duminică, 11 septembrie 2011

10 septembrie 2011

O zi care m-a făcut foarte foarte fericit prin prisma realizărilor altora și foarte foarte nefericit în plan personal. Sunt foarte foarte trist la fel cum sunt foarte foarte fericit. Oare câte bune și rele poate căra un suflet de om? Am râs și m-am bucurat la fel cum am plâns și m-am întristat. Viața merge înainte, iar la bătrânețe - dacă avem norocul să o prindem - ne aducem aminte și de lacrimi și de veselii, și de momentele ușoare din viață și de cele crunte în care simți că ți se rupe sufletul in două. La judecata de apoi trebuie însă să aducem fiecare argumentele cum că am făcut tot ceea ce ne stătea în puteri pentru a evita ruperile de suflet. Numai Dumnezeu ne va arăta fiecăruia unde am greșit și cum de nu ne-am văzut propiile greșeli ci doar ale celuilalt, căci numai Dumnezeu a văzut sufletele tuturor. Ce veselie! Ce tristețe...

2 comentarii:

  1. cred io că poate căra cam tot pe-atâtea... :)

    dar de ce trist şi nefericit în ziua nunţii fratelui tău? :(

    RăspundețiȘtergere
  2. Mda, se zice ca sa ii dai omului cat poaate duce... :)
    Tristetea nu are legatura cu nunta sau cu fratele, sunt niste chestii ce tin de viata mea, de persoana mea... in fine, poate voi reveni odata cu noi precizari pentru curiosi. :) Deocamdata nu pot vorbi despre tristete... :(

    RăspundețiȘtergere