sâmbătă, 30 octombrie 2010

Traficul din Bucureşti

Rar am văzut junglă mai mare ca asta, rar am văzut mai mulţi imbecili adunaţi la un loc în aceeaşi unitate de timp şi spaţiu, rar am văzut atâta răutate şi proastă creştere aşa cum am văzut în traficul din Bucureşti. Nu înţeleg de ce unora le este atât de greu să respecte 2 - 3 reguli simple, pe care le pot rezolva cu succes şi cei internaţi la spitalele de boli nervoase, pur şi simplu nu înţeleg. Adică, de ce ai avea nevoie pentru a reuşi să menţi o maşină între 2 linii trasate pe jos cu vopsea albă? Cât de greu este să urmăreşti acele linii? Cât de dificil este de rezolvat problema cu încadrarea la intersecţii? Ai o banda in faţă, înseamnă că după ce treci intersecţia îţi continui drumul pe banda care este în faţa ta. Ăla de lângă tine merge şi el pe banda lui şi aşa mai departe. Nu e greu. Mie unul nu mi se pare greu. Cât de greu este să foloseşti maneta de semnalizare a unei manevre? Doar duci mâna la 5 - 10 cm de volan şi apeşi sau ridici uşor acea manetă. Nu e greu deloc nici asta. Schimbi banda? Cât îţi ia să te uiţi şi dacă ai loc unde să te bagi? 2 secunde. Arunci doar un ochi, dacă nu ai loc, mai stai un pic. Cred că cei mai mulţi dintre şoferii din traficul bucureştean sunt bolnavi psihic, oameni cu frustrări grave, cu neîmpliniri şi eşecuri care îi fac să refuleze aici. Majoritatea au comportamente reprobabile, de mitocani. Cel mai trist este că am întâlnit tot felul de domnişoare, doamne şi cucuoane care nu sunt cu nimic mai prejos decât mojicii masculini. Am mai spus, mitocănia la femei este grotească, dar mitocănia unor femei din trafic nu mai lasă loc niciunui comentariu. Feministe retarde care nu înţeleg situaţiile de trafic (am motivele mele să cred că aceste greşeli ale naturii nu înţeleg nimic nici din viaţa lor...), care nu înţeleg de ce nu se poate băga ea în acea secundă, de ce trebuie să aştepte şi să dea prioritate (poate pentru că are în faţă un semn triunghiular alb cu margine roşie care - culmea - nu înseamnă diamant sau mai ştiu eu ce bijuterie, ci exact "cedează trecerea"), femei care înţeleg greşit noţiunea de bună creştere şi eleganţă. Dacă astea fac educaţie unei generaţii de tineri, să nu ne mirăm de ceea ce ne aşteaptă în viitorul nu foarte îndepărtat. Prioritatea de şmecher pe care o folosesc cei cu maşini foarte scumpe, indolenţa şi nepăsarea cu care circulă, mă fac să înţeleg de ce în Franţa şi Germania le sunt arse maşinile de către extrema stângă. Aseară am fost la teatru unde mă aşteptam la un alt nivel de educaţie din partea celor care se perindau în jurul Teatrului Naţional. Am găsit cel puţin 2 cazuri de maşini blocate de alte maşini ale celor care au fost la piesă. Un avorton cu o Toyota Avensis maro care blocase 3 maşini mai şi înjura. Tot el. Dacă aveam un pistol în acea secundă îl împuşcam, deşi nimeni nu m-a pus pe mine să fac pe judecătorul. Îl împuşcam şi apoi aveam pretenţia să îmi mulţumiţi pentru că am scăpat lumea de o mizerie. Ceilalţi oameni, care erau cu maşina blocată făceau de zor apel la un limbaj decent, iar acest avorton înjura şi zâmbea fără oprire.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu