Hidoasa frumuseţe

Un week-end foarte fain am avut. Ieşind la o bere invitat de vărul meu care mai apoi nu a mai venit, am strâns la masă mai mulţi prieteni adevăraţi şi am băut câte o cicirică la ceas de seară. Ideea care i-a venit unuia - aceea de a merge pe loc la mare - mi-a adus aminte de vremurile în care astfel de gesturi erau la ordinea zilei, erau anii în care eram student. Raul, unul dintre prietenii mei, avea acest obicei minunat în care neprevăzutul era la ordinea zilei, de multe ori alegându-ne cu distracţii de neuitat. Ieşeam cică să ne răcorim la o terasă şi ajungeam pe la Vălcea sau mai ştiu eu pe unde prin ţară. În fine, am mers acasă să las papa lui Ozzie şi să îmi iau un prosop şi alte artefacte ale distracţiei de plajă, ne-am suit în maşini şi am plecat. Am ajuns la Mamaia (!! - ce au toţi cu Mamaia nu înţeleg...) unde erau maxim 3 grade cred. Noi toţi în bermude şi tricoiaşe îl apostrofam pe ăla de a avut ideea să mergem la mare unde-i cald şi bine. Na, la 4 jumate este totuşi frig oriunde ai merge, mai ales în ideea în care vântul părea că e în formă bună. Prin Mamaia vedeam des tot felul de piţipoance, care mai de care mai tunate, cu mai mult plastic pe ele decât există la o casierie de Carrefour, toate desigur cu fustiţe mini de ziceai că acum li se zăreşte linia vieţii. Deja ceva ce ar fi trebuit să fie sexy, incitant şi frumos devenise vulgar, deloc interesant şi fad. Uitându-mă la ele îmi puneam întrebarea dacă există cumva bărbaţi care să găsească acea chestie simpatică, drăguţă, feminină. Mie îmi păreau nişte răsfăţate din alea care nu le convine nimic şi care stau botoase numa să le ia "iubi" şi lor un sandviş. Asta cu sandvişul este trăită live în dimineaţa aceleiaşi zile, când ne-am oprit niţel la un OMV sau ce mama măsii era, să bem o cafeluţă şi să halim un croisant înainte de a pleca spre Eforie, căci scorurile afişate în zona hotelului Vega aveau darul de a ne strica mica escapadă. Acolo, unde în paranteză fie spus am dat peste o duduie vânzătoare foarte voluntară, de credeam că dacă mai cumpărăm ceva ne şi ia la bătaie, nimic nu-i convenea din ce cumpăram noi, în acea benzinărie ziceam, au venit la un moment dat nişte "fete frumoase" care şi-au cumpărat câte un sandviş. Vorba unui prieten: "s-au spart în figuri în mai ştiu eu ce terasă de fiţe din Mamaia (noi eram la benzinăria de la ieşirea din staţiune) şi acum, moarte de foame, îşi iau un sandvici să poată supravieţui până acasă, că nu au avut bani decât de o cola cu Red Bull". Dar ele erau sulemenite de citeai pe faţa lor numai frumuseţe, se credeau minim Miss România şi afişau un mers care pe mine m-a ţinut pe gânduri vre-o 30 de minute. Da da, 30 de minute. Nu înţelegeam cum poţi merge călcând în halul ăla pe pantofii ăia cu tocurile de 10 metri şi mişcând ciudat din coapse. Poate că există şi oameni care se excită văzând acest spectacol ieftin, dar eu unul nu am văzut decât un circ de 2 bani din care mă bucur că nu fac parte şi pentru care mă bucur că nu plătesc. Să arăţi cu totul şi cu totul nenatural iar tu să consideri că asta este frumuseţea maximă, mi se pare a fi cea mai mare păcăleală pe care ţi-o poate da viaţa. Femeia aia după ce îşi dă jos de pe ea tot ceacâzul ăla sloios nu mai rămâne cu nimic frumos, cu nimic sexy. Rămâne doar un suport nereuşit de cosmetice.