Apel la demnitate

Vă văd. Vă văd în fiecare zi cum veniți spășiți, apăsați de nesiguranță, cu ochii umezi de tristețe și lipsiți de orice speranță, zâmbind amar și lăsând uneori impresia că nu mai puteți. Vă văd, zi de zi mai supărați, agățându-vă de fiecare zvon care vă mai aduce un pic de lumină-n suflet, spunând bravi că veți răzbi și că veți supraviețui cumva chiar dacă vă este frică. Vă văd că ați obosit. Voi nu sunteți colegii mei, aceia pe care, atunci când m-am angajat aici i-am descoperit rând pe rând pe fiecare și care aveau o poftă de viață enormă, care veneau cu infinită plăcere la serviciu și care stăteau câte 16 ore la serviciu numai să se termine la timp treaba (șefa mea de atunci care stătea la birou de la 9 dimineața la 8 seara, mă întreba într-o zi total amuzată dacă eu cred că e posibil să faci o ciorbă în 3 zile, că nu ai timp să o termini), care lucrau cu o pasiune pe care numai aici am întâlnit-o și cu care schimbam deseori glumițe matinale. Cineva, cumva, v-a luat această stare și oricât m-as strădui nu mai reușesc să văd în ochii voștri nimic din frumusețea care pe mine mă face să fiu mândru că lucrez aici. Acum se poartă pumnul în gură și șantajul, vi se pun în față tot felul de hârtii cu conținuturi dubioase, sunteți atenționați că în loc de 628 puteau fi 629 de disponibilizați. Cei care veți pleca sunteți încă ținuți sub tensiune de stângăcii ridicole și oricât v-ați lupta pentru demnitate, cineva acolo face tot posibilul să vă tragă în mizerie. Dar astea până când se vor tot întâmpla? Până când vom lăsa capul în jos și vom spune „bine că nu am fost eu dat afară”, până când vor continua toate aceste batjocoriri la care ne supun cei care cred că pot să ne calce în picioare? Până când vom tolera ca cei care trebuiau să ne apere să capete funcții de conducere de la cei cu care - vezi Doamne - ei sunt în conflict pentru apărarea interesului salariaților? Ce putem face? Simplu: să ne indignăm. Să cerem dreptul nostru la demnitate!!! Atât. Știați că în Constituția României este prevăzut acest drept, de a fi tratați cu demnitate? Iată articolul: „Art 1, (3) România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme (...)”. Așadar, statul ăsta vă garantează dreptul la demnitate fraților! Cereți șefilor voștri - care uită că ei sunt șefi peste niște activități pe care voi le prestați sub contract de muncă ci nu stăpâni de sclavi - să fiți tratați cu demnitate. Este tot ce puteți face. Pretindeți SĂ FIȚI TRATAȚI CU DEMNITATE!!!!! Chiar dacă ei nu o vor face, chiar dacă vor continua să vă umilească, voi faceți măcar acest exercițiu și cereți să fiți tratați cu demnitate. Gândiți-vă la toți înaintașii noștri care au suferit prin închisorile comuniste pentru că au refuzat să renunțe la demnitate. Măcar pentru ei avem datoria să cerem să fim tratați cu demnitate. Până la urmă, în același articol din Constituție se stipulează foarte clar la punctul (5): „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.” Revendicați-vă dreptul la demnitate și lăsați aceste Iude în plata Domnului. Dumnezeu e bun și drept și știe ce face.