Din milioanele de ore petrecute de către mine pe internet, am citit odată chestia care dă și titlul articolului ăsta, chestie care mie mi s-a părut esența creștinismului. Dumnezeu ne iubește, asta este sigur 100%, numai că unii dintre noi, copleșiți de grijile cotidiene, alegem uneori să ne depărtăm de la El, de la legea sa, de la poruncile sale. Cred că prezentarea unui Dumnezeu răzbunător, care stă cu sabia scoasă permanent pentru a ne tăia capul și a ne pedepsi drastic la cel mai mic păcat, este o imagine care nu Îi reflectă întreaga iubire și grație a mântuitorului nostru. Dumnezeu este iubire, este iertare, Dumnezeu este salvatorul nostru ci nu cel care ne osândește, cred că Arsenie Boca avea o foarte bună replică care mă ajută pe mine să îmi susțin articolul: „iubirea lui Dumnezeu față de cel mai mare păcătos de pe Pământ este mai mare ca iubirea celui mai mare sfânt față de Dumnezeu”. Așadar, există speranță, există iubire, iertare, adevăr. Desigur, nu trebuie să spunem bun atunci, păcătuiesc în voie căci iată că la final totul îmi va fi iertat, ci trebuie să căutăm permanent să îi facem voia, să ne arătăm și noi iubirea față de El. Dreapta Judecată ne va pune pe fiecare pe scara lui Iacov, mai sus sau mai jos, în funcție de dragostea pe care i-o arătăm și pe care i-o purtăm în sufletele noastre, și nu cred că e bine să fim în josul scării. Poate că din cauza unei vieți mai grele sau a mai știu eu cărui motiv unii dintre noi ne îndepărtăm de Dumnezeu și nu putem vedea cu adevărat slava și puterea sa, dar în toată această perioadă Dumnezeu ne-a iubit - de câte ori nu ni s-a întâmplat să vedem lucrurile altfel în funcție de cât timp trece, iar aici putem să comparăm modul cum vedeam anii comunismului din România în 1989, în 1990, în 2000 sau acum. Fie că L-am negat, fie că L-am uitat, Dumnezeu ne-a iubit, fie că asta ne-a convenit sau nu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu