sâmbătă, 14 iulie 2012

Câteva considerațiuni pe marginea scurtei mele călătorii la Periș

Ieri după-amiază am plecat un pic până la Periș, unde am avut nițică treabă. Ceea ce mi-a atras atenția la un moment dat a fost că în microbuzul care m-a dus la țară nu mirosea deloc ca într-un tramvai din București, ci cu mult mai frumos. Se vedea că unii dintre oameni erau mai bpgați, alții mai săraci, dar sub nicio formă nu mirosea a transpirație, băsini, picioare murdare sau alte asemenea odoruri pe care uneori le mai testez prin tramvaie și autobuze prin București. Nu reușesc să îmi dau seama cum se face că la final de zi, undeva la ora 6 seara nu puțea nimeni a nimic nașpa, ba mai mult, identificasem un miros de mosc, lavandă, ceva dulce și încă ceva care dădea o impresie de proaspăt spălat. La 2 persoane am recunoscut mirosul binecunoscut Axe iar o persoaă 100% se dădea cu Intesa Unisex (ocazie cu care mi-am amintit de parfumul ăsta). Apoi, noaptea, am încercat în zadar să adorm. M-am sucit, m-am învărtit, se pare că gândurile și un litru de Pepsi (la care am renunțat până ieri) nu m-au lăsat să mă odihnesc. La un moment dat a început să cânte cocoșul, moment în care mi-am spus în barbă că ar trebui să fie ora 5 dimineața, căci nu știu de ce știu că cocoșul dă deșteptarea fix la ora aia. Era 3 fix, de unde bag sama că cocoșul ilfovean este neîntors. De pe la unu până la cântatul cocoșului, m-am luptat eroic (sau erotic??) cu un purice care mi se plimba aparent vesel pe trupu-mi imens. O datorie de onoare mă obligă să recunosc că am pierdut lupta, dispun în acest moment de câteva semne ale dințișorilor săi mititei plasate tactic pe locurile unde mă plezneam retrograd în speranța că l-am ucis. Cred că individul s-a tirat din plictiseală pe alt corp, după ce fusese - mă gândesc eu - pe blanița unui cățel cu care m-am jucat un pic. Apoi, pentru cei care nu știu încă, viața la țară nu prea lasă loc lenii, aici se găsește tot timpul ceva de făcut, motiv pentru care eu recomand a face treabă utilă la țară decât sală la București. Am făcut un pic de efort și îmi simt o parte importantă din mușchi antrenați, astfel că ar fi bine ca Jean Claude Van Damme să nu dea ochii cu mine zilele astea pentru că riscă să îl fac de râs. Invidios din fire cum sunt (sau cel puțin asta a fost concluzia fostei mele...) am ajuns la concluzia că degeaba îmi iau și eu piscină din aia mare ca a lu' George și Vera, că tot nu am unde să o plasez la mine în dormitor. Și oricum nu pot sta la soare în așa fel de fain cum stătea susnumitul cu fiica. Am plecat de acolo cu o sinceră invidie (pozitivă) și mi-am spus că trebuie să mă mut și eu la curte. Empiric am constatat că dacă ești cățel mic ai tendința de a te juca 95% din viața în care nu dormi, în cealaltă parte de 5% desigur simți nevoia ca cei din jur să îți spună cât de scump, dulce, drăgălaș, etc ești. Apoi, la întoarcere mi-am întărit decizia de a merge la mare cu trenul, căci gagiul ăsta de conducea microbuzul avea orice alte preocupări în timp ce șofa, mai puțin șoferia. Nu îmi părea cu adevărat interesat de activitatea asta, deși aș putea să jur că el manevra volanul, 3 pedale și un levier de schimbare a vitezelor. A făcut foaia de parcurs (asta după ce a stat 5 minute în plus la capăt de linie din motive pe care nu doresc să le știu), a tăiat bilete, a dat 3 SMS, a vorbit cu unu' care a primit poruncă să îi oprească și lui 2 beri (sper că nu la celălalt capăt), a extras din măsele circa 250 grame carne de mici de oaie (neinspirat m-am așezat fix pe scaunul din spatele lui, sperând că geamul deschis la el îmi va aduce un aport suplimentar de aer, ceea ce a fost total eronat) toate în timp ce șofa. Nu numai odată a corectat trasa pe care se înscria microbuzul căci ajungea să taie binișor linia ce separa cele 2 benzi. În fine, recomand trenul dacă țineți la viața voastră. Sper că țineți. Bine, asta în cazul în care și voi v-ați tras Matizu' pe margine și nu puteți merge cu dânsul la mare. A, și la final să vă mai zic una: ce n-am mers eu cu bicla de ani de zile, când merg la Periș devine principalul meu mijloc de transport cu care mergeam să îmi cumpăr țigări (când fumam), când merg să mai iau o bere, când merg la mamaia și tataia sau în alte vizite.