Creştinism. Ortodox. Catolic.

Se comemorează zilele astea vizita Papei Ioan Paul al II-lea la Bucureşti.
Ideea de căpătâi este că gestul sanctităţii sale este unic în istoria creştinismului, care are darul de a apropia cele 2 biserici surori şi "certate". Biserica catolică nu recunoaşte decât biserica ortodoxă, celelalte laturi ale creştinătăţi nefiind recunoscute la Vatican (protestanti, baptişti, etc). Sa fie oare gestul Papei Ioan Paul al II-lea o cale care tocmai s-a deschis şi pe care o va urma actuala condcere a celor 2 biserici sau să fie doar un foc de paie? Vor ei creştinii unirea ortodocşilor cu catolicii? Sunt ei - în fapt - uniţi creştinii sau este doar visul unor iubitori de Dumnezeu? Pot ei ortodocşii să treacă peste tradiţile lor, pot ei catolicii să renunţe la rigiditatea dialogului?
Este foarte greu să vi după Ioan Paul al II-lea şi să te ridici la nivelul impus de Sanctitatea sa. Eu m-am rugat odată la el şi m-a ajutat. E un sfânt! Un sfânt care făcea minuni în viaţă şi face şi după. De noi ţine acum să valorificăm moştenirea, "averea", darurile oferite de Domnul prin oamenii pe care îi iubeşte.