Apropierea de Dumnezeu

Îmi tot zburdă în minte zicerea aceea conform căreia „iubirea lui Dumnezeu față de cel mai mare păcătos al lumii este mai mare ca iubirea celui mai mare sfânt către Dumnezeu”. Cuvântul pe care doresc să îl subliniez este „iubire”, căci eu cred că numai așa putem să ajungem la Dumnezeu, prin iubire. Prin ură nu ajungem nicăieri, ne însingurăm, ne despărțim de oameni, de bine, de tot ceea ce ne-ar putea aduce un beneficiu în încercarea noastră de a ne mântui. Nebunii nu par apropiați de Dumnezeu tocmai pentru că ei nu mai pot iubi așa cum o face un om sănătos, nebunii se limitează numai la „a exista”. Lacuna de iubire îi ține departe de Dumnezeu, dar nu îi privează de mântuire (fericiți cei săraci cu duhul), pe când omul cu suflet rău nu are această soluție la îndemână. Apropierea unui om față de Dumnezeu este așadar un semn al iubirii. În fine, am mai multe idei în cap, dar inspirație zero pentru a vi le spune și vouă așa cum le trăiesc eu...