vineri, 17 mai 2013

Oameni pe jos

Ce trist este că un om care ajunge să stea pe jos şi să ne implore mila nu ne mai impresionează absolut deloc.  Pe vremuri, un om căzut isca tot felul de trăiri, în timp ce azi omul de pe jos a intrat în aşa hal în cotidian încât puţini dintre noi îl mai observăm.

sâmbătă, 4 mai 2013

Când ne mor copiii

...copiii din noi. Oare ce se întâmplă cu copiii din noi? Când mor? De ce nu observăm când murim pe dinauntru decât numai în momentele în care tristețile devin pur și simplu irevocabile? Ce se întâmplă cu visele noastre din copilărie și de ce nu reușim să mai visăm atât de frumos și acum ca oameni mari? Eu cred că noi ne dorim să avem copii din egoism. Da, din egoism, pentru că dorim să ne retrăim propriile noastre neîmpliniri din copilărie prin copilăria copiilor noștri și de cele mai multe ori ne bucurăm mai mult ca ei atunci când îi vedem veseli cu o jucărie în mână tocmai pentru că ne vedem pe noi, copiii care se bucurau de naivitate. Altfel de ce ai vrea sa aduci copii pe lumea asta de căcat? A fi copil de om important este însutit mai greu ca a fi copil de om simplu, căci în primul caz nu îți poți permite mediocritatea și prelungirea naivității atâta timp cât dorești. Ca copil de om mare trebuie să răspunzi unor așteptări de om mare: să fi perfect, să înveți foarte bine, să faci vioară, pian, balet, să înveți engleza și mai știu eu ce. Ca și copil de om simplu nu trebuie decât să îți trăiești copilăria așa cum vrei, nimeni nu te vrea matur la 4 ani. Cred că oamenii simpli sunt mai aproape de Dumnezeu și astfel materialismul ăsta imbecil nu pune mâna pe ei așa de hâtru precum o face cu oamenii importanți. A fi copil este - zicea poetul - darul pe care viața ni-l face pentru ceea ce urmează să îndurăm ca adulți. Eu încă mă mai lupt să păstrez copilul din mine, dar se pare că acesta moare ușor și sigur. Și nu știu cum naiba să îl mai păstrez un pic, că tare mi-i drag copilul din mine.