Thasos - Grecia

După nunta fratelui meu am plecat mai mulți frumoși într-o călătorie de miere ca să îi spunem așa alături de miri și de nași. Destinația a fost aleasă ca fiind insula Thasos din Grecia, un loc care îți aduce și fericiri dar în care ai ocazia să compari și să constați că sunt și motive de a fi mândru de originea românească. De regulă nu călătoresc foarte mult, la CV nu trec niciodată la pasiuni călătoriile și lectura, dar când ies din țară am plăcerea de a căuta motive pentru care eu românul să mă simt mândru și să văd cum abordează alte culturi viața de zi cu zi. De data asta a fost rândul grecilor să intre în colimatorul meu, deși mi-am creionat o idee și despre bulgari a căror țară am traversat-o cu un consum imens de energie și nervi. În fine, să trecem la aspecte mai concrete. În Thassos am stat în localitatea Limenaria, undeva în sudul insulei. Pentru cine avea 5 la georgrafie ca și mine, recomand utilizarea site-lui Google maps pentru o mai bună imagine, insula fiind undeva în nordul Greciei. Până la destinație însă, șoferii au condus mai bine de 15 ore la dus și cam tot atâtea la întors - un efort imens, chiar dacă deseori ne opream pentru a ne mai trage sufletul nițel. Dacă drumul până la Giurgiu nu-mi anunța ceea ce avea să urmeze, odată pătrunși în „minunata” Bulgarie am dat cu ochii de un peisaj dezolant - așa cum se percepea această țară la orele unu și ceva noaptea. Mergi ore în șir fără a da de nicio localitate, nici țipenie de om pe kilometri întregi. Drumurile fără gropi dar nu foarte bune, păreau destul de neîngrijite și de uitate de autoritățile din țara vecină. Dacă semnele de circulație ascunse prin tufișuri, semnalizarea precară uneori și excesivă alteori ar fi putut fi trecute cu vederea, prezența caricaturilor de polițiști pe care îi are Bulgaria nu are cum să scape nici măcar unui observator neatent. Este imposibil să nu zâmbești la vederea pațachinelor care poartă cascheta pe spate ca un polițist rus beat mort, care rotesc pe deget paleta cu care opresc șoferii de zici ca sunt cel puțin Barrak Obama, de cum stau ei cu fundul pe mașină cu un picior pe bară de te miri că în buletinele lor nu scrie James Dean - cel puțin. Fețele lor care mimează autoritatea și duritatea nu pot decat să te amuze, căci cu câțiva euro poți cumpăra și soțiile lor dacă ai încerca. Una peste alta, Bulgaria mi-a confirmat părerea preconcepută și deloc bună pe care habar nu am cum reușisem să mi-o fac despre această țară. Amuzant este și sistemul lor de autostrăzi. Mergi liniștit pe un drumuleț prăfuit și brusc constați că ai intrat pe o autostradă. Uneori mai și semnalizează acest aspect, alteori nu. Imbecilitatea semnalizărilor bulgărești merge până la absurd. Atunci când ieși din tunel chestia asta se semnalizează cu un semn pe lare l-au inventat ei și care se cheamă ieșire din tunel. Mă întreb care o fi logica acestui semnal, oare oamenii nu își dau seama când ies din tunel, sau ce?? Apoi, mergi liniștit pe autostradă și la un moment dat te trezești cu o limitare de viteză de 60 la oră. 60 pe autostradă!!!! Care e fazaaaaaa???? Sau altceva, pe o distanță de 100 de metri ai 4 limitări de viteză: 120, 100, 90 și apoi 80. Dar nu în ordinea asta. :) Nu mai insist. Cu excepția unei doamne care ne-a servit ceva haleală pe la o benzinărie în drum spre casă și care părea destul de simpatică, bulgarul de rând nu mi-a lăsat o impresie bună. Prin Sofia și pe unde am mai trecut, bulgarii au dovedit nesimțire, nepăsare, manelism și alte aspecte pe care le-am întâlnit și la noi. Nota 10 în schimb la o autostradă pe care am traversat-o la un moment dat care era ca în palmă, cu tunele destul de îngrijite pentru țara aia și la plăcuțele scrise în ambele ortografii, chirilică și latină - nu știu dacă nu mă lua durerea de cap încercnd să descifrez în ce localitate mă aflu. Nota 10 și la peisaje montane. Cam atât despre Bulgaria. Odată intrați la greci am avut un sentiment de european, care sentiment nu m-a ținut mult însă. Și aici grafica greceasă era dublată de cea latină dar nu peste tot. Grecii par că urăsc semnele de circulație căci mai toate inscripțiile sunt murdărite, șpreiate cu vopsea sau mâzgălite cu carioca. Obișnuit cu vegetația abundentă a Bărăganului, un român ajuns acolo poate avea un adevărat șoc. Totul nu este decât piatră și uscăciune, cele câteva tufișuri și plante care au reușit să se adapteze climei Greciei nereușind să spele imaginea dezolantă prin care călătoream. Drmurile sunt la fel ca în Bulgaria, fără gropi dar în esență proaste. Mașina țopăia pe drum și cred că dacă umpleam un pahar cu apă, aveam toate șansele să nu ajung cu el plin la destinație. Impresia este că noi românii avem drumuri mult mai bune ca bulgari și greci. Mă întrebam cum se face că grecii au așa drumuri nasoale în zona prin care treceam noi, în ideea în care sunt în UE de prin 80 și ceva.... Ce naiba au făcut 30 de ani???????? În fine. Grecul de rând este un tip comod, aparent leneș, care nu se spetește muncind. În afară de câteva persoane care dădeau impresia că ar dori să pună osul la treabă, restul grecilor mi-au părut mai degrabă interesați de siesta de prânz decât de un profit mai mare al propiei afaceri. Le place să socializeze și deseori am întâlnit terase pline de bătrânei cocheți ce jucau table sau cărți. Orașul Kavala din care am trecut cu feribotul pe insula Thasos, este foarte fain. Imaginați-vă un oraș-port mititel, cu un centru foarte animat și cu multe bărci, vapoare și tot felul de chestii de plutit trase la dană. Arhitectura meditereaneană, cu case cu umbrare și balcoane mari, cu storuri de lemn și balustrade îngrijite, venea să finiseze un peisaj feeric pentru un om care stă mai mult între 4 pereți - așa cum sunt eu. Grecii sunt recunoscuți ca foarte buni navigatori iar în călătoria asta mi-am întărit această impresie. Un lucru este sigur 100%: nu voi merge în Grecia să îmi caut o soție! Grecoaicele nu excelează la capitolul „sexy” iar pe plajă recunoșteai care sunt românii după fetele frumoase pe care le aveau lângă ei. Deși majoritatea sunt plinuțe - ceea ce în accepțiunea mea este ceva foarte pozitiv - totuși grecoaicele nu par că dau replica grecilor care sunt niște domni destul de eleganți. Cei mai mulți greci au motorete, scutere, motoare și alte utilaje de transport pe 2 roți. Și la cehi și la bulgari și la greci am observat că nu au o așa mare atenție față de mașinile lor așa cum au românii. Mașini care la noi s-au retras din circulație de 15 - 20 de ani la ei circulă bine-merci pe străzi. Pe insulă majoritatea grecilor au câte o mașină de teren-papuc. Toți par dispuși să care câte ceva. Mașinile sunt vechi, foarte vechi și antice dar cred că astea dau farmecul insulei care fac ca o vacanță petrecută acolo să fie una de neuitat. Dacă pe continent mașinile grecilor mai țin cât de cât isonul cu restul Europei, pe insula Thasos oamenii par că aplică rețeta cubaneză atunci când vine vorba despre mașini. Plus că eu cred că în toată Grecia nu există niciun service de îndreptat tabla sau vopsitorie pentru mașini, căci o mașină odată lovită circulă așa ani de zile. Insularii par niște oameni foarte foarte liniștiți. Ăștia nu se grăbesc niciodată nicăieri. Nu am auzit niciun claxon timp de 5 zile câte am petrecut pe acolo. Nu am văzut mașini în viteză, nu am văzut oameni nervoși sau îngrijorați de ceva. Am stat la hotelul George, unde un tip - căruia noi îi spuneam George - ne vorbea o engleză fluentă pe o voce oarecum pițigăiată - spre amuzamentul tuturor. Mâncarea a fost ok, dar cum nu sunt un gurmand nu am căutat neapărat să mănânc din specialitățile locului. Uneori îmi pare că rețetele lor sunt un pic mai sărate decât mâncăm noi românii motiv pentru care am băut tone de apă. Totul a fost foarte romantic, păcat că am mers singur. :( Plajele sunt nenumărate, unele mai cu pietroaie, altele mai cu nisip. Nouă tuturor (sau asta e percepția mea) ne-a plăcut foarte mult pe o plajă care se numește Paradise Beach. Nu pot povesti frumusețea: în dreapta munte, în stânga munte, în spate munte; apa de culoare bleu precum cea din Bahamas este foarte curată (dar și foarte sărată :) ) iar intrarea în mare îți lasă timp să te obișnuiești cu temperatura apei (care în această perioadă era foarte ridicată), nisipul este foarte fin și nu sunt roci nicăieri. Totul este superb. Acolo mi-am răspuns și la întrebarea dacă pe sutele de plaje ale insulei se poate face nudism. Camera în care m-am cazat era ok, dar nu aș da 80 de euro cât ar fi cerut George în plin sezon. Terasele pe la care am mâncat erau simple, integrate - zic eu - perfect în atmosfera generală a locului. Eu fiind vamaiot apreciez mai tare turismul mai aproape de rural decât cel în care totul este supraamenajat și suprabetonat. Nu știu, poate așa e obiceiul locului, dar mie mi-au părut că strângeau masa cam târziu lăsându-ne destul de mult cu farfuriile goale în față după ce terminam de mâncat. La un moment dat am mâncat în terasa unui grec bătrân, cu părul alb pieptănat elegant pe spate și cu degetele îngălbenite de la fumat și care nu știa o boabă englezește. Mi s-a părut totul foarte autentic și foarte romantic. Părea afacerea sa și a soției, o doamnă trecută bine de 60 de ani. Grecii îți oferă de fiecare dată câte ceva în plus din partea casei: pepene, înghețată și chiar apă - dacă îi pare că ai venit încins de pe drum (eram). În fine, una peste alta m-am simțit ca în Rai și recomand tuturor să viziteze insula Thasos. Totul este foarte romantic și merită un drum de 15 ore - cu oboseala aferentă - pentru a te bucura de soare într-un cadru de vis. De vis frumos. La un moment dat o să mai revin cu câteva povestioare foarte amuzante pe care le-am petrecut. Acum au fost doar primele impresii.