Vise.

Visez... Visez la un înger. Visez că un înger măiastru va ieşi odată de undeva, dintr-o apă, din pământ, de undeva. În larma asta şi în lăcomia care încet încet ne cuprinde pe cei mai mulţi, în gălăgia noastră banală de zi cu zi, va izbuncni deodată din apă un înger cu aripi imense, albe, maiestuoase. Se va ridica cu zgomot asurzitor la cer, zburând furibund, apoi va veni pe Pământ. Se va aşeza pe tină şi îşi va desface aripile cuprinzând parcă toată suflarea. Îngerul va scoate o goarnă şi va trâmbiţa din ea, va anunţa Venirea.
Visez.