marți, 30 iunie 2009

Papa Ioan Paul al II-lea

Voi aţi auzit vre-o persoană care să se declare contra acestui om sau care să afirme că nu îi place Papa Ioan Paul al II-lea?

Despre comunişti şi despre noi, partea a 3-a

Vorbim despre stricăciunile pe care le-au făcut comuniştii comparativ cu "noi", oamenii prezentului.
Bun. Deci căcaţii ăia au dărâmat foarte mult. Au dărâmat biserici (poate că de aia Ceaşcă a murit în 25 Decembrie), au dărâmat case, au strămutat cimitire, au distrus cartiere întregi, au stramutat sate, etc, aţi prins ideea.
Acum să vedem ce au pus ăştia în loc: şcoli, grădiniţe, cartiere de blocuri (urâte şi fade, dar în care majoritatea dintre orăşeni am crescut şi în care mai trăim şi azi şi în care ne declarăm fericiţi că avem unde să punem un cap pe o pernă şi să citim bloguri pe la calculator...), şosele, canale de navigaţie, o autostradă mică şi una mare (bune şi alea...), canale de irigaţii, lacuri de acumulare cu electrocentrale, atomocentrale (atomocentrală mai corect), baraje de genul Porţile de Fier, Transfăgărăşean, hoteluri pe la mare, staţiuni de fapt (mă, aşa cum erau, aduceau nemţi şi polonezi în draci, aşa îşi mai cumpăra şi mama cafea "naturală" că de "nechezol" se cam săturase, pe bună dreptate; + că aşa mai vedeam şi eu o ţâţă, că româncele erau tare pudice la acel moment, să îmi fie iertată remarca), fabrici şi uzine în care avea de lucru şi mama şi tata şi toată ţara, învăţau tinerii o meserie nu la furat ca azi... (mamă, asta sună ca în chestiile alea de îndoctrinare sau ca remarca "tineretul din ziua de azi taică, că eu sunt om bătrân"...), etc.

No, a venit revoluţia, ne-am bucurat ca copiii ăia mici, unii am murit (nu prea se mai evoca memoria eroilor de fel, d'apăi a ăstora "mai noi"), alţii ne-am privatizat, alţii ne-am maturizat, alţii ne-am tirat afară, ce să mai, a brand new life. După câţiva ani, ăia de s-au privatizat au cumpărat şi s-au apucat de dărâmat: şcoli, fabrici şi uzine, canale de irigaţii, etc, în mare cam tot ce au construit "ăia răii de dinainte".
Ia să vedem ce au făcut ăştia în locurile golite: birouri, case. Cam atât. Fie au făcut un birou cu chirie de l-a speriat şi pe "tata Sam", că el nici în Manhattan nu are aşa preţuri, fie au făcut case pe care apoi le-au vândut cu 3.000 % profit unuia ca tine şi ca mine care ne-am îndatorat pe viaţă pe la băncile pe care cu greu avem cum să le plătim pentru că nu mai sunt fabrici şi uzine unde să lucreze tot omu' ci numai firme din care te dă afară "privatizatu" cum vrea organul său sexual şi care te plăteşte cu 2 milioane si te munceşte 12 ore pe zi... (fără virgulă). Şi şi-au mai făcut privatizaţii vile în rezervaţiile naturale şi vile pe plaja unde te bălăceai când erai mic şi unde făceai plaje şi anul trecut cu prietenii, şi şi-a făcut un bloc de sticlă cu 30 etaje într-un cartier de case vechi cu 2 etaje pe locul unei case istorice locuită de 7 generaţii de oameni de cultură ai oraşului în care locuiesc pe care a dărâmat-o cu autorizaţie de dărâmare obţinută pe 5.000 euro şpagă la "un amic". Şi şi-au mai făcut ponton pe pista de caiac - canoe care a scos 10 generatii de campioni medaliaţi olimpic cu aur la mai toate olimpiadele, pista construită de nenorociţii ăia de comunişti, şi şi-au mai făcut .......... Îmi e şi scârbă să mai insist...

Hmmm, haideţi să ne mai gândim odată, chiar erau atât de răi comuniştii ăia ?????

Ăştia chiar există !

Ce cretini.
Dacă te-au prins ştirile pe Pro sau Antena şi ai apucat să vezi 2 - 3 ştiri, e imposibil să nu dai numai de cocalari şi gherţoi.
Uite, unu' a dar azi dimineaţă peste o asistentă în curtea unui spital, beat fiind. În fine, vine poliţia şi presa şi îl întreabă pe cocalar ce şi cum. El zice ceva de genul: asistenta s-a aruncat in faţa maşinii. Cum? Ia mai zi odată. Interesant este ca băieţaşul de cartier - ca aşa arăta costumat - avea şi o concentraţie de 0.9 % alcool în sânge, ceea ce înseamnă dosărel penal pentru vătămare corporală din culpă. Oricum dosarul "îl lua", măcar să fi fost un gentleman şi să fi recunoscut că nu a fost atent, să îşi ceara scuze şi gata.
Bun, ăsta a făcut un accident, se poate întâmpla oricui. Doamne fereşte!
Dar ce ziceţi de ministra noastră de la sport? Am dat mâna odată cu domnia sa şi mi-a părut oricum, mai puţin cocalară. Se pare că nu e bine să judeci oamenii după înfăţişare, îmi spun asta a mia oară, oare când o să îmi intre şi în cap???
Se pare că nu poziţia socială este cea după care ar trebui să se facă încadrarea în cocalar sau domn, ci modul cum ştii să administrezi o situaţie mai tensionată. Problema noastră a românilor (sună grav, nu ştiu şi dacă e aşa) e că nu avem lideri adevăraţi, nu avem oameni care să ştie să gestioneze conflictele. Oameni care dau bir cu fugiţii în faţa evidenţei sunt cu miile. Săracii de ei.

luni, 29 iunie 2009

Vă mai invit odată

Vă mai invit odată să vă lipsiţi de numai 8 lei si 40 bani, echivalentul a 2 euro in factura voastră de mobil, în vederea strângerii de fonduri pentru copiii care se nasc cu malformaţii la inimă.
Sau în fine, cu probleme cardiace.
Evident că secţia asta ar trebui făcută (într-o ţară normală) de către stat, dar dacă ăla nu poate haideţi să o facem noi. Noi toţi cei cărora ne prisosesc 2 euro.

O vizită la un spital de copii ar face pe mulţi dintre noi să lăcrimeze.
Până la vizită, haideţi să facem ceva pentru îngeraşii care se nasc cu deficienţe ale miocardului, ei neavând practic mari păcate pe lumea asta.
Nu ştiu ce să mai zic ca să vă conving de utilitatea acestui gest, dar credeţi-mă, mititeii chiar nu au nici o vină...


Găsiţi datele de contact ale donaţiei în josul paginii, pe un banner.
Click pe banner şi puteţi să aflaţi mai multe amănunte dacă vă interesează.

duminică, 28 iunie 2009

Ce ţară...

Dacă mergeţi pe stradă 500 de metri şi întrebaţi oamenii care vă ies în cale despre ţara asta, veţi constata că majoritatea sunt de părere că România este un loc al furturilor, al imposturii, al şmecheriei şi al urâtului - în general e o ţară de rahat.
Culmea este că mergând prin locuri frecventate de străini constatăm cu uimire că România este ţara Deltei, a oportunităţilor inimaginabile de afaceri curate, a oamenilor primitori, ospitalieri şi binevoitori, că este ţara unde se poate construi imens (nu ca şi construcţii edilitare, ca şi construcţii în mentalităţi).
Nu e ciudat cum oamenii din afară văd partea frumoasă iar noi partea urâtă?
Nu ar fi mai bine să începem să şi facem ceva nu numai să stăm să ne plângem?

p.s.
Cred că iar mă paşte o polemică cu Aida, dar mie îmi plac polemicile.
:)

Flori, Fete sau Băieţi, Muzică şi Cântăreţi. FFBMC.

Jucaţi când eraţi mici?
Era un joc în care scriam pe o foaie de hârtie (de aia caietele noastre nu aveau never ever 48 de file) florile prefereate, fetele (sau băieţii în cazul fetelor), cântăreţii şi melodiile preferate. E evident, era de fapt o metodă cât se poate de puţin ascunsă de a mai vedea cine pe cine "iubeşte". Desigur, majoritatea scriam acolo nume de persoane imaginare, din dorinţa de a ne păstra sentimentele ascunse.
Ce vremuri.
Să facem un mic test acum, la vârstele noaste şi să jucăm FFBMC. Ce ziceţi?
Flori - cu siguranţă trandafirii galbeni.
Fete - M.
Muzică - Rock...
Cântăreţi - mulţi, dar ascult cu plăcere oricând un AC/DC, un Radiohead, o Ada Milea, un Scorpions, un Aeroshith, Red Hot Chili Pepers, Queen, Guns'n'Roses, etc. Un Alifantis, Andrieş sau Tudor Gheorghe îmi umplu inima de bucurie indiferent dacă plouă sau e soare. Din hip hop ascult cu deosebită plăcere Paraziţii. Ascult şi muzică clasică atunci când am ocazia. Singura muzică pe care am ascultat-o live şi care a reuşit să îmi facă pielea de găină şi să mă facă să tremur, a fost şi este muzica corală.

Dacă vreţi, numiţi asta o leapşă.
Ce zici Aida? Te bagi?

:P

sâmbătă, 27 iunie 2009

Miss

La TVR 1 se dă un concurs de miss, prilej cu care mi-au venit în minte toate dedesupturile unei astfel de competiţii...
Pe lângă faptul că mie nu îmi plac şi nu o să îmi placă niciodată duduile alea de se plimbă pline de sine pe podiumurile alea, pe lângă faptul că este teoretic imposibil să alegi cea mai frumoasă femeie din lume (este şi o zicală mai misogină aşa: oricât de frumoasă este o femeie, tot e undeva un bărbat care s-a săturat de ea; sau mai e faza aia: când crezi că ai găsit cea mai faina femeie, apare alta şi ti-a tras un zambet de îţi vine să te mai gândeşti niţel; sau, cum zicea un banc: casnicia e ca mersul la restaurant: intrii, comanzi şi apoi, după de ai primit ce ai comandat, vrei ceea ce a comandat vecinul...), pe lângă faptul că fetele au darul de a părea total idioate în ciuda eforturilor de a arăta contrariul, mai e şi legenda care spune că de fel câştigă cea care s-a culcat (nu dormit) cu cei mai mulţi membrii ai juriului. Sau măcar cu cei care au putere de decizie...
Mie fetele alea îmi par foarte nasoale, atât din punct de vedere fizic (numai oase şi haine, nişte schiloade, rahitice şi infometate special pentru concursul de miss) cât şi ca oameni (nu demult am avut de-a face cu câteva "fotomodele", majoritatea sunt nişte ariviste şi profitoare de te doare capul). Îmi par fără personalitate şi fade, par că urmăresc ceva care nu le aduce absolut nimic în viaţă, par că vor să fie "vedete" cu orice preţ, vor să fie văzute, să iasă din anonimat. Ori mie exact asta nu îmi place, anonimatul îmi oferă un confort de neimaginat.
Până la urmă un concurs de miss nu este altceva decât un eveniment monden, la care e musai să fii văzut/ă şi la care e bine să apari măcar odată în cadru - motiv pentru care e musai să îţi rezervi o masă cât mai scumpă şi cât mai aproape de podium.

joi, 25 iunie 2009

Am mai văzut coadă...

Hmm, mă gândeam zilele astea unde am mai văzut eu coadă în ultimul timp.
- La Teatrul Naţional - bă frate, da' ce coadă, de stăteai o oră şi nu ştiai dacă apuci... Îţi venea să zici "daţi dom-le câte unul ca să ajungă la toată lumea".
- La teatru în general. Trebuie să fii tare norocos ca să reuşeşti să prinzi ceva bilete, astea se vând după 15 minute de la punerea în vânzare.
- La intrarea de la o exoziţie de pisicuţe.
- La Bookfest şi la Gaudeamus. Aproape ca mă miram de puhoi.
- La "Noaptea Muzeelor" - asta am văzut-o la televizor. Unii care au fost spuneau că a fost atâta lume încât au rămas fară aer şi au fost nevoiţi să lase geamurile deschise... Cică era ditamai codoiu.
- La intrarea de la Cerbul de Aur.
- La KFC. Mori de foame la coadă la ăştia...
Mai sunt câteva dar nu mi le amintesc exact în moentul ăsta.

Oricum, e mai bine decât cozile la lapte, ouă, unt, pâine, mălai, zahăr, ulei şi carne. Sau la orice, vedeai o coada te aşezai, aflai după aia la ce stai de la babuţa din faţa ta pe care o întrebai oarecum detaşat, mimând că nu ai înţeles bine: "deci aici se dăăăăăă...". Lungeai niţel "ă-ul" în aşteptarea răspunsului ca să îi forţezi mâna să îţi dea un răspuns mai rapid. "Tacâmuri" - ţi se spunea, moment în care stăteai liniştit, chiar dacă nu mai aveai decât o sută, erau bani suficienti pentru o pungă (că atât "se dădea"). Noroc cu sacoşile alea de doc pe care le cărau părinţii mei după ei. Mai erau şi alea de rafie... Mamă ce înţepau alea. Sau alea cu ochiuri mari tricotate.

Hai că am devenit nostalgic.
Mai bine coadă la cultură decât la mâncare.

marți, 23 iunie 2009

Damblaua mea

Nu ştiu cum sunt alţii, dar eu când vorbesc de o dambla ce mă "omoară" mă refer exclusiv la calculator. "Dambla" îi zic pentru că o consider nocivă oarecum... Nu am alte hibe care să îmi mănânce timpul atât de aiurea cum îmi mănâncă calculatorul. Bine, recunosc, sunt şi chestii foarte interesante şi foarte faine pe care le fac on - line, foarte utile şi pozitive, cum ar fi îmbogăţirea spirituală (www.credo.ro), blogăreala (am avut şansa să întâlnesc foarte mulţi oameni faini, deosebiţi, eleganţi şi deştepţi) şi comunicarea cu apropiaţii.

Altfel...

duminică, 21 iunie 2009

Unii par mai fericiti

Am dat zilele astea o fugă până la 2 Mai cazare la Mihaela, la (publicitate) El Ami, cu plaje la Vamă şi 2 Mai.
Cum de fel fac plaje la cherhanaua de pescari din Vamă, e imposibil să nu îi observ pe oamenii care fac plaje de fel acolo. Nudiştii. Este interesant că aceşti oameni par a fi spart unele dintre cele mai tari tabuuri, acela al sexualităţii. Pentru ei nuditatea este ca un fel de victorie obţinută asupra vremurilor, asupra mentalităţilor şi a pudibondiadei care ne sunt comune în fiecare zi.
Ceea ce m-a frapat însă este modul de relaţionare a cuplurilor care fac plaje la nudişti: par mai apropiaţi, mai ataşaţi unii de alţii, par că încă se mai iubesc aşa cum de fel ni se întâmplă sa iubim în primul an, par că sunt mai fericiţi, mai împliniţi ca şi cuplu. Nu au nici o problemă în a-şi educa copiii în spiritul nudist - naturist, nu au acea ruşine aparent normală care se manifestă între părinţi şi copii, sunt deschişi şi par sinceri, nu par că îi frământă problemele care îi frământă pe manelişti de exemplu (bani, ţoale, "femei", faimă, etc).
Spun că par sinceri şi fericiţi, nu ştiu însă dacă sunt.
Sincer, m-aş bucura să aud că ei chiar sunt mai împliniţi decât alţii...

vineri, 19 iunie 2009

Dilemă

Preşedintele unei ţări spunea că sistemul de învăţământ de la el din ţară scoate idioţi.
Să înţeleg că fiica domniei sale a studiat undeva în afara ţării? Pai dacă nu, înseamnă că fiica respectivă - care să presupunem că a obţinut o anume demnitate la nivel european - tocmai a fost jignită în public de tatăl său, nu?
Hmmmm, mai am o dilemă: preşedintele acelei ţări, a fost cumva format şi el de acelaşi sistem de învăţământ sau pur şi simplu nu se poate preciza acest fapt?
Nu, că dacă ar fi fost şcolit de sistemul care scoate idioţi, atunci cred că aş fi în posesia mai multor răspunsuri la mai multe dileme care mă frământă...

marți, 16 iunie 2009

Comunismul ca pretext

Probabil că am mai atins acest subiect, nu intenţionez să vă plictisesc învârtindu-mă în jurul aceleiaşi idei.
Stăteam şi încercam să adorm (fără succes) şi mă tot gândeam la un subiect: comunismul ne-a distrus identitatea, ne-a omorât spiritul şi ne-a furat cultura (pe tvr1 era emisia Marinei Constantinescu, aceea în sepia, "Nocturne" - ca sursă de inspiraţie).
Interesant este că şi alte ţări au fost sub un regim comunist şi parcă n-au dus-o chiar aşa de rău. Cehii îmi par destul de avansaţi, slovenii par peste portughezi, ungurii par şi ei că sunt în stare să facă o autostradă de 100 de km cu banii cu care la noi se face planul de fezabilitate, etc.
Eu am stat şi m-am gândit de mai multe ori: dacă nu cumva comunismul este doar scuza pentru comportamentele "huliganice" ale unei părţi a populaţiei? Dacă de fapt românii sunt aşa cum îi descriu unii prin jurnalele de călătorie ale anilor 1800, şi o oarecare prosperitate a fost de fapt întâmplarea ci nu regula? Dacă noi nu suntem civilizaţi? Comunismul a avut o aşa duritate la noi tocmai pentru că oamenii nu erau "de calitate", erau de fapt nişte mici ceauşeşti, nişte mici hitleri care odată ajunşi împăraţi au făcut dragoste prima şi prima dată cu mama lor... Dacă ar fi fost mai ştiu eu ce spirite înalte cred că au fi procedat ca cehii (măcar). Dar nu, la noi a fost, este şi va fi politica "sunt la putere, nu mă interesează comunitatea ci doar să mă căpătuiesc, caci altminteri o sa zică "ceilalţi" că nu sunt în stare"... O să fiu scos din "gaşcă" şi astfel o să sfârşesc sărac.
Aşadar, comunismul a făcut multe rele, multe crime, multe nedreptăţi, multe multe multe chestii foarte urâte, dar ia să încercăm să gândim obiectiv, oare nu e ceva şi cu gena asta a noastră, a românilor?
Ete, acum nu mai e comunism. Vi se pare ca noile generaţii postrevoluţionare vin cu ceva progresiv, sau din contră, vin cu mentalităţi retrograde? Vi se pare că noua generaţie va fi una de filosofi (ca să fiu şi eu on topic cu declaraţiile preşedintelui ţării - scris intenţionat cu literă mică)? Puteţi descoperi printre oamenii de lângă voi pe vre-unul care crede într-un ideal şi care are un anume sistem de valori pe care-l urmează cu sfinţenie şi care nu abdică indiferent de tentaţii? Puteţi identifica printre voi oameni incoruptibili?
Oare de ce nu e şi la noi ca în ţările nordice (habar nu am ce m-a apucat de o perioadă cu ţările nordice) : omul are idealuri profesionale şi familiale, vrea casă pe care să o obţină prin muncă (plătită cinstit), o maşină şi o familie pe care să o poată întreţine în condiţii onorabile. Oare de ce la noi unii vor "să fie number oan", să iasă în faţă, să îi facă pe fraieri ca să îşi dovedească lui însuşi cât de tare e, să aibă maşină "bengoasă" cu bani pe care i-a făcut de regulă prin furt (chiar dacă stau în Berceni la cămin (a se citi o cameră cu WC în capul holului şi duşuri care curg non stop), să scuipe pe jos (că aici nu e ca la nemţi) sau să arunce hârtia pe geamul maşinii? Comunismul a scos asta din oamenii ăştia sau aşa erau ei de fapt în informaţia lor genetică (de fiinţe unicelulare, reduse şi hilare).

marți, 9 iunie 2009

Leapsa la filmele copilariei

Cel mai tare mi-a placut Arabela (va mai aduceti aminte de pane Rumburaku'????)
Apoi au fost filmele lui Nicolaescu, cu Pistruiatul in prim plan.
Nea Marin care e desigur un film peren si genial de fain!!!!
Lumini si umbre, Harap Alb, Maria - Mirabela, Secretul Armei Secrete (imi aduc aminte ca am ras atat de tare ca era sa ma sufoc, cu lacrimi, cu sughituri, film vazut la "Favorit"), Hello Taxi (un film polonez cu ţâţe, eram tare incantat, l-am vazut de vre-o 10 ori, abia asteptam momentul violului cand ramanea "aia" in sanii goi...), Lantul Slabiciunilor (cu refrenul "icichitana, icichitana, danilupadanaaaaaaa, icichitanaaaaa", nu sunt sigur, dar parca asta era refrenul), Toate Panzele Sus (eram cu ochiu' la Izmail tot filmul).
Revolutia m-a prins la varsta de 14 ani, terminam a 8-a. Imediat dupa revolutie (daca este permisa continuarea pana pe la 18 ani, desi eu si acu' is un copil de numa numa...) imi aduc aminte cu placere de comediile marelui Dem Radulescu, mai ales de seria Caderea Constantinopolului (parca au fost 3 filme...), Miss Romania (cu ţâţele Ancai Turcasiu - me happy again), Liceenii... si cam atat, ca nu imi mai aduc aminte acusica...
A, si pe la 15 ani am vazut primul film porno la George, unde era zilnic bairam (bine ca nu citeste matusa-mea sau unchimiu, caci ei doar presupuneau ca se intampla ceva, nu au avut niciodata o "marturie" in acest sens...). Mamaaaaa, eram verde rosu la fata si dupa 1 minut si 14 secunde am iesit pe balcon, caci erau acolo baieti si fete... Si fete, if you know what i mean, iar eu eram tare timid. Tare! Cu acea ocazie am fumat si prima tigare. Kim portocaliu (ca mai era pe masa si verde, eu am ales portocaliu, habar nu am de ce, parea mai interesant pachetul in acea culoare). Bine, fumat e prea pretentios spus, mai mult pufait (obicei pe care l-ampastrat toata viata, eu mai mult am pufait tigarile mele, prietenii stiu, ONLY LUCKY STRIKE). Acum m-am lasat de fumat tigari. Va urez sa imi urmati exemplul.
Cam asa cu copilaria si cu filmele...

luni, 8 iunie 2009

Boule !

Cine eşti ?
Eşti ăla care lucrează la un service auto şi mă fură pe mine dobitocul care nu trage cu dinţii de fiecare leu, care nu stă să verifice filtrul de aer însemnat cu ojă "de la nevastă" după fiecare factură în care apare înscrisul "schimb filtru aer", sau care nu stă să se uite la ce lucrezi ca să vadă dacă eşti în stare să schimbi un amărât de amortizor ?
Eşti ăla care încearcă din răsputeri să mă fure şi care profită de faptul că în vecii vecilor nu o să-ţi spun că am observat faptele tale mici, că am observat lăcomia ta, că am obervat goana ta după ceva ce poate fi luat de apa sau de foc, că am observat că eşti de fapt un sclav al "materialului" ? Te bucuri la 2 RON ? Ştii ce înseamnă RON ? Lasă, nu e important.
Eşti ăla care se dă macho în trafic cu BMW-ul tunat în Dâmboviţa sau Teleorman (geamuri fumurii, genţi "de firmă", acţipild cu înscris macho, etc) şi care accelerează la maximum cei 250 cai ai maşinii crezând că eu sunt suficient de retardat încât să cred că Matizul poate face faţă vreodată unei maşini performante precum o "bavareză" ? Ştii ce e "Bavaria" ? Lasă. Man, m-ai învins ! Ce cool eşti, nu e aşa ? Nu cred că Matizu' ar putea bate în vecii vecilor un BMW, faptul că sunt înaintea ta la semafor se datorează unei "trase" mai bune pe care m-am încadrat, pentru că forţa nu e întotdeauna totul la o maşină.
Eşti colegul care încearcă să "tragă" cât mai mult pe spinarea mea şi care se oftică până la lacrimi de poziţia pe care o ocup acum în schema de personal ? Te roade, aşa e ? Crezi că e nedrept, tu eşti muuuuuuult mai bun/ă pentru poziţia asta, ai face de 10000 de ori mai bună treabă dacă ai fi în locul meu. Dacă ai ştii că eu nu am facut nimic pentru asta, tu care te zbaţi de 8 - sau mai ştiu eu câţi - ani pentru a fi recunoscut/ă ca "valoare în domeniu"...
Eşti ăla care mă urăşte pentru ceea ce zic ? Dar eu doar zic, nu dau cu parul. Te doare ? Tu de fel înţelegi de par, de bâtă, de forţă fizică, mentalul este o chestie de care doar ai auzit până acum. De ce te deranjează pe tine ce zic eu, că doar îmi exprim şi eu o opinie, drept pentru care nişte băieţi şi fete şi-au dat propia lor viaţă. Adică, dacă era la o adică, să zicem că tu te-ai duce să lupţi pentru dreptul meu la opinie şi ai muri pentru asta, ţi-ar plăcea ?????? Înţeleg, dar tu înţelegi ??? Ştii ce e aia o polemică ? Lasă, oricum, am zis, nu e important. Mai ştii ce gândeai la Revoluţie ? Se mai "pupă" cu ce EŞTI acum ? Aham, înţeleg, nu trebuie să te scuzi, te înţeleg am zis.
Eşti ăla care umblă dezbrăcat "la bust" prin parc şi îţi imaginezi că TOATE "femeili" sunt "moarte dupa tine", motiv pentru care te tauezi excesiv pe cât mai mult din suprafaţa pielii ? Eventual cu un simbol agresiv, ceva care să ne releve din start că tu eşti masculul dominant...... masculul domniant. Ce înseamnă pentru tine bărbat adevărat ? Aha ! Crezi că e posibil ca cineva să considere că tu nu eşti bărbat adevărat ci doar o paţachină masculină impotentă şi oligofrenă ?
Eşti din ăla cu BMW cumpărat de "tati" şi care nu ştie ce e aia muncă fizică, care "face bani" aşa cum respiră pe cunoştinţele pe care le au părinţii securişti sau "afacerişti", pe "pilele" pe care ţi le-ai făcut profitând de telefoanele date de prieteni, "tovarăşi" - scuze - de viaţă care au vândut părinţii şi pe Papă pentru a fi ceea ce sunt ?
Eşti afaceristul care ma trateză cu "ignore" şi care consideră că oamenii sunt împărţiţi în două categorii: cu bani şi fără bani ? Cu BMW sau cu Matiz... Desigur, ăia "fără" sunt demni de milă şi de dispreţ, nu vor aduce niciodată un beneficiu evident şi imediat situaţiei "mele" financiare...
Eşti politicianul care vrea "o funcţie" şi care îşi "trage" din banul public şi care nu te interesează de opinia mea ci doar de bani ? Eşti ăla căruia trebuie să îi dau şpagă ca să îmi iau o garsonieră prin ANL şi care dă repartizările numai pe baza mitei încasate în timp ce oameni absolut onorabili trăiesc în sărăcie şi cu principii absolut oneste pentru că nu vor să te facă pe tine milionar în euro ?
Eşti omul care de dimineaţă până seară nu are în gând decât 3 valori universale ale lumii tale strâmte: bani, ţoale, femei ?
Eşti şmenar, hoţ, violator, şmecher, "descurcăreţ", manelist, deloc fraier, "lider", "bărbat adevărat", "futac" (futangiu), idolul femeilor, criminal, orgolios, BMW-man, obsedat de viteză, macho ?
Ba boule (vaco - în funcţie de adresant), nu vreau să fiu niciodată ca tine bă (fă - ibidem) !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Mai bine ca mine. E greu să fi în pielea mea, dar am nişte satisfacţii enorme, pe care tu nu le-ai înţelege nici dacă ţi le-aş explica cu mere şi cu pere.
Şi asta e de nedescris!!!!!!

miercuri, 3 iunie 2009

marți, 2 iunie 2009

Despre frumuseţe - 2

Iar gala UNICEF. Iar toalete elegante, iar oameni cu zâmbetul pe buze, iar oameni frumoşi. Iar gesturi frumoase. Iar...
Ce e interesant este că oamenii sunt foarte uniţi în faţa răului. E incredibil cum teme de discuţie precum "a mea e mai frumoasă ca a ta", "a mea e mai scumpă ca a ta", "a mea e mai mare ca a ta", etc, devin uitate, desuete şi depăşite. Par manifestări ale unor animale ci nu ale unor oameni cu raţiune şi simţire. Păcat este însă că durează doar câteva ore, apoi viaţa îşi reintră liniştită în ritmul cotidian... Ciudat, poate că ar trebui să fie o perpetua situaţie "de criză", astfel poate că răul ar fi mai uşor învins. Deci să învingi răul cu rău. Aiurea.
Tot la Gala UNICEF mă gândeam la un momet dat la ce înseamnă munca de televiziune. Grozavă treaba. Zeci de oameni se vânzoleau de colo - colo, unii păreau că nu au habar de ceea ce au de făcut, alţii păreau că ştiu exact ce au de făcut, unii activi, alţii apatici, unii veseli, alţii obosiţi. Au participat mulţi oameni din patrea TVR şi UNICEF. Ceea ce aţi văzut voi "pe sticlă" era doar o mica parte din muşuroiul de pe culoarele TVR-ului.
Tot ieri m-am reîntâlnit cu câţiva dintre fotoreporterii cu care am mai colaborat la diferite evenmente şi pe care m-am simţit bucuros să îi revăd. Îmi place arta fotografică şi cred că am o oarecare afinitate cu această tagma. Straniu, nu credeam că m-am implicat atât în ceea ce am făcut, căci altfel nu explic cum de m-am simţit bucuros de revedere. De aia zic, nu poţi cunoşte omul chiar şi dacă stai lângă el o viaţă. Iar eu aş adăuga: şi chiar dacă eşti "omul"...