marți, 7 iulie 2015

Lupta cu mitocănia RATB necesită efortul comun al nostru, al tuturor

Fierb de nervi. Din motive pe care nu are rost să le comentez aici, am fost nevoit să folosesc liniile de noapte ale RATB. Știu că vin în stații la intervale mari de timp, așa că nu mi-am făcut mari speranțe că voi ajunge într-un timp record acasă. Am stat în stații mai mult pe timp de zi decât la unele dintre liniile astea de noapte, asta la oră de vârf așteptând tramvaiul 35 sau 1 (într-o duminică), așa că intervalul de maxim 30 de minute (N119) și 15 minute (N116) în care am poposit prin stații mi s-a părut chiar onorabil. Dar iată la ce situație am asistat: mitocanul șofer de RATB (eu am notat că avea indicativul 4320, dar la cât de nervos eram e posibil să nu fi reținut exact numărul de înmatriculare al mașinii) mergea cu o viteză exagerat de mare pentru o mașină de calibrul unui autobuz. Inițial m-am bucurat, mi-am spus că ajung acasă cu 2 minute mai devreme. Trecem peste faptul că mitocanul lua gropile una după alta, că nu proteja deloc mașina aia și că astfel mi-am explicat de ce la noi la români mașinile cad după 3 ani (Mercedesul a refuzat să dea garanție extinsă pentru mașinile RATB din București), la nemți țin și 20. Bun, că mergea cu viteză, asta e, e mașina lui, RATB are bani căcălău să dea pe piesele enorm de scumpe ale mașinii ăsteia, pe șefii de la RATB nu îi interesează să facă și ei câte un control să vadă cum se merge cu Mercedesurile plătite din banii voștri, nu eu răspund pentru un eventual om pe care l-ar omorî din greșeală și sunt convins că dacă ar intra într-un pom și m-ar omorî pe mine l-aș bântui până și-ar pierde mințile. Acum povestea cu nervii mei: la stația Kogălniceanu a deschis NUMAI ușa din față. La fel a făcut și când m-am urcat eu în mașină, numai că eu am fost sprinten (deși am 102 kilograme) și am fugit la prima ușă, deși eram trecut de ușa 2. În stația Kogălniceanu așadar, era un cuplu cu 2 copii MINORI, unul era în brațele lui taică-su, maxim 3 anișori avea, celălalt pe o tricicletă maxim 7 ani. Mama mai avea în față un cărucior de copii, bănuiesc că era gol. Când pramatia de pe 4320 a ajuns în stație punând o frână de era să ne arunce de se scaune, doamna cu un copil au venit la ușa 2, cu căruciorul într-o mână, cu copilul de pe tricicletă în cealaltă mână, tatăl era și el cu un pici în brațe încercând cu o mână să apuce el tricicleta pentru ca mama să poată urca repede căruciorul în autobuz. Ideea este că imbecilul de șofer nu a deschis ușa 2, a închis-o pe prima și a demarat. Ăia de afară strigau și băteau în ușa autobuzului ca să-i deschidă, un domn de la ușa 1 i-a atras atenția să oprească să îi ia și pe cei 2 soți cu cei 2 copii MINORI. Menționez că era ora 12:15 noaptea, practic în miezul nopții, pentru un moft al unui cocalar, niște copii MINORI au trebuit să mai aștepte alte 45 de minute (probabil) până la sosirea unui nou N116. Ca răzbunare pentru că i s-a făcut morală, șoferul cocalar ne-a dus ca pe niște saci de cartofi, numai în viteză, curbe luate la limită, frâne bruște, demarări ca la Formula 1. Noi ne-am ținut de bări, de scaune, de ce apucam. Eram oricum fericiți, ajungeam la un moment dat acasă, copiii ăia probabil că plângeau în stația Kogălniceanu!!!!
Am scris la RATB și am primit numărul de înregistrare 19.584. Aștept răspuns.
Vă rog din suflet, distribuiți această postare de blog pe cât mai multe medii on line, Facebook, Twitter, Pinterest, Google +, Tumblr, etc. 
Lupta cu mitocănia RATB necesită efortul comun al nostru, al tuturor!

luni, 23 martie 2015

Cercul vicios al neputinței noastre

Cred că ne aflăm într-un cerc vicios care duce la tot căcatul ăsta pe care îl trăim în fiecare zi. Aparent ne este imposbil să mai ieșin din acest cerc, fatalitatea răului perpetuat la infinit făcând aproape imposibilă găsirea unei soluții logice de ieșire spre un bine comun universal valabil, sau măcar aplicabil în România. Ceea ce mă intrigă este faptul că nu reușesc să îmi dau seama cine a dat drumul rotativei ăsteia și că orice aș face și cum aș pune problema, tot în cercul vicios ajung. Lucrurile stau cam așa în percepția mea: politicienii fură, deci populația nu îi mai iubește/stimează/respectă. Dacă ei văd că populația tot nu îi mai respectă, atunci și ei nu mai pun interesul comun pe primul loc. Cu toate astea, eu cred că se mai face câte ceva prin țara asta, dar atunci populația vine și aruncă numai vorbe de ocară, că aia nu e bine, că ailaltă e prea scumpă, că e prea mult beton, că e prea multă verdeață, că s-a furat, că nu ne trebuia sau că ne trebuia altceva și așa mai departe. Dacă politicienii văd că orice ar face oricum NIMENI nu apreciază efortul lor, nu își mai dau nici ei interesul pentru ca totul să fie cât mai ok, și atunci încep aberațiile de genul că o lucrare costă la noi de 10 ori mai scump ca la Paris de exemplu. Dacă lucrarea costă de 10 ori mai mult ca la Paris, este normal ca să existe și oameni interesați să le execute, luând și ei o parte bună din profit, astfel că intră și ei în acest joc imbecil. Astfel că, oameni de altfel decenți din rândul populației aleg calea furtului și a prieteniilor cu politicienii neapreciați de populație. La final toată lumea pierde: politicienii ajung pe la închisoare (sau oricum, se leapădă de drumul mântuirii - ceea ce este cel mai grav în opinia mea), populația va avea impozite uriașe care să susțină dorința de furt a politicienilor, lucrările publice se vor executa de către oameni total nepregătiți profesional, astfel încât o investiție va avea durata de viață de 10 ori mai mică decât în Paris. Indiferent ce vor face politicienii, populația va avea întipărită în mentalul colectiv matricea politicianului hoț și pus pe căpătuială, indiferent dacă ceea ce face un politician este bine intenționat sau nu. Și atunci de ce să se mai gândească cineva la binele comun? Adică, din moment ce oricum populația crede despre tine că ești hoț, de ce să temai chinui să faci binele comun și să nu profiți și să vinzi țara asta pe niște caltaboș sau 20 de rochii pentru soție? Cine ar trebui să facă primul pas în ideea reconcilierii și a ieșirii din acest cerc vicios? Eu cred cu tărie că există și politicieni buni, așa cum cred că există și oameni care îi „judecă” pe aceștia corect, dar opinia generală este că unii fură și ceilalți îi flegmează indiferent ce ar face. 
Așadar, ce avem de făcut?

luni, 16 martie 2015

O țară de oameni bizari

Asist oarecum mirat - ca să nu spun scârbit - la o avalanșă de postări din social media prin care oameni de toate pregătirile școlare și toate nivelurile de inteligență încearcă să găsească tot felul de explicații ale faptului că DNA face arestări pe bandă rulantă mai ales din rândul politicienilor de renume din țara asta. Mie nu îmi vine să cred ochilor când văd că ba se spune că DNA este dirijat de FMI, ba că este dirijat de serviciile secrete care doresc instaurarea dictaturii, ba că asistăm la instaurarea unui stat procuroresc, ba că DNA răspunde comenzilor americanilor, ba că se încearcă destructurarea țărișorii acesteia minunate și plină de oameni onești, muncitori, incoruptibili. Deci oamenii nu văd pădurea din cauza copacilor! Este bizar și cel puțin deplasat ca să crezi că dacă un organ al statului bagă la pârnaie HOȚI acesta o face ca parte a unui plan diabolic de subminare a sufletului nostru național curat și decent și pur ca de îngeri. Până acum aceiași oameni țipau ca din gură de șarpe că în țara asta nu se face nimic pentru stoparea hoției și a corupției, că hoții în costume scumpe fură miliarde și scapă neprinși, că politicienii sunt murdari, pătați, corupți și hoți. Acum se face ceva împotriva lor, munca de ani (poate zeci) a procurorilor dă roade (o fi o coincidență că dosarele s-au maturizat atunci când s-a schimbat șeful DNA??), nenorociții mafioți care (ne-)au furat și (ne-)au batjocorit pe la „televiziunile de știri” fac acum pârnaie, cei care se știu cu musca pe căciulă cred că nici ei nu dorm lin; se mișcă ceva, ne mai dă și nouă poporului ăsta sărac-bogat câte o satisfacție de a vedea pe opresorii noștri și pe cei care au creat statul mafiot transpartidic la pârnaie. 
Da.
E chiar atât de simplu. 
DNA își face treaba odată cu aducerea unui nou șef acolo!!!
DNA nu pescuiește oameni nevnovați de pe stradă!!!
DNA nu face dosare în care nu are nicio probă și arestează oameni numai așa, ca să spună ei chestii și apoi să folosească chestiile alea împotriva inculpaților!!!
DNA nu face show tv!!!
DNA arestează și încarcerează hoți!!!
DNA arestează și încarcerează mafioți!!!
DNA arestează și încarcerează „primari” care iau 20% din orice contract (cine are firmă de construcții ȘTIE foarte bine că se dă și mai mult dacă vrei contract cu primăria, contract plătit la timp)!!!
DNA arestează și încarcerează miniștri și mai știu eu ce demnitari mafioți care se folosesc de funcțiile deținute ca să facă bani exprimați în milioane de euro!!!
De unde mila asta retardă față de hoți?????????
Terminați odată cu imbecilitățile, anomaliile, opiniile sofiste, victimizarea, opiniile fals conspiratiste și alte asemenea pe care le postați în totala ciudă a logicii pe rețelele de social media!!! Deschideți ochii! Gândiți logic!!! Amintiți-vă de câtă șpagă ați fost nevoit să dați pe ici pe colo prin locurile esențiale pe unde aveați nevoie de câte ceva. Amintiți-vă de câtă suferință au produs mafioții vouă și familiilor voastre (imposibil să nu aveți niciun cunoscut care să fie pensionar și care să nu se plângă că cu pensia pe care o primește de la statul mafiot nu mai poate trăi, căci puterea de cumpărare a scăzut fenomenal în ultimii 10 ani), amintiți-vă de furturile pe care le-au făcut și că prin deciziile aberante prin care se punea jugul pe gâtul poporului ăsta (ete că folosesc și limbaj de lemn) se făceau cât mai mulți bani de furat! Foarte mulți! Bani erau! Au fost și încă mai sunt! Amintiți-vă de toate suferințele voastre și cu siguranță o să vedeți de ce DNA arestează mafioți. Mafioți! Pe voi care sunteți cinstiți nu vă arestează nimeni!

duminică, 15 martie 2015

Ghidul nudistului începător

Dat fiind că mai mulți dintre voi m-ați întrebat discret despre avantajele și dezavantajele nudismului și mai ales cum să faceți să încercați și voi așa ceva fără a vă produce mari daune psihice, iată că public acest articol care se dorește a fi o colecție de sfaturi pe care eu le-aș da oricui dorește să încerce nudismul și nu a mai făcut-o până acum. Subliniez, acestea sunt sfaturile mele, cu care ceilalți nudiști pot fi sau nu de acord. 
1. În primul rând este foarte important ca mai înainte de toate să discutați cu partenerul/partenera de viață această idee care v-a venit. Așa cum văd eu relațiile dintre un bărbat și o femeie, nu cred că ar trebui să fie un impediment sau o problemă discutarea unei fantezii (hai să îi spunem fantezie totuși) cum este cea de mers la nudism. Cred că să vorbiți despre dorințe este eminamente pozitiv, indiferent cât de tari ar fi aceste dorințe. Discutați, vedeți ce opinie are și partenerul/partenera de viață, apoi luați o decizie. NU vă recomand să faceți nudism dacă partenerul/partenera se opune.
2. Dacă aveți acordul persoanei de lângă voi sau dacă sunteți singure/singuri, treceți la etapa 2. Pentru început, vă recomand să căutați un loc undeva unde este mai pustiu așa(de preferat ar fi să nu mai fie nimeni prin preajmă), și purcedeți la despuierea aferentă. Desigur, recomand ca aceasta să se facă în prezența persoanei din cuplu, dar dacă aveți acordul ei să mergeți să încercați singură/singur, nu irosiți această șansă. Sunt convins că primele senzații vă vor copleși și că veți considera că cineva stă pitit cu ochii ațintiți pe nudul vostru. Este posibil dar nu este probabil că se întâmplă așa ceva într-un loc retras. Pe la Vadu, Corbu, între Vama Veche și 2 Mai puteți găsi astfel de locuri. Eu am mai auzit și de 23 August, Tuzla, Delta Dunării și așa mai departe, pe primele 3 le-am încercat și le știu sigur că există. Dacă cumva cineva „din greșeală” trece pe lângă locul pustiu în care faceți plajă, nu intrați în panică. Așezați-vă pe burtă sau, dacă vă este exagerat de rușine, trageți un prosop peste voi. 
3. Dacă după primele 2 etape nu ați renunțat la idee, înseamnă că v-a plăcut. Felicitări! Sunteți nudistă/nudist. Bine ați venit în comunitatea noastră. V-am spus eu? Bun, urmează socializarea, partea care face această activitate și mai plăcută. Nudismul alături de alți oameni care practică aceeași activitate este - în opinia mea - și mai plăcut decât nudisml solitar (sau alături de partenerul/partenera de viață). Pentru început, este de preferat să căutați un loc unde nu este exagerat de aglomerat și unde oamenii nu stau chiar unul lângă altul ca sardelele. Un loc unde mai sunt și alți nudiști dar nu este foarte aglomerat vă poate oferi o idee despre cum este să fi supus tirului privirilor celorlalți. Bine, aici intervine vechea discuție, este sau nu este nudismul o activitate sexuală. Ei bine, eu nu cred că există nudist/nudistă care vine la plajă și nu trage cu ochiul - măcar din curiozitate - la nurii vecinei/vecinului de rogojină. Dacă ar sta lângă mine o femeie goală pușcă și eu nu aș vrea să mă uit la ea înseamnă că aș avea o problemă și ar trebui să merg să mă tratez la un pisholog sau doi. Sau poate la mai mulți. Te uiți, după care îți vezi de treaba ta. Asumați-vă această stare încă de la început. Așadar, dacă mergeți printre oameni, încercați să găsiți o poziție de unde să puteți să vedeți dacă cineva vă fotgrafiază pe ascuns. Există din păcate și cocalarii de nudism, acele persoane care vin la acele plaje exclusiv pentru a face poze. Dat fiind că în România nu există un cadru legal pentru această practică, nu se pot intreprinde niciun fel de acțiuni împotriva acelor oameni. Deci luați în calcul că pe o plajă plină (sau în fine, pe o plajă cu oameni) puteți deveni victima unui fotograf labagiu și că astfel puteți ajunge pe site-urile cu nuduri. Apoi, începători fiind, vă recomand să vă despuiați mai discret, adică din poziția șezut. Îmi vine greu să cred că după o experiență sau două de nudism solitar veți fi în postura de a vă dezbrăca din picioare. Nu mai vorbesc despre dezbrăcatul din prima, adică fără a mai merge la plaja pustie... Dacă o faceți, aveți un 10 de la mine. Dar, pentru a evita orice disconfort, dezbrăcați-vă discret. În primele 30 minute veți simți că TOATĂ plaja de oameni prezenți, trecuți și viitori se vor uita fix în zona dumneavoastră genitală. Acum, depinde și de norocul pe care îl aveți, dacă veți nimeri printre nudiști adevărați, fix așa se va și întâmpla, se vor uita și asta e tot, după aceea își vor vedea de viața lor, de plajă, de socializare, de baie în mare și așa mai departe. Dacă nimeriți labagii (99,99% dintre cocalarii de nudism sunt bărbați), probabil că se vor fixa ore bune fix în scoica dumneavoastră. Ghinion pentru începători. Aveți mai multe soluții: stați cu picioarele cât mai apropiate, schimbați poziția perpendiculară pe privirea sa, puneți un prosop peste șold, puneți-vă slipul la loc. Dacă la primele experiențe la nudismul social starea de jenă va fi persistentă uneori chiar și până la plecarea de pe nisip, aceasta se va estompa odată cu exercițiul, astfel că puteți ajunge la performanțe de stat nud pe plajă cărora poate că acum le găsiți cu greu logica. Maximum de evoluție este acela în care nu vă mai pasă de priviri și comentariile cretinilor (ignorați-le și pe acestea) și în care faceți nudism așa cum ați face plajă cu slip, cămașă, geacă și blugi puse toate odată pe dumneavoastră. 
4. Vă dați seama că ați ajuns un nudist 100% (maximum de evoluție) atunci când nu aveți absolut nicio problemă să plecați cu partenerul la o plimbare în pielea goală pe malul mării. Pentru început puteți să vă plimbați 4 - 5 metri așa, ca să testați „terenul”, apoi, libertatea maximă este a voastră.
Vă urez succes!

luni, 19 ianuarie 2015

Despre sărăcie şi consecinţele ei

Cred că una dintre principalele probleme ale omenirii în acest moment este sărăcia. S-a vorbit despre atacurile ce au avut loc la infama revistă în luna ianuarie, despre terorişti şi despre fundamentalişti, dar nu se spune nicăieri că acei terorişti erau francezi, se marşează foarte mult pe tema religiei lor, dar mai puţin pe naţionalitate. Oare de ce? Simplu, pentru că dacă s-ar discuta despre aşa ceva, atunci Franţa ar trebui să explice cumva cum naibii de s-a ajuns ca cetăţeni de-ai ei să comită o aşa atrocitate, inimaginabilă pe continentul ăsta în anul 2015. Cred că principala problemă este aceea a sărăciei în care se zbat mulţi oameni, fie că sunt născuţi acolo fie că sunt imigraţi (nici fraţii ăia criminali nu îmi păreau nişte oameni cu venituri fantastice), sărăcie care îi împinge pe mulţi să ia decizii radicale cu privire la viaţa lor. Un om care nu mai are nimic de pierdut este un om periculos nu atât pentru el, cât pentru cei care au ceva de pierdut şi în definitiv pentru o societate sănătoasă. Mă uit peste harta unde au loc tot felul de întâmplări din acestea oribile şi observ că în ţările în care islamul este religia dominantă şi oamenii sunt relativ bogaţi nu se întâmplă nimic de breaking news, oamenii au un echilibru care le asigură accesul la alte preocupări decât să omoare în numele lui Dumnezeu. Sărăcia te face manipulabil, te face vulnerabil în faţa celor care au bani să îşi îndeplinească visele. Şi ce vise cumplite au unii... Capitalismul disruge fiinţa umană tocmai pentru că pe cei care nu se nasc genii  îi condamnă la sărăcie, pentru ca mai apoi să poată fi folosiţi/cumpăraţi de către cei care se nasc cu capacităţi intelectuale suficient de dezvoltate pentru a putea răzbate în jungla de dreapta. Omul ca fiinţă purtătoare de Duh Sfânt este redus la stadiul de produs, manipulabil, cumpărabil, din care se scoate pe cât se poate de mult Dumnezeu. Ceea ce este strigător la cer este faptul că din omul sărac se scoate Dumnezeu tocmai invocând-ul pe Dumnezeu. Omul sărac, cel care câştigă bani fix numai pentru a plăti facturi (din ce în ce mai mari) şi pentru a lucra ca mână de lucru ieftină, se va răscula, eu de acest lucru sunt aproape sigur, numai că nu am ideea în acest moment cum o va face. Cred că prima etapă ar fi să îşi dea seama că este manipulat de către oamenii care au tot interesul ca aceştia, săracii, să se urască între ei. Cu cât săracii vor refuza mai mult să se urască între ei cu atât planurile "capitaliştilor" vor avea sorţi de izbândă mai mici. Refuzăm să urâm - ar trebui să fie sloganul cu care să combatem ceea ce pare a fi evident, adică nevoia de ură, cultivată prin decese spectaculoase de către persoane pentru care mia de morţi reprezintă pagubă colaterală. Refuzăm să urâm trebuie însă însoţit de alte calităţi, iar dintre astea la loc de cinste (este baza) se află credinţa în Dumnezeu. Cred de asemenea că o mare importanţă o are şi internetul, încercările de a impune AKTA şi alte elemente de limitare a libertăţii în acest mediu sunt o dovadă că acest mediu este locul unde libertatea săracilor (repet, alături de libertatea pe care ţi-o oferă credinţa în Dumnezeu) se manifestă în toată plenitudinea sa. Sărăcia se poate combate cu inteligenţă, iar de oameni inteligenţi dar din păcate săraci, planeta asta nu duce lipsă. 
Există speranţă!

miercuri, 7 ianuarie 2015

Câteva idei

Sunt convins că despre tragicul eveniment în care mai mulți jurnașiști caricaturiști au fost uciși, va mai curge de azi înainte multă cerneală. Ceea ce am observat eu este însă altceva, că o viață de om se poate contabiliza, că ea valorează mai mult sau mai puțin în funcție de locul unde te naști și în funcție de talentul pe care Dumnezeu ți l-a dat. Viața de om poate să nu valoreze nimic de exemplu dacă te naști în Gaza sau prin Siria sau mai știu eu pe unde prin Pakistan sau pe unde se omoară femei doar pentru că nu poartă corect vălul islamic sau pentru că vor la școală sau pentru că nu se lasă violate, pipăite, scuipate și batjocorite în public. Viața de om poate valora însă suficient de mult încât dacă te omoară unul gestul acesta și pierderea ta să scoată în stradă o țară cu 66.600.000 locuitori și să stârnească o emoție sinceră și profundă la nivel planetar. Am plâns și atunci când au fost omorâți oameni în Gaza, la fel cum am plâns și când au murit oameni în SUA pentru că nu aveau acces la sistemul lor de sănătate pentru că erau prea săraci; am plâns când oamenii au fost uciși deavalma, deopotrivă islamici și creștini, de către niște descreierați în Irak și Siria, așa cum îi plâng și pe jurnaliștii uciși de vom vedea noi cine în Franța. Un lucru este clar, violența nu este o soluție pentru nimic, așa cum pretind unii. Violența - indiferent în ce forme - este retrogradă și antiumană, nimeni nu ar trebui să facă apologia ei. Recunosc, și e am fost violent azi, luat de valul emoției unei crime abominabile am spus că islamul ar trebui interzis în Europa și minaretele demolate. Până la urmă, răspunsul cu violență la violență nu este o soluție, dar este clar că nici paradigmele pe care se bazează societățile din Europa modernă nu mai sunt de actualitate. Se vorbea azi despre Europa decreștinizată ca fiind una dintre cele mai mari erori. Eu sunt perfect de acord, omul fără Dumnezeu este capabil să facă ceea ce au făcut acei nenorociți azi, omul fără Dumnezeu se raportează la om, care om poate fi și o jigodie, nu? Îndepărtarea instituționalizată față de Dumnezeu pe care o fac unele state creștine capitaliste duce la drame pe care cu greu mintea noastră le poate cuprinde acum. Comuniștii cred că mor de ciudă, ei s-au chinuit 45 de ani să-l ucidă pe Dumnezeu, se pare că nu au reușit. Capitaliștii - care au descoperit conceptul imbecil „corect politic” - o fac cu mare succes.