Regele a murit. Trăiască Regele!

Statul român pare anesteziat. Cei câţiva oameni care mai încearcă să menţină vi instituţiile statului reprezintă mai degrabă excepţia decât regula. Zi de zi, oră de oră suntem bombardaţi cu tot felul de informaţii din care reiese cât se poate de clar că la cârma unor instituţii sau regii autonome stau oameni de o moralitate îndoielnică - asta dacă ar fi să mă refer numai la acest aspect. Cetăţeanul de rând din România duce tot greul. El plăteşte toate găurile bugetare făcute de indivizi iresponsabili, el suportă "scuipaţii" de pe la ghişee, el trebuie să dea şpăgi pentru a-şi obţine drepturile şi aşa mai departe. Clanurile interlope au băgat ţara în sperieţi şi bănuiesc că în fiecare aşezare mai mare există cel puţin un baştan al locului care face propiile legi ci nu cele pe care le dau superbii noştri parlamentari - şi stea oricum destul de slabe, cu contraziceri şi care sunt uneori imposibil de pus în aplicare. Duritatea legii din ţările cu un nivel mai ridicat de civilizaţie - ca să folosesc un limbaj de lemn - nu se vede la noi căci cei care ar trebui să le pună în aplicare sunt cumpăraţi de diferitele cercuri de interese locale sau naţionale, fie că vorbim de politic sau interlop. Niciun om mare nu va face pârnaie într-o ţară în care infractorii nici nu se mai ascund, fură pe faţă. Vezi la TV sindicalişti care iau şpagă pentru mai ştiu eu ce contracte, poliţişti care fac trafic de carne vie, judecători beţi turtă care sfidează pe oricine, poliţie, presă, români. Oamenii ăştia aveau teoretic alte misiuni decât acelea de a umple ahtiaţi buzunarele proprii. Nu zice nimeni că oamenii care deţin funcţii publice ar trebui să fie săraci, dar nici cu furtul nu pot fi de acord. Lăcomia, lipsa de respect şi mai ales jurământul strâmb sunt păcate pentru care plata se va face atunci când pocăinţa nu va mai fi posibilă. Îmi este milă de aceşti închinători ai banului căci bănuiesc cam ce soartă îi aşteaptă. Până atunci asistăm legaţi la mâini la decesul statului nostru pentru care nu putem face nimic, căci pe oricine am vota soarta noastră pare a fi pecetuită.

3 vouchere

Anul trecut am avut nevoie de 3 vouchere de la programul rabla pentru o amică care dorea să îşi cumpere o maşină. Ne-am apucat să căutăm pârdalnicele încă de prin luna aprilie, unde preţurile se învârteau undeva pe la 2.000 ron bucata. Am zis noi că e mai ok să aşteptăm, mai ales că pe la tv apăreau ştiri cu oameni care aduceau şi câte 10 maşini odată la aceste centre. În mai deja scăzuse pe la 1.800. Și tot aşa, lună după lună, telefon după telefon, am încercat să obţin un preţ cât mai bun tocmindu-mă serios și ținând cu dinții de bani. Cu cât luna de final a programului se apropia, cu atât preţurile scădeau iar vânzătorii deveneau din ce mai concilianți. Minunată a fost povestea unei tipe cu care a vorbit amica şi care cerea 2.100 lei pe una bunactă voucher - asta în ideea în care pe piaţă un astfel de cupon ajunsese pe la 1.400 - 1.600 lei. Am râs şi am refuzat oferta sa de "nerefuzat" - cum spunea. După 2 zile duduia a sunat şi a spus că pentru noi ne dă voucherul cu 1.900. I s-a explicat că deja persoana care doreşte să cumpere deţine deja un voucher cumpărat cu 1.000 lei şi că mai caută încă 2 la acelaşi preţ. După ce au fost achiziţionate şi celelalte 2 vouchere cu 1.000 bucata, tanti a mai sunat şi ne-a mai făcut o ofertă de "nerefuzat", 1.200, noi nespunând-ui că am luat deja din altă parte. Inutil să vă povestesc că în cele din urmă era dispusă să îl dea pe 800, moment în care noi i-am mărturisit că maşina ce necesita aceste vouchere a fost deja achiziţionată. Cam aşa merge piaţa. De la 2.100 la 800 este zic eu o diferenţă. Probabil că doamna respectivă a rămas cu voucherul în buzunar, pe care eram dispus să îl cumpăr iniţial la un preţ mai mare decât ultimul preţ la care era dispusă ea să îmi vândă. Astăzi, piaţa celor care doresc să vândă indică un preţ mediu de 1.400. Pun pariu că peste o lună la vânzare vor fi afişate preţuri de 1.200 iar spre finalul campaniei doritorii pot lua şi cu 800. Ideea este cât de tare ai răbdare să aştepţi achiziţia unei maşini noi. Mulţi nu au răbdare şi se grăbesc să cumpere acum. Îi înţeleg.

Hidoasa frumuseţe

Un week-end foarte fain am avut. Ieşind la o bere invitat de vărul meu care mai apoi nu a mai venit, am strâns la masă mai mulţi prieteni adevăraţi şi am băut câte o cicirică la ceas de seară. Ideea care i-a venit unuia - aceea de a merge pe loc la mare - mi-a adus aminte de vremurile în care astfel de gesturi erau la ordinea zilei, erau anii în care eram student. Raul, unul dintre prietenii mei, avea acest obicei minunat în care neprevăzutul era la ordinea zilei, de multe ori alegându-ne cu distracţii de neuitat. Ieşeam cică să ne răcorim la o terasă şi ajungeam pe la Vălcea sau mai ştiu eu pe unde prin ţară. În fine, am mers acasă să las papa lui Ozzie şi să îmi iau un prosop şi alte artefacte ale distracţiei de plajă, ne-am suit în maşini şi am plecat. Am ajuns la Mamaia (!! - ce au toţi cu Mamaia nu înţeleg...) unde erau maxim 3 grade cred. Noi toţi în bermude şi tricoiaşe îl apostrofam pe ăla de a avut ideea să mergem la mare unde-i cald şi bine. Na, la 4 jumate este totuşi frig oriunde ai merge, mai ales în ideea în care vântul părea că e în formă bună. Prin Mamaia vedeam des tot felul de piţipoance, care mai de care mai tunate, cu mai mult plastic pe ele decât există la o casierie de Carrefour, toate desigur cu fustiţe mini de ziceai că acum li se zăreşte linia vieţii. Deja ceva ce ar fi trebuit să fie sexy, incitant şi frumos devenise vulgar, deloc interesant şi fad. Uitându-mă la ele îmi puneam întrebarea dacă există cumva bărbaţi care să găsească acea chestie simpatică, drăguţă, feminină. Mie îmi păreau nişte răsfăţate din alea care nu le convine nimic şi care stau botoase numa să le ia "iubi" şi lor un sandviş. Asta cu sandvişul este trăită live în dimineaţa aceleiaşi zile, când ne-am oprit niţel la un OMV sau ce mama măsii era, să bem o cafeluţă şi să halim un croisant înainte de a pleca spre Eforie, căci scorurile afişate în zona hotelului Vega aveau darul de a ne strica mica escapadă. Acolo, unde în paranteză fie spus am dat peste o duduie vânzătoare foarte voluntară, de credeam că dacă mai cumpărăm ceva ne şi ia la bătaie, nimic nu-i convenea din ce cumpăram noi, în acea benzinărie ziceam, au venit la un moment dat nişte "fete frumoase" care şi-au cumpărat câte un sandviş. Vorba unui prieten: "s-au spart în figuri în mai ştiu eu ce terasă de fiţe din Mamaia (noi eram la benzinăria de la ieşirea din staţiune) şi acum, moarte de foame, îşi iau un sandvici să poată supravieţui până acasă, că nu au avut bani decât de o cola cu Red Bull". Dar ele erau sulemenite de citeai pe faţa lor numai frumuseţe, se credeau minim Miss România şi afişau un mers care pe mine m-a ţinut pe gânduri vre-o 30 de minute. Da da, 30 de minute. Nu înţelegeam cum poţi merge călcând în halul ăla pe pantofii ăia cu tocurile de 10 metri şi mişcând ciudat din coapse. Poate că există şi oameni care se excită văzând acest spectacol ieftin, dar eu unul nu am văzut decât un circ de 2 bani din care mă bucur că nu fac parte şi pentru care mă bucur că nu plătesc. Să arăţi cu totul şi cu totul nenatural iar tu să consideri că asta este frumuseţea maximă, mi se pare a fi cea mai mare păcăleală pe care ţi-o poate da viaţa. Femeia aia după ce îşi dă jos de pe ea tot ceacâzul ăla sloios nu mai rămâne cu nimic frumos, cu nimic sexy. Rămâne doar un suport nereuşit de cosmetice.

Om

Cum se numeşte un om care te invită la o bere şi apoi nu mai vine la cârciumă lăsându-te să bei berea singur?

''Nu-i nimic mai scump la Dumnezeu ca timpul pe care ni-l dă să-l trăim'' Pr. Arsenie Papacioc

De la Ramura Înflorită citire...

“Nimic nu m-a ajutat mai mult în viaţă ca suferinţa. Singură suferinţa este suprema catedră de teologie. Sunt sigur că îngerii erau gelosi pe noi pentru că ei nu au această suferinţă dincolo de firea noastră. Da, pentru că nu ştiai dacă trăiesti până mâine. Această stare de tensiune extraordinară îţi dădea ocazia să te cunoşti cu adevărat pe tine însuţi. Nu este vorba de o suferinţă. Tendinţa lor era exterminarea prin înfometare. Zarca e o “închisoare în închisoare”, făcută de unguri pentru români, ca să-i omoare, unde fără discuţie se aplica regimul de exterminare specific fiecarui ins sau fiecarui grup de inşi. Ultimii ani-un an, doi- numai în Zarcă m-au ţinut. I-am înfruntat la o întalnire pe care ne-au organizat-o ei acolo cu detinuţii vânduţi, ceea ce era pedepsit cu moartea. Dar nu a vrut Dumnezeu. M-au bagat la răcitor. În trei zile mureai-s-a constatat. La camere frigorifice, unde erau minus câteva grade, ştiţi. Era beton peste tot, fără pat, fără scaun, dezbrăcat. Era regim de exterminare. Puteau să te împuşte, dar preferau să te lase să mori încet, fără să lase urme. E groaznic, dar am supravieţuit! Nu stiu daca ma înţelegeti… Aveam o curiozitate de copil să vad cum iese sufletul… Au murit mulţi. Nu puteam comunica decât prin morse, şi au cerut cei de alături să se spovedească. Tot prin morse. Eu puteam să transmit, dar nu puteam să primesc. Dacă te prindea, te omora pe loc. Şi am avut urmatorul consemn cu ei, tot prin morse: “Mâine, la o anumită oră- am apreciat cu ei atunci- stati în partea asta a celulei. Eu va dau semnal prin morse, prin perete, sa va amintiti in gand pacatele si eu va dezleg. Cu o conditie: daca muriti pana maine-pentru ca asa se punea problema- e valabila spovedania. Dar daca nu muriti, la primul preot pe care-l intalniti sa va spovediti din nou de pacate.” Adica am procedat cinstit in ceea ce priveste respectiva Taina a Pocaintei. Va spun acestea ca sa aveti o imagine a starii noastre spirituale acolo, cand erai in fiecare moment nesigur de clipa urmatoare. Aceasta stare nu era de o zi, era de ani. Nu am putut vedea nici un semn de bunavointa omeneasca de la gardieni in tot acest timp. Te dusmaneau si te omorau pentru o parlita de leafa, ca pe un criminal, pentru ca asa era educatia pe care le-o faceau: “tâlharilor, daca nu vă astâmparati, va bagam in locul lor!” Am fost intrebat de multi unde a fost mai greu: în închisoare sau în pustie, pentru ca am trait si prin pustie. În inchisoare, cei care credeau in Dumnezeu se chinuiau si le era rau. Pentru ca nu era o forta nevazuta care sa opreasca nitel pornirile salbatice, de cruzime, de ura care apasau mereu pe om. Asta lipsea. În pustie insa dracii cu care lupti se temeau de Dumnezeu si era mai usor, cu toate intemperiile vremii: iarna, zapada, fiare salbatice, respectiv stare incordata si acolo. Era totusi o nota de libertate. Dumneavoastra inca nu stiti cat e de scumpa libertatea si pentru ce ne-a lasat-o Dumnezeu? Nu-i nimic mai scump la Dumnezeu ca timpul pe care ni-l da sa-l traim. Pentru ca a sufla si a rasufla e tot de la Dumnezeu. Si atunci a avut marea prudenta Domnul Hristos sa ne spuna ca nu se misca fir de par fără voia Mea. Suntem guvernati de Dumnezeu in toata miscarea, in toate gândurile noastre ascunse. Sigur ca depinde si pe ce pozitie te asezi. Avand in vedere si numai lucrul acesta: viaţa veşnică. Daca te rătăceşti de la Adevarul de credinta, daca esti neatent sau esti ateu- Doamne fereste! Ca-i mai grava starea aceasta, nepasarea aceasta. Aceasta e nesuferita la Dumnezeu… Pentru ca nu e atat de suparat Dumnezeu pentru anumite greseli pe care le facem cat e pentru ca suntem nepasatori. Ne amanam existenta duhovniceasca, mergem din inertie. E o mare greseala! Trebuie trait fiecare moment in toata plinatatea lui. Sa te cunosti pe tine. Care e una din marile greseli existente in lume? Fiinta omeneasca, care e facuta dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, se izoleaza dupa propria sa pornire egocentrica".
Din volumul Părintelui Arsenie Papacioc - Mici îndemnuri spre mântuire apărut la editura Sophia, ediție îngrijită de Ieromonah Benedict Stancu.

Mică, moale și subțire

După ce mai multe publicații au dezvăluit că Mick Jagger de la Rolling Stones ar fi un individ mai puțin bine dotat din punct de vedere al lungimii penisului, zilele astea au apărut tot felul de știri cum că și Enriche Iglesias ar fi în aceeași postură. Diferența între cei doi ar fi că primul a negat totul vehement în timp ce al 2-lea și subsemnatul nu facem niciun secret din acest fapt, ba chiar discutăm deschis pe seama „handicapului” nostru. Se pare totuși că dimensiunea nu contează... :)

O scrisoare pierdută

Citat dintr-o scrisoare primită de la Finanţe de un amic:
...."Suntem nevoiţi să vă returnăm declaraţia fiscală cu rugamintea să o revedeţi şi să faceţi corecturile necesare, deoarece nu putem accepta răspunsul dvs. de la rubrica PERSOANE AFLATE ÎN ÎNTREŢINERE unde aţi trecut Guvernul, Parlamentul, funcţionarii administraţiei locale, judeţene şi de stat precum şi câteva milioane de ţigani".

Absolut genial!

Cronica unei morți anunțate

Bănuiesc că nu a mirat pe absolut nimeni moartea din cauza unei supradoze de stupefiante a cântăreței Amy Winehouse. Nu am avut nicio clipa vre-un sentiment de compasiune față de soarta ei. Nu am niciun sentiment de simpatie sau milă sau orice alt sentiment din acest registru față de niciun drogat sau pedofil sau criminal sau membru al mai știu eu cărui clan, care mor ca urmare a alegerilor făcute de ei, indiferent că se numește Gogu Borâlă sau Amy Winehouse. Să alegi drogurile înseamnă că viața ta nu este grea. Dacă era grea nu aveai bani să îți cumperi așa ceva. Grea este viața în Somalia sau mai știu eu unde în Africa unde oamenii povestesc relativ resemnați că fac 10 copii în speranța că 3 vor supraviețui. Oamenii acolo mor de foame efectiv, neavând nicio șansă să aleagă altceva decât a muri de foame. Ori, într-o societate precum cea britanică opțiunile sunt infinit mai multe, ai șansa să alegi orice în afara drogurilor, în afara excesului de alcool sau mai știu eu cărui fel de exces care nu face altceva decât a te distruge. Oameni sănătoși aleg să se distrugă în timp ce pe lumea asta milioane (sper ca cifra să nu fie exagerată) de oameni mor din cauza bolilor pe care au avut neșansa să le capete. Oamenii mor pentru că în țări precum a noastră sistemul de sănătate este în colaps pentru că banii trebuiesc virați acolo unde „trebuie”, pentru că în țări precum Somalia nu există aproape deloc și așa mai departe. Oamenii mor pentru că nu au șansa unui transplant, a unei pungi de sânge și mai știu eu de ce. Să te droghezi numai că e faină senzația mi se pare un gest de crunt și nedrept egoism față de orice semen. Unii spun că au ajuns să se drogheze pentru că viața lor e grea, dar eu vă spun și vă și pot dovedi că viața lor nu este grea. Anturajele de oameni stricați, sataniști care își închină viața răului suprem nu fac altceva decât să își aștepte noile victime. Odată intrat în această lume nu mai ai cum să ieși decât dacă ești un adevărat caracter. Ori, logic judecând, dacă ai fi un adevărat caracter nu ai intra niciodată într-o astfel de lume. Oamenii slabi ajung să fie dați exemple care spun totul despre lumea drogaților: Whitney Houston, Britney Spears, Amy Winehouse și alții de treapa lor au plătit cu vârf și îndesat libertatea prost înțeleasă. Nu merg de regulă la concerte tocmai pentru că niciodată oamenii care aleg viața sub tutela drogurilor nu vor ptimi de la mine nimic, nici măcar milă, nu mai zic de bani. Desigur, trebuie să fac aici o precizare, nu toți oamenii care au dat concerte în România sunt niște drogați sau niște pramatii, dar despre cei mai mulți se știe că au un astfel de stil de viață. Moartea unui drogat nu face altceva decât să subțieze numărul consumatorilor. Paradoxal, cu fiecare om care moare din cauza drogurilor cu atât parcă dealerii devin mai activi, parcă despre tot mai multe persoane aud că au luat această cale. Faptul că există și alte căi este dovedit de foarte mulți oameni care au ales să facă altceva decât să trăiască astfel. Eu nu am fumat niciodată nicio prostie și nici nu o voi face vreodată. Decizia de a lua droguri este de departe una dintre cele mai proaste decizii pe care un om le poate lua în viață. Este ca și cum în mod voluntar ai alege moartea în locul vieții, ai alege tristețea în locul fericirii, ai alege răul în locul Domnului. Niciun om întreg la cap nu poate face o astfel de alegere. Niciodată drogurile nu au adus nimic bum consumatorilor ci numai celor care produc și vând aceste substanțe. Ei sunt, au fost și vor deveni și pe viitor niște oameni foarte bogați și foarte puternici (în lumea lor) și vor prospera pe spatele morții consumatorilor, pe spatele ruinei lor. Voci extraordinare au avut și alți oameni dar aceia nu au ales să se distrugă consumând droguri. Actori și actrițe mari au existat deapururi, dar nu toți au ales ruina adusă de stupefiante. Alegerea aparține fiecăruia dintre noi: viața sau moartea.

Despre comuniști și despre noi, partea a 18-a

Arta și artiștii. Cei mai mulți dintre artiștii de foarte bună calitate s-au format înainte de Revoluție. Cu greu pot numi câțiva actori buni care au apărut în ultimii 20 de ani sau care au început a se forma după 1989. Pe vremea lui Ceașcă se făceau zeci de filme, cele mai multe cu priză la public și astăzi. Filmele istorice prin care noi toți eram învățați ceea ce ne era lene să studiem la școală sunt și astăzi destul de urmărite și repere ale cinematografiei românești. Ba chiar filmul Mihai Viteazul este în top 10 mondial la realizări de film istoric. După ce a căzut Ceașcă nivelul a scăzut brusc. Au apărut filme în care se făcea concurs care „divă” se dezbracă mai repede. Mai întâi Anca Țurcașiu, apoi Loredana Groza, și așa mai departe. Filme pe care eu nu le înțeleg își fac tot mai des apariția printre producțiile mai reușite sau mai puțin reușite ale Hollywood-ului. Regizorii din ziua de azi uită ceea ce înainte era la baza oricărui film, că principala atribuție a unei pelicule este divertismentul. Americanii au înțeles asta încă de pe vremea lui Chaplin și Laurel & Hardy. La noi se fac filme de la care ieși depresiv. Dacă înainte de a intra la film ești deja depresiv, riscul de suicid crește dramatic după un film românesc. Înainte se adoptau teme perene. Nea Mărin, Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, Maria Mirabela, etc, sunt filme care văzute azi au aproape același efect ca acum 30 sau 40 de ani. Filmele făcute în anii 90 spun ceva numai dacă te afli în anii 90, azi nu mai spun nimic. Azi oameni de nimic sunt considerați modele pentru cei foarte tineri pentru că joacă în telenovele cu subiecte discutabile în care 90% apar țigani. Teatrele din România sunt în top 3 în lume - opinia mea. Bazele s-au pus tot atunci, pe vremea comuniștilor. Se făcea teatru de calitate și parcă a merge la teatru avea o fărâmă de frondă și dizidență, căci acolo se mai spuneau câte unele sau altele. Azi se joacă la același nivel și este unul dintre puținele locuri unde standardul a rămas sus. La cântat... La cântat ce sa zic. Există 2 categorii de artiști: unii care beneficiază de avantajul unui mixaj bun dar care în afară de prostituție nu fac altceva nimic la un nivel acceptabil. Ăștia pe vremea lui Ceașcă nu intrau nici la preselecția de la Mamaia. Apoi, și aici este o creștere - există artiști care au devenit nume importante (sau măcar cunoscute) în piața de muzică mondială. Morandi, Ackent, Inna și mai știu eu ce nume, sunt artiști care au stat săptămâni bune prin topurile de mai peste tot. Producțiile de media în general au dat decența pe bani. Lumea cumpără scandal iar asta s-a văzut în rolurile pe care le-au ales unii artiști. O reclămuță penibilă, un film mai golaș (fără ca nudul să aibă încărcătura artistică pe care o au nudurile rococo-ului de exemplu....), o apariție mai nu știu cum prin mai nu știu ce ziar, toate astea mă fac pe mine să cred că este posibil ca înainte oamenii ce fac artă (actorie, muzică) să fie mai onorabili înainte decât sunt acum. Atunci se vindeau greu sau deloc, azi o fac pe 2 piștari aruncați pe jos. Înainte exista o linie, exista o finalitate, exista un parfum. Azi totul se face haotic în care excepționalul este normalitatea iar normalitatea a devenit ceva excepțional.

Telegrame din România V

Lumea căzu pe capete la BAC. Nici la titularizarea profilor nu a mai mers ca în alți ani. În fotbalul românesc se întămplă lucruri inimaginabile, dar nu în sens pozitiv cu performanțe notabile, ci cu vendete și războaie pe care nimeni nu le înțelege. Oamenii din fotbal care au bani mulți se pare că anul ăsta nu au mai putut face mai știu eu ce matrapazlâc și echipele lor au avut de suferit. Îmi e frică cu Gigi la cârma Stelei, sincer. Pe litoral serviciile sunt de rahat. Părintele Dobrogei, Arsenie Papacioc a plecat la Domnul după ce și-a împlinit misiunea pe care acesta i-a încredințat-o, acee de a ne păstori. În aceste momente îmi doresc mai mult ca oricând să mă călugăresc. Cornel Dinu a avut și el probleme de sănătate. Cornel Fugaru a încetat și el din viață. Băsescu iese din când în când la rampă și dă declarații pe care noi oameni muncii de la orașe și sate nu le înțelegem. Bag sama că noi suntem proști pentru că el dacă era prost nu ajungea președinte. Fregata românească care a executat o misiune NATO în Mediterana s-a întors acasă. După ce marinarii au curățat praștiile, lopețile și colacii gonflabili cu cap de rață, nava a fost trasă la dană. Un profesor din Oradea a fost dat afară din învățământ după ce s-a constatat că acesta a copiat pur și simplu niște articole la care a schimbat doar numele autorului punând-ul pe al său. Plagiatul a fost semnalat de niște profesori din... Varșovia. Turul Franței ne cam ține cu sufletul la gură. Pe traseu vedem mii de rulote parcate, de unde tragem concluzia ca vesticilor le cam place să se cazeze la camping. După un început de vară friguros deabinelea, vara și-a intrat în sfârșit în drepturi. Daca ți se strică aerul condiționat și marca lui este Daewoo, ai șanse să pățești ceea ce am pățit eu, adicătelea să faci vara la ventilator, pentru că niciun depanator nu vine când aude marca. Cică nu se găsesc piese... Altfel marca e bună, eu dețin autoturism, aer condiționat (defect în prezent), televizor și aspirator, toate Daewoo; nu am avut nicio problemă de fiabilitate. România este pe ultimul loc în UE în privința folosirii internetului. Noi ne aflăm în procentul celor care îl folosesc. :)

54

Cum se joacă? Neapărat trebuie să fi în concediu, astfel jocul are o savoare mai mare. Ai nevoie de o minge ușoară care să reziste la apă. De asemenea ai nevoie de minim 3 prieteni meseriași. Cu cât sunt mai mulți cu atât mai bine, dar jocul are farmec în 4, noi am încercat și în mai puțini dar nu merge așa de fain ca în 4. Apoi e musai să fi la Vama Veche sau 2 Mai. Bun. Se intră timid în apă mimând pe față expresia „mamă ce rece e apa”, eventual apărându-te cu mâna de stropii emanați de cei care sunt deja în apă. Se înaintează până la o zonă unde apa este pănă la bust sau până la umeri după unele gusturi. Aflați în cerc (sau în 4 colțuri să zicem mai corect) concurenții încep să joace un sport care pe uscat se numește volei. Ideea este să nu lași minea să cadă în apă. În timpul jocului se numără entuziast și cu zâmbetul pe buze numărul de pase fără a cădea mingea pe apă. Salvările spectaculoase sunt salutate cu „bineeeeeeeee” de către ceilalți, iar indicațiile de genul „la mineeee”, „sus”, „X e în apă, dăm între noi până iese” și altele asemenea sunt binevenite și dau savoare jocului. Joul nu are un nume fix, astfel că la fiecare gașcă se poate numi 3, 25, 55, 78 sau câte pase maxime se reușesc. La noi se numește 54.

Gata.

Gata. Începând de astăzi nu mai am poet preferat, am poeți preferați. Alături de Nichita Stănescu se alătură și Adrian Păunescu. Ăștia 2 îmi plac până la lacrimi.