Se pare că unii oameni îşi încredinţează viaţa unor cauze pentru care luptă până la sacrificiul suprem. Exemple se pot da iar dacă aş încerca acum să enumăr pe cei care îmi vin în minte aş uita desigur pe cineva, aşa că refuz să dau nume (desigur, titlul ne oferă deja un exemplu....). Există aceşti indivizi care au puterea de a organiza masele, care sunt carismatici, puternici, vocali, comunicativi şi care au darul de a convinge oamenii de validitatea crezului lor, de progresul pe care acesta îl aduce spiritualităţii umane. Aceşti oameni au de luptat pe cel puţin două fronturi, pe de o parte luptă cu duşmanul crezului lor iar pe de altă parte luptă cu conservatorismul maselor, cu nerecunoştinţa lor şi mai ales cu trădarea la care sunt supuşi la un moment al existenţei şi luptei lor. Oare câţi români legionari nu au luptat prin munţi cu regimul comunist şi oare câţi nu au fost trădaţi de oamenii prea speriaţi pentru a respira în lipsa acordului regimului? Oare câţi revoluţionari cubanezi nu au murit trădaţi de sătenii prea puţin pregătiţi să lupte alături de liderul lor? Oare câţi oameni simpli şi anonimi nu şi-au pus pielea pe băţ pentru un crez nobil, pentru ca mai apoi să fie nevoiţi să lupte cu încremenirea mentală a celor pentru care luptă, sau chiar cu trădarea şi laşitatea lor? Trăiesc cu impresia că astfel de oameni, care au suferit mari dezamăgiri profunde cu privire la natura umană au fost (şi sunt) foarte mulţi. Diferenţa între ei şi ceilalţi este că în ciuda tuturor rănilor adânci din sufletele lor, ei au continuat să îşi urmeze menirea, au continuat să lupte şi cu duşmanul şi cu prietenul, au continuat misiunea lor nobilă. Datorită unor oameni ca ei astăzi răul este mai puţin rău, binele este mai prezent decât ar fi fost dacă ei nu luptau cu încremenirea, ura, prostia şi trădarea maselor şi a celor ce deţin controlul. Petre Ţuţea spunea că în faţa marilor evenimente istorice, omul este fie laş fie erou. Iar oamenii ce au sacrificat totul pentru o idee nobilă au fost cu siguranţă eroi, oamenii care s-au luptat pentru binele celorlalţi sunt orice dar nu laşi, sunt de lăudat ci nu de trădat. Ce ne facem însă cu masele? Cu oamenii ce preferă anonimatul călduţ în care nici nu mor nci nu trăiesc? Istoria şi mai apoi Dreapta Judecată ne vor răspunde şi la această întrebare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu