Şmecheria

Ahhhh, cât urăsc şmecheria !!!! Eu declar sus şi tare ca nu voi fi în veci şmecher. Voi fi pe veci cel mai prost, voi lăsa de la mine numai să nu fiu şmecher. Dacă vreţi merg la notariat şi dau semnatură că urasc şmecheria şi ca nu accept sa fiu şmecher. A fi şmecher implică o adevărată cultură a şmecheriei: trebuie "să îi faci pe fraieri", trebuie "să te descurci", trebuie să "fi mai tare", să ai de toate, nu contează prin ce metode. Dacă fraierii stau şi nu fură şi ei e treaba lor, tu trebuie să fii şmecher şi să te "învârţi" cumva, sa răzbaţi. Eu nu sunt nimic din toate astea şi nici nu voi deveni vreodată. Mai bine sa fiu din randul "fraierilor" decât să fiu smecher. Nu de alta, dar nu am bani de lanţ din ăla gros şi nu imi pot lăsa ungia mare de la un deget sa crească, "că poate am nevoie de ea ca şi şurubelniţă sau mai ştiu eu ce". Nu, nu voi fi în veci din ăia care claxonează la semafor ("hai bă adormiţilor, că vă fac"), nu voi fi dintre cei care arunca ţigarea pe jos ("mi se rupe, ce poate să mi se întâmple"), nu voi fi dintre cei care se "baga în faţă"("taceţi că vă rup pliscu"). Şi ştiţi ceva ? Mă bucur ca nu sunt şmecher !!!!!!!!!!!!