sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Colecţionarul - partea a 2-a

Nu am nume, numai povestea.

K - un domn, vârsta - peste 60
Q - o doamnă vârsta - peste 60

Se pare că doamna Q era căsătorită cu domnul J, un om onorabil, iubitor, atent, bun soţ, tot ce îşi poate dori o doamnă de la iubitul său. Domnul K, prieten la cataramă cu domnul J, buni prieteni de familie, amici de încredere. Căsătorit şi el cu fata visurilor, toată căsnicia sa a fost perfectă.
Ajunşi la o vârstă nu foarte înaintată, domnul K şi doamna Q au rămas, pe rând, văduvi. Chiar nimic nu anunţa iniţial ceea ce a urmat, dar se pare că timpul petrecut împreună în care au evocat pierderile suferite le-a fost suficient ca să îşi dea seama că de fapt, tot timpul, fiecare avea o mică simpatie pentru celălalt. Simpatia s-a transformat cu timpul în ceea ce acum se numeşte o dragoste adevărată, pasională (în ciuda vârstei), o iubire aşa cum puţini au avut şansa să trăiască.
Ferice de ei.

vineri, 20 noiembrie 2009

Eu nu merg la referendum

Singura şansă să îmi exprim protestul faţă de publicitatea electorală făcută de actualul preşedinte pe banii mei este să nu mă prezint la referendum. Voi vota pentru preşedinte dar nu voi merge şi la listele de referendum, care, sper eu, sunt separate de cele de preşedenţie.
Aşadar, eu sigur nu merg la referendum, dar tot sigur voi vota pentru preşedinte.

marți, 17 noiembrie 2009

Colecţionarul

O să încerc să scriu şi despre ceva mai frumos, căci în ultimul timp am constatat că voma din spaţiul politic mi-a invadat intimitatea.
Vă voi povesti câteva dintre cele mai faine poveşti de dragoste pe care le-am auzit eu pâna la vârsta asta, aşa cum mă pricep eu mai bine.
Nu voi folosi numele reale ale personajelor mele, dar poveştile vă asigur sunt 100% reale.

Speranţa moare ultima

Personaje:
- V. - o fată
- X. - un băiat

V. îmi povestea odată o perioadă din viaţa sa, încercam amândoi să ne omorâm plictisul unui serviciu de noapte. Ceea ce aparent se anunţa o chestie banală de genul "merg la piaţă şi îmi iau banane" s-a transformat într-o superbă poveste de dragoste pe care am "consumat-o" pe nerăsuflate. Clar tura aceea nu a fost deloc o tură plictisitoare şi îi mulţumesc lui V. pentru faptul că a avut încrederea de a mi-o împărtăşi.
Se făcea că V. era prietenă cu un tip, destul de ok la prima strigare. Relaţia curgea relativ liniar, fără mari surprize, fără elemente cară să dea de bănuit, aparent fără taine şi fără a se ţine garda ridicată. Toate bune şi frumoase, aşa că cei 2 tineri se decid a se căsători. Stabilesc data, trimit invitaţiile, merg şi tocmesc meniul, etc, tot ce se petrece înainte de un astfel de eveniment. Numai că, cu vre-o 2 luni înainte de data de căsătorie, V. ajunge acasă neanunţat, cu mult mai devreme decât o făcea în mod normal. Stupoare, în patul ei erau 2 oameni goi, viitorul soţ şi verişoara ei, aceasta fiind şi cea mai bună prietenă. Inutil să vă spun că acea căsătorie nu s-a mai întâmplat. Apoi, după o perioadă destul de lungă de refacere, V. l-a întâlnit pe X. (nu îmi mai amintesc numele), care i-a făcut curte timp de 3 săptămâni. În cele din urmă, mai mult de plictiseală, a acceptat să iasă cu el. Nu ştie ce i s-a întâmplat, dar după o săptămână se declara îndrăgostită lulea de X. După 3 săptămâni de "ieşit" tipul a decis că e timpul să o ceară de nevastă. A acceptat. După încă 5 săptămâni făceau o nuntă "fulger" care i-a lăsat pe cei mai mulţi cu gura căscată.
Azi cred că au deja mai mult de 10 ani de căsnicie foarte fericită. Fetiţa lor e una dintre cele mai drăguţe bebeluşe pe care le-am auzit şi văzut (la timpul respectiv). Rar mi-a fost dat să văd 2 oameni care să fie mai fericiţi ca cei 3.

Cred că dacă nu îţi pierzi speranţa, dragostea te va răsplăti din belşug.
Cred că dacă nu îţi pierzi credinţa, Dumnezeu te va răsplăti din belşug.

Acum pare simplu

Acum pare simplu să îmi răspund la întrebări de genul "de unde are fata preşedintelui bani de Range Rover sau de apartament de un milion de euro"... Este muuuuult mai uşor să îmi explic azi de unde banii, căci până mai deunăzi aveam tendinţa de a considera că meseria de căpitan de cursă lungă este char bănoasă...
Nu ştiu de ce sunt atât de uşor de manipulat, de ce am mai crezut unele spuse ale preşedintelui MEU, nu ştiu de ce mi s-a făcut milă, nu ştiu de ce mi-a părut rău de dracul. Interesant este că acest om care ar trebui să fie un exemplu de demnitate, eleganţă şi corectitudine dă dovadă de exact contrariul calităţilor de mai sus, limbajul său suburban fiind mai degrabă potrivit unui cap al mafiei sau a unui analfabet decât a unui lider care să fie pus în fruntea unui stat.
Cu părere de rău - căci era o perioadă în care eram gata să mă bat cu cel care spunea ceva rău de Băsescu - afirm acum că mă căiesc că am avut imbecilitatea să votez ceea ce eu consideram ca fiind marea speranţă a României, mă căiesc că am dat girul unui adevărat despot şi mă căiesc că l-am crezut de atâtea ori pe acest om.
În acceptiunea mea Băsescu este de departe cel mai slab preşedinte pe care l-a avut România de după Revoluţie.

miercuri, 11 noiembrie 2009

Despre comunişti şi despre noi partea a 9-a

Comuniştii ne băgau pumnul în gură, nu aveam voie să spunem bancuri despre PCR, nu aveam voie să fim în opoziţie, nu aveam voie să scriem liber pe bloguri, nu aveam voie să avem presă liberă, ba chiar nu aveam voie nici să ne uităm la televizor, căci cele 2 ore de propagandă de la singura televiziune de atunci nu cred că încântau pe nimeni.
Azi, dacă avem opoziţie care votează în conformitate cu legea în vigoare ea devine "cei 322", dacă suntem în opoziţie ni se taie fondurile la primărie (dacă sunt primar din opoziţie), am voie să scriu pe blog, dar îmi chiorăiesc maţele de foame şi nu am posibilitatea ca din veniturile mele realizate cinstit să îmi cumpăr o casă, la televizor mă pot uita non stop, dar din 40 de posturi româneşti 30 îmi spală creierul cu emisiuni de genul "te pui cu blondele", puţine fiind cele care mai au grijă de fiinţa noastră naţională şi de Dumnezeu.
Comuniştii mă învăţau să fiu patriot, mă puneau să cânt imnul la fiecare început de zi, astfel că stiam "pe de rost" cuvintele. Azi dacă arborezi un drapel de ziua naţională devi ţinta tuturor ironiilor imbecililor.
Pe vremea lui ceaşcă ne puneau pseudonime hilare şi ne puneau să semnăm note informative. Acum notele se dau la vedere, cu formulare tip afişate pe site-urile mai tuturor instituţiilor de informaţii. E normal ca un stat să aibă un serviciu foarte performant de informaţii, cu cât e mai puternic cu atât statul respectiv e mai safe. Aşa se întâmplă şi azi, nu ştiu de ce lupta pro - comunişti este mai ingrată (ca gest în sine) decât lupta pro - democraţie. Poate peste 35 de ani istoria ne va duce în postura în care să înfierăm democraţia şi să cinstim altă organizare socială. De ce atunci lupta alături de stat era indecentă iar azi este decentă. De ce baba care stă cu ochiul pe vizor este mai retrogradă în anii comuniştilor şi azi este luptătoare a dreptăţii? Nu este gestul în sine acelaşi, "vânzarea" aproapelui, delaţiunea, pâra, mizeria? Ce dacă beneficiarii sunt comuniştii? Stânga sau dreapta de azi par a face politica corectă, naţionalistă, naţională, europeană? Că mie îmi par a face politica banului personal, a căpătuirii pe orice căi, a înavuţirii ilicite, a interesului financiar personal şi de grup. Vi s-a părut că vre-un ministru sau alt politician de după 1989 a făcut altceva? Atunci informaţiile obţinute nu sunt oare ele folosite în interesul personal sau de grup ci nu în acela naţional? Şi atunci care e diferenţa dintre informatorul de atunci şi cel de acum? Avem aşadar o spălare decreier sau nu? O manipulare a opiniei publice? Avem sau nu avem?
Comuniştii nu ne invitau să mergem în Bulgaria, ne puneau să facem copii pentru ca populaţia ţării să crească. Nu mă lăsau să mor de frig pe stradă, îmi dădeau de lucru pe oricare dintre şantierele ţării.
Poate dacă aceşti comunişti nu îşi omorau cetăţenii culţi, dacă acceptau opoziţia, dacă nu omorau oamenii cu dizabilităţi, dacă nu dărâmau bisericile şi ne lăsau să ne rugăm, cred că ar fi avut şanse mai mari de reuşită.
Nu cred, sunt aproape sigur de asta.

luni, 9 noiembrie 2009

De ar vrea Băse anticipate

Bună idee a avut colega mea S.P..
Stăteam şi mai discutam şi noi ca fetele şi din vorbă în vorbă am ajuns la o concluzie tare interesantă: dacă Băse nu iese prezident şi nu apucă să dizolve parlamentu' (fie şi ilegal, nu ne mai miră nimic, nu) o să aibă multe de tras, credem (colega şi cu mine) că urmează tot felul de răzbunări, tot felul de redeschideri de dosare.
Omul şi i-a pus în cap pe mai toţi politicienii ţării, începând cu Năstase şi Iliescu şi terminând cu Tăriceanu şi Vadim.
Practic PD-L-ul este izolat acum pe "piaţa" politică, situaţie care îmi aduce aminte de izolarea PSD-ului de la ultimele alegeri pentru primul om în stat. Preşedintele nu şi-a făcut corect calculele căci în sondaje e în picaj liber. Probabil că oamenii de bun simţ s-au săturat de preşedinte jucător aşa cm s-au săturat de scandaluri şi furturi din banul public.
Aşadar, dacă Băse nu iese preşedinte şi nu capătă ceva imunitate cât mai repede, cred că a băgat-o pe mânecă...

miercuri, 4 noiembrie 2009

Chestii facute în grup

04 noi 2009.
E ziua lui băsescu.
Stăteam şi mă gândeam la chestiile pe care le putem face în grup, cu această ocazie:
- să vomităm
- să mergem să scuipăm pe uşa de la Cotroceni
- să ne căcăm într-o scrisoare şi să i-o trimitem cu urarea "la multi ani" pe plic
- să ne uităm pe Antena 3 diseară la emisiunea Sinteza Zilei şi apoi la În gura presei
- să ne uităm pe tvr 1 la emisiunea electorală cu Geoană
- să înjurăm
- să ne facem mea culpa pentru că am fost destul de imbecili să votăm băsescu

Dacă pică băsescu promit că mă voi bucura ca la revoluţie. Asta promit de ziua preşedintelui.
Să ne trăieşti neicuţă, dar lasă-ne, că ăsta nu e poporul TĂU. Noi nu suntem un popor jucător, ci suntem oameni normli la cap, cu aspiraţii normale, cu idealuri realizabile. Nu cred că a mai furat cineva atât de mult dintr-o ţară într-o perioadă atât de scurtă. Începând cu bordurile excesiv de scumpe ale lui Videanu până la milioanele sparte de-an boulea la Ministerul Turismului şi pe alte ministere, cred că nimeni nu reuşea să îşi imgineze atâta prăpăd acum 5 ani. Trăiesc cu convingerea că în spatele discursurilor agresive se ascund oameni care au furat mai mult decât PSD şi AC la un loc în toţi anii de după revoluţie. Plus că discursurile agresive şi de cele mai multe ori fără acoperire legală ale PD-L -ului mă fac să cred că nenorociţii ăia de comunişti erau mici copii cu propaganda lor. NICIODATĂ comuniştii nu au avut un limbaj atât de agresiv pentru cetăţenul de rând, atât de creator de anxietate socială, atât de distrugător de vise, de idealuri, de vieţi. Discursul PD-L este mai nociv ca discursul comuniştilor. Cel puţin la nivelul meu de percepţie...
Aşadar, printre chestiile salvatoare pe care le putem face în grup, ar fi şi să mergem la vot şi să scăpăm România de tirania unor oameni care nu mai sunt oameni. Să votăm pentru viitorul nostru. Să votăm. Musai să mergem "în grup" la vot şă tot musai e să votăm pentru linişte şi decenţă.