Thasos - Grecia III

Dacă ar fi să mă refer la întâmplările amuzante din călătoria mea în Grecia, aș începe desigur cu poveștile despre polițiștii bulgari, despre care am mai vorbit. Este imposibil să nu te amuzi când îi vezi, sau când le vezi tehnologiile radar mai mult decât învechite, sau pălăriile lor lăsate pe spate și privirile tâmpe afișate pe post de priviri dure. Apoi am râs cu poftă când eram hai-hui prin insulă, într-o localitate la ceva cumpărături de acareturi pentru acasă, iar  pe o pantă deloc abruptă un pitic cam la 14 - 15 ani așa se dădea cu bicicleta aplecat în față de ca și cum ar fi avut viteză mare. Nu avea, cu ușurință l-aș fi putut întrece dacă alergam ușor, dar lui i se părea că este viteza - vitezelor. Am mai precizat faptul că pe insulă grecii par că nu se grăbesc nicăieri, conduc extrem de prudent și invariabil foarte încet. Astea sunt nimicuri. Să vă povestesc despre un moment de panică pe care l-am trăit făcând un duș. În baie atârna o sfoară cu o bilă de plastic la capăt de care cică ar fi trebuit să tragă turistul dacă i se făcea rău. Toată grozăvia era exact în zona dușului, astfel că odată când făceam baie, am agățat cu un deget fără să îmi dau seama acea ață. Odată ajuns cu mâna în zona fundului, am descoperit ceva tare, rotund. Inima a început să îmi bată tare și am început să mă gândesc: ce naiba am aici? Am cancer? Ce cancer? Hemoroizi nu am, ce o fi? E adevărat - îmi spuneam - că la un moment dat am fost oarecum nesigur dacă pârțul respectiv este pârț sau caca, dar la final am fost ferm convins că am făcut un pârț. Și dacă ar fi caca, cum de este așa de perfect rotund? Toate astea mi-au strafulgerat mintea pentru câteva secunde bune până când m-am decis să mă întorc și să văd ce grozăvie mi-a crescut pe fund. Am văzut bila și nu înțelegeam ce e cu drăcia aia acolo, cum a ajuns o bilă albă pe fundul meu și așa mai departe. Apoi am făcut o întoarcere de 180 de grade și am constatat că zburdalnica bilă era agățată de o sfoară ce ducea în sus, moment în care am pufnit într-un râs isteric timp de câteva minute bune. Norocul meu că eram singur în cameră căci sigur cineva care m-ar fi auzit nu cred că ar fi reușit să înțeleagă nimic de la mine timp de câteva minute bune. Adică imaginați-vă, auzi pe unul că face baie liniștit apoi îzbucnește în râs, așa aiurea. Logic că după ce se liniștește te dumirești, dar până atunci...