Cu bicicleta prin oraș, o cură de sănătate sau o mare păcăleală?

Foarte mulți dintre cunoscuții mei sunt aproape fanatici în încercarea lor de a mă convinge să merg cu bicicleta prin oraș, să fac mișcare și astfel să îmi păstrez sănătatea. Acum, e adevarat că nu sunt un mare atlet și recunosc asta înainte de orice altă precizare. Este clar că nu merg să mă dau cu bicla prin oraș din anumite motive, cum ar fi de exemplu lenea și alte asemenea meteahne. Dar, la o mai atentă studiere a fenomenului lucrurile în percepția mea stau un pic diferit față de percepția publică. În primul rând nu sunt de acord cu a ma plimba cu bicla ÎN ORAȘ, în spatele mașinilor și a altor utilaje care, culmea, emană gaze de eșapament. Făcând efort (iau în calcul fix motivul pentru care aș dori să mă dau cu bicla, să fac efort și să îmi mențin sănătatea, deci nu o plimbare de 300 m în care nu transpir deloc) se înțelege că ritmul meu cadiac crește, respir mai greu, trag așadar aer în plămâni mai adânc. Ori, la smogul care este în București cel puțin, e clar că eu prin efort susținut pe biclă îmi introduc toate noxele fix în adâncul plămânilor. Și atunci, unde este beneficiul pentru sănătatea mea? Nici în parcuri nu e mare brânză, căci până la urmă și alea tot în mijlocul orașului se află. O soluție ar fi ieșirea din oraș și alergarea pe coclauri, dar deja lucrurile devin mai complicate. Apoi, a fost o adevăraă campanie pentru a se face piste pentru bicicliști. Zis și făcut, numai că pistele eu le văd că sunt cvasinepopulate, rareori văd câte un ciclist trecând peste ele. + că pietonii nu țin cont și merg fix pe pistă chiar dacă au loc pe trotuar suficient. În unele locuri pistele sunt precum pișatul boului, sunt desenate în funcție de ce obstacol era la momentul facerii lor, obstacol ce acum se mai află sau nu acolo. De multe ori, pistele pentru biciclete ocupă cea mai mare parte din trotuar, astfel că nu mai rămâne loc și pentru pietoni. Apoi, mai este un aspect: am impresia că aceste piste de biciclete sunt făcute din bani publici. Aș fi curios să văd cât au costat și mai ales câteva costuri comparative cu alte orașe din Europa, tare îmi e că au cerut 100.000 euro pe un kilometru de pistă la noi și 5.000 pe afară. Ori, cu banii ăștia se luau medicamente pentru 50 de bolnavi de cancer condamnați la moarte de sistemul de sănătate (la care și primăriile au contribuția lor) pentru că nu sunt citostatice. Sau se făcea ceva util, nu niște piste pe care nu se dă nimeni sau pe care se plimbă 10 oameni pe lună și care piste au ajuns deja într-un stadiu de degradare deloc de neglijat, care, ia ghiciți, necesită alte sume pentru refacere. Așadar, nu am cum să fiu de acord cu plimbarea cu bicla prin oraș. Eu cred că este o minciună faptul că aduce beneficii sănătății, minciună de pe urma căreia au de câștigat niște persoane ale căror nume nu este imporant a le pomeni aici. Nu bicicletei în oraș!