sâmbătă, 30 iulie 2011

''Nu-i nimic mai scump la Dumnezeu ca timpul pe care ni-l dă să-l trăim'' Pr. Arsenie Papacioc

De la Ramura Înflorită citire...

“Nimic nu m-a ajutat mai mult în viaţă ca suferinţa. Singură suferinţa este suprema catedră de teologie. Sunt sigur că îngerii erau gelosi pe noi pentru că ei nu au această suferinţă dincolo de firea noastră. Da, pentru că nu ştiai dacă trăiesti până mâine. Această stare de tensiune extraordinară îţi dădea ocazia să te cunoşti cu adevărat pe tine însuţi. Nu este vorba de o suferinţă. Tendinţa lor era exterminarea prin înfometare. Zarca e o “închisoare în închisoare”, făcută de unguri pentru români, ca să-i omoare, unde fără discuţie se aplica regimul de exterminare specific fiecarui ins sau fiecarui grup de inşi. Ultimii ani-un an, doi- numai în Zarcă m-au ţinut. I-am înfruntat la o întalnire pe care ne-au organizat-o ei acolo cu detinuţii vânduţi, ceea ce era pedepsit cu moartea. Dar nu a vrut Dumnezeu. M-au bagat la răcitor. În trei zile mureai-s-a constatat. La camere frigorifice, unde erau minus câteva grade, ştiţi. Era beton peste tot, fără pat, fără scaun, dezbrăcat. Era regim de exterminare. Puteau să te împuşte, dar preferau să te lase să mori încet, fără să lase urme. E groaznic, dar am supravieţuit! Nu stiu daca ma înţelegeti… Aveam o curiozitate de copil să vad cum iese sufletul… Au murit mulţi. Nu puteam comunica decât prin morse, şi au cerut cei de alături să se spovedească. Tot prin morse. Eu puteam să transmit, dar nu puteam să primesc. Dacă te prindea, te omora pe loc. Şi am avut urmatorul consemn cu ei, tot prin morse: “Mâine, la o anumită oră- am apreciat cu ei atunci- stati în partea asta a celulei. Eu va dau semnal prin morse, prin perete, sa va amintiti in gand pacatele si eu va dezleg. Cu o conditie: daca muriti pana maine-pentru ca asa se punea problema- e valabila spovedania. Dar daca nu muriti, la primul preot pe care-l intalniti sa va spovediti din nou de pacate.” Adica am procedat cinstit in ceea ce priveste respectiva Taina a Pocaintei. Va spun acestea ca sa aveti o imagine a starii noastre spirituale acolo, cand erai in fiecare moment nesigur de clipa urmatoare. Aceasta stare nu era de o zi, era de ani. Nu am putut vedea nici un semn de bunavointa omeneasca de la gardieni in tot acest timp. Te dusmaneau si te omorau pentru o parlita de leafa, ca pe un criminal, pentru ca asa era educatia pe care le-o faceau: “tâlharilor, daca nu vă astâmparati, va bagam in locul lor!” Am fost intrebat de multi unde a fost mai greu: în închisoare sau în pustie, pentru ca am trait si prin pustie. În inchisoare, cei care credeau in Dumnezeu se chinuiau si le era rau. Pentru ca nu era o forta nevazuta care sa opreasca nitel pornirile salbatice, de cruzime, de ura care apasau mereu pe om. Asta lipsea. În pustie insa dracii cu care lupti se temeau de Dumnezeu si era mai usor, cu toate intemperiile vremii: iarna, zapada, fiare salbatice, respectiv stare incordata si acolo. Era totusi o nota de libertate. Dumneavoastra inca nu stiti cat e de scumpa libertatea si pentru ce ne-a lasat-o Dumnezeu? Nu-i nimic mai scump la Dumnezeu ca timpul pe care ni-l da sa-l traim. Pentru ca a sufla si a rasufla e tot de la Dumnezeu. Si atunci a avut marea prudenta Domnul Hristos sa ne spuna ca nu se misca fir de par fără voia Mea. Suntem guvernati de Dumnezeu in toata miscarea, in toate gândurile noastre ascunse. Sigur ca depinde si pe ce pozitie te asezi. Avand in vedere si numai lucrul acesta: viaţa veşnică. Daca te rătăceşti de la Adevarul de credinta, daca esti neatent sau esti ateu- Doamne fereste! Ca-i mai grava starea aceasta, nepasarea aceasta. Aceasta e nesuferita la Dumnezeu… Pentru ca nu e atat de suparat Dumnezeu pentru anumite greseli pe care le facem cat e pentru ca suntem nepasatori. Ne amanam existenta duhovniceasca, mergem din inertie. E o mare greseala! Trebuie trait fiecare moment in toata plinatatea lui. Sa te cunosti pe tine. Care e una din marile greseli existente in lume? Fiinta omeneasca, care e facuta dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, se izoleaza dupa propria sa pornire egocentrica".
Din volumul Părintelui Arsenie Papacioc - Mici îndemnuri spre mântuire apărut la editura Sophia, ediție îngrijită de Ieromonah Benedict Stancu.

Mică, moale și subțire

După ce mai multe publicații au dezvăluit că Mick Jagger de la Rolling Stones ar fi un individ mai puțin bine dotat din punct de vedere al lungimii penisului, zilele astea au apărut tot felul de știri cum că și Enriche Iglesias ar fi în aceeași postură. Diferența între cei doi ar fi că primul a negat totul vehement în timp ce al 2-lea și subsemnatul nu facem niciun secret din acest fapt, ba chiar discutăm deschis pe seama „handicapului” nostru. Se pare totuși că dimensiunea nu contează... :)

vineri, 29 iulie 2011

O scrisoare pierdută

Citat dintr-o scrisoare primită de la Finanţe de un amic:
...."Suntem nevoiţi să vă returnăm declaraţia fiscală cu rugamintea să o revedeţi şi să faceţi corecturile necesare, deoarece nu putem accepta răspunsul dvs. de la rubrica PERSOANE AFLATE ÎN ÎNTREŢINERE unde aţi trecut Guvernul, Parlamentul, funcţionarii administraţiei locale, judeţene şi de stat precum şi câteva milioane de ţigani".

Absolut genial!

duminică, 24 iulie 2011

Cronica unei morți anunțate

Bănuiesc că nu a mirat pe absolut nimeni moartea din cauza unei supradoze de stupefiante a cântăreței Amy Winehouse. Nu am avut nicio clipa vre-un sentiment de compasiune față de soarta ei. Nu am niciun sentiment de simpatie sau milă sau orice alt sentiment din acest registru față de niciun drogat sau pedofil sau criminal sau membru al mai știu eu cărui clan, care mor ca urmare a alegerilor făcute de ei, indiferent că se numește Gogu Borâlă sau Amy Winehouse. Să alegi drogurile înseamnă că viața ta nu este grea. Dacă era grea nu aveai bani să îți cumperi așa ceva. Grea este viața în Somalia sau mai știu eu unde în Africa unde oamenii povestesc relativ resemnați că fac 10 copii în speranța că 3 vor supraviețui. Oamenii acolo mor de foame efectiv, neavând nicio șansă să aleagă altceva decât a muri de foame. Ori, într-o societate precum cea britanică opțiunile sunt infinit mai multe, ai șansa să alegi orice în afara drogurilor, în afara excesului de alcool sau mai știu eu cărui fel de exces care nu face altceva decât a te distruge. Oameni sănătoși aleg să se distrugă în timp ce pe lumea asta milioane (sper ca cifra să nu fie exagerată) de oameni mor din cauza bolilor pe care au avut neșansa să le capete. Oamenii mor pentru că în țări precum a noastră sistemul de sănătate este în colaps pentru că banii trebuiesc virați acolo unde „trebuie”, pentru că în țări precum Somalia nu există aproape deloc și așa mai departe. Oamenii mor pentru că nu au șansa unui transplant, a unei pungi de sânge și mai știu eu de ce. Să te droghezi numai că e faină senzația mi se pare un gest de crunt și nedrept egoism față de orice semen. Unii spun că au ajuns să se drogheze pentru că viața lor e grea, dar eu vă spun și vă și pot dovedi că viața lor nu este grea. Anturajele de oameni stricați, sataniști care își închină viața răului suprem nu fac altceva decât să își aștepte noile victime. Odată intrat în această lume nu mai ai cum să ieși decât dacă ești un adevărat caracter. Ori, logic judecând, dacă ai fi un adevărat caracter nu ai intra niciodată într-o astfel de lume. Oamenii slabi ajung să fie dați exemple care spun totul despre lumea drogaților: Whitney Houston, Britney Spears, Amy Winehouse și alții de treapa lor au plătit cu vârf și îndesat libertatea prost înțeleasă. Nu merg de regulă la concerte tocmai pentru că niciodată oamenii care aleg viața sub tutela drogurilor nu vor ptimi de la mine nimic, nici măcar milă, nu mai zic de bani. Desigur, trebuie să fac aici o precizare, nu toți oamenii care au dat concerte în România sunt niște drogați sau niște pramatii, dar despre cei mai mulți se știe că au un astfel de stil de viață. Moartea unui drogat nu face altceva decât să subțieze numărul consumatorilor. Paradoxal, cu fiecare om care moare din cauza drogurilor cu atât parcă dealerii devin mai activi, parcă despre tot mai multe persoane aud că au luat această cale. Faptul că există și alte căi este dovedit de foarte mulți oameni care au ales să facă altceva decât să trăiască astfel. Eu nu am fumat niciodată nicio prostie și nici nu o voi face vreodată. Decizia de a lua droguri este de departe una dintre cele mai proaste decizii pe care un om le poate lua în viață. Este ca și cum în mod voluntar ai alege moartea în locul vieții, ai alege tristețea în locul fericirii, ai alege răul în locul Domnului. Niciun om întreg la cap nu poate face o astfel de alegere. Niciodată drogurile nu au adus nimic bum consumatorilor ci numai celor care produc și vând aceste substanțe. Ei sunt, au fost și vor deveni și pe viitor niște oameni foarte bogați și foarte puternici (în lumea lor) și vor prospera pe spatele morții consumatorilor, pe spatele ruinei lor. Voci extraordinare au avut și alți oameni dar aceia nu au ales să se distrugă consumând droguri. Actori și actrițe mari au existat deapururi, dar nu toți au ales ruina adusă de stupefiante. Alegerea aparține fiecăruia dintre noi: viața sau moartea.

vineri, 22 iulie 2011

Despre comuniști și despre noi, partea a 18-a

Arta și artiștii. Cei mai mulți dintre artiștii de foarte bună calitate s-au format înainte de Revoluție. Cu greu pot numi câțiva actori buni care au apărut în ultimii 20 de ani sau care au început a se forma după 1989. Pe vremea lui Ceașcă se făceau zeci de filme, cele mai multe cu priză la public și astăzi. Filmele istorice prin care noi toți eram învățați ceea ce ne era lene să studiem la școală sunt și astăzi destul de urmărite și repere ale cinematografiei românești. Ba chiar filmul Mihai Viteazul este în top 10 mondial la realizări de film istoric. După ce a căzut Ceașcă nivelul a scăzut brusc. Au apărut filme în care se făcea concurs care „divă” se dezbracă mai repede. Mai întâi Anca Țurcașiu, apoi Loredana Groza, și așa mai departe. Filme pe care eu nu le înțeleg își fac tot mai des apariția printre producțiile mai reușite sau mai puțin reușite ale Hollywood-ului. Regizorii din ziua de azi uită ceea ce înainte era la baza oricărui film, că principala atribuție a unei pelicule este divertismentul. Americanii au înțeles asta încă de pe vremea lui Chaplin și Laurel & Hardy. La noi se fac filme de la care ieși depresiv. Dacă înainte de a intra la film ești deja depresiv, riscul de suicid crește dramatic după un film românesc. Înainte se adoptau teme perene. Nea Mărin, Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, Maria Mirabela, etc, sunt filme care văzute azi au aproape același efect ca acum 30 sau 40 de ani. Filmele făcute în anii 90 spun ceva numai dacă te afli în anii 90, azi nu mai spun nimic. Azi oameni de nimic sunt considerați modele pentru cei foarte tineri pentru că joacă în telenovele cu subiecte discutabile în care 90% apar țigani. Teatrele din România sunt în top 3 în lume - opinia mea. Bazele s-au pus tot atunci, pe vremea comuniștilor. Se făcea teatru de calitate și parcă a merge la teatru avea o fărâmă de frondă și dizidență, căci acolo se mai spuneau câte unele sau altele. Azi se joacă la același nivel și este unul dintre puținele locuri unde standardul a rămas sus. La cântat... La cântat ce sa zic. Există 2 categorii de artiști: unii care beneficiază de avantajul unui mixaj bun dar care în afară de prostituție nu fac altceva nimic la un nivel acceptabil. Ăștia pe vremea lui Ceașcă nu intrau nici la preselecția de la Mamaia. Apoi, și aici este o creștere - există artiști care au devenit nume importante (sau măcar cunoscute) în piața de muzică mondială. Morandi, Ackent, Inna și mai știu eu ce nume, sunt artiști care au stat săptămâni bune prin topurile de mai peste tot. Producțiile de media în general au dat decența pe bani. Lumea cumpără scandal iar asta s-a văzut în rolurile pe care le-au ales unii artiști. O reclămuță penibilă, un film mai golaș (fără ca nudul să aibă încărcătura artistică pe care o au nudurile rococo-ului de exemplu....), o apariție mai nu știu cum prin mai nu știu ce ziar, toate astea mă fac pe mine să cred că este posibil ca înainte oamenii ce fac artă (actorie, muzică) să fie mai onorabili înainte decât sunt acum. Atunci se vindeau greu sau deloc, azi o fac pe 2 piștari aruncați pe jos. Înainte exista o linie, exista o finalitate, exista un parfum. Azi totul se face haotic în care excepționalul este normalitatea iar normalitatea a devenit ceva excepțional.

Telegrame din România V

Lumea căzu pe capete la BAC. Nici la titularizarea profilor nu a mai mers ca în alți ani. În fotbalul românesc se întămplă lucruri inimaginabile, dar nu în sens pozitiv cu performanțe notabile, ci cu vendete și războaie pe care nimeni nu le înțelege. Oamenii din fotbal care au bani mulți se pare că anul ăsta nu au mai putut face mai știu eu ce matrapazlâc și echipele lor au avut de suferit. Îmi e frică cu Gigi la cârma Stelei, sincer. Pe litoral serviciile sunt de rahat. Părintele Dobrogei, Arsenie Papacioc a plecat la Domnul după ce și-a împlinit misiunea pe care acesta i-a încredințat-o, acee de a ne păstori. În aceste momente îmi doresc mai mult ca oricând să mă călugăresc. Cornel Dinu a avut și el probleme de sănătate. Cornel Fugaru a încetat și el din viață. Băsescu iese din când în când la rampă și dă declarații pe care noi oameni muncii de la orașe și sate nu le înțelegem. Bag sama că noi suntem proști pentru că el dacă era prost nu ajungea președinte. Fregata românească care a executat o misiune NATO în Mediterana s-a întors acasă. După ce marinarii au curățat praștiile, lopețile și colacii gonflabili cu cap de rață, nava a fost trasă la dană. Un profesor din Oradea a fost dat afară din învățământ după ce s-a constatat că acesta a copiat pur și simplu niște articole la care a schimbat doar numele autorului punând-ul pe al său. Plagiatul a fost semnalat de niște profesori din... Varșovia. Turul Franței ne cam ține cu sufletul la gură. Pe traseu vedem mii de rulote parcate, de unde tragem concluzia ca vesticilor le cam place să se cazeze la camping. După un început de vară friguros deabinelea, vara și-a intrat în sfârșit în drepturi. Daca ți se strică aerul condiționat și marca lui este Daewoo, ai șanse să pățești ceea ce am pățit eu, adicătelea să faci vara la ventilator, pentru că niciun depanator nu vine când aude marca. Cică nu se găsesc piese... Altfel marca e bună, eu dețin autoturism, aer condiționat (defect în prezent), televizor și aspirator, toate Daewoo; nu am avut nicio problemă de fiabilitate. România este pe ultimul loc în UE în privința folosirii internetului. Noi ne aflăm în procentul celor care îl folosesc. :)

miercuri, 20 iulie 2011

54

Cum se joacă? Neapărat trebuie să fi în concediu, astfel jocul are o savoare mai mare. Ai nevoie de o minge ușoară care să reziste la apă. De asemenea ai nevoie de minim 3 prieteni meseriași. Cu cât sunt mai mulți cu atât mai bine, dar jocul are farmec în 4, noi am încercat și în mai puțini dar nu merge așa de fain ca în 4. Apoi e musai să fi la Vama Veche sau 2 Mai. Bun. Se intră timid în apă mimând pe față expresia „mamă ce rece e apa”, eventual apărându-te cu mâna de stropii emanați de cei care sunt deja în apă. Se înaintează până la o zonă unde apa este pănă la bust sau până la umeri după unele gusturi. Aflați în cerc (sau în 4 colțuri să zicem mai corect) concurenții încep să joace un sport care pe uscat se numește volei. Ideea este să nu lași minea să cadă în apă. În timpul jocului se numără entuziast și cu zâmbetul pe buze numărul de pase fără a cădea mingea pe apă. Salvările spectaculoase sunt salutate cu „bineeeeeeeee” de către ceilalți, iar indicațiile de genul „la mineeee”, „sus”, „X e în apă, dăm între noi până iese” și altele asemenea sunt binevenite și dau savoare jocului. Joul nu are un nume fix, astfel că la fiecare gașcă se poate numi 3, 25, 55, 78 sau câte pase maxime se reușesc. La noi se numește 54.

Gata.

Gata. Începând de astăzi nu mai am poet preferat, am poeți preferați. Alături de Nichita Stănescu se alătură și Adrian Păunescu. Ăștia 2 îmi plac până la lacrimi.

marți, 19 iulie 2011

În concediu

Și anul ăsta ca în fiecare an - mulțumesc Domnului pentru asta - am mers la mare în concediu. Am trăit și bune și rele, și amuzante și triste, ca în fiecare zi a vieții noastre. Scopul pentru care am fost la mare a fost atins, respectiv am reușit să mă relaxez și să mă odihnesc, am vizitat marea ceea ce este uneori suficient pentru a declara un an ca fiind bun, eu fiind un mare iubitor de mare. Mi-am făcut ceva prieteni și mi-am tras un bronz care îmi reflectă cum aș arăta dacă aș fi nord african sau arab. Îs drăguț, ce-i al meu i-al meu (autoironie). Trecând la lucruri mai serioase, țin să remarc faptul că anul acesta foarte puțini români au decis să mai vină la mare pe litoralul nostru, mai corect în Vamă și 2 Mai. De străini nu cred că poate fi vorba într-o discuție serioasă pe tema turismului de litoral românesc. Au fost zile în care din 5 terase vizitate, 5 aveau absolut toate mesele goale. Ca și singuri clienți am primit desigur întreaga atenție a ospătărițelor și totul a fost perfect la servire. Week-end-ul a mai spălat un pic din impresia de pustietate pe care am trăit-o uneori, pustietate ce recunosc că nu mi-a displăcut total. Să stai la soare pe o plajă unde sunt puțini oameni, poate avea uneori mai multe aspecte pozitive decât negative. Liniștea și buna creștere tradițională a vamaioților autentici mi-a mers la inimă. Ceea ce am observat este că pe plaja din Vama Veche nu rămâneau niciodată peturi aruncate pe jos, hârtii de ambalaje și mai știu eu ce astfel de artefacte ale lipsei de civilizație a altor tipologii... Pe plajă am văzut însă și un individ pe care nu l-am înțeles. Sincer. Era taximetrist (!!!) în Timișoara. Avea un înscris pe luneta mașinii care suna ceva de genul „numa' fraierii se grăbesc... think about this”. Pe lângă alăturarea română - engleză care denotă probabil în accepțiunea sa o cunoaștere aprofundată a ambelor, pe lângă tariful de om cu obraz gros afișat pe portieră, omul acesta a reușit ca să genereze în mintea mea de la data la care l-am văzut 2 categorii de corturi: în prima categorie se înscriu corturile care se pot monta într-un interval de 10 la 30 minute, iar în a doua categorie se înscriu corturile care se montează în jumătate sau chiar trei sferturi de zi lumină - asta în funcție de cel care montează cortul (am în vedere același model de cort). La ora la care am ajuns pe plajă cortul era montat. Mai avea numai umbrarul, din acela standard de 3 x 3 metri care se găsește la orice Cora, Carrefour sau mai știu eu ce alt hipermarket din ăsta. De la 9 jumătate până pe la orele 11 jumătate când am plecat la masă, omul nostru s-a chinuit să monteze acel umbrar. La 11 jumătate și-a dat seama că tot efortul său a fost în zadar, căci îl pusese câș. Norocul lui au fost 3 nudiști care probabil că priviseră și ei fascinantul spectacol și care s-au decis la un moment dat să îi ofere o mână de ajutor și au rotit toți 4 hardughia. Dacă atât a stat numai la umbrar, oare cât o fi stat să monteze cortul??? Nu vreau să știu. Am revăzut pe plajă oameni pe care îi știu din vedere de anii trecuți dar cu care nu am intrat niciodată în vorbă. Cred că suntem câțiva care vom face nudism la Vama Veche până la adânci bătrâneți. Nici anul ăsta nu am reușit (dar nici nu am mai insistat ca altădată) să îmi conving prietena de beneficiile acestui stil de a ne bronza. Am prins o vreme minunată și rareori cred că cineva care merge la mare poate avea atât noroc de soare cum am avut noi anul ăsta. Am avut însă ghinion la cazare, unde am avut parte de o surpriză oarecum neplăcută care mi-a stricat oarecum concediul. Merg la aceeași pensiune de mulți ani, de prin 2004 sau 2005. Nu am avut niciodată nimic de reproșat - de asta și constanța - și m-am simțit de fiecare dată ca acasă acolo. Cu gazdele noastre aproape că pot spune că m-am împrietenit, asta până anul ăsta când... Să vă povestesc: am pus la rece lângă camera noastră niște sucuri și niște ape cumpărate din Cora încă de la București (na, an de criză...). Erau 2 frigidere, unul la 2 metri de camera noastră și unul la 250, adică trebuia să cobori prin curte, să străbați întreaga curte (care e destul de mare) și apoi abia ajungeai la o bucătărie imensă de vară unde se afla susnumitul. Oricum departe. După vre-o 3 zile vine la noi propietăreasa și ne roagă să ne mutăm toate cele în frigiderul din bucătărie că nu eram decât noi cazați în toată pensiunea și că doar pentru un turist nu ar vrea să țină frigiderul în priză. Pe lângă stuporul cauzat de absurditatea cererii, nu am înțeles ce anume se schimbase din înțelegerea inițială (de acum 5 sau 6 ani) în care la prezentarea ofertei se spunea că pe holul camerei există și un frigider pe care îl pot folosi în voie. Ba chiar a accentuat cele câteva cuvinte prin care îmi spunea că noi am băgat frigiderul în priză, că el nu era. Oare cât consumă un frigider din ăsta modern? Dacă ar fi să facă un calcul foarte fix, cred că mai mult au pierdut după ce mi-au spus asta. Iată cum: niciodată după acest gest nu am mai fost foarte atent să nu las lumina aprinsă pe unde mergeam. Niciodată nu am mai închis robinetul de apă de la baie care era stricat și dacă nu prindeai șpilul cum să îl închizi rămânea deschis. Un robinet deschis înseamnă un hidrofor care merge tot timpul, deci consum mai mare de energie electrică. În loc să aprind doar 3 becuri le aprindeam pe toate 20, și așa mai departe. Plus că, anul ăsta, pe lângă noi care am stat 10 zile, am mai invitat să se cazeze la această pensiune și alți prieteni, în total un plus de 5 camere, pe perioade mai mari sau mai mici. La anul îmi caut o altă pensiune unde să mă cazez. Am întrebat prin 2 Mai și cred că găsesc cazări mai faine la același preț. Oricum nu mai calc acolo. Anul ăsta, la un calcul sumar, Casa Ellamy a făcut de pe urma noastră cam 10.000.000 lei vechi, 1.000 lei noi. Bașca ce am cheltuit la magazinul din fața pensiunii, tot al familiei... Probabil că factura la energie va fi mai mică cu 10 - 15 lei. Noi oricum am plătit 10 nopți dar cum socoteala de acasă nu se brodește cu aia de la piață, am plecat și anul ăsta mai devreme cu o zi. Deci dacă ar fi ținut frigiderul în priză aveau plătită factura de curent pe 3 luni cel puțin cu banii rămași de la ziua cazare pe care nu am mai efectuat-o. S-au zgârcit degeaba. La un moment dat am mers să ne întâlnim cu niște foarte buni prieteni, undeva în Lazu. De acolo am plecat să bem o bere - cum se zice - în Mamaia. Eu știam că mergem să bem o bere, numai că fiind de curând ziua uneia dintre prietene aceasta a făcut cinste, iar noi nu am apucat să îi luăm un cadou măcar simbolic. Rușine nouă. În fine, mergem la o terasă în Năvodari, foarte faină de altfel ca și locație și ne așezăm la o masă. Mă așteptam ca aici, fiind cu totul și cu totul altceva față de Vamă sau 2 Mai unde e clar că la mese servesc localnicele care bănuiesc că nu au o școlarizare în sensul ăsta, să existe niște ospătari profesioniști. Au fost, dar nelipsitele stângăcii întâlnite mai peste tot pe litoral nu au lipsit. Am comandat mâncarea și am fost anunțați că durează o oră. După 2 ore am întrebat și noi ce se mai aude cu haleala noastră, moment după care aceasta a sosit în 5 minute, rece. Deci era gata demult numai că duduia care ne servea uitase să ne-o aducă. Și altele și altele, nu mai insist... Faza bună este că în ciuda acestor elemente ce aduc sarea și piperul unei vieți în care nu ai cum să te plictisești, am reușit să mă odihnesc și să îmi fac și prieteni noi. Am citit și mi-am rezervat de citit și acasă, poate anul ăsta o să reușesc să citesc și altundeva decât la malul mării ca anul trecut. Am admirat marea, oamenii frumoși și tot ceea ce a fost pozitiv și benefic în experiența aceasta de 10 zile. Am întâlnit și cateva ființe de o frumusețe care m-a făcut să mă gândesc că perfecțiunea feminină există și ea a fost atinsă odată cu existența acestora. Abia aștept vara viitoare. :)

vineri, 8 iulie 2011

Dacă vă plictisiţi

I. De ce e bine sa mearga soacra la vot?
R. Ca sa se obisnuiasca cu urna.

I. Va veni un alt razboi Mondial?
R. Nu! Dar va fi o lupta pentru pace, de nu va mai ramane piatra pe piatra.

I. Ce e un salariu?
R. Un fel de menstruatie: il astepti o luna si trece dupa trei zile ...

I. Ce e mai valoros decat laptele matern?
R. Ambalajul ...

I. Cum e mai bine sa mori: de sifilis sau de dizenterie?
R. Mai bine sa mori ca un barbat, decat ca un cacat.

I. E adevarat ca Ceaikovski a fost homosexual?
R. Da, dar noua ne place din alte motive...

I. Cum poti trai doar din salariu?
R. Nu stim. Nici n-am incercat ...

I. Care este diferenta intre capitalism si socialism?
R. Capitalismul este exploatarea omului de catre om. In socialism e invers.

I. Cum au spart chinezii site-ul Pentagonului ?
R. Fiecare a incercat cate o parola.

I. Pot incepe orele de educatie sexuala cu fiica mea de 12 ani ?
R. Da, veti invata lucruri noi si interesante !

I. De ce sunt atatia barbati cracanati ?
R. Lucrurile fara importanta sunt puse intre paranteze.

I. Care sunt cele 3 mari crize din viata unui barbat ?
R. Pierderea nevestei, a locului de munca si prima zgarietura pe masina.

I. Cum se numeste un barbat inteligent, sensibil si frumos ?
R. Un zvon.

I. De cate feluri sunt femeile?
R. Femeile sant de trei feluri:
cele cuminti - care se culca numai cu unul, curvele - care se culca cu toti
si curvele dracului - care se culca cu toti, numai cu mine nu!

I. Cum clasifica femeile penisurile?
R. In viziunea femeilor, penisurile se clasifica astfel:
- In ordine descrescatoare: mica, foarte mica si ce-i aia.
- In ordine crescatoare: mare, foarte mare si NORMALA.

I. De ce iau politistii salariu?
R. Pentru ca prostia se plateste.


I. Care este deosebirea intre porumbel si cocosel ?
R. Porumbelul este pasarica pacii, iar cocoselul este pacea pasaricii.

I. Care este cel mai periculos loc din lume?
R. Patul. Acolo mor 80% dintre oameni.

I. De ce nu alearga melcul?
R. De frica sa nu-i falfaie ochii.

I. Care este cel mai bun anticonceptional?
R. Un "NU!" hotarit.

I. Care este diferenta dintre un politician si un iluzionist?
R. Ultimul recunoaste ca foloseste tot felul de trucuri.

I. Cum transformi un pentagon intr-un patrat?
R. Aplici teorema lui ben Laden.

I. De ce are girafa gatul lung?
R. Ca sa-i ajunga la cap!

I. Exista vreun medicament care elimina mirosul de ceapa?
R. Cum sa nu. Usturoiul.

I. Se poate face dragoste pe tavan?
R. Da, dar cu conditia sa nu cada plapuma.

I. Cum se face intreruperea de sarcina la o gaina ?
R. Se ridica de pe oua!

I. De ce sunt mai multi oameni decat maimute ?
R. Pentru ca e mult mai greu sa faci copii in copac !

I. Care este dezavantajul unei lupe ?
R. Mareste, dar nu intareste !

I. De ce nu creste populatia Romaniei ?
R. Pentru ca mancam neregulat si regulam nemancati.

I. De ce si-a pus Bula roti mai mari la Lastun ?
R. Pentru ca urinau cainii pe geamuri.

I. Care an dureaza numai o zi ?
R. Anul Nou !

I. E adevarat ca barbatii impotenti traiesc mult ?
R. Da, dar degeaba.

I. Ce-si reproseaza femeia cand se marita ?
R. Pentru un carnat, trebuie sa ia tot porcul.

I. De ce nu se cheama inima "ciocanel" ?
R. Pai, cum ar suna: "Mi-ai cazut cu tronc la ciocanel!" sau "Ochii vad,
ciocanelul cere!".

I. Care este asemanarea intre femeie si bicicleta ?
R. Daca n-ai camera, mergi pe langa ele ...

I. Prin ce se deosebeste un om de o camila ?
R. Camila poate sa lucreze o saptamana fara sa bea, iar omul poate sa bea o
saptamana fara sa lucreze ....

I. Care este diferenta dintre un taur si un bou ?
R. Taurul poate deveni tata, pe cand boul numai unchi.

I. Care este deosebirea dintre o poveste americana si una rusa ?
R. Povestea americana incepe cu: "A fost odata ..." iar cea rusa cu: "Odata
o sa fie ...."

I. Prin ce se deosebeste sexul frantzuzesc de cel romanesc ?
R. Francezii fac sex fara lenjeria de corp, iar romanii fara lenjeria de
pat.

I. Care este singura asemanare intre ghilotina si alcool ?
R. Amandoua te fac sa-ti pierzi capul !

I. Ce este viata?
R. Cea mai raspandita boala transmisa pe cale sexuala...

I. Ce pasarica zboara cel mai sus?
R. Pasarica stewardesei ...

I. Cum scufunzi un submarin rusesc?
R. Il bagi in apa...

I. Ce face femeia dupa ce face dragoste?
R. Se plictiseste...

I. De ce l-a creat Dumnezeu primul pe Adam?
R. Ca sa poata vorbi pana aparea si Eva.

I. De ce au femeile coapsele calde?
R. Pentru ca barbatii sa nu faca otita ...

I. Ce e rosu si vine regulat?
R. Mos Craciun.

I. Ce conditie trebuie sa indeplineasca in Scotia o vanzatoare de cofetarie?
R. Sa aiba diabet.

I. In cate categorii se impart femeile?
R. Frumoase, destepte si majoritatea.

I. Care este in zilele noastre, cea mai obisnuita formula de cerere in
casatorie?
R. Dumnezeule, sa nu-mi spui ca ai ramas insarcinata ...

I. Ce au in comun un trenulet electric si sanii unei femei?
R. Au fost create initial pentru copii, dar tot barbatii se joaca mai mult
cu ele.

I. De ce isi iau blondele pe ele panataloni foarte stramti?
R. Ca lumea sa le poata citi pe buze.

I. De ce prefera barbatii sa se insoare cu virgine?
R. Pentru ca nu suporta comparatiile.

I. Cum se cheama un barbat inteligent in America ?
R. Turist.

I. De ce a creat Dumnezeu barbatul?
R. Pentru ca vibratorul nu poate sa aduca bani acasa.

I. Care este asemanarea dintre un barbat si un storcator de fructe?
R. Ai nevoie de el, dar nu esti sigura pentru ce.

I. Cand stie olteanul ca i-a murit nevasta?
R. Cand la pat e tot ca inainte, dar in bucatarie se strang vasele
nespalate.

I. Care este definitia unei seri romantice pentru un barbat?
R. Sex.

I. Cand e singurul moment cand un barbat se gandeste la o cina cu lumanare
pe masa?
R. Cand se ia curentul.

I. Ce au in comun toti barbatii care stau singuri intr-un bar?
R. Sunt insurati.

I. Cum se numeste un barbat caruia ii lipseste 90% din creier?
R. Castrat.

I. Care este diferenta dintre o repriza de fotbal si un preludiu?
R. Prima dureaza cel putin 45 de minute.

I. De ce a creat prima data Dumnezeu barbatul?
R. Pentru ca nu i-ar fi placut sa se uite tot timpul cineva peste umarul lui
sa vada cum lucreaza.

I. Care este diferenta dintre o amanta si o sotie?
R. 30 de kilograme.
I. Care este diferenta dintre un amant si un sot?
R. 30 - 45 de minute.

I. Care este asemanarea dintre o masina noua si un sot?
R. Ambele functioneaza bine doar in primul an.

I. Care este diferenta intre femeie si prosop?
R. La prosop cauti partile uscate, la femei pe cele ude.

I. La ce e mai usor sa renunti: la vin sau la femei?
R. Depinde de vechime.

I. Care e diferenta dintre o femeie si o baterie electrica ?
R. Bateria are si o parte pozitiva, anodul.

I. De ce au uraganele nume de femei?
R. Pentru ca vin umede si salbatice si pleaca cu casa si masina.

I. Stiti cum se numeste o secretara lasata insarcinata de catre seful ei ?
R. BOSSUMFLATA ...

I. De ce are veverita coada in spate ?
R. Pentru ca in fata e ea!

I. Cum poti prinde un iepure?
R. Te ascunzi in tufisuri si faci ca morcovul.

I. Care este pluralul de la sticla?
R. Cioburi.

I. Care este diferenta dintre un frigider si un wc?
R. In frigider ouale stau asezate, in wc stau atarnate!

I. Cand este un barbat o companie placuta pentru o femeie?
R. Atunci cand barbatul este patronul companiei.

joi, 7 iulie 2011

Soluţia?

Mai zilele trecute a existat dat publicităţii un sondaj de opinie în care se evidenţiau în principal intenţiile de vot ale românilor dacă mâine ar exista un scrutin în România. Surpriza mea a fost să văd că totuşi, în ciuda milioanelor de de gafe făcute de către actuala coaliţie de guvernare, aceasta ar obţine totuşi un 24% din voturile noastre. 19% PDL şi 5% UDMR. Cam cât este tva-ul actual. Încercând să înţeleg 24% din populaţia ţării am descoperit că în tot rahatul ăsta a fost şi câte o linguriţă de dulceaţă care a luat ochii celor care nu au avut răbdarea să dea cu băţul prin materie. Să zicem că au fost câteva gesturi la un milion care sunt fundamental bune şi iată că 24% din populaţie este dispusă să se declare mulţumită cu atât. Este ilogic pentru mine şi nu văd cum ar putea cineva să mai voteze PDL sau UDMR în ziua de astăzi, nu văd cum ar putea merge la vot şi să voteze orice din ceea ce este pe piaţă acum (mă refer la partidele parlamentare); atunci când ai de ales între 2 rele alegi desigur răul mai mic. Soluţii altele decât ceea ce se vede nu cred că există. Monarhia nu cred că este posibil a se instaura cât oi mai trăi eu, venirea legionarilor este mai degrabă o glumă, un lider puternic şi capabil să facă la noi ce a făcut Da Silva să zicem în Brazilia nu o văd realizabilă căci nu văd cum s-ar numi acel lider... Venirea regelui înapoi pe tron este un vis frumos, dar nu cred că cineva ar putea aduce vreodată serios această temă spre dezbaterea publică. Şi oricum, dacă ar veni nu cred că ar putea sparge mafia cvasirăspândită care a acaparat acum Romania. Legionarii nu au reuşit încă să spele în percepţia publică imaginea falsă construită de comunişti. Dacă mergi în orice localitate şi spui că pe strada x va trece o formaţie de legionari, pariez că 99,5% dintre părinţii de pe acea stradă îşi vor chema copiii în casă. Ceea ce le reproşez legionarilor este că au stat deoparte şi au contemplat distrugerea României în loc să se implice activ în viaţa politică a ţării încă din 1990. Poate că dacă ieşeau la rampă atunci, România ar fi putut arăta altfel. Era un moment bun să schimbe imaginea lor, atunci, când setea de cunoaştere a românilor era mare şi bagajul de suferinţe şi de eroi pe care i-a dat această organizaţie era (şi este!!!) inestimabil. Acum se încearcă cumva refacerea acestei preminunate organizaţii, unică la nivelul Europei, dacă nu chiar la nivel mondial şi în care, în unele momente de descumpănire îmi mai pun încă inutil speranţa. O Românie a legionarilor de tipul celor pe care i-a format Corneliu Zelea Codreanu ar fi o Românie în care aş fi onorat să trăiesc, dar care din păcate este foarte puţin probabil să existe vreodată. Cât despre liderul carismatic, incoruptibil, benefic, puternic, care să se sprijine pe un guvern de uniune naţională, care să poată şi mai ales să vrea să ne ridice pe toţi (nu numai pe limbiştii săi), nu mai cred că el există în România. Am sperat până la lacrimi că el se numeşte Traian Băsescu şi în anul 2004 eram dispus să pariez pe libertatea mea pe Băsescu. Azi mă bucur că nu am făcut-o. Dezamăgirea este cu atât mai mare cu cât în răutatea lui de azi nu există nimic care să contrabalanseze cumva cu bunătate, speranţă, sprijin şi aşa mai departe. Îmi amintesc cuvintele domnului Sobaru la Antena 3 care spunea ceva de genul că Băsescu este diabolic şi că nimeni nu este capabil astăzi să îi ţină piept. Avea dreptate. Şi eu care credeam că noi toţi vom prospera, că o vom duce mai bine şi că omul de rând va căpăta ceva care i-a lipsit cu prisosinţă în ultimii 60 de ani: respect. Am primit altceva, epurări la locurile de muncă, concedieri masive făcute fără logică, continuarea închiderii oraşelor monoindustriale, ruină, tristeţe, nedreptate, sfidare. Care să fie oare diferenţa faţă de ceea ce exista înainte? Culoarea de pe steagul politic! Atât. Şi atunci ce rost mai au dscuţiile cu cunoscuţi pe teme politice atâta timp cât schimbarea nu se va produce indiferent de soluţiile propuse? De ce să îl mai acuz pe x că votează a, pe y că votează b şi că nu votează toţi c, soluţia mai bună după mintea mea? Până la urmă nu este nicio schimbare vizibilă mie, omul de rând, cel din clasa mică şi mijlocie, omul cinstit, onest, muncitor. Între 1990 şi 2011, eu, cetăţeanul, nu am un nivel de viaţă mai bun deşi nu mă dau în lături de muncit. Cum să mă gândesc să investesc de pe poziţia unui om cinstit în ideea în care la autorizaţii se ştie care este cuantumul pentru fiecare dintre ştampile, chiar dacă ai totul perfect 100%? Iar apoi, dacă obţii autorizaţiile eşti bombardat săptămânal cu controale necinstite (am citat din experienţa unor cunoscuţi cu o afacere mică)? Să emigrez nu pot căci mă simt foarte ataşat de locurile mele, ar fi o dramă pentru mine dacă aş fi nevoit să părăsesc România. Şi atunci care ar fi soluţia?

marți, 5 iulie 2011

2 ţâţe întorc ţara pe dos

Încă de la început ţin să precizez poziţia de pe care scriu acest subiect, căci este importantă în argumentarea care urmează. Sunt un om care nu găsesc nuditatea jignitoare şi care - dacă aş avea - mi-aş educa copiii în spiritul libertăţii de gândire, a respectului faţă de aproape, a iubirii şi înţelegerii reciproce. Consider că libertatea mea se opreşte acolo unde încalcă libertatea celuilalt, consider că unele libertăţi nu se pot exprima în agora şi că trebuie să existe un sistem de valori care să fie minimal impus tuturor. Aşadar, accept că pot sta gol pe o plajă atâta timp cât prin acest gest nu agresez în vre-un fel pudicitatea sau decenţa care ar fi caracteristică unei majorităţi, accept că este posibil ca - cel puţin statistic dacă punem problema - eu să fiu cel deviant iar ceilalţi, cu opinii diferite să fie cei normali. Bun, plec de la această premisă şi aduc în discuţie reclama la un săpun care este difuzată - posibil - la o oră nepotrivită şi în care apare o domnişoară cu sânii goi alergând pe o plajă. Ce facem? Ne isterizăm că ai noştri copii sunt agresaţi de vederea unei perechi de sâni? Ce vârstă au copii şi de ce educaţia sexuală nu poate fi sprijinită nicicum de acest clip publicitar (în continuare afirm că orele de difuzare ar trebui să ţină cont de anumite restricţii)? Bun, dintr-o eroare a apărut un astfel de clip. Ce le explicăm copiilor, ce educaţie le oferim? Ne înroşim şi îi dăm intempestiv afară din cameră creând dintr-un fapt minor o întâmplare dădătoare de frigiditate şi impotenţă? Nu reuşesc deloc să înţeleg pudibondiada, decenţa prost înţeleasă, limitarea, aruncarea asupra educaţiei copiilor a propiilor insuccese dădătoare de divorţuri dureroase, continuarea unei stagnări retrograde care în fapt nu îi pregăteşte pe copiii de azi pentru viaţa de matrui de mâine, viaţă ce implică deja un bagaj consistent de informaţii minime utile unei sănătăţi mentale minime. Într-o societate în care există mii de capcane plasate în medii care sunt foarte variate, începând de la internet şi terminând cu abordarea într-un bar, educarea unor copii în spiritul fecioriei din noaptea nunţii îl va transforma pe aceştia în posibie victime viitoare, în persoane veşnic nefericite şi neîmplinite, care este posibil a plăti tribut educaţiei greşite oferite de părinţi. Oameni ca cei care sunt sideraţi de vederea unor perechi de sâni la ora 17 au distrus viaţa unui om lăsând-ul pe acesta pe vecie într-un scaun cu rotile. Istoria le-a dovedit că s-au înşelat. Din acea poveste unii nu au învăţat nimic. Asta în ideea în care acei oameni ştiu acea poveste...

luni, 4 iulie 2011

Bacul, politica și viitorul

Ieri s-au afișat rezultatele la bacalaureatul din 2011. Unii au spus că este dezastru, alții catastrofă, oricum nimeni nu este foarte încântat de ceea ce se petrece. De regulă nu iau atitudine foarte rapid pe subiectele zilei, dar aici cu greu mă pot abține să nu îmi spun și eu punctul de vedere. Cred că pe undeva trebuia să facem odată și odată și ceea ce s-a făcut la acest examen, adică trebuia să se înceapă de undeva, de la o generație. După 1989 în mod constant nivelul învățământului de la noi a scăzut dramatic. Eu de exemplu dacă era să dau bacul la standardele de la Revoluție, nu știu dacă reușeam să mai iau exact aceeași notă. Mergând pe cruzimea specifică a actualei puteri, era evident că ei ar fi fost cei mai potriviți să rupă pisica de la jumătate. Au făcut niște subiecte pe care cei mai mulți le-au considerat excesiv de grele. Exemple de genul elevilor care erau șefi de promoție și au luat note de 4, 5 și 6 sunt grăitoare zic eu. Crezându-se eterni, reprezentanții actualei coaliții de guvernare încearcă și aici să facă ceea ce au făcut cu întreaga populație de ani buni: să facă teste de rezistență și alte experimente pe elevi. Pe ici pe colo există câte o răbufnire, câte un solgan pictat pe perete șters repede de director, o găleată de vopsea pe geam și cam atât. Coafura rezistă. Nu știu care este nivelul de dificultate a acestor tipuri de examen prin alte țări, dar cred că ar fi foarte interesantă o comparație. În fine. Anul ăsta a fost unul dintre primii în care nu s-a mai copiat. Eu am fost tare fericit, căci nu îmi amintesc să fi fost un om care a copiat foarte mult în școală. Erau mai multe motivele pentru care nu copiam, începând de la frica de a fi prins, continuând cu principiuul conform căruia mai bine un 6 curat decât un 10 furat și terminând cu sila totală pe care o mai am și acum față de tot ceea ce este furat. În sfârșit toți elevii sunt nevoiți acum să joace au arme egale. Iar pe undeva cred că este mai bine așa. În toată povestea asta există și o vină a elevilor, care și-au pierdut total apetitul pentru învățat. Am o prietenă care este lector universitar și care îmi povestea că de la an la an vin studenți care nu au nic măcar păregătirea de bază pusă la punct, nu mai vorbim de nivelul minim necesar pentru a accede la o facultate. Mulți terminau facultatea tâmpi, cu un bagaj minimal de cunoștințe, oricum total nepregătiți pentru ceea ce se așteaptă de la ei. Societatea zice-se investește în ei, investește în ingineri, medici, istorici și așa mai departe, dar la final primește tot felul de pseudo-profesioniști care vor oferi servicii tot pseudo... În ziua de azi diploma de facultate este echivalentul cu cea ce școală profesională de acum 22 de ani, astfel că nu te mai poți angaja mai nicăieri cât de cât ok fără a avea o astfel de țidulă. Elevii nu mai învață căci nu mai înțeleg ce să facă cu o hârtie fără valoare, profesorii sunt și ei demotivați. Sunt demotivați pe de o parte de către sistemul de învățământ care le oferă salarii zic eu mici (deși și aici e de discutat, un profesor ia 1.500 de lei salariu dar are 3 luni concediu pe timp de vară, lucrează câte 6 ore pe zi, etc), dar și de elevi, care manifestă tot mai des lipsă de respect pentru profesia lor, pentru ei ca persoane. E și dificil să poți să creezi o atmosferă propice când elevul vine la școală adus de BMW iar tu îți repari lună de lună un Tico amărât. O altă problemă pe care o putem lua în calcul la stabilirea posibilelor cauze ale „celor mai slabe rezultate din istoria bac-ului din România” este mafia profesorilor. Sunt și unii profesori care nu predau tot ceea ce trebuie la ore, care nu respectă elevii, care fac tot ceea ce este necesar pentru ca elevii săi să aibă nevoie de meditații. Știu exemple în care părinții mai bogați vin cu diferite atenții iar odraslele lor sunt mai bine „văzute”, joacă titulari în echipa de fotbal a clasei, au câte jumate de punct acolo la teze și așa mai departe. Ori, este evident că se impune și aici o reformă. Așa cum Ministerul Educației a procedat mișelește pentru că a schimbat regulile jocului numai la bac, așa și profesorii și elevii ar trebui să conștientizeze că se impune o reformă și a modului de abordare a actului educațional în care sunt părți. Eu de exemplu nu am intrat la liceu din prima, astfel că sistemul (1990) mi-a oferit șansa să urmez cursurile unei școli de meserii. Desigur, eu nu m-am mulțumit cu așa ceva, am încercat să îmi continui studiile și azi consider că am făcut bine. Dar sunt foarte mulți tineri care sunt puțin interesați de școală și care dacă nu sunt agățați cumva în sistem ies pe stradă. Ori, școala străzii are și ea valoarea ei, dar niciodată nu va egala ceea ce poate oferi sistemul de învățământ al unei țări. De aici încolo rămâne să vedem dacă și angajatorii vor percepe schimbarea de standard și vor accepta măturători cu doar 12 clase, vânzători la Carrefour fără bac, ospătari sau șoferi fără diplomă de facultate. Rămâne să vedem dacă viitorul acestor puști este compromis, dacă ei vor face față unui eșec venit la o vârstă atât de fragedă, dacă vor găsi resursele să nu renunțe și să facă precum am făcut eu, adică să persevereze și să meargă mai departe chiar dacă azi li se pare că toate ușile li se închid în nas. În funcție de cum vom percepe noi toți această încercare de revenire la un anumit standard, vom ajunge să producem în 5 - 10 ani oameni care se vor apropia de un nivel de pregătire precum cel de dinainte de 1989. Îmi aduc aminte că pe vremea mea era o performață să mergi la liceu și să îți iei treapta (eu din fericire nu am mai apucat-o), apoi să îți iei bacul. Nu oricine lua bacul, iar elevii ăia, pregătiți de „nenorociții” ăia de comuniști aveau un nivel de pregătire care azi ni s-ar părea impresionant. Nu mai zic la facultate, unde odată intrat ți se asigura un statut anume în societatea românescă, primeai respect și recunoaștere a valorii tale. Îmi aduc aminte că examenul de intrare era drastic (azi nu cred ca l-ar mai lua nici 10% dintre studenti), examenele în timpul facultății erau serioase, susținerea examenului de atestare era la fel de serios. Azi poți să nu ști să faci acordul subiectului cu predicatul și să termini liniștit o facultate. Bine, poți să nu ști genurile substantivelor și să ajungi chiar și ministru, dar asta e o altă discuție. Așadar, e bine că se încearcă ridicarea standardului, dar trebuia spus asta de la începutul anului. E bine că nu se mai acceptă furtul prin copiuțe. E bine că se încearcă ridicarea nivelului. E bine că - până la urmă - și acești elevi vor merge la vot la anul. Nu este bine că societatea va cere în continuare diploma de facultate pentru ca să te angajeze ospătar. Nu este bine pentru că s-au schimbat regulile la finalul jocului. Nu este bine pentru că reforma în fapt nu s-a făcut, copii tot manuale groase de materie de memorat au de parcurs într-un an școlar, tot școala bazată pe memorare în detrimentul școlii practice vor urma, și așa mai departe.

vineri, 1 iulie 2011

3 concepte

Sunt 3 concepte pe care aş dori să le expun aici şi de care se va ţine cont în exprimările mele ulterioare.
Conceptul de deşteptăciune: se consideră deştept un om care este citit, care are şcoală, educaţie aleasă, care are studii superioare, care citeşte 20 -30 de cărţi pe an şi care într-o discuţie ştie despre ce se vorbeşte, este un cunoscător, un academician.
Conceptul de inteligenţă: poţi avea 4 clase şi să fi inteligent. Inteligent este un om care găseşte calea cea mai uşoară de rezolvare a unei dileme, care se descurcă -- în sensul pozitiv, care face şi desface un autoturism cu uşurinţă, etc.
Conceptul de înţelepciune: înţelept este acela care ia decizii în funcţie de experienţa acumulată şi care prin deczia luată aduce maximum de "profit" din situaţia x de viaţă. Înţelept este cel care ştie care decizie este cea mai bună prin prisma experienţeleor trecute.
Nu ştiu dacă sunt foarte bun la definiţii sau la a explica ce înţeleg eu prin fiecare dintre aceste termene, asta este tot ce am dat mai bun din mine la ora asta.