luni, 29 martie 2010

O zi tristă

Azi am avut o zi tristă. Am primit dimineaţă ceva informaţii cum că o colegă de-a mea nu se simte chiar bine cu sănătatea, ba chiar o duce destul de rău. Apoi am primit un telefon de la un foarte bun prieten care m-a anunţat că la etatea de 33 de ani este diagnosticat cu Cancer. Asta după ce - copil fiind - a fost diagnisticat cu Sindromul Wilson. Aparent a dat impresia că se aştepta la această veste, acest sindrom ducând în cele mai multe dintre cazuri la cancer, dar refuz să cred că el merită ce i se întâmplă. A crescut la un centru de plasament în Iaşi, unde a fost tratat mai mult decât inuman de mulţi dintre cei de acolo. Şansa lui este fotografia, fiind un foarte talentat fotograf. Spune asta un om care a cochetat cât decât cu această artă. Acum el va trebui să aştepte un transplant. Ce şanse sunt? Nu ştiu, dar sper ca măcar de data asta Domnul să îşi întoarcă privirea către el.

duminică, 28 martie 2010

Despre comunişti şi depre noi - partea a 13-a

Despre lumea interlopă.
Deşi sistemul comunist era perceput ca unul represiv, totuşi el nu era perceput ca un sistem interlop. Statul era represiv dacă îl călcai pe coadă, dacă erai "băiat cuminte" nu ţi se părea atât de negru. Interlopii erau vânaţi şi micile lor afaceri erau atent supraveheate. Ba chiar trăiesc cu convingerea că statul român comunist mai îndulcea amarul cu aceşti nenorociţi, le dădea voie pe şest să mai aducă un săpun mai bun şi o ţigare mai specială, astfel că popuilaţia era învăţată se se "descurce" de aceste minime elemente ale confortului zilnic. Ei făceau bani de Intercontinental şi Athene Palace (2 hoteluri de lux din Bucureşti) iar statul aducea o boare de fericire celor care dădeau din coate. Activiştii de stat, cei din aparatul de stat, erau percepuţi ca profesionişti, ca zbiri, ca exigenţi, ca oameni de care să te fereşti că aplicau legea, nu erau percepuţi ca infractori puşi pe furat. Între activiştii de partid comunişti şi infractorii de drept comun erau nişte graniţe foarte clare în mentalul colectiv. Miliţia era aliatul statului şi de frica acesteia oamenii erau tare prudenţi în ceea ce spuneau în faţa unui poliţist. Miliţienii erau percepuţi eventual ca securişti nu ca interlopi. Activiştii aveau numere de înmatriculare speciale astfel că miliţia ştia foarte clar cine este activist sau cine este cetăţean străin (vestitele 12 B) şi se comportau ca atare, în trafic - care by the way, era la cote infinit mai mici ca traficul de azi - adică aştia cu numere speciale erau "mai feriţi" de exigenţa poliţiei. Activiştii erau (şi mai sunt şi acum, căci nu au murit toţi) oameni simpatici. Am avut vecini despre care se spunea că sunt securişti sau care s-au apucat de politică după revoluţie. Toţi erau oameni simpatici, buni vecini, cu spirit de iniţiativă, morali, de care nu îţi era frică. Clar sunt oameni care nu erau retarzi, gândeau (gândesc) şi aveau un comportament civic ireproşabil.
Azi, statul român este perceput ca fiind unul de tip mafiot. Dacă eşti în mafie o duci bine, dacă nu...nu vei simţi nicio schimbare în bine, schimbare adusă de nişte eroi la 22 decembrie 1989. Statul este perceput ca fiind compus din hoţi. Dezvăluirile din presă de după 1989 abundă în dezvăluiri rămase fără urmări. Poporul a făcut ceea ce a putut, a schimbat mai multe partide între ele la putere. A votat aşa cum era normal, FSN (în urma unei manipulări a maselor prin care s-a furat practic Revoluţia, dar asta e altă discuţie) iar apoi şi-a dat seama că s-a cam început furtul. A cotit-o la dreapta, dar cu aceştia ţara a fost adusă aproape de faliment. A revenit iar la stânga. Şansa stângii a fost atunci, în 2000. Ţara a început să îşi revină după incompetenţa crasă a dreptei şi a început creşterea. Singurul partid care nu fusese la putere (şi ar fi putut fi) era PD. Poporul a pus şi PD la putere, să vadă cum e. Tot furăciune. Deci am sperat că scăpăm de hoţi dar de fapt nu am scăpat de nimic. PD pe asta s-a şi bazat în campaniile electorale, a spus că ei nu vor fura. Acum în presă apar aproape în fiecare zi acuzaţii de furt. Interlopii nu mai au nicio frică. Poliţia din zilele noastre nu mai inspiră nimic. Ei erau garantul liniştii. Au fost distruşi ca şi credibilitate în ochii populaţiei. Interlopii nu mai au nicio problemă să se afişeze la nuntă cu fratele preşedintelui - de exemplu. Îl vedeaţi voi pe Ceauşescu stând la masă cu - nu ştiu - un interlop de pe vremea sa? Îl vedeaţi voi pe Emil Bobu la masă cu fane Spoitoru'? Practic, atunci ne era frică de lege, acum de hoţi. Înainte nu se rezolva nimic pentru că statul era incapabil să ofere anumite chestii, acum nu se oferă nimic pentru că nu dai şpagă. Parcă de oamenii de dinainte nu îţi era atât de frică. Acum sunt oameni care au devenit fanatici, care pot omorâ (nu e doar aşa, o vorbă, ad literam) pentru o idee, oameni care sunt în stare să se răzbune pentru că ai o opinie contrară lor. Dau oameni afară pe criterii politice şi nu contează deloc competenţele atunci când fac numiri de şefi. De multe ori şefii sunt incompetenţi, nepregătiţi profesional pentr funcţia pe care o ocupă, proşti, răzbunători. Mafia fiecărui partid se activeză în momentele când se câştigă alegerile. Cetăţeanul...
Cetăţeanul nu simte nicio schimbare faţă de sistemul comunist, asta după 20 de ani şi mai bine de la Revoluţie. Cetăţeanul cinstit nu are şanse să trăiască DECENT.
Cine se "descurca" înainte se "descurcă" şi acum. Nu e nicio afacere să fi cinstit.

marți, 23 martie 2010

Curiozitate

Mă uitam pe Goagăl Eart...
Vroiam să mă uit la ceva imagini din Phenian, capitala Coreei de Nord. La un moment dat mi-a venit ideea sa caut zero grade N, zero S, zero E şi zero V. E undeva în estul Africii, în Golful Guineei. Exact pe aceste coordonate se vede un punct negru, ca şi cum ar fi o mare groapă în ocean. Oare ce o fi acolo?
A, şi am constatat astfel că Europa este în mare parte în emisfera estică, nu vestică cum în mod eronat credeam eu. Doar Portugalia, Islanda şi Faroe sunt cu totul în emisfera vestică. Uite aşa mă mai pun şi eu la punct cu geogra...

Dar totuşi, de ce e o groapă exact în punctul zero?

Welcome to Pyogyang (North Coreea)

Cred că sistemul social aşa cum este el organizat acum va suferi un crunt faliment. Infracţionalitatea va atinge cote greu de suportat de oamenii normali şi o mare schismă se va produce în modul de concepere al dreptului penal. Sunt genul care ar condamna la moarte pe oricare criminal care a săvârşit fapta cu vină. Cred că violatorii ar trebui arşi pe zona genitală cu acid sulfuric. Hoţii ar trebui puşi la muncă silnică, iar dacă strâng 3 condamnări ar trebui puşi la muncă silnică pe viaţă. Consider că unele libertăţi nu sunt binevenite. Omul ar trebui - spre exemplu - să poată să-şi aleagă orientarea sexuală, dar să îi fie interzis a se afişa în public cu aceasta. Aici aş suferi un pic şi eu, căci pe această linie cred că s-ar elimina nudismul, dar cred că voi supravieţui... Drogaţii şi drogurile ar trebui interzise, iar deţinerea de astfel de substanţe cred că ar trebui pedepsită aspru, mai aspru decât hoţii, eventual precum sistemul chinezesc sau nord coreean, cu moartea. Unele genuri de muzică consider că nu sunt binevenite. Toţi oamenii ar trebui să aibă servicii. Statul ar trebui să asigure loc de muncă şi un trai decent fiecărui cetăţean. Politicienii care nu dovedesc ataşament faţă de ţara lor ar trebui "degradaţi". Toate infracţiunile comise cu vină cred că ar trebui pedepsite mult mai aspru decât sunt pedepsite azi. Statul ar trebui să deţină principalele resurse ale ţării: curent electric, gaz, etc. Bine, când spun asta am în vedere un stat care face totul pentru cetăţeni, nu unul precum statul comunist român. Poliţia ar trebui să impună respect. Poliţiştii care se dovedesc corupţi ar trebui pedepsiţi şi ei.
Un astfel de sistem e utopic. Nu va exista pedeapsă care să descurajeze infracţionalitatea. Până la urmă, aşa cum este azi, sistemul legal mondial este în spiritul creştin. Domnul Dumnezeul nostru ne spune că "a mea e răzbunarea". Textul meu de mai sus nu este unul în spiritul creştin, ci mai degrabă în spiritul "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte". Dar probabil că se impune un astfel de sistem social. În Brazilia de exemplu sunt cartiere întregi din Rio de Janeiro unde poliţia nu mai intră de frică. Se tem pentru viaţa lor. Poliţiştii. Interlopii se ciuruiesc între ei cu kalaşnicoave şi zilnic mor oameni nevinovaţi în schimbul de focuri.
Dacă nu se iau măsuri, lucrurile care acum ne miră şi ne siderează vor deveni banale peste 10 - 20 de ani. Interlopii vor acapara lumea. Ştiu că sună retard, dar asta cred eu, cu tărie. Deja controlează o incredibil de mare parte din Terra. Deja.

P.S.
Dacă unii dintre voi îşi vor schimba părerea despre mine nu vă voi "condamna".

sâmbătă, 20 martie 2010

Jurnal de campanie

Dacă doriţi să mai urmăriţi jurnalul...

Scurte consideraţiuni pe marginea postului de radio Europa Liberă

Chiar în momentele când postez aceste rânduri, la TVR are loc un teledon pentru strângerea de fonduri necesare digitalizării arhivei Radio Europa Liberă. Ca o paranteză, încep prin a spune că astfel vă puteţi da seama de costurile pe care le suportă TVR pentru digitalizarea arhivei sale, bani care provin de la fiecare din dumneavoastră, prin plata taxei tv.
Ce pot să spun, pentru mine Europa Liberă era doar un post pe care stătea unul dintre unchii mei, un om foarte inteligent pentru statusul său social, şi pe care îl asculta cu bruiaj cu sonorul dat încet. Părinţii mei nu ascultau acasă, le era frică. Îi înţeleg şi cred că în felul lor au procedat bine. Altfel Europa Liberă a intrat în conştiinţa mea mai mult după Revoluţie (Revoluţie domnule Cristian Tabără, nu evenimente...) când oamenii care riscau viaţa lor intrând în direct de la Munchen au devenit adevăraţi eroi.
Sunt totuşi câteva aspecte de discutat. Mă întreb dacă peste 10 sau 20 de ani eroii aceştia nu vor deveni persoane non grata. În condiţiile în care majoritatea oamenilor trăiesc în cvasisărăcie şi în condiţiile în care statul român "democratic" nu oferă alternative viabile sistemului comunist de organizare socială, e posibil ca peste o perioadă mai lungă sau mai scurtă câţiva oameni să ceară reintroducerea partidului comunist în legalitate. Suntem învăţaţi că trebuie să urâm comunismul, că libertatea de care ne bucurăm ne va face fericiţi, că trebuie să gândim aşa cum vor unii, aşa cum se doreşte la nivel global. Unii dintre jurnaliştii de atunci sunt acum oameni bogaţi, alţii duc o viaţă modestă. Pentru care libertatea a fost bună? Europa Liberă ar trebui să existe şi acum. Jurnalism ca atunci ar trebui să se facă şi acum. Fundamental, motivele pentru care exista Europa Liberă nu s-au schimbat. Individul nu se bucură de demnitate in relaţia lui cu statul, nu are nimic în plus decât libertatea ca după ce iese din biroul unde i se cere şpagă pentru a i se da dreptul să înjure.
Medicii sunt umiliţi cu salarii de 800 RON pe lună, profesorii sunt umiliţi prin salariile de mizerie şi condiţiile de lucru, militarii sunt supuşi oprobiului public pentru sistemul lor de pensionare, etc. Toţi suntem umiliţi dacă avem de luat o autorizaţie de construcţie, dacă vrem să ne deschidem o afacere, dacă vrem casă, dacă vrem demnitate. Azi drepturi au infractorii şi minorităţile. Românii nu au decât dreptul de a munci şi a plăti impozite. De aceea cred că ar trebui inventat un nou Europa Liberă. Duşmanul nu a murit, el doar şi-a schimbat identitatea. Avem de luptat. De data asta promit să ascult şi eu Europa Liberă.

joi, 18 martie 2010

Portretul robot al femeii Berbec în viziunea mea

În viaţa mea au fost mai multe perioade care au fost marcate de nişte stranii coincidenţe. De exemplu, a fost o perioadă în care întâlneam extraordinar de multe fete care erau în zodia Gemenilor. Cam în perioada 1995 - 2005. Era culmea. Aproape că nu mai întrebam nimic despre zodie, ştiam că e Gemeni. Devenisem (şi îmi pare că mai sunt un pic) expert în comportament de fată Gemeni. La un moment dat ceva s-a schimbat. Credeam că am "scăpat" de aceste coincidenţe. Apoi am întrat în "zodia" Berbec. Majoritatea fetelor pe care le-am întâlnit sunt - ia ghiciţi - în zodia Berbec. Fac aici precizarea că nu e cazul a se înţelege că sunt mai ştiu eu ce mare fecior de Lele, nu sunt un cuceritor, un Casanova sau un mare amorez, ba din contra... Mă refer la "a întâlni" în sensul de amiciţie, prietenie, etc. Bun. Deci acum sunt perioada de femei Berbec. Am creionate câteva feed-back-uri în ceea ce priveşte femeia Berbec pe care o să încerc să vi le împărtăşesc.
Femeia Berbec este foarte tenace. Are planuri bine stabilite pe care le abandonează rar sau niciodată. Sunt foarte implicate în ceea ce fac şi deseori îşi dedică tot timpul pentru a obţine ceea ce îşi doresc. Sunt femei fidele, iubesc sincer şi pe perioadă de lungă durată. Nu acceptă să primească sfaturi, chiar dacă ceea ce fac le duce la distrugere. Sunt impulsive şi gândesc după ce au acţionat deja. Sunt dese cazurile în care din orgoliu spun ceva ce apoi regretă; nu arată niciodată că regretă. Sunt foarte inimoase. Ar ajuta pe oricine le cere asta. Sunt excelente mame. De faza cu mamele sunt foarte convins; le plac copiii şi cred că sunt capabile să le ofere o foarte bună educaţie, fiind aşa cum spuneam mame excelente. Sunt lidere înnăscute. Cariera este un must have în viaţă, se dedică cu patos atribuţiunilor de serviciu şi rar acceptă statutul de subaltern. Nu se lasă "bătute" în confruntări şi aduc tot timpul argumente care să le susţină punctele de vedere, chiar dacă ele sunt vădit greşite. Clar sunt femei foarte frumoase, cu un sex-apeal ieşit din comun. Dacă Gemenele sunt femeile cele mai comunicative, simpatice, cu o frumuseţe naturală brută, femeile din zodia Berbec au un sex-apeal rafinat, sunt elegante, pedante, sexy în acel mod în care te intrigă, clar nu trece neobservată, nici chiar de alte femei... Trăiesc cu impresia - sper să mă înşel - că în ciuda studiilor şcolare sunt un pic deficitare la capitolul experienţă de viaţă. Au unele naivităţi care le dă un aer de fragilitate care te poate determina să acţionezi, să le oferi acea protecţie de care au nevoie. Se simt safe în interiorul căminului şi urmăresc a-şi întemeia unul. Sunt foarte atente cu statutul lor şi fac explicit referire la ele şi la ceilalţi care au un alt statut. Rar vezi o "berbeacă" tristă, au o energie interioară debordantă. Sunt copilăroase, dar nu în sensul rău al cuvântului. Pisicoase, nu ştiu care ar fi termenul, sunt alintate, mieunoase, nu ştiu cum să explic starea asta frumoasă. Dacă le superi - sigur îţi vei primi plata, nu sunt dispuse prea uşor la iertare. Ca şefi cred că sunt tranşante. Nu există negociere, există numai disciplină, impunere a "dornţei" proprii, directive de executat. Sunt de fel buni profesionişti - cred că am mai spus asta în subiectul ăsta într-o formă sau alta. Sunt atente cu starea lor de sănătate şi nu lasă la întâmplare niciun simtom. Iubesc mişcarea, sportul, buna formă fizică.
Cam aşa arată femeia Berbec în viziunea mea, opinie formată "pe propria piele", empiric, obiectiv - atât cât pot fi eu de obiectiv...

marți, 16 martie 2010

Îmbracă-te - dezbracă-te...

Am sunat la UPC să îmi bag la loc HBO, nu că sunt eu mare fan ci pentru că mi-a cerut soţia. Dau telefon la relaţii cu publicul la ei, vorbesc cu un băiat care părea în a 3-a zi de lucru la UPC şi acesta îmi face legătura la o altă operatoare dupa ce îi spun numele titularului de contract, nume pe care nu îl găsea în baza de date. Ba chiar m-a întrebat uşor iritat dacă sunt sigur că acesta e numele titularului... Trec peste asta, vorbesc cu domniţa care îmi poate activa înapoi HBO şi aflu că am nevoie de CNP titular de contract. Cum ăla nu sunt eu, anunţ că revin după ce dau un telefon titularului să îmi comunice CNP. Sun omul şi iau CNP. Între timp intru pe site-ul UPC şi mă uit şi eu acolo la oferte. Văd că în mod normal ar trebui să am HBO în pachetul meu de bază. Mai sun odată, îmi răsounde o doamnă. Întreb de ce nu am acel pachet în portofoliul meu de programe, iar duduiţa mă lămureşte că ăla e un program diferit, că eu nu am acel program ci altul vechi, care nu are HBO. Dacă vreau să iau acel pachet trebuie musai să îmi iau şi DVR. Bine - zic - daţi-mi legătura la operatorul care mă poate abona la HBO fără altceva. Intră o melodie şi după 10 secunde îmi răspunde o domniţă. Aici se vedea că are cel puţin 5 ani de lucru in UPC, atitudinea, profesionalismul şi altele de genul trădând experienţa căpătată. Îi spun ce vreau şi foarte amabil îmi cere să dau televizorul pe canalul UPC. Face câteva setări apoi verificăm împreună dacă totul e ok. Nici pomeneală de buletin, de CNP, de alte date. Merge? Merge! Interesant este că dacă suni la UPc de 4 ori pe zi primeşti 4 informaţii diferite. Eu am păţit nişte chestii cel puţin bizare. Merg la casierie şi cer duduii de acolo să accesez un nou pachet de programe. După ce se holbează preţ de 2 - 3 secunde la mine îmi comunică liniştită că nu pot, pentru că deja am beneficiat de o ofertă promoţională, atunci când am apelat la pachetul 3 play. Nu era ofertă. Bun. Ajung acasă şi sun la Relaţii cu Clienţii. Aici un tânăr îmi comunică că trebuie să merg la casierie şi să cer acolo. Pe un pliant primit în plicul cu factura am găsit şi informaţia că totul se poate realiza şi la telefon. Eu dacă eram titularul de contract demult renunţam la looserii ăştia de la UPC, sunt varză. Am văzut totuşi că în România e greu să găseşti o alternativă looserilor de la UPC, căci la Digi sunt tot Looseri, la Romtelecom tot la fel, la Boom la fel. Nu ai nicio variantă, nu ai un serviciu care să fie alternativă la simulacrele astea de servicii numite televiziune prin cablu. Varianta salvatoare este o antenă parabolică, dar momentan nu ştiu de unde să îmi cumpăr una...

duminică, 14 martie 2010

Telegrame din România IV

- Un nou caz de epuizare fizică datorată serviciului este în atenţia opiniei publice. Victima, o femeie mamă a 2 gemeni, a decedat la spital după ce a intrat în comă la serviciu. Angajatorul spune că doamna respectivă stătea la serviciu 8 ore jumătate, soţul şi colegii afirmă că se ajungea şi la 1 noaptea. Patronii uită de abuzurile de peste an şi fac pe sindicaliştii inocenţi. Toată lumea ştie că la patron munceşti de îţi cad dinţii şi dacă ăla are o zi proastă te mai şi înjură şi ameninţă. Dacă nu a făcut sex cu amanta sau soţia, rişti serios să rămâi pe liber. De plătit ore suplimentare sau de oferit concediu de odihnă în conformitate cu legea nici nu poate fi vorba. Chiar recent am auzit cum face Pepsi bani în România...
- Ungurii din Harghita şi Covasna vor să impună limba maghiară ca limbă oficială în administraţia locală. Administraţia locală se află - probabil (în accepţiunea lor) - în Bahamas, căci Constituţia României prevede clar care ce şi cum cu limbile astea. Norocul lor că statul român practic există numai ca şi concept, ca atitudine nu există. Astfel, o mână de oameni instigă o ţară întreagă fără ca cineva să ia o atitudine în acest sens. Nu am văzut niciun "intelectual" din ăsta să iasă în agora şi să ia atitudine, nu am văzut nicio organizaţie (de dreapta, stâna, centru, de unde vor ei) să organizeze vre-un miting, protest, etc. Nici legionari ca lumea nu mai avem...
- Traian Băsescu a primit titlul de academician din partea unui institut de cercetări. Astfel, pentru cei care mai aveau iluzii cu privire la asemănările cu anumite persoane avem iată un exemplu de genul mură'n gură. Interesantă este argumentaţia institutului respectiv, plin de veritabili intelectuali: (parafrazez) pentru că ne-a făcut sediu şi ne-a băgat la bugetari. Deci nici nu se mai ascund în spatele mai ştiu eu căror realizări. Măcar comuniştii aveau decenţa de a se ascunde în spatele unor lucrări ştiinţifice care erau doar semnate de E.C..
- Preoţii care divorţează nu mai pot sluji la Altar. O măsură ce pare bună luată de Sinodul Ecumenic al BOR, dar care va scoate de pe "piaţă" mai mulţi preoţi cu har sau cărora le-a decedat soţia şi s-au căsătorit după aceea căci aveau copii mici. S-ar spune că s-a recurs la această măsură căci sunt prea mulţi preoţi iar în fiecare an se mai popeşte câte o generaţie de absolvenţi. Uite o veste bună dom'le. Păi englezii fac baruri şi case de locuit din bisericile lor, grecii caută călugări în afară căci le-au rămas mănăstirile goale, prin Praga nu am văzut decât câteva (puţine) biserici deşi m-am plimbat 6 zile timp de 6 - 8 ore pe zi, în bisericile din vest mai vin doar bătrânii - şi aceia puţini la număr. Uite, la noi foarte mulţi oameni iau calea cea dreaptă. Mănăstirile sunt pline, în biserici e înghesuială şi sunt cu sutele (cel puţin în Bucureşti), iar acum se dă o măsură de triere a preoţilor, pentru că BOR îşi poate permite luxul acesta. Doamne ajută!
- Preşedintele Băsescu a făcut o vizită de stat în Japonia. Principala informaţie pe care am perceput-o a fost aceea ca Japonia împrumută România pentru construcţia tronsonului de metrou Drumul Taberei. Făceam repede un calcul: înainte de Revoluţie, Ceauşescu a făcut în cam 12 - 14 ani cam tot metroul bucureştean, cred că sunt vre-o 100 km. Apoi a venit 1989. După acest an, oamenii din democraţie au făcut cam 10 km, din care sunt gata cam 6, la staţiile Bazilescu şi mai sus fiind încă prezenţi constructorii. Drumul Taberei e şi aşa o zonă unde se circulă precum în IAD, dacă se mai blochează şi cu lucrările la metrou... Plus că acolo sunt de făcut cam 15 - 20 km. În ritmul de 10 km la 20 de ani, eu am făcut calculul că nu am şanse reale să prind oprire cu metroul la staţia Favorit. Bani avem, dar construcţia se face tot de români...
- Interesant este că după isteria de la început de an, acum nu se mai aude nica de gripa porcină. Pe la unele televiziuni înca nu s-a aflat că România este afectată de gripa porcină, astfel că mai apar încă mesaje de genul "dacă aţi fost într-o ţară afectată de gripa porcină"...
- Logic, un nou ministru la educaţie, o nouă lege. Iar se schimbă totul. Culmea este că Funeriu chiar îmi părea un om bine intenţionat...
- A dat o zăpadă ca iarna, cu cod galben de ninsoare şi tot tacâmul. Conform obiceiului, mai multe televiziuni au relatat că autorităţile nu îşi fac treaba, deşi utilajele de dezăpezit de pe lângă care transmiteau dovedeau exact contrariul. Logic, dacă ninge - zăpada se depune. Asta se întâmplă şi după ce trece utilajul de dezăpezit, mai ales dacă ninge ABUNDENT TOATĂ ZIUA. Norocul meu că mi-am achiziţionat o pereche faină de bocanci militari.

vineri, 12 martie 2010

Şi prost şi sărac

Recent mi-am scos buburuza la vânzare. Matizu adică. Şi prietena la fel. Am dat anunţ pe mobile.ro şi am postat ca modalitate de contact un telefon mobil, al meu. Pentru ambele maşini. Şi m-am pus pe aşteptat. Din păcate nu m-au sunat foarte muţi oameni, dar cei care au făcut-o mi-au lăsat o oarecare părere de rău pentru acest popor (nu că nu îmi făcusem deja o oarecare părere după 7 ani de lucru cu publicul românesc...). Acum, eu înţeleg că nu deţin un Ferrari (Doamne ajută) sau mai ştiu eu ce sculă din asta, dar...
Mă sună primul nene.
Bună ziua - spune el. Apreciez că măcar ştie cum se începe o convorbire telefonică.
Bună ziua.
Nu vă supăraţi, aţi postat un anunţ pentru un Matiz?
Da - spun. Pentru 2 maşini. Ambele Matiz. Care vă interesează?
O mică pauză, omul nostru era pe internet şi se uită evident în calculator.
Cel de 2.000 de euro.
....
Îmi mai cere ceva informaţii apoi îmi spune că va reveni, politicos, pedant, elegant. Ăsta a fost normalul.

Mai târziu sună iar telefonul, alt individ. Ăsta îmi vorbea de parcă mă cunoştea din copilărie, la "per tu", cu limbaj de genul "frate", "frăţioare", etc. În secundele alea eram tare mândru de tata. Mă întreabă despre maşină, cea ieftină, de 2.000, desprea cea scumpă renunţând să vorbească (mai nouă, cu carte service, etc, evident în stare mai bună). Oare sa fi fost abundenţa financiară care îl caracteriza??? Îi mai dau câteva date şi apoi îmi propune un preţ cu 50% mai ieftin. "E prea puţin" îi spun, după care fără nicio vorbă îmi inchide telefonul în nas.
Apoi altul. După limbaj nu puteai spune că ar fi ieşit din Ferentari. Tot pentru Matizu' ieftin sunase. Când i-am pomenit şi de cealaltă ofertă mi-a spus că e scump (oare nu avea bani???). Mi-a spus că la banii ăia îşi ia Logan. Nu conta că Logan la banii ăia îşi ia cu cel puţin 20.000 KM mai mut sau cu cel puţin 2 ani mai vechi... Apoi am încercat să stau de vorbă cu el, încercând să fac abstracţie de limbajul de 4 clase... La fel, când a auzit preţul, mi-a închis telefonul în nas...
Pe acest tipar am vorbit cu cel puţin 4 oameni. Înţeleg că nu au bani de Ferrari (că tot pomenirăm...) darce are asta de a face cu minimum de bun simţ? Cu limbajul normal? Cu politeţea întâlnită la primul apelant? Ce are asta de a face cu decenţa şi eleganţa? Înţeleg că oamenii aceia nu au bani (că altfel mă sunau pentru Matizul mai nou, mai scump, nu????) dar că nu au bun simţ ar trebui să înţeleg şi asta?

miercuri, 10 martie 2010

S-o facem

O campanie care intră încet încet în mentalul colectiv. O idee faină şi de pus în aplicare.
Să răspundem nesimţirii cu bun simţ.
Hai s-o facem România!

marți, 9 martie 2010

Despre comunişti şi despre noi, partea a 13-a

Vorbim despre saracie. În comunism eram mai toţi săraci. Nu aveam de niciunele şi eram deseori nevoiţi să ne luptăm ad literam pentru ultimele pachete de "tacâmuri" de pe la alimentare. Aveam o bucurie imensă când mâncam banane sau alimente care nu se găseau deseori în galantare. Caramelele tari şi prost făcute sau ciocolata Rom erau de mute ori singurele deserturi pe care mi le luam de la "tanti Geta de la dulciuri" şi pe care le savuram într-un mod greu de explicat azi unui june. Rareori îmi luam şi bomboane cu cacao sau tablete de glucoză. Mă bucuram sincer când găseam pe raft o cutie cu Dero din care să nu curgă detergentul. Ce trist am fost când după revoluţie "Alimentara" noastră s-a transformat într-o fabrică de mezeluri iar acum într-o ruină. Mă bucuram când aveam frigiderul plin, chiar dacă stăteam cu orele la coadă, fie vară fie iarnă. Mă bucuram când tvr-ul ne dădea desene animate sâmbăta în producţia Violetei Bucur, persoană cu care am asociat desenele animate mult timp. Când vedeam Stan şi Bran sau Chaplin eram în extaz deabinelea. Mă bucuram de tot ceea ce nu aveam. Savuram fiecare Vafă sau Sport şi nimic nu îmi părea mai gustos vara pe căldurile alea. Tot ce obţineam era o adevărată victorie. Acum am de toate. Adică îmi pot cumpăra fără probleme de mâncare din tot ceea ce vreau. Uneori mă uit în urmă şi mă amuz de trăirile de atunci. Mi se par ridicole. Cum să nu ai în galantar 30 de sortimente de carne sau 44 de batoane de ciocolata. Cele 67 de feluri de brânză şi 352 de feluri de mezeluri fac ca decizia de cumpărare să fie ceva mai dificilă, dar ŞTII că la final te aşteaptă un ospăţ pe cinste. Burdihanul va fi cel mai vesel şi nimic nu te mai opreşte să cumperi. Ai. Acesta ar fi verbul, a avea. Înainte era a te bucura, acum e a avea. Suma bucuriilor mele este însutit mai mică, căci au dispărut câteva dintre cele care, în mod inexplicabil acum dar prefect raţional atunci, mă făceau fericit. Mergeam la un film şi de 5 ori. Tot ce puteam implini atunci, implineam. Azi, totul e consum. Totul e redus la plinătatea maţului şi la ridicolul miilor de programe retarde ale sutelor de televiziuni. Am mii de programe pe zi dar nu mai am bucuria de a mă uita la niciunul. Sau aproape la niciunul. Înainte abia aşteptam genericul de Telecinematcecă sau de Desene Animate. Circula odată pe intermet un power point cu maxime de-ale lui Octavian Paler, în care acesta spunea esenţialul: avem mai multă tehnologie şi mai puţină fericire. Nu e prima dată când spun aici că toate opreliştile comuniştilor nu au făcut altceva - paradoxal - decât să ne educe spiritul. Uitaţi-vă la generaţiile ce "au avut de toate"... E trist ce se întâmplă e trist ceea ce vine din urmă.

sâmbătă, 6 martie 2010

Blestem sau binecuvântare?

Cineva este bolnav. Are priaprism.
Acum stăteam şi mă gândeam dacă asta e un blestem sau e o binecuvântare. De dormit doarme numai pe spate, rar se întoarce pe burtă si asta cu destulă atenţie. Asta dacă poate reuşi să adoarmă, căci durerile sunt de multe ori prezente. La serviciu nu poate sa mai participe la sedinţe, căci umflatura respectivă este destul de vizibilă şi i-ar face curioşi pe mai mulţi... Nici de prezentarea proiectului său nu se mai poate ocupa: imaginaţi-vă, cu băţul să arate către planşele sale iar doamnele să se uite numai la şliţ. Aiurea.Totuşi, la auzul acestei veşti mai multe doamne şi domnişoare au început să se vaite cât de neglijate sunt ele acasă, că le-ar prinde bine o aventură, că chiar se gândeau la o escapadă. De ce i-au spus asta exact omului ăsta bolnav nu îmi dau seama, dar clar este că au devenit mai deschise. Hmm, ce ar putea gândi un om cu aşa boală? Cam ce ar putea gândi un om care are un creion care nu se mai termina niciodată, a cărui mină nu se consumă indiferent cât ai desena. Aşa şi cu omul nostru, are o boală cu care poate face fericite mai multe persoane. A la long. De operat cred că se poate opera cu succes la domnul doctor Ciomu. Asta cred ca ar rezolva problema foarte repede şi din 3 mişcări cum se spune...

joi, 4 martie 2010

Telegrame din România III

- Primarul din Craiova a fost arestat pentru luare de mită. Oltenii ieşiră în stradă şi începură să plângă de te gândeai că omul şi-a dat obştescul sfârşit nu că e la pârnaie pentru mită. Culmea, retardaţii spun că cică era om bun, numai că avea un ditamai viloiu de vacanţă din bani "cinstiţi" şi 200.000 de euro la saltea acasă, strânşi din "salariu", bani "albi" pentru zile negre.
- Victor Ponta a ieşit preşedintele PSD. Mai mulţi parlamentari care fac politică din convingere au ales să plece repejor din partid.
- Ion Diaconescu cere statului român nici mai mult nici mai puţin de 18 milioane de euro. Modest, recunosc. Astfel mi-am adus aminte de bucuria imensă pe care am simţit-o când PNŢ-CD a fost scos în mod corect şi cinstit de pe scena politică.
- Becali a rupt în direct la GSP TV (un post de fotbal [nu de sport, de fotbal] la care toată ziua nu rulează decât vorbărie imbecilă) un ziar al concernului, Gazeta Sporturilor. Protesta astfel la adresa "ziariştilor" de certă valoare care - în lipsă de subiecte - scriu absolut ce vrea penisul lor fără ca cei vizaţi să poată să se apere. Numai delaţiuni. A 2-a zi, la Realitatea TV un embrion din ăsta de îşi spune singur ziarist, spunea că "Gigi" este o greşeală a societăţii. "Gigi" a intrat în direct şi l-a pus la punct pe embrion, l-a făcut imbecil.
- PD-L ul and co trage ca nebunul de putere. Vor să îl dea afară pe Preşedintele Senatului, Geoană. Bine-nţeles că securiştii vor învinge încă odată.
- Mai mulţi băieţi din ăştia care dintr-o eroare îşi spun arhitecţi (ei habar nu au de nimic, au terminat arhitectura cu 5 şi stiu să deseneze doar blocuri frumoase de sticlă) au protestat faţă de proiectul Catedralei Neamului, o realizare cel puţin foarte faină (aşa cum reiese din machetă). Asta mă face să îmi aduc aminte de o altă "opinie" a arhitecţilor din Roumeinia prin care s-a blocat efectiv construirea unui imobil în care aveau să fie mutaţi angajaţi ai unei instituţii care intră cu destulă frică într-o clădire care cade la un cutremur de 6 grade. S-au opus pentru că proiectul nu era făcut de un arhitect român, sau ceva de genul.
- În discuţia din media românească se aude tot mai des cuvântul "cutremur". Pe de o parte pentru că în ultimele 3 luni au fost cel puţin 3 cutremure iar pe de altă parte pentru că în mentalul colectiv se inoculează ideea că va fi un cutremur mare, deşi specialiştii ne liniştesc că teoretic e puţin probabil să se întâmple asta. Cineva are interesul să ne ţină în tensiune. Oare de ce?
- Naţionala de fotbal şi-a schimbat în mod surprinzător culoarea echipamentului de joc. E roşie acum, înainte era galbenă. Au jucat cu Israelul şi au mâncat bătaie. Clanul Becali spune că Lucescu nu are valoare de naţională. Asta desigur pentru că acum echipa este făcută de Lucescu, nu de Ioan Becali sau mai ştiu eu cine. Înainte Piţurcă era doar omul care apărea la tv pe post de selecţioner, echipa era făcută în culise de cine trebuie.
- După ce a ajuns prezident, Victor Ponta a lansat una mai gogomană ca a prostănacului: votul obligatoriu. Desigur, oamenii normali la cap au zâmbit şi au continuat nestingheriţi activităţile cotidiene.

marți, 2 martie 2010

Sexy?

Sexy.
Ceva care în mod normal ar trebui să îţi aprindă imaginaţia, să te înfierbânte, să te facă să roşeşti, ceva frumos, pozitiv şi erotic. Asta în teorie...
În practică, sexy poate însemna că o domniţă mai durdulie îşi bagă lasciv şi deloc erotic mărgelele albe în gură purtând un corset roşu, o alta îşi înfige retard degetele în gură ţuguindu-şi intr-un mod cu totul şi cu totul imbecil buzele, alta consideră că e sexy pozând goală dar cu ciorapi flauşaţi în picioare. Tot sexy se consideră şi cea care trage pur şi simplu dureros la privit de sânii din plastic (din termopan sau din ce măsa or fi), care îşi desface sexul de vezi până în Australia dacă ai avea stomacul să te uiţi mai atent la acea fotografie, care îţi aruncă o căutătură care în sine ar vrea să spună "vino, sunt rea, sexy, pregătită" dar de fapt spue "capul meu este ocupat de paie, băligar şi orice altceva decât creier". Sexy se cred şi unele care îşi pun accesorii de pe la sex-shopurile de cartier şi care combină albul cu roşu şi cu negru.

Sexy nu înseamnă exagerare. Nu îmseamnă adăugare. Nu înseamnă scălâmbăiere şi mimare. Nu înseamnă grobian, necioplit, murdar, exhibiţionist, indecent, crispat sau exagerat. Nu vă mai obosiţi să fiţi sexy aşa. În loc să vă înfrumuseţaţi, mai rău vă pociţi. Şi e păcat. Fiţi naturale mai bine. Multora nu vă iese faza cu "sunt sexy".

Exerciţiu de imaginaţie

Barack Obama. Preşedintele SUA. Ia imaginaţi-vă următoarele fapte posibile (teoretic) şi spuneţi părerea voastră:

- Obama îi spune soţiei că ziarista de culoare care i-a pus o întrebare mai incomodă este o cioroaică împuţită.
- Unor alţi ziarişti le spune găozari.
- Atunci când este întrebat de starea sa de sănătate, îi spune unei ziariste că e mai sănătos ca patronul său. Patronul său are deficienţe ortopedice evidente pe care - în ciuda averii impresionante - nu le-a putut rezolva.
- Obama merge la cârciumă unde joacă o Polca cu ceva cetăţeni aflaţi la ora aceea la masă.
- Pleacă apoi cu Cadillac-ul său după ce a consumat 2 - 3 baterii de vin.
- Face un referendum exact în perioada alegerilor presidenţiale în care incriminează instituţiile SUA.
- Îi numeşte pe patronii de presă "moguli" în sens peiorativ, deşi ei plătesc impozite de miliarde de euro şi crează mii de locuri de muncă. Culmea, când l-a ajutat să iasă prezident prima oara aceiaşi oameni erau buni... Cum e viaţa asta...
- Jigneşte un întreg popor spunând că a văzut şi armeni buni.
- Îl pune Prim Ministru tot pe omul care a fost votat de Congres pentru a fi demis.
- Obama se operează de apendicită în Canada.
- Face alianţă cu nişte oameni pe care apoi îi numeşte comunişti.

A, cum vi se pare?