joi, 31 decembrie 2009

Asa e

Citeam azi un articol în care doamna Ana Blandiana spunea o chestie la care mă tot gândesc de atunci: "e mai greu să fii liber decât să nu fii".

That's all folks!

Asta e şi cu anul 2009. Bucurii, supărări, nervi, fericire, bani, ruina, toate au făcut parte mai mult sau mai puţin din soarta fiecăruia dintre noi. Una peste alta, pentru mine a fost un an banal, fără mari reaizări şi fără evenimente negative notabile. Pot să spun că a fost un an care nu va rămâne în memoria mea decât prin eşecul de la urne al poporului român, dar altfel...
Sper ca noul an să nu fie atât de crunt cum se anunţă. Pentru prima dată de când sunt eu în viaţă, noul an se anunţă unul mai prost, în care oamenii vor avea tare mult de suferit. Să sperăm că previziunile vor fi de data asta infirmate.
Aşadar, a mai trecut un an. Azi se încheie 2009.
Urmează 2010, cu planuri mari, cu speranţe şi gânduri măreţe.
Vouă, cititorilor acestui blog vă urez să aveţi un an plin de sănătate, să fiţi fericiţi şi să vi se îndeplinească şi cele mai ascunse dorinţe.

Eugen Ion

luni, 28 decembrie 2009

De 3 ori banii

FNI. Escrocherie? Faliment? Prăbuşire? Cine ştie... Vântu. Poate că nici el...
Ceea ce m-a frapat a fost ca nimeni, dar absolut nimeni nu a pus problema moralităţii depunătorilor la această instituţie financiară. Toată lumea, toată presa ne vorbeşte despre ceea ce au pierdut oamenii ăia, de cum s-au ruinat, de cum au pierdut "banii copiilor" sau mai ştiu eu ce.
Hai să încercăm să ne aducem aminte.
Pe la bănci atunci se oferea un maximum de 50% dobândă. Adica intr-un an ţi se dădea pentru 100.000 ROL maximum de 50.000ROL. Era o sumă care îţi acoperea inflaţia şi îţi mai rămânea de 2 napolitane, dar banii erau asiguraţi şi garantaţi de legile statului român, care garanta un maxim de bani oricum cu mult peste cât au depus "depunătorii" pe la FNI.
La FNI însă, primeai la 3 luni de 3 ori banii. Adică dacă deuneai aceeaşi sută la FNI, după 3 luni (!!!!) scoteai de 3 ori suma. Dacă la stat aveai garantat că dacă depui 100.000 iei la final de an 150.000, aici la 100.000 luai la final de an 1.200.000.
Acum să vă povestesc micile decizii pe care le-au luat 2 persoane, una e mama, alta e un depunător, random, oricare dintre ei.
Mama.
Mama mi-a spus că ea nu vrea să rişte, că dacă ăia fac la fel ca şi Caritasu' şi le iau banii oamenilor şi îi lasă fără bani, că ea a rezistat rugăminţilor rudelor care s-au aruncat cu toţi banii în Caritas şi au pierdut tot şi apoi îşi plângeau în barbă şi ea le-a zis "v-am spus eu". De ce să rişte ea banii de pe casa bunicii pe care au vândut-o. De ce? Mai bine la stat şi mai sigur. Oricât am încercat să o conving, nu am reuşit. Îmi spuneam în barbă că democraţia nu e pentru mama, că este depăşită de orice se petrece pe lângă ea şi că va fi o simplă spectatoare a timpurilor mderne.
Investitorul.
"Frate, am pus mâna pe Dumnezeu. Ştii ce fac, îmi vând Oltcitul, scot banii de la CEC pe care îi strângeam pentru casă, vând aurul de la gâtul fetei şi îmi amanetez verighetele, fac schimb de locuinţă şi mai obţin astfel 10.000 $ (lasă că îmi iau după aia vilă). Mai împrumut de la naşu' 3000 $ şi merg frate şi îi depun la FNI, că în 3 luni îi înmulţesc şi mă fac om. Să mă vezi atunci în merţan şi în "Bambu". Şi o să merg la Milano să îmi iau ţoale de firmă, nu mai merg aici ca sărăntocii, la Unirii şi la Cocor."
Trecând peste exagerările mele, cred că este evident că vorbim de 2 tipuri diferite de oameni: cumpătatul şi avarul, lacomul, prostul, cel care nu înţelege legile financiare şi crede că cineva îi poate oferi un câştig imens peste noapte.
Deci, şi voi credeţi că pâna la urmă FNI-ul a fost o lecţie pe care Dumnezeu a oferit-o lăcomiei, avariţiei şi zgârceniei umane, sau mi se pare doar mie?

vineri, 25 decembrie 2009

Scurt raport

Ne-am cam lenevit in ce priveste Jurnalul de campanie, ne straduim insa sa compensam prin alte actiuni iar despre asta incercam sa povestim pe scurt acum.
Dupa cum spuneam acum ceva timp, ca urmare a succesului pe care l-a avut campania noastra, Ministeul Sanatatii s-a implicat activ, atat logistic cat si financiar. Incepand cu luna mai, Sensiblu a lansat propria campanie pentru sustinerea cardiochirurgiei la Marie Curie. Iar in aceasta toamna, Procter & Gamble a inceput campania Sansa la viata, sansa la noi amintiri, care s-a incheiat la inceputul lunii Decembrie.
In consecinta, suntem mai multi si facem lucruri mai bune, mai mari si mai complexe. Prin urmare, lucrurile au trebuit regandite la o alta scara, proiectul a fost refacut integral iar planificarea a trebuit si ea refacuta si, in consecinta, extinsa.
Aparatura a fost aproape toata achizitionata. Parte a sosit deja, parte urmeaza sa soseasca.
Partea cea mai grea acum consta in amenajarea departamentului. Si asta inseamna 100 m² de constructie noua, modificari in spatiul de 400 m² existent, instalatie de climatizare (chiller, centrale de tratare a aerului, tubulatura), usi speciale pentru spatii medicale clasificate din punct de vedere al sterilitatii, instalatie de vacuum si gaze speciale, console de anestezie, instalatie electrica si multe altele. Am invatat multe despre cum se amenajeaza un astfel de spatiu, despre ce probleme exista atunci cand vrei sa faci un departament de cardiochirurgie pediatrica care sa fie la nivelul europen.
Suntem in plina activitate, iar lucrurile avanseaza. Avem un santier in toata regula la Marie Curie, purtam negocieri cu furnizori, analizam oferte si incercam sa facem lucrurile cat mai repede si cat mai bine. Si ne straduim sa cheltuim cat mai eficient banii primit din donatiile voastre.
Si pentru ca tot am ajuns la “cat s-a strans”, putem spune ca lumea in continuare ajuta. Din SMS-uri, sponsorizari, 2% si alte contributii am strans peste 900.000 de Euro. Sunt multi bani, dar, din pacate, inca nu ne ajung si pentru angiograful pe care il dorim atat de mult si care este atat de necesar. Costa peste 1 milion de Euro - enorm!, dar suntem convinsi ca pana la urma, cu ajutorul vostru, vom avea si angiograf.
Speram sa terminam cat mai curand amenajarile si sa avem un departament modern si functional.
(pana la postarea urmatoare, ne straduim sa facem si niste poze)
Asociatia Inima Copiilor

marți, 22 decembrie 2009

Trezirea la apel?

Observ în ultima perioadă un soi de atitudine schimbată la nivelul cetăţenilor şi mai ales a unei anumite părţi din media. Ceva se întâmplă, jurnaliştii par să aibă curaj mai mare să dea nume, să arate locuri, să indice furturi. Un soi de click s-a produs şi apar brusc imagini nedifuzate 20 de ani, apar pete pe nume care păreau imaculate, se discută mai pe şleau, mai direct, mai la obiect. Unii au început să tremure, dar nu de frig. Partea asta e rezervată în continuare "pulimii", la frigul nepăsării mă refer... Parcă ceva s-a schimbat şi în atitudinea revoluţionarilor, a oamenilor de pe stradă, în atitudinea românului "de la şaibă". Au mai fost alternări la putere, nu e prima, au mai fost schimburi stânga - dreapta, dar acum mie îmi pare că nu mai e la fel. Ceva din flacăra care ne-a eliberat odată din ceva rău pare că pâlpâie încetişor printre unii. Oare să fie ŞI ASTA o manipulare sau de data asta avem maturitatea să ne exprimăm pe bune şi noi românii? Pasivitatea de care acuzam odată pare că dă semne de "slăbiciune". Poate că sunt eu naiv (nu m-ar mira să aflu asta, de altfel am avut motive să mă decclar naiv de multe ori numai anul ăsta, ca să nu mai vorbesc de întreaga viaţă) dar cred că totuşi cuţitul a trecut de os. Ăsta sa fie oare apelul care ne va da o şansă şi ne va scoate "în stradă" sau rămânem cuminţi la tv?

Catifea?

Că sânge a fost, aste e indubitabil. Dar unde e catifeaua?
Uitându-mă zilele astea la documentariul lui Mihalache - de altfel foarte bun - îmi dau seama că timpul le vindecă pe toate. La Revoluţie simţeam şi aş fi acţionat exact precum oamenii din film. Nimic nu cred că aş fi făcut altfel, poate că în psihoza de atunci eram gata să fac exact aceleaşi lucruri, eram gata să strig, să îi chelfănesc pe "terorişti", să organizez, să dau comunicate din Studioul 4, etc. Eram gata să le fac şi consideram cu tărie că ceea ce fac era ceva bun, corect şi demn de urmat. Eram gata să cred că alea erau adevărurile de netăgăduit, că alea erau acţiunile cel mai demne de urmat, că nimeni nu ar fi putut găsi o acţiune care să se potrivească mai bine ca acţiunea mea. Dacă eram în locul lor, credeam că fac bine făcând ceea ce au făcut ei, revoluţionarii adevăraţi.
No, acum, uitându-mă mai cu atenţie la ceea ce se vede "pe imagini" îmi dau seama că dacă aş da timpul înapoi, nu numai că nu aş acţiona precum în primul paragraf, dar aş încerca să le explic oamenilor că sunt manipulaţi. Cred că au fost tare multe manipulări care au funcţionat de minune în acele momente. Manipulatorii au fost (şi din păcate încă mai sunt) cei care au în fişa postului să manipuleze. Bravo. Şi-au făcut treaba ca la carte, se vede asta cu ochiul liber acum, după 20 de ani. Oamenii erau naivi, speriaţi, porniţi să facă o schimbare şi foarte atenţi cu noile cuceriri, erau pregătiţi să mpară iar cei care erau cu arma în mână ştiau asta. Televiziunea era la momentul Revoluţiei plină de "băieţi cu ochii albaştrii", oameni care erau acoperiţi de posturi precum realizatori, redactori, cameramani, etc. Îmi aduc aminte de un episod al documentarului "Sânge pe catifea" în care se spunea despre un articol publicat pe 21 sau 20 decembrie, în "Scânteia", un mesaj codat pentru "băieţi" sub forma unui articol care dădea sfaturi pentru concediul la mare (în decembrie nota bene). Desigur, ceea ce a urmat nu a fost decât o urmare firească a ordinelor transmise de alt băiat cu ochii albaştrii care a semnat probabil articolul. Aşadar, oamenii erau manipulaţi, erau înfricoşaţi, cineva se juca de minune cu minţile lor, cu sorţile lor, cu vieţile lor.
Întrebarea care se pune este dacă nu cumva "băieţii" au rămas şi "după" la conducere, dacă şi acum se mai joacă cu minţile, sorţile şi vieţile noastre, dacă ei decid ce se face azi cu banul public, dacă omul lor este - aşa cum sugera domnul CTP - cel care a câştigat alegerile? Dacă aflăm după încă 10 ani că dintre cei care erau în direct la tvr, doar câţiva erau revoluţionari adevăraţi? Dacă oamenii cu care am stat de vorbă au avut dreptate? Dacă Revoluţia s-a furat (furat - un cuvânt dramatic, atât de prezent în vocabularul românului postrevoluţionar)? Dacă ni s-au furat mai multe decât ne-au furat comuniştii?
Şi dacă s-a furat ce, nu mă pot plânge mamei, ea oricum nu poate face nimic în cazul ăsta...

joi, 17 decembrie 2009

Sassu

Ştiţi ce a făcut bun acest om?
A gândit.
Într-o ţară în care instinctele sunt mama oricărei acţiuni a individului transformat în simplu consumator şi plătitor de credite pentru geacă de piele şi concediu în Spania, Sassu a acţionat în accepţiunea a ceea ce ar trebui să fie românul anului 2009 în opinia celor care au murit la 1989.
Sassu a promovat tineri şi a câştigat!
Foarte multe emisii pe care le vedeţi voi pe "sticlă" la tvr şi care sunt de o certă valoare jurnalistică şi nu numai, sunt făcute de tinerii promovaţi de Sassu.
În timp ce Lazarus face carieră pe mai ştiu eu unde, în timp ce Bahnuţeanu şi "Cherida" fac cifre de audienţă demne de "invidie" pe minunatele posturi "meseriaşe", în timp ce Dan Diaconescu "Direct" aduce insomnii curioşilor şi pricepuţilor în criminalistică, Sassu a promovat nume aparent anonime care fac cultură şi televiziune din aia pe care studenţii o învaţă la facultate şi pe care nu o mai pot profesa chiar peste tot...
Sassu a creat, are viziune pe termen lung, carismă, logică, blândeţe, putere şi educaţie. Este politicianul care m-a făcut să spun la un moment dat pe acest blog că pot exista şi politicieni decenţi. Este bine intenţionat şi consider că TVR va pierde foarte mult prin (foarte logica şi posibila) îndepărtare a sa de la şefia acestei instituţii.
Ceea ce vedeţi voi nu este ceea ce se întâmlă cu adevărat. Este ceea ce TREBUIE să vedeţi. Astfel sunteţi mai puţin liberi.
VREAU să cred că sunt un om liber.

miercuri, 16 decembrie 2009

Degeaba?

Uite, mă uit acum pe tvr unde rulează un (genial, scuze, subectivitatea nu îmi poate fi imputată, sun un tvr-ist) documentar. Se spun aici câteva din ultimele vorbe ale celor care au murit în anul 1989, cu speranţa în sufletul lor. Au murit crezând că azi, la 20 de ani, vom concura Germania şi Franţa ca economie sau că măcar vom avea toţi video. Avem. Merită să mori pentru un video? Tu, cel/cea ce citeşti acum aceste rânduri, ai muri mâine ca eu să am dvd? Nu ai considera că totuşi sacrificiul pe care trebuie să îl faci e oleacă cam mare? Cine ar fi ieşit în stradă dacă ar fi ştiut că după 20 de ani vom avea dreptul să avem credite, video (dvd), să înuram pe "ăia de la tvr la relaţii cu publicul", să il futem în gură pe prezident fără să păţim nimic? Câte vieţi merită aceste câştiguri?
Când ni se fură o Revoluţie, putem accepta, deşi resemnaţi speram ca noi să decidem ce vrem să fim.
Când ni se fură identitatea şi fiinţa, cînd ni se fură demnitatea, onoarea, eroii, totul până la urmă...nu mai putem accepta. Fatalitatea constă exact din lipsa mijloacelor cu care ar trebui să luptăm împotriva acestui furt. Aşa că stăm şi contemplăm. Contemplăm. Unii poate că plâng, dar asta nu schimbă cu nimic starea de fapt actuală. După plâns ei rămân tot ca noi, cu contemplaţia.

Care vrei mă să mori?

Mai murim odată? Nu. Nu mai merită.

Dezamăgire. Tristeţe. Descumpănire. Înfrângere. Eşec. Mai găsiţi voi sinonime care să exprime mai clar ceea ce am simţit la aflarea veştii că s-a furat...scuze, numărat mai bine voturile pd-l-ului...
Nimic nu îmi făcea ziua mai tristă. Sau în fine, nimic nu părea că va fi mai trist... Totul mi se părea că se duce de râpă, eram groaznic de invidios că nu am bani să mă tirez din ceea ce cred eu că va deveni o a 2-a Venezuela. Sau Cuba. Sau Columbia... În fine. China nu aveam şi noi şansa să devenim...

Am renuţat să mă mai uit pe Antena 3 şi pe Realitatea. La tvr când e politică aleg să schimb canalul. Peste tot aleg să fug de disputa politică. Nu mai pot. Nu mai vreau să pot. Cred că ar fi păcat să mai pot. Vroiam să sun la UPC să le cer să îmi scoată "B unu tv" din grilă, m-am gândit totuşi că voi deveni penibil. Dacă eşti prost e una, ai o scuză. Dar dacă eşti penibil, chiar că nu mai ai nicio scuză... Penibilitatea este înfrângerea cea mai umilitoare a raţiunii... La CNA nu mai sper să le ia licenţa celor de la Zero Tv. În fine...

Pe la muncă, colegele mai stau pe Realitatea, chestie care mă atinge doar parţial, căci stau destul de puţin în "biuro" în ultimele zile. Astfel, am aflat şi eu cu oarecare stupoare şi cu un reţinut "ţi-am spus eu" că TOATE partidele vreau la putere. TOŢI pun condiţii, toţi par gata să uite ce spuneau cu 10 zile în urmă, toţi sunt deodată gata să facă "coaliţia de largă comuniune naţională" şi toţi par că vor BRUSC binele Roumeiniei. TOŢI. UDMR s-a supărat ca proasta la oglindă că PSD l-a făcut "doamnă de moravuri uşoare" şi brusc nu mai concepe o coaliţie cu stânga. Stânga vede o coaliţie cu PNL, dar şi cu PD-L. PNL vede şi el o coaliţie cu PD-L, dar şi cu PSD. Caz în care în opoziţie ar rămâne cine...???? PD-L vede o coaliţie de dreapta, dar stai să vezi, că Tăriceanu o are mică!!!! Memoria mă refer... Toţi vor osu'. În imbecilitatea mea proverbială, m-am gândit aşa: 3 mari partide politice găsesc resursele şi fac o coaliţie cu 95% în parlament. PD-L, PSD, PNL. UDMR face şi ea parte. Ramân independenţii. Sau nici ăştia. Deci o coaliţie cu 100%. Toată lumea vrea brusc binele Roumeiniei. Toţi vor să facă o coaliţie. Dar staţi. Cine va fi în opoziţie? Cum nimeni? Pai atunci, nu înseamnă că ne-am întors exact 20 de ani înapoi, când exista o "coaliţie" fără opoziţie?
Cine va rămâne în opoziţie, întrebarea asta îmi zguduie conştiinţa..?!? Mie mi se pare că NIMENI nu ar vrea acum să rămână în opoziţie. Ar fi umilitor să faci opoziţie acum???
Mă tot întreb: de ce pana mea s-a stricat coaliţia de dinainte de turul 2???? Ce era fundamental greşit în concepţia aceea şi de ce "lupta" s-a terminat odată cu numirea lu băsescu în capul statului?
Sentimentul pe care îl trăiesc este de înfrângere. Politicienii au învins. Cetăţenul este victima. Ei cu ei, noi cu noi. Ei au învins iar noi nu mai putem să murim pentru ceea ce sperăm să fie un viitor frumos... Pur şi simplu am obosit să murim. Vrem să ne lase naibii în pace. Ei să fure iar nouă să ne dea de muncă, să ne plătim banca. Banca. De ce oare acest termen a apărut în conştiinţa populară numai după Revoluţie? De ce? "De ce" este o întrebare pe care din frondă nu mai vreau să mi-o pun.
Este singurul moment în care mă gândesc că distrugerea Parlamentului, ca entitate de profitori şi distrugători de neam, cultură, entitate statală, fiinţă naţională... este un lucru bun. Altfel...

marți, 15 decembrie 2009

Dragă moşule...

Dacă totuşi te decizi să mai treci şi pe la mine anul ăsta, te rog ţine cont că ăl mai mult îmi doresc să primesc ceva tutun de pipă...
Dar cum nu am fost foarte cuminte anul ăsta, cred că nu o să vi la mine.

Colecţionarul - partea a 3-a

Ea - C.
El - C.
El - M.

Ea este o tânără şi frumoasă fată. O persoană cu personalitate, carismatică pe alocuri dar totuşi o persoană mai fragilă de cum arată prima privire. Este curtată de mai mulţi băieţi din satul său de pe Valea Oltului. Atunci când ai mai multe opţiuni ai şi mai multe "probleme" în a te decide ce este mai bun pentru tot ceea ce urmează, adică pentru toată viaţa. Mulţi oameni iau decizii care în timp se dovedesc bune sau rele. De aceea, şi în vremurile acelea şi în vremurile astea, o opţiune cu privire la un soţ/soţie pare una greu de luat. Între toţi pretendenţii, era unul mai întremat material. Era un soi de prinţul satulului, cu o poziţie privilegiată în organizarea socială, cu ceva bani puşi deoparte, cu promisiunea unei vieţi - cel puţin din punct de vedere material - mai liniştite. Ca femeie, nu e de blamat că a ales acest băiat. Se decid să facă nunta. Alai mare, lume strânsă la casa omului, toate cele care sunt la o nuntă. Pe seară însă ginerică nu mai este de găsit. Oamenii îl caută lumea şi îl găsesc într-o cameră, beat mort. Tatăl ginerelui îi face morală ca unui copil de 5 ani. Numa că nu îl bate. Trezit din abureală, omul noastru se duce să îşi ceară scuze de la mireasa lui. Mireasa însă a ales să plece la Bucureşti, aşa, îmbrăcată în rochia albă superbă. Un nuntaş cu maşină îi asigură transportul până la locul în care frumoasa noastră se va stabili.
După asta, mireasa C. a ales pe altcineva, pe C.. Acum au amândoi peste 55 de ani. Sunt fericiţi. Au relizat destul de multe în viaţă. La vârsta asta încă se mai ţin de mână şi au numai vorbe faine unul despre altul. Au un copil pe care îl iubesc enorm şi pentru care fac sacrificii importante. Deşi lucrează în aceeaşi firmă, se vzitează la birou de fiecare dată când au ocazia (lucrează în birouri diferite).
Despre M., ginerică care a ratat nunta din cauza patimei pentru alcool, ştiu că nu s-a mai căsătorit niciodată. Banii s-au dus toţi pe băutură. Meseria sa care altă dată îl făcea regele satului, astăzi e una banală, comună. Merge cu tramvaiul pentru că maşina a fost vândută pentru plata datoriilor.

Tentaţie

Dacă ar veni unu' la voi şi v-ar spune că vă dă 1 milion de euro ca să vă schibaţi o părere, credeţi că aţi rezista tentaţiei?

Europa Libera, aici

O altă capanie alaturi de multe altele. Plătim pentru nesimţirea PSD-ului de acum 15 ani. Câns Europa Liberă şi-a încetat emisia, toată arhiva a fost dusă în state, undeva în Florida dacă am reţinut eu bine. Toate statele care au fost "ţinta" acestui post au fost întrebate dacă vor o copie a arhivei. Toate statele au vrut, ia ghiciţi cine nu a vrut... Poate Petre Roman să fie omul? Nu ştiu, ideea este că avem acum ocazia să ne recăpătăm o mică porţie din istoria noastră. Dacă vreţi să participaţi la acest demers, daţi un sms la 8820.
Mai aveţi la dispoziţie şi un site al campaniei; sunt mândru că la parteneri apare şi tvr-ul.

luni, 14 decembrie 2009

WTF?

WTF e aia Twiter fraţilor?
Am încercat şi eu să intru pe site-ul ăsta şi nu am înţeles mare lucru din ceea ce trebuie să fac acolo... Ce îşi propune, ce vrea de la noi, cum funcţionează, ce ar trebui să fac eu ca să fie toată lumea fericită, de ce unii au în blogul lor "twit me" şi ce ar obţine astfel un posesor de blog?
Să moară musca de am înţeles care ce şi cum cu twiteru'.
La HY5 am înţeles eu până la urmă de ce ar vrea cineva să îşi facă cont, deşi aparent mi se pare ilogic... Eu mi-am făcut odată cont pe Netlog (cred), dar tot nu m-am lămurit pe de-antregul de ce aş vrea totuşi să îmi păstrez şi întreţin chestia aia...

sâmbătă, 12 decembrie 2009

Despre comunişti şi despre noi - partea a 10-a

Despre presă. Presa pe vremea lui Ceaşcă era aproape inexistentă. Nu se poate vorbi de presă liberă. Nu puteai să scrii ce vrei, fiecare articol probabil că era cenzurat de un baiat din ăla cu ochii albaştrii. Televiziunea avea numai 2 ore de emisie pe zi în timpul săptămânii şi maxim 14 ore în week-end. Dar se făceau spectacole tari. Revelioanele păreau adevărate opere de artă şi chiar şi azi mai vizionăm moemntele acelea cu scenete ale genialilor Caragiu şi Pelea. Azi Tvr emite 24/24 şi are 6 canale centrale şi 5 locale. Există cred vre-o 30 de televiziuni româneşti. Mai sunt pe cablu înca 60 - 70 de alte posturi. Aşadar avem fiecare dintre noi cam 100 de canale de televiziune acasă. Iar pe acestea rareori avem ceva interesant de văzut. Poporul se imbecilizează cu emisiuni care promovează prostia ca şi calitate, profesioniştii lipsesc deseori din partea tehnică sau editorială, formatele de amisiune sunt puţin captivante. În presa scrisă nu exista libertate înainte. Ziarele politice erau aservite PCR şi nimeni nu avea cum să lucreze în presă fără să alinte partidul. Azi avem mii de ziare. În puţine ai şansa să nu găseşti o fată goală. Libertatea de exprimare există, dar ziariştii nu o pot folosi. Cei mai mulţi sunt "cumpăraţi" de partide, astfel că ei scriu în funcţie de cine le ţine ziarul deschis. Puţini sunt liberi. În ultimele zile asistăm la un adevărat atac la presa scrisă şi nu numai. Propietarii de presă sunt consideraţi duşami personali ai Preşedintelui actual al României, astfel că ei "se bucură" de un linşaj de proporţii inimaginabile din partea celui care ar trebui să fie garantul libertăţilor tuturor cetăţenilor. Aşadar, avem presă liberă numai cu numele... Radio. Oamenii din singurul radio care avea voie să existe nu aveau nici ei voie să îşi exprime liber opiniile. Azi avem mii de radiouri. Câte sunt libere cu adevărat? Câte promvează adevăratele valori ale culturii româneşti? La noi pe radio se promovează telefoanele în care unii îşi iau altă identitate şi îi păcălesc pe cai mai slabi de minte. Şi aici ca şi la presa scrisă ziariştii sunt ţinuţi "în frâu" de cel care plăteşte, fie că e vorba de patron sau organizaţie politică.
Mă întreb aşadar, unde e schimbarea? Că acum pot cumpăra revistă porno în limba română, pot să zăpuiesc 2 ore fără să fiu în stare să mă opresc pe un canal, că pot asculta ultimul album al celor de la AC/DC? Presa adevărată unde este?

P.S.
Zilele astea sunt martorul unor presiuni foarte interesante asupra majortăţii organismelor de presă. APar tot felul de scrisorele, de ameninţări, de presiuni şi reclamaţii care au darul de a-i speria pe oamenii de presă. Astfel, am observat o domolire a unor înverşunări mai vechi, mulţi dintre ziarişti sunt mai cumpătaţi în virulenţa lor, alţii au ales să se retragă mai în umbră. Urât.

joi, 10 decembrie 2009

Stanciu.

http://www.youtube.com/watch?v=XfMsLfcNAuI&feature=player_embedded

Trădarea intelectualilor

Aparenta linişte de pe "piaţa" intelectualilor români mă înfioară. 3 organizaţii au făcut o palidă sforţare pe care o asimilez unei ultime zvâcniri înainte de moarte. A se citi instalarea unei entităţi mai rea decât comunismul. Intelectuali noştrii parcă au dipărut. Nu se mai vede niciunul. Mă gândesc că poate or apare după "aia" să pozeze în dizidenţi, să spună că ei au luptat contra regimului şi că merită osanale. Poporul imbecilizat probabil că va înghiţi şi această găluşcă. Eu mă întreb în vremurile astea dacă nu cumva până şi dizidenţa românească este o cacealma, aşa cum sunt şi multe alte chestii în România la ora asta. Şi dacă Bălăceanu - Stolnici a dat cu papagalu' la secu? Aşa mă întrebam mai deunăzi, refuzam să cred că e posibil. No, ete că e posibil. Mă tot întreb, unde sunt intelectualii veritabili din ziua de azi? Vedeţi pe vre-unul să ia o atitudine împotriva a ceea ce se întâmplă? Consideraţi că nu se întâmplă nimic? Sau că nu se întâmplă nimic rău? Mi se pare mie că oamenii ăştia care au ca "sarcină" exact apărarea libertăţii plătită cu sânge la 1989 (scuze pentru limbajul de lemn) se cam dau loviţi? Dacă mi se pare, rog aduceţi argumente care să mă contrazică, sunt gata să le accept.
Păcat...
România este trădată de chiar oamenii care ar trebui să o apere...

Înapoi la Eden

Edenul există.

Dilemă de sezon

Dacă mi se vede curu, înseamnă că mi se vad ambele buci?

miercuri, 9 decembrie 2009

Perfect

Mulţi dintre oameni aspiră către perfecţiune.
Mie asta mi se pare penibil. În primul rând nu există nimic perfect. Nu poţi spune că există omul perfect. Ceea ce pentru mine pare perfect, pentru un satanist pare total imperfect. Percepţia nu este unilaterală, oamenii au caractere diferite şi asta duce la aşteptări diferite. Pentru omul perfect s-a tot încercat să se aducă definiţii, începând cu anticii şi continuând cu contemporanii.
Tot aud de conceptul "femeia perfectă". Nu există. E şi o vorbă între noi băieţii: fie ea o femeie cât de frumoasă, tot există undeva pe lumea asta un tip care s-a plictisit de ea... Mie nu îmi place femeia pe care oamenii secolului XXI o consideră perfectă. Silicoanele ar fi motiv sigur de divorţ. Nu pot accepta ideea de silicon în loc de sân. Dacă eu am ales să stau alături de femeia cu care sunt înseamnă că mie îmi place aşa cum este ea, cu sânii mai mari sau mai mici. Şi eu "îmbătrânesc" şi se înţelege că şi eu mă schimb, deci nu e motiv de supărare dacă un aspect sau altul din alura fetei suferă ceva schimbări. E natural, înţeleg schimbările fizice şi nu numai. emeia schilodită de regimuri inutile nu îmi spune nimic din punct de vedere erotic. Deci cele care încearcă să "arate perfect" schinguindu-se fizic şi psihic nu pot fi în veci apreciate de mine. Desigur, înţeleg că este necesar a avea un stil de viaţă sănătos în care alimentaţia trebuie să fie una echilibrată, sănătoasă, savuroasă. Dar să faci din asta un scop în sine în ideea atingerii unei anumite perfecţiuni, mi se pare degradant.
Plus că perfecţiunea este incredibil de plictisitoare. Ideea de a avea tot ce vrei, de a simţi tot ce trebuie să simţi fără efort, de a primi totul pe tavă şi de a avea cea mai cea femeie, mi se pare că nu îţi mai lasă niciun motiv pentru ziua de mâine. Nu mai ai nicio motivaţie de a te trezi a 2-a zi. Ai deja tot ce vrei. Boring!
Mă bucur că nu sunt perfect. Am de slăbit. Ar trebui să fiu mai responsabil. Uneori şi mai matur. Poate că ar trebui să nu mai pun atâta patos în politică. Poate că nu ar trebui să mai fac deloc politică. Uneori cred că ar trebui să fiu mai ignorant. Sigur ar trebui să mă implic mai tare în campaniile în care cred. Poate că ar trebui să fac volunatriat. Vedeţi, am o grămadă de lucruri care mă diferenţiază de un om perfect. Dar pentru mulţi oameni eu sunt un om simpatic. Fără să fiu perfect.
Aşa că nu mai căutaţi perfecţiunea, vă face plictisitori (voi cei care încă o mai căutaţi).

O săptămână cu adevărat proastă

Azi am aflat cu părere de rău că o colega de-a mea are ceva tumoare şi va trebui să se apuce de chimoterapie. Nu îmi sună bine, dar e posibil ca respectiva tumoare să nu fie neapărat cancer. Această doamnă chiar că este una dintre cele mai perfecte pe care le cunosc, cele mai faine şi mai de treabă. Dacă în cazul unora sau altora aş avea câteva chestii de reproşat, ei chiar nu am ce sa îi spun vreodată, căci e perfectă.

Doamne ajută să nu fie cancer!

luni, 7 decembrie 2009

Doi la sută

Când mă gândeam că sunt supărat, am mai intrat iar pe site-ul oamenilor ăstora şi mi-am adus aminte de ceea ce îmi povestea cineva care a intrat odată într-un astfel de spital: "numai dacă eşti de piatră e posibil să nu plângi acolo".
Te pufneşte pur şi simplu tristeţea şi sentimentul de neputinţă când îi vezi pe acei micuţi cu pansamente şi branule...

Ferice de medicii care îi vindecă, căci Domnul a spus aşa: "cine salvează o viaţă pe Mine mă salvează".

Pe site-ul acestei fundaţii am găsit şi o referire la modul cum putem ajuta simplu şi eficient, dacă vrem asta desigur...

http://www.inimacopiilor.ro/doners_2lasuta.php

Ce mai e de zis?

Azi am avut o zi imbecilă rău. Rău de tot. Mi-am început ziua calculându-mi banii pentru cartelă de metrou şi bilet de tramvai. Maşina mea e în pană de motor şi refuză orice intervenţie cvasi-mecanică pe care le-am aplicat asupra ei. Aşadar, am fost nevoit să îmi drămuiesc mărunţişiul din buzunar căci prietena m-a anunţat oarecum somnoroasă că nu mergem împreună la muncă. O să râdeţi, dar fără 1.000 de lei vechi, adică 10 bani din ăştia de azi, nu mi-am putut lua ambele bilete. Aşa că dimineaţă pe la 8, în loc să fiu la muncă căutam un Credit Europe Bank ca să mai scot 10 nnorociţi de RON. În fine.
Nu am deschis televizorul, dar speram că Geoană va avea un avans de 3 - 4 procente faţă de ce anunţau exit-urile, când colo, ce să vezi: constat că o bună parte din poporul român îşi merită soarta. Eram şi aşa nervos, numai asta nu-mi mai trebuia. Ştiu şi trăiesc cu convingerea că cei mai decenţi oameni din România au votat Geoană. Doar câţiva dintre cunoscuţi de-ai mei au dovedit că au creierul spălat de sloganurile filocomuniste ale acestei greşeli numită PDL, ei au declarat că votează "cu Băsescu"... Până la urmă partidul format din trădători şi spărgători de partide şi-a făcut treaba. A făcut el cum a făcut şi şi-a asigurat victoria. Iar 5 ani de retard al vieţii noastre politice, iar un preşedinte jucător, iar, iar, iar... În fine, ziua continuă.
Niciunul dintre cei pe care îi cunosc nu se bucură. Mă gândesc că totuşi există şi oameni decenţi, numai că cei aşezaţi de partea cealaltă sunt mai mulţi, asta s-a dovedit cu prisosinţă. Pe la 10 dimineaţa o colegă bagă capul în "biuro" şi ne anunţă că o colegă de-a noastră a plecat dintre noi. Aceasta ducea de mai bine de 3 - 4 ani o luptă demnă de toată admiraţia cu un cancer nenorocit care i-a oprit prea repede suflarea. Deşi nu era persoana care să se facă neapăra plăcută, deşi era genul de om băgăcios, deşi puţini au înţeles-o, totuşi doamna Corbu a fost o persoană pe care, într-un mod cu totul şi cu totul special am admirat-o. A fost omul care a avut curajul de a spune drept în faţă lucrurile aşa cum sunt, pe care multora ne e greu să le acceptăm, a spus direct dacă a considerat că greşeşti sau te-a lăudat în gura mare dacă a considerat că faci ceva remarcabil. O persoană open mind, mult mai tânără decât vârsta din buletin, un om remarcabil. Odihneşte-te în pace doamnă Irina Corbu. Bun. Ce se mai poate întâmpla? 2 rele şi amândouă până la ora 10. Ei bine...
Am aflat că pisicul "milenar" al celor mai buni oameni de pe Terra, a oamenilor cărora le datorez foarte multe din ceea ce sunt, că Spy, minunatul Spy a murit. Numai eu îl ştiu de vre-o 9 ani... Am stat cu el atunci când stăpânii lui, "părinţii" dacă îmi daţi voie, erau plecaţi mai multe zile. Îmi aduc aminte de ezitarea sa pisicească, de modul cum ne-am împrietenit pentru prima dată, de modul cum am dormit prima dată ca 2 prieteni, eu cu frică să nu ăl lovesc din greşeală în somn, el atent la orice respiraţie de-a mea, îmi aduc aminte de multe alte întâmplări mici şi neânsemnate pe care le evoci exact atunci când ele nu se mai pot întâmpla. Un pisoi tare drăguţ, cuminte, calm, matur, frumos frumos frumos... Un sufleţel. Offf, păcat.
Au fost doar 2 - 3 momente mai decente, unul dintre ele este că mi-am recăpătat calculatorul (probabil că v-aţi dat seama după lungimea postării, prea greu de citit) şi că m-a sunat "omul de la Enel" ceea ce îmi dă speranţă pentru mâine, să îmi mai recuperez ceva bani pentru monitorul ars...
Restul... ce mai e de zis...??

vineri, 4 decembrie 2009

Basescu n-a jurat

He he he, ce tare.
Când s-a scos Biblia şi fiecare a trebut sa jure una sau alta, Băsescu a jurat că el nu a lovit CU PUMNUL pe băiat, nici în plex nici în faţă. Păi ceea ce am văzut eu în înregistrare era că Băsescu a lovit cu PALMA peste faţă, nu în plex.
Iată cum se poate să manipulezi - că tot mă acuza cineva că văd numai cai verzi pe pereţi...

Păi Turcescu v-a rugat să juraţi că nu l-aţi lovit, iar dumneavoastră domnule preşedinte aţi jurat că nu i-aţi dat un pumn, nu că nu l-aţi lovit. Ce chestie...

Băsescu n-a jurat. Băsescu n-a jurat. Băsescu n-a jurat. Băsescu n-a jurat. Băsescu n-a jurat. Băsescu n-a jurat. Băsescu n-a jurat. Băsescu n-a jurat. Băsescu n-a jurat. Băsescu n-a jurat. Băsescu n-a jurat. Băsescu n-a jurat. Băsescu n-a jurat. Băsescu n-a jurat. Băsescu n-a jurat. Băsescu n-a jurat. Băsescu n-a jurat. Băsescu n-a jurat. Băsescu n-a jurat. Băsescu n-a jurat. Băsescu n-a jurat. Băsescu n-a jurat. Băsescu n-a jurat. Băsescu n-a jurat. Băsescu n-a jurat. Băsescu n-a jurat. Băsescu n-a jurat. Băsescu n-a jurat. Băsescu n-a jurat. Băsescu n-a jurat. Băsescu n-a jurat. Băsescu n-a jurat.

Deci e adevărat că l-aţi lovit, nu e aşa? Ce Patriciu, dumneavoastră l-aţi lovit.

He he he...

miercuri, 2 decembrie 2009

O organizare secretă, dar nu aşa secretă...

Dintr-o oarecare scârbă faţă de jegul ce-l trăiesc (social) şi din simpatie faţă de o anumită persoană am ales să nu mai scriu despre politică deocamdată.
Faza e că se întâmplă atâtea dspute şi atâtea mizerii că nu mai rezist, cred că în stilul ăsta vom innebuni. Se auzea că dacă nu va ieşi băsescu va fi război civil. Am tratat cu oarecare sfidare acest zvon, numai că am privit cu adevărat îngrozit evenimentele unor iindivizi de a Timişoara. Mai mare mi-a fost mirarea să îi văd pe indivizii aceia salutând cu salutul nazist, chestie care mi se pare cel puţin interesantă. Oare de unde ştiau "manifestanţii" despre care vorbeam într-una din postările mele mai vechi că "va fi război civil dacă nu iese băsescu" nu ştiu, dar cred acum cu tărie că ştiau ei ce ştiau. Mai e ceva care mă nedumireşte: cum se face că la relaţii cu publicul la tvr sună 20 - 30 de oameni ca să întrebe exact aceeasi lucru, la intervale de 2 - 3 minute fiecare? Cum se face că TOŢI aceşti indivizi au exact acelaşi discurs, folosind exact acelaşi cuvinte, în exact aceeaşi ordine? Gândiţi-vă, 20 - 30 de oameni care sună şi au acelaşi discurs. Ce şanse sunt? Faza amuzanţă este că aceşti oameni "pozează" în oameni decenţi, care vor brusc să afle TOŢI EXACT ACELAŞI LUCRU ÎN EXACT ACELAŞI INTERVAL DE TIMP... Cred că se face o confuzie... Cum se face că un preşedinte care a declarat explicit pe postul naţional de televiziune că este un comunist şi că ţara "era nevoită să aleagă între 2 comunişti" că acum aruncă cu căcat că vezi Doamne contracandidatul său este comunist. Păi nu a declarat el cu gura sa că e comunist, acum nu mai e brusc???? Nu mai contează.
Îmi e scârbă şi sper din toată inima mea să se termine odată cu tot circul ăsta la care ne supune clasa politică şi mai ales PD-L ul asta, vreau linişte, calm, prosperitate, decenţă. Tupeul şi violenţa m-au secătuit şi nu mai vreau să trăiesc în aşa ceva.