par că urmăresc ceva care nu le aduce absolut nimic în viaţă, par că vor să fie "vedete" cu orice preţ, vor să fie văzute, să iasă din anonimat. Ori mie exact asta nu îmi place, anonimatul îmi oferă un confort de neimaginat.
Până la urmă un concurs de miss nu este altceva decât un eveniment monden, la care e musai să fii văzut/ă şi la care e bine să apari măcar odată în cadru - motiv pentru care e musai să îţi rezervi o masă cât mai scumpă şi cât mai aproape de podium.
joi, 25 iunie 2009
Am mai văzut coadă...
Hmm, mă gândeam zilele astea unde am mai văzut eu coadă în ultimul timp.
- La Teatrul Naţional - bă frate, da' ce coadă, de stăteai o oră şi nu ştiai dacă apuci... Îţi venea să zici "daţi dom-le câte unul ca să ajungă la toată lumea".
- La teatru în general. Trebuie să fii tare norocos ca să reuşeşti să prinzi ceva bilete, astea se vând după 15 minute de la punerea în vânzare.
- La intrarea de la o exoziţie de pisicuţe.
- La Bookfest şi la Gaudeamus. Aproape ca mă miram de puhoi.
- La "Noaptea Muzeelor" - asta am văzut-o la televizor. Unii care au fost spuneau că a fost atâta lume încât au rămas fară aer şi au fost nevoiţi să lase geamurile deschise... Cică era ditamai codoiu.
- La intrarea de la Cerbul de Aur.
- La KFC. Mori de foame la coadă la ăştia...
Mai sunt câteva dar nu mi le amintesc exact în moentul ăsta.
Oricum, e mai bine decât cozile la lapte, ouă, unt, pâine, mălai, zahăr, ulei şi carne. Sau la orice, vedeai o coada te aşezai, aflai după aia la ce stai de la babuţa din faţa ta pe care o întrebai oarecum detaşat, mimând că nu ai înţeles bine: "deci aici se dăăăăăă...". Lungeai niţel "ă-ul" în aşteptarea răspunsului ca să îi forţezi mâna să îţi dea un răspuns mai rapid. "Tacâmuri" - ţi se spunea, moment în care stăteai liniştit, chiar dacă nu mai aveai decât o sută, erau bani suficienti pentru o pungă (că atât "se dădea"). Noroc cu sacoşile alea de doc pe care le cărau părinţii mei după ei. Mai erau şi alea de rafie... Mamă ce înţepau alea. Sau alea cu ochiuri mari tricotate.
Hai că am devenit nostalgic.
Mai bine coadă la cultură decât la mâncare.
- La Teatrul Naţional - bă frate, da' ce coadă, de stăteai o oră şi nu ştiai dacă apuci... Îţi venea să zici "daţi dom-le câte unul ca să ajungă la toată lumea".
- La teatru în general. Trebuie să fii tare norocos ca să reuşeşti să prinzi ceva bilete, astea se vând după 15 minute de la punerea în vânzare.
- La intrarea de la o exoziţie de pisicuţe.
- La Bookfest şi la Gaudeamus. Aproape ca mă miram de puhoi.
- La "Noaptea Muzeelor" - asta am văzut-o la televizor. Unii care au fost spuneau că a fost atâta lume încât au rămas fară aer şi au fost nevoiţi să lase geamurile deschise... Cică era ditamai codoiu.
- La intrarea de la Cerbul de Aur.
- La KFC. Mori de foame la coadă la ăştia...
Mai sunt câteva dar nu mi le amintesc exact în moentul ăsta.
Oricum, e mai bine decât cozile la lapte, ouă, unt, pâine, mălai, zahăr, ulei şi carne. Sau la orice, vedeai o coada te aşezai, aflai după aia la ce stai de la babuţa din faţa ta pe care o întrebai oarecum detaşat, mimând că nu ai înţeles bine: "deci aici se dăăăăăă...". Lungeai niţel "ă-ul" în aşteptarea răspunsului ca să îi forţezi mâna să îţi dea un răspuns mai rapid. "Tacâmuri" - ţi se spunea, moment în care stăteai liniştit, chiar dacă nu mai aveai decât o sută, erau bani suficienti pentru o pungă (că atât "se dădea"). Noroc cu sacoşile alea de doc pe care le cărau părinţii mei după ei. Mai erau şi alea de rafie... Mamă ce înţepau alea. Sau alea cu ochiuri mari tricotate.
Hai că am devenit nostalgic.
Mai bine coadă la cultură decât la mâncare.
marți, 23 iunie 2009
Damblaua mea
Nu ştiu cum sunt alţii, dar eu când vorbesc de o dambla ce mă "omoară" mă refer exclusiv la calculator. "Dambla" îi zic pentru că o consider nocivă oarecum... Nu am alte hibe care să îmi mănânce timpul atât de aiurea cum îmi mănâncă calculatorul. Bine, recunosc, sunt şi chestii foarte interesante şi foarte faine pe care le fac on - line, foarte utile şi pozitive, cum ar fi îmbogăţirea spirituală (www.credo.ro), blogăreala (am avut şansa să întâlnesc foarte mulţi oameni faini, deosebiţi, eleganţi şi deştepţi) şi comunicarea cu apropiaţii.
Altfel...
Altfel...
duminică, 21 iunie 2009
Unii par mai fericiti
Am dat zilele astea o fugă până la 2 Mai cazare la Mihaela, la (publicitate) El Ami, cu plaje la Vamă şi 2 Mai.
Cum de fel fac plaje la cherhanaua de pescari din Vamă, e imposibil să nu îi observ pe oamenii care fac plaje de fel acolo. Nudiştii. Este interesant că aceşti oameni par a fi spart unele dintre cele mai tari tabuuri, acela al sexualităţii. Pentru ei nuditatea este ca un fel de victorie obţinută asupra vremurilor, asupra mentalităţilor şi a pudibondiadei care ne sunt comune în fiecare zi.
Ceea ce m-a frapat însă este modul de relaţionare a cuplurilor care fac plaje la nudişti: par mai apropiaţi, mai ataşaţi unii de alţii, par că încă se mai iubesc aşa cum de fel ni se întâmplă sa iubim în primul an, par că sunt mai fericiţi, mai împliniţi ca şi cuplu. Nu au nici o problemă în a-şi educa copiii în spiritul nudist - naturist, nu au acea ruşine aparent normală care se manifestă între părinţi şi copii, sunt deschişi şi par sinceri, nu par că îi frământă problemele care îi frământă pe manelişti de exemplu (bani, ţoale, "femei", faimă, etc).
Spun că par sinceri şi fericiţi, nu ştiu însă dacă sunt.
Sincer, m-aş bucura să aud că ei chiar sunt mai împliniţi decât alţii...
Cum de fel fac plaje la cherhanaua de pescari din Vamă, e imposibil să nu îi observ pe oamenii care fac plaje de fel acolo. Nudiştii. Este interesant că aceşti oameni par a fi spart unele dintre cele mai tari tabuuri, acela al sexualităţii. Pentru ei nuditatea este ca un fel de victorie obţinută asupra vremurilor, asupra mentalităţilor şi a pudibondiadei care ne sunt comune în fiecare zi.
Ceea ce m-a frapat însă este modul de relaţionare a cuplurilor care fac plaje la nudişti: par mai apropiaţi, mai ataşaţi unii de alţii, par că încă se mai iubesc aşa cum de fel ni se întâmplă sa iubim în primul an, par că sunt mai fericiţi, mai împliniţi ca şi cuplu. Nu au nici o problemă în a-şi educa copiii în spiritul nudist - naturist, nu au acea ruşine aparent normală care se manifestă între părinţi şi copii, sunt deschişi şi par sinceri, nu par că îi frământă problemele care îi frământă pe manelişti de exemplu (bani, ţoale, "femei", faimă, etc).
Spun că par sinceri şi fericiţi, nu ştiu însă dacă sunt.
Sincer, m-aş bucura să aud că ei chiar sunt mai împliniţi decât alţii...
vineri, 19 iunie 2009
Dilemă
Preşedintele unei ţări spunea că sistemul de învăţământ de la el din ţară scoate idioţi.
Să înţeleg că fiica domniei sale a studiat undeva în afara ţării? Pai dacă nu, înseamnă că fiica respectivă - care să presupunem că a obţinut o anume demnitate la nivel european - tocmai a fost jignită în public de tatăl său, nu?
Hmmmm, mai am o dilemă: preşedintele acelei ţări, a fost cumva format şi el de acelaşi sistem de învăţământ sau pur şi simplu nu se poate preciza acest fapt?
Nu, că dacă ar fi fost şcolit de sistemul care scoate idioţi, atunci cred că aş fi în posesia mai multor răspunsuri la mai multe dileme care mă frământă...
Să înţeleg că fiica domniei sale a studiat undeva în afara ţării? Pai dacă nu, înseamnă că fiica respectivă - care să presupunem că a obţinut o anume demnitate la nivel european - tocmai a fost jignită în public de tatăl său, nu?
Hmmmm, mai am o dilemă: preşedintele acelei ţări, a fost cumva format şi el de acelaşi sistem de învăţământ sau pur şi simplu nu se poate preciza acest fapt?
Nu, că dacă ar fi fost şcolit de sistemul care scoate idioţi, atunci cred că aş fi în posesia mai multor răspunsuri la mai multe dileme care mă frământă...
marți, 16 iunie 2009
Comunismul ca pretext
Probabil că am mai atins acest subiect, nu intenţionez să vă plictisesc învârtindu-mă în jurul aceleiaşi idei.
Stăteam şi încercam să adorm (fără succes) şi mă tot gândeam la un subiect: comunismul ne-a distrus identitatea, ne-a omorât spiritul şi ne-a furat cultura (pe tvr1 era emisia Marinei Constantinescu, aceea în sepia, "Nocturne" - ca sursă de inspiraţie).
Interesant este că şi alte ţări au fost sub un regim comunist şi parcă n-au dus-o chiar aşa de rău. Cehii îmi par destul de avansaţi, slovenii par peste portughezi, ungurii par şi ei că sunt în stare să facă o autostradă de 100 de km cu banii cu care la noi se face planul de fezabilitate, etc.
Eu am stat şi m-am gândit de mai multe ori: dacă nu cumva comunismul este doar scuza pentru comportamentele "huliganice" ale unei părţi a populaţiei? Dacă de fapt românii sunt aşa cum îi descriu unii prin jurnalele de călătorie ale anilor 1800, şi o oarecare prosperitate a fost de fapt întâmplarea ci nu regula? Dacă noi nu suntem civilizaţi? Comunismul a avut o aşa duritate la noi tocmai pentru că oamenii nu erau "de calitate", erau de fapt nişte mici ceauşeşti, nişte mici hitleri care odată ajunşi împăraţi au făcut dragoste prima şi prima dată cu mama lor... Dacă ar fi fost mai ştiu eu ce spirite înalte cred că au fi procedat ca cehii (măcar). Dar nu, la noi a fost, este şi va fi politica "sunt la putere, nu mă interesează comunitatea ci doar să mă căpătuiesc, caci altminteri o sa zică "ceilalţi" că nu sunt în stare"... O să fiu scos din "gaşcă" şi astfel o să sfârşesc sărac.
Aşadar, comunismul a făcut multe rele, multe crime, multe nedreptăţi, multe multe multe chestii foarte urâte, dar ia să încercăm să gândim obiectiv, oare nu e ceva şi cu gena asta a noastră, a românilor?
Ete, acum nu mai e comunism. Vi se pare ca noile generaţii postrevoluţionare vin cu ceva progresiv, sau din contră, vin cu mentalităţi retrograde? Vi se pare că noua generaţie va fi una de filosofi (ca să fiu şi eu on topic cu declaraţiile preşedintelui ţării - scris intenţionat cu literă mică)? Puteţi descoperi printre oamenii de lângă voi pe vre-unul care crede într-un ideal şi care are un anume sistem de valori pe care-l urmează cu sfinţenie şi care nu abdică indiferent de tentaţii? Puteţi identifica printre voi oameni incoruptibili?
Oare de ce nu e şi la noi ca în ţările nordice (habar nu am ce m-a apucat de o perioadă cu ţările nordice) : omul are idealuri profesionale şi familiale, vrea casă pe care să o obţină prin muncă (plătită cinstit), o maşină şi o familie pe care să o poată întreţine în condiţii onorabile. Oare de ce la noi unii vor "să fie number oan", să iasă în faţă, să îi facă pe fraieri ca să îşi dovedească lui însuşi cât de tare e, să aibă maşină "bengoasă" cu bani pe care i-a făcut de regulă prin furt (chiar dacă stau în Berceni la cămin (a se citi o cameră cu WC în capul holului şi duşuri care curg non stop), să scuipe pe jos (că aici nu e ca la nemţi) sau să arunce hârtia pe geamul maşinii? Comunismul a scos asta din oamenii ăştia sau aşa erau ei de fapt în informaţia lor genetică (de fiinţe unicelulare, reduse şi hilare).
Stăteam şi încercam să adorm (fără succes) şi mă tot gândeam la un subiect: comunismul ne-a distrus identitatea, ne-a omorât spiritul şi ne-a furat cultura (pe tvr1 era emisia Marinei Constantinescu, aceea în sepia, "Nocturne" - ca sursă de inspiraţie).
Interesant este că şi alte ţări au fost sub un regim comunist şi parcă n-au dus-o chiar aşa de rău. Cehii îmi par destul de avansaţi, slovenii par peste portughezi, ungurii par şi ei că sunt în stare să facă o autostradă de 100 de km cu banii cu care la noi se face planul de fezabilitate, etc.
Eu am stat şi m-am gândit de mai multe ori: dacă nu cumva comunismul este doar scuza pentru comportamentele "huliganice" ale unei părţi a populaţiei? Dacă de fapt românii sunt aşa cum îi descriu unii prin jurnalele de călătorie ale anilor 1800, şi o oarecare prosperitate a fost de fapt întâmplarea ci nu regula? Dacă noi nu suntem civilizaţi? Comunismul a avut o aşa duritate la noi tocmai pentru că oamenii nu erau "de calitate", erau de fapt nişte mici ceauşeşti, nişte mici hitleri care odată ajunşi împăraţi au făcut dragoste prima şi prima dată cu mama lor... Dacă ar fi fost mai ştiu eu ce spirite înalte cred că au fi procedat ca cehii (măcar). Dar nu, la noi a fost, este şi va fi politica "sunt la putere, nu mă interesează comunitatea ci doar să mă căpătuiesc, caci altminteri o sa zică "ceilalţi" că nu sunt în stare"... O să fiu scos din "gaşcă" şi astfel o să sfârşesc sărac.
Aşadar, comunismul a făcut multe rele, multe crime, multe nedreptăţi, multe multe multe chestii foarte urâte, dar ia să încercăm să gândim obiectiv, oare nu e ceva şi cu gena asta a noastră, a românilor?
Ete, acum nu mai e comunism. Vi se pare ca noile generaţii postrevoluţionare vin cu ceva progresiv, sau din contră, vin cu mentalităţi retrograde? Vi se pare că noua generaţie va fi una de filosofi (ca să fiu şi eu on topic cu declaraţiile preşedintelui ţării - scris intenţionat cu literă mică)? Puteţi descoperi printre oamenii de lângă voi pe vre-unul care crede într-un ideal şi care are un anume sistem de valori pe care-l urmează cu sfinţenie şi care nu abdică indiferent de tentaţii? Puteţi identifica printre voi oameni incoruptibili?
Oare de ce nu e şi la noi ca în ţările nordice (habar nu am ce m-a apucat de o perioadă cu ţările nordice) : omul are idealuri profesionale şi familiale, vrea casă pe care să o obţină prin muncă (plătită cinstit), o maşină şi o familie pe care să o poată întreţine în condiţii onorabile. Oare de ce la noi unii vor "să fie number oan", să iasă în faţă, să îi facă pe fraieri ca să îşi dovedească lui însuşi cât de tare e, să aibă maşină "bengoasă" cu bani pe care i-a făcut de regulă prin furt (chiar dacă stau în Berceni la cămin (a se citi o cameră cu WC în capul holului şi duşuri care curg non stop), să scuipe pe jos (că aici nu e ca la nemţi) sau să arunce hârtia pe geamul maşinii? Comunismul a scos asta din oamenii ăştia sau aşa erau ei de fapt în informaţia lor genetică (de fiinţe unicelulare, reduse şi hilare).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
