Dreapta e o prostie

Judecând după starea în care se află România la momentul de față, putem spune că dreapta e o mare prostie. După Revoluția din 1989, din cei 21 de ani scurși până acum, în 11 și mai bine la putere au fost forțele de dreapta. Principiile de dreapta pe care unii politicieni ni le prezintă pe la televizor, sunt de fapt niște bull shituri împachetate frumos în care ni se prezintă o societate ideală imposibil de pus în practică. Am mai văzut dealungul vieții și a istoriei oameni care prezentau frumos ambalate tot felul de soluții magice în care oamenii trăiesc fericiți și prosperi. Vrem fapte nu vorbe. Iar faptele vorbesc de la sine; de fiecare dată când dreapta a fost la putere, societatea a avut de suferit mari dezamagiri: concedieri, distrugerea locurilor de muncă, instabilitate pe piața financiară, teroare și frică pentru ziua de mâine, inflație și foarte multe asemenea nenorociri pentru omul de rând. Nicăieri pe lumea asta nu exită 100% din populație pe post investitori, nicăieri pe lumea asta nu există 100% locuri de muncă care să fie ocupate prin competiție directă. Ipoteza că dreapta creaza de fapt competiție este una cel puțin ridicolă, asta dacă ar fi să mă raportez la situația pe care o cunosc cel ai bine, respectiv cea din România. După ce au fost la putere mai mulți ani decât a fost stânga, societatea românească are parte de orice, mai puțin de competiție adevărată. Corupția și furtul nu au fost niciodată la cote mai ridicate ca acum când dreapta guvernează singură, mulți dintre oamenii de stat sunt de fapt infractori de drept comun, liderii sunt de fapt comasați și se vorbește despre „liderul”, unicul, cel mai important, etc. Dreapta la noi nu (mai) creează elite, nu mai sprijină competiția adevărată, nu mai respectă nimic din ceea ce definește dreapta. Ba mai mult, la noi principalul reprezentant al dreptei nu este un partid istoric care ar fi avut în spate o întreagă epocă de gândire de dreapta și care a dat mii de reprezentanți de seamă ai acestui curent, ci este un partid neo-comunist, care inițial avea ca și orientare doctrina de stânga. Ce trecere, nu? Oameni care au fost membri ai extremei stânga, trec după Revoluție la platforma de stânga pentru ca mai apoi să devină de dreapta. Trădarea pe care au aplicat-o propiilor lor convingeri este cel puțin un subiect de anecdote, oamenii de această factură fiind demni de râs. Mi-e milă de ei. Banul este cel care le guvernează orientarea politică, ori de la un reprezentant al dreptei mă aștept ca foarte multă coloană vertebrală. Dar de unde? Partidele istorice fie nu sunt în Parlamentul României (oare de ce???) fie au un sprijin redus al populației. Doar 10 - 15 % din populația României votează cu adevărat cu dreapta. Restul votează după interesul financiar sau votează stânga. Să fie oare judecata poporului una imbecilă sau pur și simplu soluțiile oferite de dreapta sunt nesustenabile, imposibil de aplicat, idealiste, deseori ridicole? Țările care au un standard ridicat de viață în lume sunt guvernate de politici de stânga: Japonia, Norvegia, Suedia, Danemarca, etc. Pentru dreapta, eu cetățeanul nu exist, exist eu întreprinzătorul, eu consumatorul, eu individul pe care el îl stoarce de bani la fel ca pe cel care are capital, exist eu cel pe spatele căruia băieții deștepți fac capital. Dacă sunt bolnav, prost, incult sau dacă am alte asemenea probleme, nu am acces la un spital bun, la o școală bună și așa mai departe. Astea sunt numai pentru oamenii bogați, omul de rând este marginalizat pentru că nu s-a născut geniu în afaceri. Unde este echitatea în tot acest concept? Dacă nu consum nu sunt bun, devin bun numai când sunt nevoit să plătesc impozite, în care mie mi se ia la fel ca celui care are bani. Bun sunt dacă aduc profit, iar dacă nu pot aduce profit, dreapta consideră că nu sunt un cetățean bun. De exemplu pentru dreapta un preot, un medic, un profesor nu este bun, pentru că niciunul dintre aceștia nu produce efectiv ceva. Ne aducem aminte despre discursurile așa zis de dreapta purtate de un anume președinte al României. Ca sa nu mai zicem că un alt președinte al acestei țări, ignoră total dezastrul economic și social pe care l-a produs pe timpul mandatului său și azi are discursuri dădătoare de dureri de cap și provocatoare de sinceră greață. Nu așa se revine în parlament. Politica revanșardă și distructivă pe care a dus-o dreapta la noi în anii 1996 - 2000, a adus grave deservicii dezvoltării corecte a societății și mai ales a produs mari dezamăgiri inclusiv printre cei care sperau că soluția de dreapta este cea care va salva Romînia. Așa cum legionarii au stat deoparte și au privit pasivi cum clanurile de romi au pus stăpânire pe siguranța cetățeanului în exagerat de multe locuri din România, așa și soluțiile de dreapta care au fost aplicate la noi au fost niște eșecuri lamentabile. Asta în timp ce stânga și-a învățat lecția: a oferit protecție socială (uneori exagerat de multă și cu o lejeritate inadmisibilă, recunosc), a creat locuri de muncă, a oferit stabilitate pe scena politică și financiară, a încurajat investițiile, nu a tăiat în carne vie atunci când a revenit la putere. Unii doresc ca noi românii să gândim că stânga = comunism. Imbecilitatea acelora prinde totuși printre o parte destul de numeroasă a poporului, astfel că dacă ai merge oriunde pe stradă și ai sta jumătate de oră întrebând oamenii dacă ei cred că stânga = comunism, ai rămâne fixat de mirare. Dreapta este gata să calce orice în picioare pentru a reuși să dovedească lumii că acest concept al lor este bun. Desele falimente ale ideologiilor lor contrazic însă simpla vorbă purtată intr-un discurs pompos și cvasielitist pe care cu prețiozitate o prezintă reprezentanții dreptei. Omul de rând se poate ridica și o poate duce excelent și cu politica de stânga care îi oferă mult mai multe oportunități de dezvoltare decât politica de dreapta. În ochii mei dreapta este totuna cu sclavagismul modern, iar codul muncii care a apărut la noi îmi lasă destule motive să cred asta. Soluția unei coaliții între veritabila dreaptă de la noi și stânga, coaliție ce urmează a se prezenta la următoarele alegeri, îmi oferă mie speranța că politicile promovate de aceasta vor lua aspectele care sunt mai bune din ambele concepte: protecția investitorilor alăturată protecției omului de rând. Sună bine pe hârtie, să o vedem însă la treabă.