Unui cetăţean îi sună telefonul. O "melodie" cu o haoleală manelistă sună strident, că m-am şi speriat naibii. Recunosc, sunt sperios... "Aoleeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeu, ti ghin ti ghin, la la la la la la la laaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa". Cetăţenul onest răspunde...
"Da fă".
De la celălat capăt al firului se aude un "ni ni ni ni ni?"
"În tramvai fă".
Observaţi termenul de o pedanţă şi eleganţă ieşite din comun, "fă".
"Du-te şi ia tu".
"Aha".
"Da fă".
"Păi du-te tu, nu mai comenta".
"Îţi rup dinţii când ajung acasă".
Mă întrebam intrigat oare ce o fi zis duduia de la celălat capăt al nokiei...
Nu ştiu de ce, dar cred că populaţia de ştirbi a României s-a mărit cu un cetăţen.
Era aşa, o promisiune...
"Da fă".
De la celălat capăt al firului se aude un "ni ni ni ni ni?"
"În tramvai fă".
Observaţi termenul de o pedanţă şi eleganţă ieşite din comun, "fă".
"Du-te şi ia tu".
"Aha".
"Da fă".
"Păi du-te tu, nu mai comenta".
"Îţi rup dinţii când ajung acasă".
Mă întrebam intrigat oare ce o fi zis duduia de la celălat capăt al nokiei...
Nu ştiu de ce, dar cred că populaţia de ştirbi a României s-a mărit cu un cetăţen.
Era aşa, o promisiune...
