duminică, 30 mai 2010

It's me!

Interesant este că în ultima perioadă se întămplă ceva ciudat cu mine. E o chestie care de fel nu îmi e caracteristica, care de fel e surmontabilă, doar că de o perioadă...
Sunt în epoca certurilor. Mă cert cu toată lumea, sunt iritat de cele mai mici gesturi, răspund unor provocări la care acum un an doar zâmbeam.
Cu A. m-am certat aiurea, de la un subiect postat de ea pe blogul ei în care acuza statul român că dă bani bisericilor, că dă bani pentru construirea bisericilor. Eu am fost tare iritat pentru ca ştiu că dacă s-ar fi construit biserici cu bani publici, azi nu am fi avut nicio biserică. Ele sunt construite din donaţii de la creştini. Asta a fost de ajuns sa facă din mine un înverşunat şi m-am ofticat rău că s-a luat pe nedrept de creştini.
Cu colegele mele m-am contrat pe tema comportamentelor lor şi a faptului că am spus pe blog că împreună au 150 de ani. O altă colegă m-a dezamăgit crunt după ce am constatat că nu a înţeles nimic din ceea ce am încercat să îi explic timp de 3 luni, de ce nu trebuie să facă o anumită activitate.
Tot aici pe blog, am reuşit să mă contrez cu o persoană care de altfel îmi e dragă, atunci când a adus în discuţie salariul meu (care de altfel nu este deloc atât de mare cum spunea, ba chiar este foarte mic pentru ceea ce fac).
Într-un joc pe care îl joc on line (şi la care voi renunţa cât de curând, presimt eu asta) am ridicat o problemă simplă despre respectarea unor reguli, ceea ce se pare că a deranjat 2 oameni care sunt unul administratorul unei ligi iar celălalt retardul ei, acoperindu-se unul pe altul în nerespectarea regulilor impuse CHIAR DE EI. Am reuşit să mă cert şi cu ăştia. Bine, dacă de M chiar îmi pare rău - căci credeam în naivitatea mea că suntem buni amici, de C. chiar nu îmi pasă, e un puşti care gandeşte puţin, prost şi fix. orice dialog cu el e sortit eşecului.
Tot la capitolul certuri, bag şi subiectul boierilor de pe blogul lui Bucurenci. Acolo mi-am spus şi eu opinia şi ghici ce? Au apărut nişte oameni de genul lui C. de mai sus care au considerat că dacă nu gândesc ca ei şi nu am exact aceeaşi opinie trebuie să fiu ceva comunist. Întreaga mea strădanie de a stabili un dialog s-a lovit de nulitate, "blogării" încadrându-se perfect în descrierile făcute uneori de Mircea Badea unora dintre cetăţenii româniei. Culmea, după cea apărut campania "Atlas de Mitocănie Urbană" cei mai mulţi dintre cei vizaţi credeau că se referă la alţii, nu la ei.
Până la urmă, ceea ce vreau să spun este că nu (mai) înţeleg ce vreu de fapt să obţin prin activitatea asta de pe bloguri şi forumuri. Oricum nu am cum să îi schimb pe cei care ar trebui să se schimbe, nu pot să dovedesc nimic nimănui, ceea ce spun eu de fapt nu contează pentru nimeni. Azi, ca şi ieri, ca şi deapururi, contează din ce gaşcă faci parte, pe cine eşti dispus să pupi în cur, cât eşti dispus să gândeşti precum turma, contează să nu ai nicio convingere, să fi o legumă, un simplu pion. Ăştia de fel o duc bine, aşa cresc - de exemplu - găştile de cartier, consumul de droguri, infrancţionalitatea, etc. Aşa a rezistat comunismul timp de 40 de ani, aşa se sparg grevele, aşa se face politică, aşa se reuşeşte în viaţă. Dacă eşti redus la simpla funcţie de plătitor, dacă individul nu mai înseamnă nimic, dacă viaţa ta poate fi aruncată la coş de orice medic care nu primeşte şpagă, dacă politica te aruncă în necesitatea de a deveni pupincurist, atunci chiar nu văd cum aş putea eu schimba ceva prin atitudinea pe care o am. Dacă ceilalţi o duc bine şi le merge bine într-un astfel de sistem, înseamnă că problema e la mine. Eu am o problemă, eu nu sunt adaptat, eu sunt prea vorbăreţ, eu greşesc, eu mă înşel. Ceilalţi au desigur dreptate, căci e imposibil să mă cert, să argumentez pe contra cu atât de mulţi oameni, să fiu de fiecare dată cel care are o opinie diferită.
It's me folks, It's me!

joi, 27 mai 2010

Fanteziile s-au întors

La cererea marelui public, fanteziile s-au întors. :)
Mai fac odată pariul ce l-am mai făcut şi mai demult. Am redeschis site-ul de fantezii, într-o nouă concepţie. Poate de data asta...

Dorinţă

De ce aş vrea să fiu numărul unu, primul, cel mai adulat, cel mai popular, cel mai cel dacă Domnul Dumnezeul meu mă învaţă aşa: Fericiţi voi cei săraci, că a voastră este împărăţia lui Dumnezeu. Ioan 6:20.

miercuri, 26 mai 2010

Oameni

Sunt câţiva oameni care ne-au părăsit prea devreme, care ar mai fi avut treabă pe acilea prin viaţa asta şi care cred că ne-au lăsat cu mult mai săraci prin dispariţia lor.
Am acum în minte 2 dintre ei. Florian Pittiş şi Iosif Sava.

duminică, 23 mai 2010

Întrebare


Care este cea mai frumoasă pisică?
Răspuns: Cea mai frumoasă pisică este Ozică.
Sau Ozzie. Oz. Ozaflete. Torcaflete. Pufalete. Maciu - piciu.

Boierii vechi şi noi

La Pro Tv, la geniala emisiune România te iubesc, au fost prezentate poveştile mai multor moştenitori ai vechilor familii de boieri români. Subiectul vechilor şi noilor boieri este unul foarte ofertant pentru discuţii, există opinii care sunt atât pro cât şi contra existenţei şi a modului cum au dobândit averile.
Se vorbeşte de marii boieri al căror arbore genealogic se duce până prin sec. XVI - XVII. Se vobeşte de marile averi pe care aceştia le-au avut sau le au. Se vorbeşte de mari moşii, întinse pe o mare parte din suprafaţa ţării. Nimeni nu ne povesteşte de modalitatea cum au dobândit aceste averi. Pe la istorie, pe la cursurile ţinute atât în era comunistă cât şi după, am învăţat că în anii aceia existau 2 categorii de oameni: boierii şi ţăranii. Boierii de fel nu erau nişte tipi prea amabili, erau lacomi, nemiloşi, foloseau forţa şi nu de puţine ori îi sileau pe ţărani să muncească până la epuizare fără să le dea ce li se cuvenea pentru munca lor. Sunt foarte convins că au fost şi oameni care au murit pe moşiile acestor oameni. Desigur, odată cu acumularea de bani au avut acces la şcoli de rang înalt, au trimis odraslele la cele mai prestigioase instituţii de învăţământ din lume. De aici toate cele cu imagine bună, educaţie, eleganţă, etc. Ce e de-a dreptul revoltător este că boierii s-au căsătorit tot între ei, ceea ce îmi aduce aminte de un vechi filmuleţ cu teoria conspiraţiei în care se "dezvăluia" că masonii se căsătoresc între ei pentru a nu risipi averile. Aşa şi boierii noştrii, îşi căsătoresc copiii între ei pentru - zic ei - nume, dar de fapt este pentru a nu îşi risipi averile... Din punctul meu de vedere nu există nicio diferenţă între vechii boieri şi noii ciocoi. Şi aceia şi aceştia au comis mici furtişaguri de la oamenii simpli, de la copiii lui Dumnezeu. Şi oamenii care fac averi în ziua de azi îşi trimit copiii la studii afară, şi ciocoii contemporani îşi cumpără respect din filantropie, îşi căsătoresc copiii cu alţi copii cu situaţii materiale solide. Paradigma conform căreia cei vechi sunt buni iar cei noi sunt răi este depăşită de logica simplă. Poate că după 50 de ani odraslele de azi ale "boierilor" contemporani vor avea o eleganţă şi un bagaj de cunoştinţe care să ne dea speranţa reconstituirii unei clase cu un anumit rol foarte bine stabilit într-o societate sănătoasă. Şi ei vor fi ceea ce sunt unii dintre moştenitorii de azi ai marilor nume ale vechilor boieri. Aşa cum vorbim de Malaxa sau Elias, aşa vom putea vorbi şi de Prigoană sau Patriciu peste 50 de ani. Nu văd ce ar fi deosebit acum de atunci.

sâmbătă, 22 mai 2010

2

22 mai 2010. Teleenciclopedia a avut emisiunea cu numarul 2222. A fost lansată pe 22 mai 1965.
În Champions League se joacă finala. Portarul nemţilor poartă numărul 22. El a primit 2 goluri de la Milito care poartă numărul 22. Minutele în care s-au înscris golurile sunt 35 şi 70, adică 35 şi 35 x 2. Milito a înscris 22 de goluri în campionatul de fotbal din Italia. Antrenorul italienilor este la al 2-lea trofeu Uefa Champions League.
Acest subiect însuşi a fost postat la orele 22:21.
Hmmm.

luni, 17 mai 2010

Despre comunişti şi despre noi - partea a 15-a

De pe mail... Mă bucur că nu sunt singurul care vede...

Motto.
E nostim sa adormi o natiune si sa-i pui imnul "Desteapta-te Romane".



Capitolul 1. Asemanari

1.1. Avem aceleasi hidrocentrale construite pana in 1989, cu precizarea ca pe unele, cat de curand le vom face cadou.
1.2. Avem aceleasi termocentrale construite pana in 1989 si aceleasi retele de transport electric
1.3. Avem aceeasi centrala atomica
1.3. Avem aceleasi sosele si autostrazi in proportie de 99%
1.4. Avem aceleasi spitale construite pana in 1989
1.5. Avem aceleasi camine, complexe, studentesti si aceleasi facultati de stat.
1.6. Stam si acum la cozi. Sinistru e ca acum stam la coada la banca, la coada sa platim impozitul sau gazul, la coada sa prindem mai stiu eu ce promotie sau la coada sa depunem cererea de somaj…
1.7. La fel ca pana-n 1989, vedem hotul dar inchidem ochii
1.8. La fel ca pana-n 1989, ne uitam la TV si nu avem ce sa vedem
1.9. La fel ca pana-n 1989 ne mintim spunandu-ne ca:presedintele singur, nu are ce sa faca
1.10. La fel ca pana-n 1989 ne plangem ca-i greu dar noi o ducem bine
1.11. La fel ca pana-n 1989 ne amenintam copiii sa invete bine, spunandu-le ca fara carte nu au parte
1.12. La fel ca pana-n 1989 cei fara carte sau cu studii cumparate, sunt numiti politic in functii de conducere
1.13. La fel ca pana-n 1989 locurile la facultatiile de stat sunt foarte putine
1.14. La fel ca pana-n 1989 incercam sa ne platim datoriile
1.15. Avem acelasi metrou ca si in 1989
1.16. Avem aceleasi linii de tramvai si troilebuz
1.17. Avem aceleasi parcuri dar distruse, aceleasi zone de agrement dar ruinate, aceleasi baze de tratament dar instrainate sau lasate in paragina, aceleasi lacuri termale si bai populare dar acum cu taxe mult mai mari.
1.18. Avem aceleasi mine dar inchise, aceleasi sonde petroliere dar cesionate pe 2 lei, aceleasi gradinite si camine!
1.19. Avem aceleasi statiuni turistice dar fie lasate de izbeliste, fie date cadou…
1.20. Avem aceleasi bogatii naturale, inepuizabile ( aur,neferoase,marmura,minereuri feroase,uraniu, gaz,hidrogen sulfurat…)
1.21. Avem aceleasi fantani dar secate, aceleasi izvoare de apa minerala…
1.22. Avem aceleasi centre de cercetare dar fara cercetatori
1.23. Si acum ca si pana-n 1989, ne multumim sa spunem bancuri despre politicieni
1.24. Si acum ca si pana-n 1989, ne lasam condusi precum o vita la abator.


Capitolul 2. Deosebiri

2.1. Hidrocentralele ce le avem sunt amortizate contabil. Costul de productie este acum de 10 ori mai mic iar cel pe care-l platim de 10 ori mai mare…?!
2.2. Termocentralele pe care le avem sunt si ele in aceasi situatie ca a hidrocentralelor in schimb aici ne confruntam cu alt aspect si anume cu cel al aprovizionarii cu carbune de import…daca ar fi fost posibil, cu siguranta politicienii nostri, ar fi importat si apa pentru varianta hidro. Amortizarea termocentralor, duce la costuri foarte mici de productie, in schimb comisioanele de la import au grija sa regleze pretul. Aceleasi comisioane vin a corecta pretul si in varianta hidro, comisioane de milioane de euro primite pentru revizii tehnice uzuale la preturi de milioane!
2.3. Incredibil, importam apa grea de la o firma din paradisul fiscal care o cumpara(importa) din..ROMANIA!Transportul e foarte rapid, el facandu-se pe hartie! Teoria ca energia electrica este aproape gratuita nu e valabila si pentru Romania.
2.4. Soselele si autostrazile sunt aceleasi dar cu un trafic de 10 ori mai mare
2.5. In spitale acum trebuie sa vii cu seringa ta si cu medicamentele tale.
2.6. Statul la coada e privit ca ceva normal. Am stat 2 ore la BCR Serban Voda, le-am facut sesizare si un pic de circ, i-am intrebat daca-si dau seama ca ceea ce fac e furt, furt de timp si normal ar fi sa ma pontez si sa fiu platit de banca…Angajatii radeau iar pinguinii de la coada ma priveau ca pe un ciudat.
2.7. Daca ceri restul la taxi, spun ca nu au schimbat, daca vrei restul de la Mega Image trebuie sa te lupti sa-l culegi de pe sticla… daca lasi ciubuc prea putin, ti se bate obrazul…
2.8. Pana-n 1989 eram mintiti 2 ore/zi, la televizor! Acum suntem mintiti 24 de ore /zi…
2.9. Pana-n 1989, presedintele era laudat de patriarhul Romaniei, acum presedintele pupa mana patriarhului. Homosexualitatea e prezenta la cele mai inalte nivele…a pupa mana cuiva, este o optiune sexuala!
2.10 In ziua de azi, poti face o facultate si numai cu bani. Examenele de semestru sunt teste grila, iar subiectele sunt postate pe net cu 2 saptamani inainte!!!
2.11. Exploatarea resurselor naturale se face de catre privati, care dau statului Roman, intre 3-12% din valoare ! Protectia sociala are un alt sens … a-l aduce pe om la nivelul de inteligenta si sau cunoastere/percepere al ierbivorelor e factor de echilibru si liniste sociala. Eliminarea fizica a pensionarilor si celor asistati sogial e plus valoare, si trebuie facuta intr-un cadru legal!
2.12. Astazi se fac consolidari la tronsoane de cai de tranvai unde nu e cazul doar pentru a incasa comisionul. Toata clasa politica asteapta cutremurul ca pe D-zeu
2.13. Pana-n 1989 fiecare cetatean mergea in concediu, o data la mare si o data la munte. Azi doar 5% mai isi permit!
2.14. Pana-n 1989, banii obtinuti din exploatarea resurselor naturale, erau directionati catre protectia sociala, astazi sunt directionati catre protectia MAFIEI!
2.15. Apa plata e la fel de scumpa ca berea?
2.16. Cumparam Cola la acelasi pret cu laptele, daca nu mai scump. In loc sa ne hranim copiii ii otavim cu mana noastra!
2.17. Parizerul e facut din celuloza alimentara si prafuri extrem de toxice. Toate preparatele contin aditivi toxici ce permit absortia apei. Am ajuns sa cumparam apa la pret de sunca presata. Am ajuns sa ne cumparam propia moarte in rate!
2.18. Banii ce ni se fura zi de zi, se intorc inapoi sub forma de imprumut. Cine are interes sa se opreasca jaful atata timp cat acesta genereaza dobanzi acelorasi hoti.
Daca am incerca sa-i falimentam pe acesti criminali economici, ce fac profit otravindu-ne,cu acordul tacit al statului si de ce nu si al nostru, nu ne-ar ramane decat sa bem apa si sa mancam cartofi si paine…dar si atunci nu sunt sigur ca nu ne-ar otravi apa! Exista o vorba veche…SCAPA CINE POATE… eu unul va spun sincer ca SCAPA CINE SE TREZESTE! Invadatorii nu ne invadeaza pentru ca inca suntem prea multi!


Capitolul 3. Specific Romanesc

3.1. Numai in Romania platesti comision de consultare cont, facuta la bancomat.
3.2. Numai in Romania patesti comision cand retragi numerar de pe card
3.3. Numai in Romania termenele de prescriptie a amenzilor nu sunt respectate
3.4. Numai in Romania au fost date si inca se mai dau legi pentru o zi!
3.5. Branza e mai scumpa decat carnea
3.6. Nucile noastre mai scumpe decat nuca de cocos.
3.7. Laptele simplu mai scump decat laptele batut.
3.8. Portocalele mai ieftine decat merele.
3.9. Cartile sunt mai ieftine decat revistele.
3.10.Muzica buna e mai ieftina decat muzica proasta.
3.11.Maslinele umplute cu gogosar sunt mai ieftine decat maslinele umplute cu sambure.
3.12.Vinul este mai ieftin decat strugurii.
3.13.Pixul cu mina este mai ieftin decat mina de pix fara pix.
3.14.Ciupercile sunt mai scumpe ca si carnea de pui
3.16.Venitul minim si pensile sunt impozitate ( supuse taxarii)
3.17.Hotararile luate de popor prin referendum sunt apoi ignorate
3.18.Statul are o relatie sexuala cu cetateanul, regulandu-l in toate pozitiile posibile. Pozitia 89, in grup, e practicata de 20 de ani!
3.19. Numai in Romania, un prim ministru jurist poate sa dea cele mai multe hotarari de guvern respinse de Curtea Constitutionala.
3.20. Numai in Romania pot fi reduse pensiile, asta dupa ce CEDO a emis o hotarare ca o astfel de reducere este ilegala.



P.S.
Nu am avut rabdarea să pun diacriticile.

vineri, 14 mai 2010

Manifest şi eu

Manifest şi eu pentru frumuseţea naturală. Chiar mă bucur că în sfârşit a apărut şi această campanie. Eu sunt fanul frumuseţii naturale, a frumuseţii de dimineaţă, a frumuseţii fără o tonă de briz - briz-uri, a frumuseţii prin simplitate nu prin adăugare. Uneori găseşti o fată, ieşi la o cola, toate bune şi frumoase, până se ajunge să o vezi dimineaţa. Dimineaţa, fară tona de machiaj care o făcea atrăgătoare peste zi, fără ascunzătoarea a 77 de produse cu nume greu de pronunţat pentru mine, fără coafura sofisticată şi fără ruj, fără orice adăugare inutilă. Atunci te decizi dacă femeia aia chiar îţi place sau dacă îţi plăcea numai imaginea creată de ea...
Nu am avut niciodată o iubită care îşi pune 2 tone de maclavais pe faţă. Nu aş putea să am niciodată o astfel de iubită. Niciodată. Este exclus.
Frumuseţea naturală este calea!
Fetelor, fiţi naturale, este mai fain aşa!
Există o majoritate covârşitoare de bărbaţi care vă garantez că vă plac naturale. Restul de manelişti, desigur, apreciează glosul... Voi alegeţi pe cine vreţi să cuceriţi.

ROMANIA, TREZEŞTE-TE!

19 MAI 2010, PIATA VICTORIEI.

Hai la miting.

luni, 10 mai 2010

Colecţionarul - partea a 4-a

Ea - V
El - X

V e o fostă colegă de facultate cu mine. Am terminat deja de 6 ani. Dar mi-am adus aminte de ea la un moment dat. Era - la vremea aceea - o fată frumuşică, îngrijită, blondină şi cuminte. Mă tot întrebam de ce se trăgea la fiecare pauză dintre cursuri şi vorbea la telefon măcar 2 - 3 minute cu cineva. Azi aşa, mâine aşa, până când la o ţigare mi-am luat inima în dinţi şi am întrebat-o cu cine se conversează aşa des. "Cu prietenul meu" - îmi spune. "Waw, dar văd că vorbiţi ceva, mare amor între voi". Apoi a început să îmi povestească că îl iubeşte atât de tare încât fizic nu îşi imaginează viaţa fără el, că dacă nu vorbeşte măcar de 3 - 4 ori pe zi cu el nu se simte fericită, că dacă lipseşte o zi de acasă sau dacă vine mai târziu simte că viaţa ei nu are rost. M-am gândit la ea, dacă să o invidiez sau să o compătimesc. Toată faza faină apare atunci când mi-a povestit cum au ajuns să fie împreună: erau cunoştinţe de la bloc. El era şmecheraş de cartier, taximetrist, cu "şcoala vieţii" şi cu ceva cuceriri la activ. Nu îl putea suferi, nu că nu îl putea suferi, îl ura efectiv, prezenţa lui îi provoca silă, nu reuşea să aibă o discuţie mai lungă de câteva cuvinte. Apoi tipul a început să îi facă curte. Azi aşa, mâine aşa, şi uite cum a ajuns să îi accepte invitaţia la un film. Apoi la o bere. Apoi la un "bairam". Încet încet, tiptil, tipul ăla care i se părea arogant căpăta o faţă umană, până când a ajuns să îi fie iubit (dar ce iubit), iar acum bănuiesc că sunt soţ şi soţie.

La mulţi ani România

De 10 mai, odată ziua naţională a ţării nostre, în amintirea unor vremuri care privite din contemporanitate par destul de bune măcar din punct de vedere al moralităţii, urez tuturor un sincer la mulţi ani!

vineri, 7 mai 2010

Fii activ, opune-te

Opune-te la orice. Baga fronda în faţă, dă-te dizident, scuipă şi aruncă cu căcat, umileşte-i pe cei pe care nu îi înţelegi, scrie la mişto ca să arăţi că eşti talentat şi mai ales că eşti din popor. Acum dă bine să te dai din popor. Scrie cât mai mult despre lucrurile pe care nu le înţelegi, dar fă-o cu aliura că ai fi citit 2 biblioteci numai despre asta. Nu te lua de ăia puternici, e posibil să îţi întoarcă amabilitatea, ia-te de cei care nu au posibilitatea să îţi răspundă (sau nu vor). Adună-ţi pe lângă tine oameni care te laudă indiferent ce faci, de preferat oameni care se pricep şi ei ca şi tine la foarte multe lucruri, fiind la fel de mari specialişti ca şi tine. Împrieteneşte-te cu oameni care îşi dau cu opinia despre lucruri despre care habar nu au, dar care o fac cu aliura că sunt specialişti. Astfel nimeni nu va observa că blufezi. Fii supărat pe orice. Fii critic, acid, până la os, câinos. Niciodată nimic frumos să nu apară pe blogul tău. Binele nu vinde. Vaită-te că eşti valoros şi că eşti plagiat. Vaită-te am spus, dar nu şterge obiectul furtului (noi ştim că îţi place să fii copiat).
Pe blogul tău e bine să faci tot ce am spus mai sus, sigur te vei simţi o persoană împlinită...

Ţi-am zis eu...

Bă, bă, tu ăla de ai ieşit la pichetarea Guvernului, care dai tare din fluier şi care ai votat cu Băsescu şi cu PDL-ul la alegeri, bă, nu ţi-am zis mă eu că faci o mare greşeală? Acum la ce ai mai ieşit la grevă? Treci la muncă că tu i-ai pus pe genialii ăştia la cârma ţării, lasă pichetările! Tu mă, de i-ai votat, tu! Acum ţi-e foame? Să îţi dea PDL să mănânce bă! Bine că ai venit la poarta Guvernului, ăştia sigur au haleală acolo! Stai acolo, că îţi dă! Aha! Genialule care ai votat tu, genialule!


P.S.
Zaru Mare a inventat un banc genial: De ce e Boc premier? Pentru că noi alegem de fiecare dată răul mai mic.

joi, 6 mai 2010

Mi-e silă şi mie

...şi mie ca şi domnului Ciutacu...

Mi-e silă de toţi imbecilii fără cultură politică şi fără creier care sună şi înjură şi apoi îţi închid laş telefonul în nas, fără să spună măcar cum îi cheamă, mi-e silă de toţi boşorogii comunişti care acum sunt vopsiţi în bătrânei simpatici care iau doar 5 produse din Cora şi care cred că dacă lumea a uitat de gesturile lor torţionare de prin închisori a uitat şi Dumnezeu, mi-e silă de bărbaţii adevăraţi cu maşini "bengoase" care doresc cu tot dinadinsul să îşi dovedească masculinitatea în trafic faţă de doamne firave la volanul câte-unui Tico, mi-e silă de imbecilii care au râs la campania Antimitocănie de la Guerilla şi care au caracteristici din cel puţin 5 - 6 personaje de acolo, îmi e silă de oamenii care îmi zâmbesc în faţă şi care mă scuipă când nu sunt de faţă, îmi e silă de toţi comuniştii (răi) care acum se dau dizidenţi, îmi e silă de preşedintele ţării în care trăiesc, îmi e silă de politică, de toţii proştii şi imbecilii pe care îi întâlnesc zi de zi şi care îmi întăresc convingerea că poporul ăsta va da umanităţii o bună parte din imbecilii cu grad mare de oligofrenie, îmi e silă uneori de laşitatea mea, îmi e silă de impostură şi linguşeală, de oamenii care nu mai ştiu să fie prieteni, îmi e silă de oamenii care stau impasibili şi privesc cum sunt călcaţi în picioare. Mi-e silă că nişte imbecili au încă drept de vot şi că îşi lasă creierele golite de orice raţiune şi de orice logică, mi-e silă de gunoaiele din poporul ăsta care ies în faţă şi jignesc fiinţa românului de bun simţ, mi-e silă de românii de bun simţ pentru că confundă pasivitatea cu bunul simţ. Mi-e silă de femeile care se declară jignite dacă le spui că sunt frumoase, mi-e silă de trădare şi de trădătorii care pozează în eroi, mi-e silă de faptul că nu ne putem uita înapoi cu obiectivitate şi cu înţelepciunea de a învăţa din ce ni s-a întâmplat. Mi-e silă de oficialii care îşi trag la greu din banul public, îmi e silă de cel care dă şi care ia şpagă, îmi e silă de cei care vând liniştiţi produse furate.
Mi-e silă pur şi simplu cam de tot ce este în jurul meu.

miercuri, 5 mai 2010

25 de chestii

25 things about my sexuality este un blog pe care l-am găsit mai zilele trecute din întâmplare. Mergeam din blog în blog şi astfel l-am descoperit în blog-rolul unuia. La început am intrat şi am citit niţel. Nu era cine ştie ce, nu am avut răbdarea să îl parcurg mai amănunţit. Doar că odată mi-am adus aminte şi l-am cercetat mai pe îndelete. Mi-am dat seama că omul care a făcut acest blog de fapt a reuşit ceea ce eu nu am reuşit cu propriul meu blog despre sexualitate (pe care l-am abandonat). El a reuşit să îi provoace pe oameni să îşi expună - sub tutela anonimatului desigur - cele mai intime trăiri erotice, cele mai ciudate şi mai ascunse gânduri şi fantezii. Probabil că eu am renunţat prea devreme, probabil că eu nu am destui cititori dornici să se expună, probabil că propietarul acestui blog nu primeşte niciun mail de la nimeni ci pur şi simplu îşi expune el/ea fanteziile. Nu ştiu, dar m-am bucurat să văd că mai sunt şi alţii preocupaţi de această parte foarte faină din existenţa umană - sexualitatea.
Blogul meu (este şters acum) a fost un pariu. Mi-am spus că dacă nu va răspunde nimeni în termen de 3 luni, măcar o persoană, chiar şi sub semnul anonimatului, îl voi închide. Cum nimeni nu a răspuns... Era un blog în care erau povestite mai degrabă fantezii erotice decât lucruri concrete despre sexualitate - aşa cum e în 25 things...



p.s.
Sunt dispus să îl redeschid dacă voi primi măcar 5 - 6 fantezii pe adresa de e-mail pazvante.chiorul@gmail.com... Acestea vor fi publicate sub anonimat (daca cumva cineva trimite o fantezie de pe o adresă prin care se poate identifica deţinătorul)... Curaj.
:)

luni, 3 mai 2010

Negarea ca mijloc de apărare

Uneori îmi place să îi urmăresc pe unii cum se apără de ceea ce consideră ei că îi atacă. Îmi place să îi văd cum reacţionează la lucrurile simple care fac viaţa mai frumoasă, cum li se pare că simplitatea este un munte de netrecut, cum baga în faţă fatalitatea pentru a scuza lipsa de gândire şi cum reacţionează exagerat la lucrurile care ar trebui să îi lase rece.
Prin natura meseriei, intru uneori în contact şi cu oameni proşti. Proşti. Prostie din aceea care i-a făcut pe Creangă şi pe Caragiale să se apuce de scris, prostie pură, în stare nediluată de niciun gând, netulburată de nicio schemă logică, limpede şi curată, care te face să rupi hohote de râs, care te face să te râzi ca un pici la un banc sec, prostie fără niciun echivoc. Toţi oamenii ăştia au un numitor comun: ei refuză să creadă că poate exista şi altă opinie ca a lor, refuză evidenţa, o neagă. Cred că dacă refuză să afirme ceva, automat acel ceva nu există. Cred că dacă sunt mai mulţi care cred ceva, este suficient pentru ca acel ceva să existe, chiar dacă nu există. E suficient ca mai mulţi oameni să creadă că există, în ciuda contrariului, pentru ca ei - proştii - să fie convinşi că există. Negarea adevărului, negarea evidenţei sunt - aşa cum am învăţat la facultate - mecanisme de apărare. Omul crede că dacă îşi validează propriile idei este automat în posesia adevărului. Refuză accesul la diferenţe de opinie, refuză să accepte o altă dimensiune decât cea a propriei curţi, a propiului apartament sau comunităţi.
Dar oare ce ar putea să îi agreseze în aşa hal încât să simtă nevoia de negare? E o intrebare la care încă mai caut răspuns. Nu am găsit încă nimic care să mă mulţumească.