De serviciu

Na, că până la urmă am fost nevoit să îmi calc îndârjirea, încăpățânarea și decizia fermă să nu îmi fac conturi pe cele 2 rețele de socializare facebook și twiter și mi-am făcut câte un cont. Sau cel puțin pe facebook până acum am cont. Am luat această decizie căci acestea îmi sunt din ce în ce mai utile în jobul meu care se poate imbunătăți considerabil cu acces la aceste rețele. Asta este, vă invit să ne vizităm - dacă doriți - și pe pagina de mea de facebook.

Descoperă românii

Foarte curând veţi fi puşi în postura de a propune cunoscuţi de-ai voştri care s-au remarcat prin fapte minunate pentru a fi făcuţi cunoscuţi nouă tuturor. Cunoşteţi oameni deosebiţi? Aveţi cunoscuţi care au făcut minuni pentru comunităţile în care locuiesc şi care sunt cvasianonimi? Consideraţi că merită atenţia şi recunoştinţa unei întregi ţări pentru efortul, dăruirea, bunătatea şi timpul lor liber pe care l-a dedicat celorlalţi? Ei bine, atunci pregătiţi-vă bine pentru un proiect unic în media prin care aveţi ocazia să le oferiţi ceva înapoi celor care s-au remarcat în comunităţile voastre. Voi reveni cu mai multe amănunte imediat ce voi avea, până atunci pregătiţi-vă se deveniţi parte a proiectului Descoperă Românii şi să veniţi cu propunerile voastre.

Abomanetul la cablu

Ce fain ar fi ca să am posibilitatea să îmi aleg ce vreu să văd la operatorii ăștia de cablu. Niciunul nu îmi oferă ceea ce vreau să văd, fiecare nu are un anumit program care e foarte fain, dacă se află la unul nu se află la atul și așa mai departe. Ce fain ar fi să poți să îți alegi singur posturile pe care să le vezi și să plătești numai pentru alea. Să fie de exemplu 1 leu Antena 1, 1 leu Pro tv, 1 leu Discovery Channel și așa mai departe. Sau cât o fi, dar să îmi pot alege. Oare câți ar mai da un leu pe OTV, pe B1TV, pe 10TV și mai știu eu ce canale din astea de o largă audiență. Oare câți ar cumpăra TVR Cultural? Bine, ăsta, așa cum stă legislația actuală este oferit gratuit către noi, nu se plătește nimic la cablu pentru așa ceva, dar dacă ar fi opțional, oare câți l-ar introduce în grila lor de programe? Eu de exemplu am mai multe frustrări cu privire la borâturile de canale de pe televizorul meu și nu pot face nimic în privința asta. Chiar și când sunt obligați de lege să facă ceva în privința asta operatorul meu de cablu, RDS - RCS mă tratează cu dispreț, nu îmi oferă TVR 3 și TVR Info . Iar pe TVR 3 a fost transmisă o probă specială din Campionatul Național de Raliuri pe care doream cu ardoare să o văd... Nu pot vedea TVR Info, TVR 3, GSP Tv, TCM, Motors, FNL și alte canale meseriașe pe care le-aș dori în portofoliul meu. Așa cum aș renunța pe loc la OTV, Taraf, Etno, PVTV, B1, 10Tv sau mai știu eu ce canale din astea pe care mă uit cam 5 secunde pe zi cât zapez. Ce fain ar fi ca să îmi pot alege eu canalele pe care să le văd și - dacă este la o adică - să le plătesc chiar și mai mult de cum plătesc acum, dar să am calitate, numai să le am pe cele pe care le vreu.

Tot de fotbal

Tot de fotbal este vorba și în postarea asta. Barcelona a câștigat Champions League. Se pot spune multe dar cred că 2 sunt concluziile tuturor: Leo Messi este un jucător imens, cred că este peste Pele, Maradona, Hagi, Ronaldinho și mai știu eu ce alți jucători care au dus tehnica fotbalistică la nivel de artă. Deja are foarte multe recorduri și foarte mulți oameni îl consideră cel mai fabulos jucător care s-a născut vreodată. O a 2-a expresie care se poate spune despre acerastă ediție a UCL este că Barcelona joacă probabil cel mai frumos fotbal care s-a văzut vreodată. În finala cu Mancester United am ținut evident cu Barca, dar după 20 de minute nu mai aveam nicio îndoială care va fi echipa care va lua trofeul. Rar am văzut un MU atât de firav prin comparație cu Barceona. Felicitări Barcei pentru minunatul spectacol, felicitări Messi pentru talent.

Lăsaţi-i să se pregătească de Champions League!

Este un nene care va fi finul unui alt nene şi care spunea cam aşa: în viaţa de zi cu zi eu sunt finul şi Gigi e naşul, la fotbal lucrurile stau exact invers, noi suntem naşii celor de la Steaua. Am tăcut şi am mustit după fiecare victorie a dinamoviştilor după care mă vedeam în inposibilitatea să îi dau replica omului ăsta, dar iată că Dumnezeu ne-a dat şi nouă acum posibilitatea de a râde. Chiar că se potriveşte zicala că cine râde la urmă râde mai bine. Hai să vedem cum stă treaba, că aşa îmi place să zic astea..... Dinamo a luat 6 puncte de la Steaua şi râdeau pe la interviuri de numa numa, dar acum la finalul clasamentului şi cu alea 6 puncte tot în faţa lor stăm în clasament. Dacă Dinamo nu ajungea în finala Cupei României acum eram beat şi lipsă de la serviciu căci nu prindeau Europa. Aşadar, în clasament suntem peste. Finala Cupei. Se intră pe stadion şi se număr frumos jucătorii: 11 la Steaua, 12 la Dinamo. Merge şi aşa, până la urmă Dumnezeu a jucat cu noi şi astfel am fost 12 la 12. Avram face nişte greşeli care se vedeau şi din cursa de Madrid care trecea pe deasupra Braşovului: nu se dă 11 metri la faultul asupra lui Bănel după ce acesta a fost călcat pe gheată şi apoi agăţat ca la rugby, nu se dă 4 sau 5 cartonaşe galbene lui Moţi (Tudor dacă era dădea lejer roşu la vre-o 2 faulturi ale lui Moţi), nu dă fault atunci când este la Steaua, dă fault aiurea la Dinamo (la faza golului câinilor Gardoş nu a atins atacantul alb-roşu), şi aşa mai departe. Opreşte meciul numai la greşelile Stelei dar petarda aruncată din tribuna lui Dinamo este considerată eveniment obişnuit de meci şi totul se continuă după 14 secunde cu o minge de arbitru. Aşa a ajuns dinamo pe locul 6, altfel dacă se juca corect nu cred că termina în primii 10, dar asta e altă discuţie. Aşadar, după ce meciul este arbitrat aşa cum a fost arbitrat ăsta, după ce norocul cu carul pe care l-a avut Dinamo în cele 2 meciuri de campionat cu Steaua în care au fost dominaţi pe toate planurile dar când au avut baftă să înscrie pe 2 - 3 greşeli ale Stelei, după toate astea iată că ne-a venit şi nouă timpul să râdem şi să ne bucurăm. Numai că acum noi ne bucurăm plin, pe deplin, căci Dinamo are de jucat nene până să ajungă şi în grupele Europa League, nu mai vorbesc de Champions League. Să îi lăsăm aşadar să se pregătească de Champions League. Până una alta Dumnezeu a făcut dreptate şi lui Mititelu, căci craioveanul Bărboianu care i-a dat cu flit sperând că va face mare căcat a ajuns să dea gol împotriva propiei sale echipe şi astfel să îngroape munca lor de un sezon întreg. Noi să ne delectăm cu ceva glumiţe care auapărut de aseară până azi pe tema "Dinamo în finala Cupei României": 1. De ce plângea Torje aseară? Pentru că îi părea rău că nu joacă şi el la Steaua! 2. Steaua a jucat pentru prima dată în acest sezon cu 3 atacanţi, Dică şi Bilaşco în spatele lui Bărboianu. 3. De ce nu era supărat Bărboianu după meci: i-am gol lui Bălgădean şi fraierul mi-a arătat şi unde se aruncă. 4. Cristi Borcea l-a acuzat pe Bărboianu că şi-a dorit prea mult victoria. 5. La finalul meciului Bărboianu a făcut schimb de tricouri cu Moţi. 6. Bărboianu s-a despărţit cu gol de dinamovişti. (sursa gsp.ro).

Ciungul

Pe zi ce trece constat tot mai clar că mie îmi lipseşte ceva ce pare că se află în fiinţa oricărui muritor. Constat că îmi lipseşte capacitatea de a înţelege poezia, de a înţelege exprimarea în versuri şi de ce ar dori cineva să-şi exprime gândurile astfel. Îmi place să cred că înţeleg melancolia, tristeţea dulce şi alte asemenea stări, dar sunt aparent incapabil să înţeleg plângăceala ridicolă din unele poezii, schinguirea şi autoflagelarea unor autori de dragul unui vers, scremerea scoaterii unei rime care de cele mai multe ori nu este potrivită, ritmul care îmi oboseşte singurul neuron încercând să găsesc rostul sau frumuseţea. Rare sunt poeziile care mi-au plăcut cu adevărat, de cele mai multe ori privesc poeţii ca persoane total neânţelese care screm versuri încercând să pună frumuseţe lumii acolo unde este numai jeg. E clar, problema este la mine, nu contest că ceea ce fac ei este artă, doar că nu înţeleg eu prea tare. Şi Doamne fereşte să dai peste un antitalent care se crede poet, peste câte un blogăr sau mai ştiu eu ce fel de astfel de amator în ale scrisului care îşi screme talentul şi din care iese un mare rahat ce se doreşte artă. Eu însumi am încercat uneori să-mi exhib talentele poetice prin mai multe medii şi de fiecare dată am sfârşit râzând copios de rezultatele minţii mele oarecum seci şi total neinspirate în simţiri din astea aşa zis poetice.

Sunt sănătos

Azi am constatat că sunt sănătos şi am un ficat tare. Altfel nu îmi explic cum de nu vomit în fiecare zi în care văd la tv foşti securişi, satanişti, nenorociţi, blestemaţi şi alte asemenea pramatii ce sunt postaţi pe post de guvernanţi, care vin şi ne mint în faţă cu neruşinare în fiecare zi, fără pic de frică, de decenţă, de obraz, de bun simţ şi de orice. Sila pe care mi-o provoacă aceşti imbecili şi ura pe care o capăt zi de zi, pe zi ce trece tot mai mare şi mai neagră, mă împiedică uneori să mă bucur cum aş merita de o zi frumoasă cu soare aşa cum este aceasta.

Medicamentele mele

Am avut odată curiozitatea să merg să mă uit în cutia mea cu medicamente şi să văd cam câte dintre acestea sunt expirate sau câte sunt încă de folosit. Deţineam o colecţie de vre-o 20 poate 30 de ţiple, sticluţe, tubuleţe şi mai ştiu eu ce alte recipiente în care se păstrează minunile astea. Pe cele pe care data de expirare nu putea fi identificată le-am considerat expirate şi le-am aruncat. Mare mi-a fost mirarea să constat la finalul selecţiei că am rămas cu nici un sfert dintre medicamentele pe care le deţineam, unele dintre acestea având data expirată şi de 4 ani (!!!!). Am aruncat medicamente care sincer nici nu mai ştiu la ce erau folositoare, cu denumiri ciudate, rare pentru mintea mea care ştie numai de Piramidon, Saprosan şi Aspirină. Aşadar, faceţi o recenzie în medicamentele voastre şi apoi veniţi să spuneţi cinstit câte aţi aruncat şi cam câte aţi păstrat. :)

2 euro la 890

Revin cu informații noi despre campania inimoșilor de la inima copiilor... Găsiți frumușel pe site-ul meu un banner pe care dacă click-ați, puteți obține mai multe informații despre această campanie care se află deja la a 2-a etapă. În prima etapă s-au strâns ceva bani și chiar s-au salvat câteva vieți de îngerași, toate posibile prin donațiile și prin gesturile noastre prin care am sprijinit cumpărarea de aparatură și refacerea construcției în care funcționează secția. Așadar, vă invit să donați 2 euro prin sms la 890 până pe 30 iunie fie prin alte metode, fiecare dintre acestea fiind explicate mai pe larg pe site-ul campaniei. 2 euro chiar că este un nimic pentru oricine din țara asta, nu cred că ajungem la faliment dacă vom ajuta acești oameni să pună la punct o secție de spital de copii cu probleme de inimă. Să îi ajutăm pe cei care nu sunt atat de norocoși și care au probleme de sănătate cu copii lor. Sunt sigur că dragostea voastră pentru viață, pentru frumos, pentru bine și orice este pozitiv vă va da un imbold ca să renunțați la măcar 2 euro pentru acești nevinovați.

Ăla

Se pare că în Islanda iar a erupt acel vulcan cu nume imposibil de pronunțat. Cel mai amuzant este să urmărești știrile și să vezi cum editorii încearcă pe cât pot ei să evite numirea vulcanului pe nume cu adresări impersonale: „vulcanul”, „el”, „acela”, etc. E amuzant, mai ales că anul trecut au fost adevărate competiții între crainicii de televiziune care să citească corect numele Eyjafjallajokull.

O săptămână faină

De luni până ieri am fost la Cheia, la casa unei prietene de familie, tănără pensionară. Mă oferisem să îi schimb instalația electrică căci domnia sa dorea să facă ceva schimbări în ceea ce va deveni casa ei, căci bănuiesc că se va retrage - așa cum de altfel aș face și eu - să locuiască acolo. Inutil să povestesc splendoarea peisajului, bănuiesc că cei mai mulți dintre cititorii mei au trecut măcar odată pe acolo. Săptămâna trecută când făceam planul nu aveam cum să știu că Dumnezeu îmi mai pregătise niște lecții tare faine de viață și că astfel îmi va mai atrage atenția asupra vieții oarecum nesănătoase pe care o duc. Bun. Am plecat luni dimineață și am ajuns pe la Cheia undeva pe la orele 12. În jumătate de oră începusem deja să fac treaba pentru care venisem și credeam că voi termina repede, așa cum le spuneam colegelor mele, că nu va dura mult, îmi iau totuși o săptămână de concediu așa să fie. Nu am mers singur acolo, am venit însoțit de un prieten al propietarei care mergea sprijinit în cârje. Omul avusese parte de ceva intervenții chirurgicale pe coloană și se alesese cu ceva sechele. Ceea ce este impresionant la acest om este vitalitatea de care a dat dovadă pe parcursul celor 5 zile pe care le-am petrecut împreună. Am stat și m-am crucit de cât de multe poate face un om într-o situație deloc plăcută și cred - nefiind deloc priceput în ale medicinii - că în ritmul acesta omul ăsta își va căpăta puterile. Toată ziua își găsea ceva de făcut și deși casa asta era undeva pe un deluleț, nu ezita să coboare și de câte 3 ori pe zi să ia o pâine, un bec, să caute un spiral, orice. Dacă nu era nimic de făcut, încerca cumva să se facă util mie, ceea ce de câteva ori a fost salutar. Câteodată mă gândesc că un astfel de om care se luptă cu neputința de ca și cum ar fi mizilic are darul de a-i motiva foarte tare pe cei din jurul său, pe mine unul a reușit să mă monteze de multe ori când eram foarte obosit. O a 2-a lecție pe care am luat-o aminte zilele astea a fost că m-am lenevit enorm. Aici aveam un program care dura și 12 - 14 ore de muncă zilnic, în care trăgem destul de tare. Dacă inițial mă gândeam că voi termina totul în 10 - 12 ore, s-a dovedit că 50 de ore abia mi-au ajuns pentru a termina lucrarea. Urcușurile foarte dese pe scară, în pod, la etaj, etc și toate celelalte mișcări m-au făcut ca la capătul primei zile de muncă să mă declar cotropit de febre musculare de te miri pe unde. Traiul meu de stat cu burtoiul la calculator și din care lipseste aroape cu desîvârșire mișacrea m-a pus în postura de a mă declara obosit de la câteva mișcări care pe alții nu îi afectează cu nimic. Musai să încep să fac ceva mai multă mișcare și să nu mai lenevesc atât. Una peste alta am trăit la final satisfacția unei lucrări terminate, în care totul arată impecabil și care a ieșit exact după specificațiile propietarei care în această săptămână nu se află la domiciliul din Cheia. Trăiesc cu impresia că mi-am mai făcut un prieten și că am tras 2 noi învățături care sper să îmi fie utile de aici înainte. M-am bucurat de liniștea, pacea, aerul curat, apa de munte extraordinară, peisajul mirific, roua de dimineață și orice altceva care îmi oferea acest peisaj mirific din Cheia și nu îmi poate oferi orașul meu drag, București.

Blonda, chiorul și piticul

A apărut o piesă de teatru cu un astfel de nume. Dacă se referă la personaje politice care ar avea aceste porecle, nu avem de unde să știm, fiecare crede ce vrea. Ceea ce m-a frapat însă a fost faptul că am auzit că această piesă ar fi fost cenzurată, scoasă de la scenă și înlocuită cu altceva. Măi să fie, adică exact ca pe vremea lui Ceașcă. Acum urmează să mergem pe ascuns la această piesă, să facem rost de înregistrarea ei pe care să o vedem pe video până la epuizare. Probabil că urmează să apară și un radio care să se numească Radio Romania Liberă pe care să îl ascultăm seara cu urechea lipită de difuzorul care ne redă o transmisie nu foarte bună, bruiată în mare măsură de Băsescu. Chiar dacă piesa asta ar face referire la niște indivizi dubiși din România, nu mai suntem în anii în care să fie posibil o cenzură de genul celei pe care o pomenesc aici. Oricum, piesa nu se va mai juca la teatrele de stat, dar am înțeles că ea se montează în teatrele particulare. La noi, dictatura e în floare...