Etape

Zilele trecute stăteam de vorbă cu cineva şi îmi povestea cum şi-a cumpărat o Dacie şi cum s-a apucat să "bage bani" în ea. Şi-a luat faruri mai dichisite, stopuri mai noi, spoilere, bări, capace la roţi, etc. Mă şi gândeam la mine. Mă uitam aseară pe un site de tunning şi cam tot ceea ce vedeam acolo mi-aşi fi cumpărat. Jenţi, acţipilde "cool", "pleoape". Nu prea multe, sa nu îmi fac maşina sorcovă. Mă gândeam că în evoluţia fiecăruia dintre noi există până la urmă nişte etape pe care - vrem nu vrem - trebuie să le parcurgem. Aici e un exemplu cu maşinile, dar teoria se poate extinde bine merci şi la alte aspecte ale vieţii: şcoală, fete/băieţi, relaţiile cu părinţii, relaţiile cu prietenii, relaţiile de la locul de muncă, etc. Toate au "un curs", o ordine. Cu cât ai mai multă experienţă cu atât totul ţi se pare mai uşor. Te uiţi la cei care acum dau piept cu "probemele" cu care te confruntai nu demult (şi prin care ai trecut, iată cu bine) şi vezi cam aceleaşi comportamente ca ale tale: este ezitant la primele sute de km parcurşi cu maşina după ce şi-a luat carnetul, se bucură când a reuşit să obţină un zâmbet de la o fată/băiat, se simte "mai mare" cand ajută părinţii din primul său salariu. Frumos.