Nasol

Povestind acum câteva zile la o șuetă despre programul TVR Cultural, persoana care mă asculta m-a întrebat ceva de am rămas fără cuvinte: ”ce e aia Memorialul durerii??”. Pentru câteva secunde am tăcut. 

Un posibil scenariu

Dau un copy - paste de pe pagina de Facebook a lui Liviu Mihaiu a unui articol pe care l-a sheruit și el. Citiți și vă aștept opiniile.

Așadar, iată articolul:

Scenariu: Razboiul din Iran si protestele de strada din Romania În ultimele săptămîni, SUA și UE pregătesc și aplică un plan extrem de dur legat de Iran , ale cărui experimente nucleare deranjează marile puteri occidentale. Decizia de ieri, de la Bruxelles, privind blocarea totală a exporturilor de petrol iraniene către UE este scînteia care va declanșa aproape sigur conflictul militar dintre Iran, discret sprijinit de Rusia și China, și SUA, împreună cu aliații europeni. Un conflict care nu e exclus să aibă legături cu mișcările de stradă de la noi, izbucnite tot în ultimele săptămîni. Faptele pe scurt: UE a decis luni interzicerea imediată a tuturor noilor contracte cu Iranul în sectorul petrolier. Pentru Iran , lovitura e devastatoare, țara exportînd în UE o cincime din petrolul său. Nici pentru UE nu e simplu: dacă alți mari exportatori precum Arabia Saudită nu sporesc producția, prețul petrolului va crește substanțial în plină criză economică. Iranul are propria monedă de răspuns: a anunțat de mai multă vreme că o asemenea decizie a UE va fi urmată de blocarea strîmtorii Ormuz, ceea ce ar paraliza întreg golful Persic și ar bloca transportul naval al petrolului provenit și din alte state, o cincime din petrolul mondial. Manevra ar echivala cu aruncarea în aer a întregii economii a lumii, subliniem, aflate oricum în criză. SUA, la rîndul lor, au anunțat că nu vor tolera blocarea golfului, considerînd-o un act de război. Cum se stă la această oră? Iranienii pregătesc intens blocarea strîmtorii, SUA și Marea Britanie au trimis în ultimele ore cele mai mari nave nucleare de război în regiune, Franța expediind, și ea, portavionul Charles de Gaulle. De cealaltă parte, președintele iranian, Mahmud Ahmadinejad, a plecat duminică într-un turneu-fulger în America Latină, în căutare de aliați, fie și morali, contra SUA. Nori războiului se adună, din păcate, vertiginos, deasupra golfului. Să revenim la România. Ce are a face ea cu golful Persic? Răspunsul e simplu: România și Turcia sunt doi aliați extrem de importanți ai SUA, în contextul unui conflict cu Iranul, datorită poziției geografice. Baza militară aeriană de la Constanța, spre exemplu, ar reprezenta un punct extrem de important pentru zborurile către Orient. De altfel, și scutul anti-rachetă de la Deveselu ar avea în viitor misiunea de a apăra, între altele, Europa de rachetele iraniene. Pentru a se baza pe România, însă, americanii au nevoie de o conducere a statului puternică, autoritară, pentru că anumite decizii în climat de conflict armat sunt prost recepționate de populație. Să amintim că marele declin al lui Emil Constantinescu a început în sondaje odată cu decizia de a pune aeroporturile românești la dispoziția NATO pentru a bombarda fosta Iugoslavie. Problema e că Băsescu, spre deosebire de Constantinescu la acel moment, e deja prăbușit și lipsit de credibilitate. Soluția, fie și temporară, de redresare a președintelui ar fi debarcarea întregului guvern Boc de la putere, dar nu numai. E nevoie de mai mult de atît. E nevoie de debarcarea întregii coaliții de la putere, e nevoie de un vîrtej care să îi măture nu doar pe Boc, ci și pe Udrea, Oprea etc. Acest lucru nu se poate face decît prin înlocuirea cabinetului Boc cu un guvern de tehnocrați independenți susținut de toate partidele parlamentare. O ecuație în care PDL și-ar pierde accesul la bani și influența. Evident, premier ar trebui să fie un personaj profund agreat de americani, cu care să se poată comunica rapid și eficient în caz de conflict în Golf. Un asemenea scenariu l-ar mai ”scoate” nițel pe Băsescu din clinci, numai că există o mică problemă: PDL nici nu vrea să audă. Boc, ca premier, ar putea fi executat, să zicem, prin intermediul DNA, dar PDL, ca partid, e o nucă mult mai greu de spart, mai ales că reușește să țină destul de bine aproape și aliații politici, pe bază de ciolane guvernamentale grase. Nu e întîmplător că Berceanu iese la rampă nervos și strigă ”fără tehnocrați”, la fel și Oltean. Este foarte posibil, în consecință, ca mișcările de stradă recente să fie declanșate și întreținute pentru dărîmarea întregii guvernări actuale, profitîndu-se de realitatea dramatică, anume că românilor chiar le-a ajuns cuțitul la os. Băsescu și serviciile secrete de la noi au fost sigur avertizați încă de acum cîteva săptămîni de americani că trebuie făcut ceva pentru ca aliatul de la Cotroceni să-și întărească, atît cît se poate poziția. Decizia UE privind Iranul nu a venit peste noapte, iar consecințele ei vor fi fost atent analizate de multă vreme. Au serviciile secrete de la noi capacitatea de a regiza ieșirea ”spontană” în stradă a unui număr, nu foarte mare, de români? Răspunsul categoric e da, mai ales dacă luăm în calcul ”Doi și un sfert”, descendenta unei componente a fostei securități care se ocupa cu controlul românului de rînd, ținînd în mînă administratorul de bloc, gestionarul de aprozar, micul sindicalist, muncitorul cu influență în rîndul colegilor etc. (Poate de aici și condescendența, disprețul cu care ”Doi și un sfert” a fost și este privit de celelalte servicii autohtone). Nici nu ar fi greu de aranjat o ieșire în stradă, ținînd cont, cum spuneam, că românilor cu adevărat le-a ajuns cuțitul la os. S-ar putea ca nici PSD să nu fie străin de scenariu, dacă ne gîndim la enigmatica și, aparent, complet neavenita declarație a lui Ponta de zilele trecute, potrivit căreia va păstra actualii șefi ai serviciilor secrete dacă ajunge la putere, pentru că își fac bine datoria. Prin intermediul ei, Ponta a transmis, poate, mesajul că e gata să susțină planul privind instituirea unei alte guvernări. Deocamdată, nu e clar ce poziție ar avea PNL într-o asemenea eventualitate. În orice caz, un guvern de tehnocrați condus de un George Maior, să zicem, nu ar slăbi deloc șansele opoziției de a cîștiga alegerile la termen, dar ar face praf PDL și UNPR, pentru că nu s-ar mai afla la butoanele de fraudat, atît de importante. Nici nu e de mirare că Boc e gata să cedeze Externele către UNPR doar pentru a fi sigur că aliații nu dau bir cu fugiții. Că povestea cu manifestațiile începe să ”miroasă” o dovedește apariția de acum celebrului locotenent Alexandru Gheorghe în piață, alături de manifestanți. Tînăr, figură angelică, sincer (faza cu salariul!), curajos, uniformă impecabilă, cămașă albă...probabil s-a făcut un casting serios pentru alegerea sa. Faptul că junele lucrează la contrainformații militare, mai precis la protecția documentelor secrete, ceea ce presupune că a fost verificat și în interiorul plombelor dentare de către servicii mai înainte de a primi certificatul ORNISS pare să fi scăpat multor fani ai pieței. Prezența lui între manifestanți (ca și a procurorului de la Arad ) ar fi un semnal mult mai direct transmis de structuri către pedeliști că treaba e groasă și trebuie să înțeleagă cum stau lucrurile. La cum se prezintă lucrurile, e aproape cert că evenimentele se precipită, iar Boc și PDL nu mai au zile multe la palatul Victoria . Maxim două săptămîni, după cum anunță un foarte apropiat de americani lider autohton, l-am numit pe Mircea Geoană. Adica prostanacu'. 

Deontologice

La un miting, un "coleg" din presă instiga pe cei care erau prezenţi acolo la linşaj împotriva colegilor mei din TVR, de parcă reporterul şi cameramanul ce erau prezenţi acolo au ei vre-o vină pentru politica editorială a postului. No comment.

Dilemă cu pârţ

Mergi undeva cu maşina. Nu contează cine şofează sau împărţirea pe scaune. Sunteţi - să zicem - 3 persoane. Este un drum lung în care perioadele de discuţii alternează uneori cu perioadele de linişte, în care şoferul îşi vede de treaba lui iar pasagerii sunt cufundaţi în diverse gânduri. La un moment dat în maşină îşi face simţită prezenţa o băşină, din aia tainică, în care este foarte greu de identificat autorul. Aproape că te ustură ochii de la dânsa. Ce faci? Eu m-am gândit aşa: probabil că vine de afară. Sigur vine de afară. Totuşi mirosul de murături cu fasolică şi ciolan afumat erau mai mult decât evidente, aşa că ipoteza "vine de afară" mie mi se părea puţin plauzibilă. Ori aşa ori în zonă tocmai se aruncase o cantitate mare de murături, mare adică vre-o 5 tone... Cum nimeni nu scotea nicio vorbă, am început a medita: dacă nu zic nimic, unul dintre ceilalţi doi va crede că eu sunt autorul. Unul dintre ei sigur era băşinoşu', căci eu sigur nu eram la servă, asta dacă exclud varianta vine de afară, variantă puţin probabilă la ora aia în mintea mea îngustă. "De ce să îmi asum un risc" - mi-am spus în barbă. Cu respiraţia sacadată, cu ochii în lacrimi şi sprâncenele ridicate, am bâjgăit ceva de genul: "mamăăăă, dar împuţiţi mai sunt ăştia prin locurile astea, a ce pute nene"? Linişte. Dacă înainte de asta nu eram sigur că sursa este din interior, după liniştea ce s-a aşternut mi-am dat seama că sursa era cât se poate de aproape de mine. Am deschis uşor geamul şi afară părea că este aer curat. Pe faţa mea îşi făcuse loc un zâmbet tâmp: rezolvasem dilema. După surâsul înfundat de pe faţa unuia dintre cei care ocupau maşina, îmi cam imaginez şi cine a fost autorul, dar să nu intrăm în amănunte. Aşadar, dacă nu sunteţi siguri că pârţul ce vă nelinişteşte este 100% ecologic, nu-l eliberaţi în spaţii mici, sigur veţi fi desconspiraţi.

Învaţă să spui nu

NU. Un cuvânt atât de simplu şi care are deseori conotaţii negative. Nu ai reuşit în viaţă, nu poţi, nu vrei, nu ai cu ce, nu, nu, nu, nu. NU este totuna cu eşecul, cu ratarea, cu înfrângerea, cu ultimul loc, cu orice este perdant. NU însă poate avea şi conotaţii pozitive atunci când decizi să faci schimbări în viaţă, atunci când din convingere (ci nu din nevoie) vrei să schimbi ceva ce te trage în jos. De exemplu, învaţă să spui NU totalitarismului dragă române. Spune NU, ridică-te din căcatul ce ţi s-a pus pe post de pat şi în care bălteşti resemnat. Spune NU politicianului care te umileşte, care te fură, care te consideră masă de manevră şi retardat. Ridică-te aşa cum ai făcut-o la Revoluţie, mergi şi scoate cămaşa ta şi spune NU, NU mai accept aşa ceva. Fă o schimbare cu un simplu NU. Ştiu, la Revoluţie chiar nu aveai nimic de pierdut, erai luptătorul ideal, omul intangibil de gloanţe, ori că mureai împuşcat ori că supravieţuiai în acel regim ţi-era totuna. Acum ai impresia că ai ceva de peierdut, iar ei exact pe asta se bazează. Libertatea pentru care ai murit NU există. Ţi se dă pâine şi circ, eşti ţinut prizonierul unor producţii tv de spălare pe creier şi astfel spui numai da. Spune NU manipulării. Ia şi fă-ţi tu o opinie pe baza a ceea ce vezi, a ceea ce simţi, a ceea ce eşti, pe baza educaţiei pe care probabil că părinţii tăi s-au străduit să ţi-o ofere. Spune NU ideilor luate de-a gata servite de băieţi cu interese mai mult decât financiare. Spune NU sofismelor pe care unii ţi le servesc pe post de adevăruri absolute. Tu ştii că singurul adevăr absolut este Dumnezeu. Spune NU închinării la zei trecători, închinării în faţa oamenilor. NU trebuie să îţi fie ruşine în faţa oamenilor, singurul în faţa căruia fruntea ta trebuie să fie jos este Dumnezeu. Spune NU sclaviei moderne. Spune NU singurătăţii şi tristeţii. Stai cu spatele drept atunci când acestea te năpădesc, când lacrimile îţi umezesc ochii şi nu vezi nicio scăpare. Atunci mai abitir ridică-te şi desfide tristeţea. Spune NU acesteia, caută motive de speranţă acolo unde aparent nu o poţi găsi. Oamenii sunt precum în Biblie: mai aproape de sufletul tău îţi este un vecin decât fratele tău care locuieşte departe. E trist, şi eu am păţit-o, dar am spus NU. Culmea, o negaţie m-a salvat de la disperare. Nu lăsa o dragoste neîmplinită să te distrugă. Ridică-te şi spune NU. Mai abitir caută împlinirea, mai abitir încearcă să iubeşti. Nu-i răni pe ceilalţi numai pentru că tu ai suferit, foloseşte experienţa ta negativă în folosul celorlalţi, spune aşadar NU tentaţiei de a te răzbuna exact pe cine poate că ar merita o şansă. În general, spune NU tuturor tentaţiilor, spune NU umilinţei, încălcării demnităţii şi drepturilor tale. Spune NU. Oricum, pentru cei care deţin puterea NU contează ce spui tu. Dar merită să încerci! Spune NU!

2012

La multi ani tuturor!

Urare

Crăciun fericit tuturor cititorilor blogului acesta. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Sfântu'

Să te ferească sfântu' de un prost aflat la adăpostul unui grup.

Poveste cu un viitor mort

El Toro, un taur de o frumuseţe rară odinioară trăieşte zile negre acum. Erau vremuri când acest tăuraş era iubit de toată lumea şi se bucura de atenţia tuturor. Era singurul taur din localitatea R. şi pentru vremurile alea era destul de bine hrănit şi îngrijit. Ca semn de respect pentru cerealele şi toate cele ce i se aduceau, tăuraşul îşi lingea stăpânii pe mânuţe şi nu le ieşea din vorbe indiferent de ce i se spunea să facă. Tot satul privea la frumuseţea lui şi uneori, când lucrurile nu mergeau foarte bine prin sat, acesta era singura alinare a sătenilor oropsiţi. Bine hrănit dar cu ceva boli căpătate în mod misterios, taurul El Toro şi-a dus bine merci viaţa liniştită şi plină de gratitudine. Apoi vremurile s-au schimbat şi au mai apărut şi alţi tauri în sat. Oamenii fie au uitat despre momentele când taurul a fost singura lor alinare, fie pur şi simplu nu îl mai găseau atrăgător, pentru că acum şi alţi tauri erau hrăniţi bine şi unii arătau chiar bine. Nu mai conta că stăpânii lor furau cereale de la C.A.P. ca să îi facă mari, ba chiar furau de la EL Toro prin diferite metode. Curând stăpânii celorlalţi tauri au devenit puternici şi din invidie au început să pună în cârca vechiului animal tot felul de greutăţi. Împovărat, flămând, trădat, El Toro îşi petrece acum zilele încercând să supravieţuiască. Este costeliv, apatic iar oamenii care odată îl iubeau dau acum cu pietre şi scuipaţi pe coarnele lui, singurele care mai amintesc cumva de vremurile în care era respectat. Minciuna şi manipularea din sat fac ca taurului nostru să îi fie puse în cârcă toate relele, şi cele la care a fost părtaş şi cele pe care nu le-a făcut. Oamenii din sat nu mai întreabă cum stau lucrurile cu dobitoacele, ci pur şi simplu spun: "El Toro e de vină, la abator cu el". Ei nu ştiu că în secret li se pregăteşte o surpriză neplăcută şi dacă El Toro va merge la abator ei vor avea numai de pierdut, căci animalul nostru este bun şi blând, nu ca ceilalţi care sunt buni şi blânzi doar de ochii lor iar dacă ar avea libertate şi şi-ar arăta adevărata faţă oamenii nu i-ar mai iubi. Dar asta este, El Toro stă acum cumine în ţarcul său, iubit numai de câţiva săteni de bună credinţă, aşteptând să i se decidă soarta. Rănile deschise căpătate de la biciuirile repetate nemeritate şi pietrele pe care le-a oprit cu propiul corp sunt cicatrizate iar cele noi sunt dureroase. Degeaba varsă lacrimi şi degeaba se tânguieşte, mugetele sale nu îi impresionează pe măcelari. Pare-se că soarta îi este pecetluită: El Toro are un viitor mort.

Stări de fapt

Dumnezeu este bun şi drept şi ştie ce face - spunea odată Florian Pittiş. Discutam mai zilele astea cu o cunoştinţă de-a mea care povestea despre cum i-au furat vrăjitoarele unei cucoane o sumă astronomică de bani şi îşi exprima părerea de rău pentru pierderea acesteia şi denunţa perfidia ţigăncilor respective. Nu am înţeles nici până astăzi cum poate gândi cineva aşa ceva. Atunci când am întrebat de ce mie sau ei nu i se fură bani de către vrăjitoare, aceasta a dat uşor din umeri şi a spus ceva de genul: păi pentru că noi nu mergem la vrăjitoare. Corect! Asta nu vin să îţi bage mâna în buzunar, ele există pentru că sunt mii de oameni care sunt dispuşi să dea sume mari de bani numai pentru ca alea să le zică 14 onomatopee alături de un craniu de plastic şi o broască plictisită. Ei în loc să alerge la Dumnezeu în cazul când au probleme, aleargă la vrăjitoare. Iar astea au nişte texte în ele de te bagă în sperieţi deabinelea, mai ales dacă mergi acolo şi esti pregătită/pregătit să auzi tot felul de vorbe, te fac să dai şi chiloţii de pe tine nu alta. Aşadar, dacă faza cu 250.000 euro ar fi adevărată (nu este, o să vă explic cam care cred eu că este manevra) ar însemna că madama ce a pierdut banii ăia a fost pedepsită în mod corect. De ce să mergi la vrăjitoare când există mii de biserici pe tot teritoriul ţării? Iar eu nici nu cred că asistăm la o fază pe bune, eu cred că totul este un teatru ieftin la nivel naţional, oferit pentru ca madam să ascundă nişte bani pe care probabil că ar fi fost nevoită să îi ofere duduiului cu care a fost căsătorită o parte din viaţă. Aşa, vezi vorba că i-a pierdut la vrăjitoare, a înscenat şi un simulacru de proces, iar banii vor fi returnaţi pe şest "sărmanei femei căreia i-au fost furaţi banii", bineânţeles în schimbul unui comision rezonabil. La final vrăjitoarele se aleg cu publicitate gratuită la "televiziunile de maximă audienţă" timp de ..... nu ştiu, cât o dura şarada, madama pierde numai comisionul dar nu toată suma, etc. Eu cred că de fapt ăştia s-au întâlnit şi au pus la cale tot matrapazlâcul cu lux de amănunte tocmai pentru ca să facă dispăruţi nişte bani care oricum urmau a fi pierduţi. Veţi vedea că într-un final se vor împăca, vor face showuri pe la jegurile astea cu licenţă CNA de incorect se numesc televiziuni de can-can, îşi vor cere scuze şi pensionarele şi gospodinele curioase iar vor sta până la 2 noaptea să vadă miraculoasa împăcare. Asta în timp ce în frigider nu se mai găseşte decât o cutie de Linco pe jumătate consumată şi 230 grame de gem de anul trecut. Dacă îl ţi pe om în casă şi îi dai circ, cine mai are nevoie de pâine sau cine mai apare pe coperta revistei Time???

Frânturi de zi

A venit azi pe la noi un domn înalt cu un aspect de artist, cu părul vâlvoi ce încerca cu greu să stea sub pălăria odată elegantă ce încerca şui să se aşeze pe o frunte lată. Paltonul de stofă şi pantofii de lac încercau oarecum să continue ideea de la care se plecase cu pălăria iar sacoul şi cămaşa albă se potriveau într-un fel cum nu prea mai vezi azi cu pantalonii de stofă dar uşor neângrijiţi. Deşiratul mirosind a lemne arse, lăsa să se înţeleagă că soarta l-a adus la vârsta lui (undeva pe la 55 de ani sau mai bine) în situaţia în care nu deţine consoartă atentă cu detaliile mici ce fac o ţinută mare, dar desigur atitudinea domniei sale inspira faptul că este un domn după toate regulile vechi după care înainte oamenii se împărţeau în domni şi puşlamale. Această combinaţie între elegant şi neglijent îi conferea omului ăsta un aer boem, de artist, de creator, părea că trăieşte cumva marile drame ale neamului nostru, că este dispus să lupte oricând încă odată până la moarte într-o imposibilă nouă Revoluţie. Părea că nimic din ceea ce se întâmplă în istora neamului nu-i este indiferent. Mapa groasă cu un scenariu de film ce a recuperat-o de la noi trăda şi ea trăiri intense pe care autorul le simţise la data creării operei de artă. Decupături din ziare în care se menţiona persoana sa - pentru a se vedea că demersul său este unul serios - ştersături, corecturi, adăugări cu pixul, etc, tot acest tablou m-a introdus instant într-o atmosferă a anilor demult trecuţi în care oamenii mai aveau un crez, mai aveau un ţel, aveau ceva în comun - altceva decât consumarismul şi marketingul agresiv. Azi am întâlnit un domn boem cu rar am şansa să văd, un creator care probabil că umbla să vândă scenariul în care el credea cu tărie că este genial. Între milioanele de oameni şetrşi, banali, simpli, acest individ îţi oferea prin prezenţa sa o călătorie în care dacă aveai isteţimea să o observi el te poartă într-o secundă. Oamenii cu ştaif de altădată, cu dichis, oamenii care mai cred în scopuri nobile şi care au educaţie aleasă (chiar dacă este una de artist) sunt certe repere pe care ar trebui cumva să îi punem în valoare mai des.

Life in a day

Life in a day