Colecţionarul - partea a 2-a

Nu am nume, numai povestea.

K - un domn, vârsta - peste 60
Q - o doamnă vârsta - peste 60

Se pare că doamna Q era căsătorită cu domnul J, un om onorabil, iubitor, atent, bun soţ, tot ce îşi poate dori o doamnă de la iubitul său. Domnul K, prieten la cataramă cu domnul J, buni prieteni de familie, amici de încredere. Căsătorit şi el cu fata visurilor, toată căsnicia sa a fost perfectă.
Ajunşi la o vârstă nu foarte înaintată, domnul K şi doamna Q au rămas, pe rând, văduvi. Chiar nimic nu anunţa iniţial ceea ce a urmat, dar se pare că timpul petrecut împreună în care au evocat pierderile suferite le-a fost suficient ca să îşi dea seama că de fapt, tot timpul, fiecare avea o mică simpatie pentru celălalt. Simpatia s-a transformat cu timpul în ceea ce acum se numeşte o dragoste adevărată, pasională (în ciuda vârstei), o iubire aşa cum puţini au avut şansa să trăiască.
Ferice de ei.

Eu nu merg la referendum

Singura şansă să îmi exprim protestul faţă de publicitatea electorală făcută de actualul preşedinte pe banii mei este să nu mă prezint la referendum. Voi vota pentru preşedinte dar nu voi merge şi la listele de referendum, care, sper eu, sunt separate de cele de preşedenţie.
Aşadar, eu sigur nu merg la referendum, dar tot sigur voi vota pentru preşedinte.

Colecţionarul

O să încerc să scriu şi despre ceva mai frumos, căci în ultimul timp am constatat că voma din spaţiul politic mi-a invadat intimitatea.
Vă voi povesti câteva dintre cele mai faine poveşti de dragoste pe care le-am auzit eu pâna la vârsta asta, aşa cum mă pricep eu mai bine.
Nu voi folosi numele reale ale personajelor mele, dar poveştile vă asigur sunt 100% reale.

Speranţa moare ultima

Personaje:
- V. - o fată
- X. - un băiat

V. îmi povestea odată o perioadă din viaţa sa, încercam amândoi să ne omorâm plictisul unui serviciu de noapte. Ceea ce aparent se anunţa o chestie banală de genul "merg la piaţă şi îmi iau banane" s-a transformat într-o superbă poveste de dragoste pe care am "consumat-o" pe nerăsuflate. Clar tura aceea nu a fost deloc o tură plictisitoare şi îi mulţumesc lui V. pentru faptul că a avut încrederea de a mi-o împărtăşi.
Se făcea că V. era prietenă cu un tip, destul de ok la prima strigare. Relaţia curgea relativ liniar, fără mari surprize, fără elemente cară să dea de bănuit, aparent fără taine şi fără a se ţine garda ridicată. Toate bune şi frumoase, aşa că cei 2 tineri se decid a se căsători. Stabilesc data, trimit invitaţiile, merg şi tocmesc meniul, etc, tot ce se petrece înainte de un astfel de eveniment. Numai că, cu vre-o 2 luni înainte de data de căsătorie, V. ajunge acasă neanunţat, cu mult mai devreme decât o făcea în mod normal. Stupoare, în patul ei erau 2 oameni goi, viitorul soţ şi verişoara ei, aceasta fiind şi cea mai bună prietenă. Inutil să vă spun că acea căsătorie nu s-a mai întâmplat. Apoi, după o perioadă destul de lungă de refacere, V. l-a întâlnit pe X. (nu îmi mai amintesc numele), care i-a făcut curte timp de 3 săptămâni. În cele din urmă, mai mult de plictiseală, a acceptat să iasă cu el. Nu ştie ce i s-a întâmplat, dar după o săptămână se declara îndrăgostită lulea de X. După 3 săptămâni de "ieşit" tipul a decis că e timpul să o ceară de nevastă. A acceptat. După încă 5 săptămâni făceau o nuntă "fulger" care i-a lăsat pe cei mai mulţi cu gura căscată.
Azi cred că au deja mai mult de 10 ani de căsnicie foarte fericită. Fetiţa lor e una dintre cele mai drăguţe bebeluşe pe care le-am auzit şi văzut (la timpul respectiv). Rar mi-a fost dat să văd 2 oameni care să fie mai fericiţi ca cei 3.

Cred că dacă nu îţi pierzi speranţa, dragostea te va răsplăti din belşug.
Cred că dacă nu îţi pierzi credinţa, Dumnezeu te va răsplăti din belşug.

Acum pare simplu

Acum pare simplu să îmi răspund la întrebări de genul "de unde are fata preşedintelui bani de Range Rover sau de apartament de un milion de euro"... Este muuuuult mai uşor să îmi explic azi de unde banii, căci până mai deunăzi aveam tendinţa de a considera că meseria de căpitan de cursă lungă este char bănoasă...
Nu ştiu de ce sunt atât de uşor de manipulat, de ce am mai crezut unele spuse ale preşedintelui MEU, nu ştiu de ce mi s-a făcut milă, nu ştiu de ce mi-a părut rău de dracul. Interesant este că acest om care ar trebui să fie un exemplu de demnitate, eleganţă şi corectitudine dă dovadă de exact contrariul calităţilor de mai sus, limbajul său suburban fiind mai degrabă potrivit unui cap al mafiei sau a unui analfabet decât a unui lider care să fie pus în fruntea unui stat.
Cu părere de rău - căci era o perioadă în care eram gata să mă bat cu cel care spunea ceva rău de Băsescu - afirm acum că mă căiesc că am avut imbecilitatea să votez ceea ce eu consideram ca fiind marea speranţă a României, mă căiesc că am dat girul unui adevărat despot şi mă căiesc că l-am crezut de atâtea ori pe acest om.
În acceptiunea mea Băsescu este de departe cel mai slab preşedinte pe care l-a avut România de după Revoluţie.

Despre comunişti şi despre noi partea a 9-a

Comuniştii ne băgau pumnul în gură, nu aveam voie să spunem bancuri despre PCR, nu aveam voie să fim în opoziţie, nu aveam voie să scriem liber pe bloguri, nu aveam voie să avem presă liberă, ba chiar nu aveam voie nici să ne uităm la televizor, căci cele 2 ore de propagandă de la singura televiziune de atunci nu cred că încântau pe nimeni.

Azi, dacă avem opoziţie care votează în conformitate cu legea în vigoare ea devine "cei 322", dacă suntem în opoziţie ni se taie fondurile la primărie (dacă sunt primar din opoziţie), am voie să scriu pe blog, dar îmi chiorăiesc maţele de foame şi nu am posibilitatea ca din veniturile mele realizate cinstit să îmi cumpăr o casă, la televizor mă pot uita non stop, dar din 40 de posturi româneşti 30 îmi spală creierul cu emisiuni de genul "te pui cu blondele", puţine fiind cele care mai au grijă de fiinţa noastră naţională şi de Dumnezeu.

Comuniştii mă învăţau să fiu patriot, mă puneau să cânt imnul la fiecare început de zi, astfel că stiam "pe de rost" cuvintele. Azi dacă arborezi un drapel de ziua naţională devi ţinta tuturor ironiilor imbecililor.

Pe vremea lui ceaşcă ne puneau pseudonime hilare şi ne puneau să semnăm note informative. Acum notele se dau la vedere, cu formulare tip afişate pe site-urile mai tuturor instituţiilor de informaţii. E normal ca un stat să aibă un serviciu foarte performant de informaţii, cu cât e mai puternic cu atât statul respectiv e mai safe. Aşa se întâmplă şi azi, nu ştiu de ce lupta pro - comunişti este mai ingrată (ca gest în sine) decât lupta pro - democraţie. Poate peste 35 de ani istoria ne va duce în postura în care să înfierăm democraţia şi să cinstim altă organizare socială. De ce atunci lupta alături de stat era indecentă iar azi este decentă. De ce baba care stă cu ochiul pe vizor este mai retrogradă în anii comuniştilor şi azi este luptătoare a dreptăţii? Nu este gestul în sine acelaşi, "vânzarea" aproapelui, delaţiunea, pâra, mizeria? Ce dacă beneficiarii sunt comuniştii? Stânga sau dreapta de azi par a face politica corectă, naţionalistă, naţională, europeană? Că mie îmi par a face politica banului personal, a căpătuirii pe orice căi, a înavuţirii ilicite, a interesului financiar personal şi de grup. Vi s-a părut că vre-un ministru sau alt politician de după 1989 a făcut altceva? Atunci informaţiile obţinute nu sunt oare ele folosite în interesul personal sau de grup ci nu în acela naţional? Şi atunci care e diferenţa dintre informatorul de atunci şi cel de acum? Avem aşadar o spălare decreier sau nu? O manipulare a opiniei publice? Avem sau nu avem?

Comuniştii nu ne invitau să mergem în Bulgaria, ne puneau să facem copii pentru ca populaţia ţării să crească. Nu mă lăsau să mor de frig pe stradă, îmi dădeau de lucru pe oricare dintre şantierele ţării.

Poate dacă aceşti comunişti nu îşi omorau cetăţenii culţi, dacă acceptau opoziţia, dacă nu omorau oamenii cu dizabilităţi, dacă nu dărâmau bisericile şi ne lăsau să ne rugăm, cred că ar fi avut şanse mai mari de reuşită.

Nu cred, sunt aproape sigur de asta.

De ar vrea Băse anticipate

Bună idee a avut colega mea S.P..
Stăteam şi mai discutam şi noi ca fetele şi din vorbă în vorbă am ajuns la o concluzie tare interesantă: dacă Băse nu iese prezident şi nu apucă să dizolve parlamentu' (fie şi ilegal, nu ne mai miră nimic, nu) o să aibă multe de tras, credem (colega şi cu mine) că urmează tot felul de răzbunări, tot felul de redeschideri de dosare.
Omul şi i-a pus în cap pe mai toţi politicienii ţării, începând cu Năstase şi Iliescu şi terminând cu Tăriceanu şi Vadim.
Practic PD-L-ul este izolat acum pe "piaţa" politică, situaţie care îmi aduce aminte de izolarea PSD-ului de la ultimele alegeri pentru primul om în stat. Preşedintele nu şi-a făcut corect calculele căci în sondaje e în picaj liber. Probabil că oamenii de bun simţ s-au săturat de preşedinte jucător aşa cm s-au săturat de scandaluri şi furturi din banul public.

Aşadar, dacă Băse nu iese preşedinte şi nu capătă ceva imunitate cât mai repede, cred că a băgat-o pe mânecă...

Chestii facute în grup

04 noi 2009.

E ziua lui băsescu.
Stăteam şi mă gândeam la chestiile pe care le putem face în grup, cu această ocazie:
- să vomităm
- să mergem să scuipăm pe uşa de la Cotroceni
- să ne căcăm într-o scrisoare şi să i-o trimitem cu urarea "la multi ani" pe plic
- să ne uităm pe Antena 3 diseară la emisiunea Sinteza Zilei şi apoi la În gura presei
- să ne uităm pe tvr 1 la emisiunea electorală cu Geoană
- să înjurăm
- să ne facem mea culpa pentru că am fost destul de imbecili să votăm băsescu

Dacă pică băsescu promit că mă voi bucura ca la revoluţie. Asta promit de ziua preşedintelui.
Să ne trăieşti neicuţă, dar lasă-ne, că ăsta nu e poporul TĂU. Noi nu suntem un popor jucător, ci suntem oameni normli la cap, cu aspiraţii normale, cu idealuri realizabile. Nu cred că a mai furat cineva atât de mult dintr-o ţară într-o perioadă atât de scurtă. Începând cu bordurile excesiv de scumpe ale lui Videanu până la milioanele sparte de-an boulea la Ministerul Turismului şi pe alte ministere, cred că nimeni nu reuşea să îşi imgineze atâta prăpăd acum 5 ani. Trăiesc cu convingerea că în spatele discursurilor agresive se ascund oameni care au furat mai mult decât PSD şi AC la un loc în toţi anii de după revoluţie. Plus că discursurile agresive şi de cele mai multe ori fără acoperire legală ale PD-L -ului mă fac să cred că nenorociţii ăia de comunişti erau mici copii cu propaganda lor. NICIODATĂ comuniştii nu au avut un limbaj atât de agresiv pentru cetăţenul de rând, atât de creator de anxietate socială, atât de distrugător de vise, de idealuri, de vieţi. Discursul PD-L este mai nociv ca discursul comuniştilor. Cel puţin la nivelul meu de percepţie...
Aşadar, printre chestiile salvatoare pe care le putem face în grup, ar fi şi să mergem la vot şi să scăpăm România de tirania unor oameni care nu mai sunt oameni. Să votăm pentru viitorul nostru. Să votăm. Musai să mergem "în grup" la vot şă tot musai e să votăm pentru linişte şi decenţă.

Despre comunişti şi despre noi, partea a 8-a

Waw, iar mi s-a ridicat mingea la fileu.
La ştiri a apărut informaţia că Ceauşescu avea în plan să împânzească România cu autostrăzi. Partea mai grea a Autostrăzii Soarelui a fost făcută pe vremea comuniştilor, adică partea de la Cernavodă la Feteşti, aceea cu podurile peste Dunăre.
Înţeleg aşadar că după plata datoriei externe urma să se apuce nenea ceaşcă de ceva autostrăzi? Acum sunt cam 300 km, vre-o 150 pe Bucureşti - Piteşti şi vre-o 150 pe Bucureşti - Cernavodă. Deci în 20 de ani noi am făcut cam atâţi km cât au făcut comuniştii cu tehnologie cu 50 de ani mai veche. Nu sună măgulitor pentru "noi". Iar partea noastră mai grea a fost făcută tot de ei. Noi numai am dat jos asfaltul vechi şi am reparat pe alocuri betonul apoi am turnat un alt asfalt.
Oare de ce ei puteau şi noi nu?
Chiar azi discutam cu o colegă despre concediul de odihnă. Îmi spunea că pe vremea lui Ceauşescu începeai de la 14 zile de CO nu de la 21 cum e azi pentru un tânăr angajat prima dată. Deci 7 zile în plus. La asta mai adăugăm şi ziua de sâmbătă cu 8 ore. deci încă 52 de zile de lucru. 52 + 7 = 59. Deci comuniştii lucrau cu 2 luni mai mult pe an ca noi. Poate că conta şi asta, nu?
Desigur, dacă ar fi să aleg eu aş alege modul de lucru de acum, dar e clar că la o oarecare dilemă de genul stai acasă -> nu ai bani şi economia nu merge versus lucrezi şi sâmbăta -> creşte economia mai ceva ca la japonezi, pe bune că aş înclina către a 2-a variantă...

Publicitate electorala din banii statului

Cum se face publicitate electorală pentru un candidat pe banii statului, absolut legal?
Ştiţi?
Haideţi, faceţi un efort.
Las' că vă zic eu.
Iată mecanismul:
1. pentru asta trebuie să fii preşedinte. Astfel ai în mână o putere pe care o poţi folosi în detrimentul oricăror legi, reglementări, bun simţ, etc, căci ai imunitate şi pulimea nu te poate da în judecată.
2. fagi gălăgie înainte de alegeri cam cu 2 - 3 luni, astfel încât poporul pe care-l subjugi - scuze, conduci - să nu mai înţeleagă nimic din ceea ce se întâmplă prin viaţa politică.
3. bagi la mişto o temă de dezbatere cu tentă naţională, ceva ce ar necesita un referendum. Oruicum ţi se rupe pula de ce spune poporul, tu ai nevie de expunere outdoor şi pe tv, ca şi campanie socială, că doar aceasta e gratuită şi OBLIGATORIE pentru toate posturile, conform normelor CNA.
4. găseşti un ţap ispăşitor şi îi pui ăluia în cârcă toate baligile satului, astfel încât poporul tău să se înrăiască şi să îi urască pe ăia. Imbecilii vor prinde primii la manipularea asta, nu îţi mai râmâne decat să speri că ai un număr destul de mare de imbecili în popor care să strige în gura mare "hoţiiiiiiiiiii".
5. semnezi decretul şi dai drumul la referendum.
6. logic, trebuie să promovezi un punct de vedere pentru referendum, chiar dacă Convenţia de la Veneţia interzice (sau recomandă, nu îmi e foarte clar) ca statul să facă lobby doar pentru un punct de vedere. Şi iei frumos din banii pe care eu îi dau precum în postarea de mai jos şi îi bagi în campanie de promovare a referendumului, dar nu oricum, ci cu imaginea ta veselă, optimistă, electorală, transmiţând mesaje subliminale bine studiate, astfel încât imbecilul să vină şi să voteze cu tine.

Simplu, nu?

Bă, am cu ce bă, am cu ce!

Stupoare!
Aflu azi că pentru a intra în posesia unei moşteniri trebuie să plătesc de 14 ori mai mult decât dacă aş locui în Germania.
Să o luăm metodic:
1. Statul român, care nu are nicio durere nici măcar în cur de mine cetăţenul, îmi încalcă dreptul la propietate dobândit prin Constituţia României, prin impunerea unei taxe excesiv de mare faţă de venitul mediu. Adică, pentru a-ţi face succesiunea la o casă cu 500 mp la Gara Basarab moştenire de la un părinte care a decedat, statul lui băsescu îmi impune o taxă de vre-o 200.000.000 vechi.
2. Notarul, a se citi hoţul cu acte, bagă pe gât o taxă atât de mare încât el îşi ia BMW în 2 luni pe spatele "oamenilor muncii" care au salariu de 15.000.000. Omul săracul ca să nu îşi piardă ce e al lui merge la bancă, la cămătari, la rude, la oricine şi face rost de bani, că na, trebuie să plătească hoţului, fie că e vorba de stat fie de notar.
Aşadar, nouă ni se ia şi pielea de pe penis/clitoris pentru ca nişte băieţi şi fete deştepţi să poată să zică: frate, am muncit ca să ajung aici. Ai muncit pe dracu. Ai dat şpagă la cine trebuia ca să te acrediteze ca notar şi nimeni nu ştie care au fost mediile tale în facultatea făcută probabil la ID. Acum te plimbi în maşini luxoase şi faci croaziere pe vase de lux, dar toate astea tu le-ai făcut pe spatele unor oameni care au făcut eforturi inimaginabile ca să îţi plătească ţie statule şi notarule o sumă de 14 ori mai mare ca a neamţului. Iar neamţul nu are 300 de euro salariu ca mine, ci 3000. De 10 ori mai mare. Deci el face un efort de 24 de ori mai mic... Îmi vine să plâng de ciudă...
Tu crezi că eu am cu ce plăti toate taxele astea? De unde morţii mătii crezi că scot banii ăştia? A? De ce nu pot intra în posesia dreptului meu fără să îmi dau şi haina de pe mine, căci până la urmă e dreptul meu garantat de Constituţia ţării...

Mitocănie sau prostie

Câteodată stau şi mă întreb dacă nu cumva ar trebui să mă apuc să scriu despre subiectul cu prostia cu care tot ameninţ pe acilea, că pe bune că ar fi de scris cam 10.000 de bloguri. În fine.
Înţeleg foarte bine că femeia la volan arată cam cum arată bărbatul învăţător, adica un pic penibil, stangaci, amuzant în "baletul" mânuirii uneltelor specifice, ridicol pe alocuri. Înţeleg deci că doamnele se fâstâcesc mai uşor şi se orientează mai greu în jungla asta de trafic din Bucureşti. Înţeleg nevoia dumnealor de a dovedi masculinitate în faţa celorlalţi participanţi la trafic, înţeleg atitudinea "nu fii prost", deşi consider că acestea sunt mai degrabă defecte, dar hai, lăsăm subiectivitatea la o parte şi acceptăm şi asta.
Dar nu înţeleg de ce dacă greşeşti tot tu ca cucoană eşti agresivă, tot tu injuri, tot tu ridici degetul, tot tu eşti nemulţumită. Nu înţeleg de ce nu vrei să ieşi din postura de viitoare criminală de cetăţeni care traversează pe zebră, de criminală a celor care îşi văd de banda lor şi nu fac manevre bruşte, de oameni care stau în dreapta şoferului şi chiar nu au nicio posibilitate de a îşi salva viaţa, de oameni care respectă regulile de circulaţie pur şi simplu.
Primele lucruri pe care le înveţi în şcoala de şoferi este cum să procedezi cu prioritatea şi cum să procedezi când vrei să ieşi dintr-un garaj, parcare, etc sau să schimbi banda. Sunt chestii elementare, banale ca nivel de complexitate, fără să necesite un IQ ridicat pentru a le înţelege mecanismul. Paradoxal, exact nerespectarea acestor reguli simple fac ca traficul din Bucureşti (cel puţin) să fie un adevărat coşmar.
Azi am întâlnit în trafic o cucoană despre care am crezut iniţial că este mitocană, manelistă sau ceva de genul. Dar după, am stat şi m-am gândit dacă nu cumva duduia insista într-o oarecare nervozitate datorita prostiei. Nu sunt sigur că era manelistă, aşa că ramâne mai plauzibilă varanta a 2-a...

Zâmbiţi?

Am o dilemă: voi ce faceţi când îl vedeţi pe unul că râde? Eventual că râde în hohote... Credeţi că râsul este "contagios" precum căscatul?

Azi am râs de m-am spart. Frumos era că atunci când oamenii mă vedeau că râd în halul ăsta, îi pufneau şi pe ei râsul şi abia apoi veneau să mă întrebe de ce râd şi eventual să se uite în calculatorul meu. Deci simpla vedere a unui om care râde e suficientă pentru a porni o cavalcadă de râsete din partea asistenţilor.

Uneori mai intru pe Yutube şi mai dau o căutare cu cuvintele "idiots" sau "funny" şi apoi merg din clip în clip. Unele le-am văzut şi de 10 ori, dar tot mă mai amuză...