sâmbătă, 30 mai 2009

Atehnică

Abilităţile mele în mânuirea calculatorului şi abilităţile mele în IT Tehnology sunt destul de limitate, oprindu-se undeva la stadiul de începător cu ceva experienţă...
În fine, solicit ajutorul celor care mi-l pot oferi... Ce gadget trebuie sa ataşez acestui blog pentru a vedea răspunsurile vizitatorilor la postările mele??

Vlad Ţepeş

Hmm, chiar mă gândeam zilele astea la un răspuns oferit de Aida la unul dintre subiectele mele. Deşi eu nu cred în reeducare, majoritatea românilor - cel puţin asta e percepţia mea - îşi doresc un Ţepeş la conducere, îşi doresc un conducător autoritar, ba chiar dictatorial, un om care să impună cu forţa un anumit sistem de valori. Desigur, când ne gândim la un astfel de lider fiecare dintre noi are în minte propriul sistem de valori care sa fie - eventual - impus maselor. Mie de exemplu mi-ar plăcea un sistem social în care legea să fie respectată, legiuitorul să nu dea legi ilogice, oamenii să fie conştiincioşi şi binevoitori, să nu existe această luptă pentru "a fi numărul unu", să existe competiţie constructivă ci nu distructivă, să existe un soi de "toţi pentru unul şi unul pentru toţi", etc. Cred că aţi prins ideea. Altcineva poate că îşi doreşte ca dictatorul să impună legi de genul: toată lumea sa unmle goală la mare, e interzis să faci sex cu lumina stinsă, la depaşirea 35 grade celsius anunţate la meteo toată lumea sa umble goală pe stradă. Iar, nu mai insist, aţi prins ideea. Altcineva poate cere legi care să avantajeze indivizii puternici iar pe cei slabi societatea să îi elimine, numai cei care reuşesc în viaţă să se bucure de avantajele unei vieţi decente, restul să stea la marginea societăţii şi să plătească cens învingătorilor. Un sistem pe baza căruia, dacă ai BMW ai voie să încalci toate regulile de circulaţie, ai voie să parchezi unde vrei, ca doar nu îţi poate face nimeni nimic, e lege!! Nu mai insist.
Oare acest Ţepeş nu există el oare la o scară mai mică şi în zilele noastre? Nu aţi auzit de Mobutu Sesecucu, de Kim Il Jon sau cum l-o chema pe liderul Coreei de Nord, nu exista Fidel Castro, nu există Kmerii Roşii, Talibanii, etc?? Nu a existat pe pielea noastră Ceauşescu şi regimul comunist? Deşi m-am declarat filocomunist, se pare că în raţiune nu sunt foarte pregătit să mă întorc la ţiganca cu seminţe, la traficul cu săpun Fa şi ţigări Kent, la guma tare ca gheaţa, la coada pentru salam şi la raţia de ulei luată cu buletinul părinţilor. Nu mai vreau curentul oprit (aiurea e ca uneori mi se mai opreşte curentul şi "în zilele noastre"), nu mai vreau sa urc pe scări (acum stau la 8 nu la 3 ca până acum), nu mai vreau vremurile alea. Nu le mai vreau cu totul, vreau doar ce era bun din ele.
Eu nu vreau un Ţepeş. Vreau un Carl XVI Gustaf, un Harald V, Tarja Hanlonen, Margareta a II-a, etc. Cred ca e diferenţă de atitudine...

miercuri, 27 mai 2009

Blog

Nu ştiu dacă aveţi rabdarea să (mai) citiţi, nu ştiu dacă aveţi răbdarea să citiţi blogurile pe care ajungeţi din hazard sau "direcţionaţi"... Nu ştiu dacă atunci când se încep aceste bloguri, posesorii lor chiar vor să comunice ceva lumii sau pur şi simplu îşi fac bloguri că aşa e la modă. Nu ştiu dacă consideraţi acest blog ca un moft sau dacă chiar găsiţi ceva interesant în el.
Mă plictiseam şi am navigat de la un blog la altul. Aveţi habar câţi oameni importanţi au blog ? Am rămas oarecum surprins să constat că oameni destul de cunoscuţi şi care nu îmi păreau "genul", au blog. Cred că există o adevărată lume paralelă, un underground al vieţii reale, un "The Sims" cât se poate de palpabil, există viaţă după viaţă, există un univers paralel celui pe care îl percepem, universul virtual. Există dispute care nu "răsuflă" în universul real, care îşi consumă punctele culminante în mediul lui 1 şi 0. Aici se dau replici, se expun puncte de vedere, se plasează informaţii utile pentru presă, se fac şi desfac alianţe, se fac multe chestii la care dacă nu ai acces la calculator nu ai acces...
Până la urmă, blogul şi universul ăsta virtual nu este altceva decât o evadare din stress-ul cotidian, un exhibiţionism mental, o armă folosită de cei carora armele le par chestii pozitive...

Pentru D.

Erai una dintre puţinele persoane de la care mă aşteptam la mai mult. Nu ştiu "mai mult" ce, doar atât: "mai mult". Nu credeam că mă vei dezamăgi atât de crunt. Probabil că nu înţeleg eu viaţa cum trebuie, percep lucruri într-un fel şi probabil că ar trebui să le percep altfel. De aceea cred uneori că sunt imatur, căci observ că oamenii au alt sistem de valori decât cel pe care îl percep eu...

În fine, nu mai contează...

Pentru fiecare persoană care mă dezamăgeşte, mai las câte un deget jos. Ar fi aiurea să sfârşesc cu pumnii strânşi... şi dezamăgit total. Dar cât încă mai sunt degete ridicate... să nu dramatizez...

Compasiune

Lucrez într-un loc unde mă întâlnesc deseori cu exemple crude de prostie crasă. Sunt momente în care cred că ceea ce văd şi trăiesc este pur şi simplu o farsă pe care cineva acolo jos mi-o joacă.
Nu ştiu cât de util în edificarea voastră sunt exemplele de genul "dacă vin de departe sunt mai îndreptăţit să primesc o rezolvare favorabilă a problemei mele", "vreau sa vină directorul general acum aici, ca să îmi rezolve problema, că cu ăştia "mici" nu mi se rezolvă nimic", "vreau să îmi rezolvaţi problema căci eu am facultate", "vreau să îmi rezolvaţi problema căci sunt "amărât"", "vreau sa stau de vorba cu cineva cu funcţie mare", etc...
Stau şi mă gândesc dacă astea sunt cazurile de prostie maxima sau dacă mai e loc şi de mai mult. Zilele astea îmi venea obsedant în minte o expresie "de duh" a lui Einstein: "doar prostia şi infinitul sunt nelimitate, iar de al 2-lea sincer mă cam indoiesc". "Numai oamenii pot fi atât de proşti încât se distrug unii pe alţii din dorinţa de a demonstra care e mai tare" (am parafrazat).
Ceea ce e amuzant în toată povetea asta e că eu nu sunt chiar cel mai inteligent ins de pe Terra. Oare ce ar putea simţi un cetăţean care chiar este inteligent ???? Ce ar putea simţi oare un nene care este nevoit să trăiască printre trădători, printre japiţe, printre oameni primitivi, primari, retrograzi, care văd banul ca pe noul Dumnezeu, care nu pot gândi singuri, care sunt murdari fizic şi sufleteşte pentru că nu au inteligenţa necesară pentru a se curăţa ??? Oare ce ar putea simţi un Pleşu, un Patapievici sau Cărtărescu când văd tona de lene intelectuală în care zacem şi în care ne complacem (din prostie poate...) ? Ce ar putea simţi oare miile de intelectuali adevăraţi (definesc intelectual: ins ce are o cultură generală bogată, inteligent, deştept şi înţelept, cu temeinice cunoştinţe în cel puţin un domeniu, care este în stare a purta o polemică fără a considera că se ceartă, posesor al unei educaţii alese, cu bun simţ, modest şi nu în ultimul rând activ în spaţiul cultural) care sunt nevoiţi să se "lupte" în conştiinţa colectivă cu porno-ce-vreţi-voi (eleva, profesoara, baba, piticu', etc) cu maneliştii mai mult sau mai puţin declaraţi, cu politicienii "made in Romania", cu tot ceea ce este atins de prostie şi care nu poate fi cuprins aici ??? Cum pot oare adevăraţii intelectuali să se lase judecaţi de aşa zişii ziarişti care pentru 100 de euro sunt gata să înjure şi să denigreze fără drept la replică, de masele inculte consumatoare de telenovele cu scenariu previzibil şi de "emisiuni de largă audienţă", de "suporterii adevăraţi cărora le pasă de sport" dar îl distrug "pentru că pot", de milogi şi de atârnători, de linguşitori şi arivişti, de făţarnici şi trădători, de "afacerişti şi investitori strategici", de hoţi şi violatori ?
Uau, oare cum s-or fi simţind aceşti oameni ? Ca dacă eu incultul şi prostul mă simt pe zi ce trece mai agresat de prostie...

luni, 25 mai 2009

Parcul Naţional Retezat

Există de ceva timp o campanie on line pentru a se desemna cele 7 noi minuni ale lumii.
România participă cu Parcul Naţional Retezat.
Dati un leu pentru Ateneu... Sau mai modern: daţi un vot pentru Retezat.


http://www.new7wonders.com/nature/en/nominees/europe/c/RetezatNationalParkNationalPark/


sau clik pe titlul postării.

luni, 18 mai 2009

Despre recunoştinţă

Un subiect care mi-a venit "în cap" după ce am stat de vorbă cu cineva. Câteodată stau şi mă gândesc că o să ajungem să nu mai facem nici un fel de gesturi altruiste faţă de semeni, căci deseori se întâmplă să întâlnim oameni nerecunoscători. Până la urmă, a fi recunoscător nu este un gest de umilinţă - aşa cum în mod eronat este percepţia unora - ci un gest de simplă mulţumire pentru un ajutor care este oferit. Eu nu pot obţine ceva, altcineva ma ajută şi reuşesc; nu e greu să îi zic la final: "mulţumesc, poate că nu reuşeam fără ajutorul tău". Atât. Sau, măcar atât. Nu mi se pare umilitor, greu, înjositor, nebărbătesc sau mai ştiu eu cum. Sau, dacă nu eşti în stare să spui asta, dacă nu eşti în stare să mulţumeşti (aşa ar fi normal conform opiniei mele), măcar nu îi face rău binefăcătorului tău. Poţi să ai o atitudine neutră (deşi e cam aiurea: ăla îţi face bine şi tu nu îi dai bună ziua, dar asta e altă discuţie), nu îl "mânca" de fund, nu îi da în cap când e şi el în nevoi... Nu ţi se cere luna de pe cer, doar să nu raspunzi la bine cu rău. Atât.
Dacă nici asta nu poţi, pe bune că nu meritai atâta atenţie... Tardiv ne dam seama de asta uneori, dar ferice de cei care reuşesc să iasă din "întuneric" şi să se lamurească cum stau lucrurile...

duminică, 10 mai 2009

Creştinism. Ortodox. Catolic.

Se comemorează zilele astea vizita Papei Ioan Paul al II-lea la Bucureşti.
Ideea de căpătâi este că gestul sanctităţii sale este unic în istoria creştinismului, care are darul de a apropia cele 2 biserici surori şi "certate". Biserica catolică nu recunoaşte decât biserica ortodoxă, celelalte laturi ale creştinătăţi nefiind recunoscute la Vatican (protestanti, baptişti, etc). Sa fie oare gestul Papei Ioan Paul al II-lea o cale care tocmai s-a deschis şi pe care o va urma actuala condcere a celor 2 biserici sau să fie doar un foc de paie? Vor ei creştinii unirea ortodocşilor cu catolicii? Sunt ei - în fapt - uniţi creştinii sau este doar visul unor iubitori de Dumnezeu? Pot ei ortodocşii să treacă peste tradiţile lor, pot ei catolicii să renunţe la rigiditatea dialogului?
Este foarte greu să vi după Ioan Paul al II-lea şi să te ridici la nivelul impus de Sanctitatea sa. Eu m-am rugat odată la el şi m-a ajutat. E un sfânt! Un sfânt care făcea minuni în viaţă şi face şi după. De noi ţine acum să valorificăm moştenirea, "averea", darurile oferite de Domnul prin oamenii pe care îi iubeşte.