Revelații

Așa cum odată am avut revelația poeziei lui Adrian Păunescu alături de mai vechea mea iubire, poezia lui Nichita Stănescu (deși eu am afirmat cu tărie în mai multe ocazii că sunt incapabil să înțeleg poezia - ceea ce susțin și acum), așa azi am avut cel puțin 2 revelații majore - de unde am tras concluzia logică că Dumnezeu mă iubește indefinit de mult. Pe lângă Mozart, Vivaldi și Bach - pe care i-am ascultat și auzit astfel încât sufletul meu a fost foarte împăcat deseori, azi am adăugat și Chopin la lista mea de preferințe. Am rezonat cu Chopin. Apoi, atunci când poate stăteam în dezamăgire și singurătate Dumnezeu mi-a trimis un mesager, un înger deghizat în om care a avut ca unic scop să îmi ridice moralul. Și a reușit!!! Nu am fost astfel lăsat pradă demonilor care cu siguranță se vor fi bucurat de tristețea mea și de dezamăgirea ce-mi dădea galeță târcoale. Încă un motiv în plus ca cineva să creadă în Dumnezeu! De asemenea am constatat că Țuțea vea dreptate atunci când spunea că Dumnezeu se relevă numai celor care Îl caută, iar nevrednicilor nu se va dezvălui niciodată. Eu pe Țuțea îl iubesc cel mai mult între intelectualii români și nu cred că ar mai exista cineva care să îi stea înainte, poate numai Dimirtrie Cantemir. Dacă ar fi să devin cineva pentru cultura românească, cu siguranță aș dori să devin un nou Țuțea. Tot azi am avut mai multe revelații asupra cărora reflectam de mai mult timp încoace. 1. Există iubire absolută iar eu am trăit ceva foarte pe aproape! Merci Moni! 2. Pot ei unii oameni să creadă cât vor că sunt credincioși, dar numai unii dintre ei ajung cu adevărat la rugăciunea inimii. Asta știam deja din învățătura unui mare duhovnic al neamului nostru, dar nu credeam că Dumnezeu îmi va arăta atât de profund și evident astăzi. Vâzând necredința unora mascată binișor într-o ridicolă credință, am avut revelația marii înșelăciuni la care se dedă diavolul. Diavolul de fapt te păcălește pentru ca tu de fapt să nu dai sufletul tău Domnului, ci numai să ai impresia că ai dat. În realitate sufletul este vândut ăluia rău. Nașpa! 3. Vără-miu este o ciudată combinație între un imbecil de manelsit și un om fundamental bun. Desigur, cele două concepte se exclud prin definiție, dar vă adigur că ăsta așa este! Un imbecil bun. 3 revelații într-o singră zi! A? Ce ziceți?