luni, 12 decembrie 2011

Frânturi de zi

A venit azi pe la noi un domn înalt cu un aspect de artist, cu părul vâlvoi ce încerca cu greu să stea sub pălăria odată elegantă ce încerca şui să se aşeze pe o frunte lată. Paltonul de stofă şi pantofii de lac încercau oarecum să continue ideea de la care se plecase cu pălăria iar sacoul şi cămaşa albă se potriveau într-un fel cum nu prea mai vezi azi cu pantalonii de stofă dar uşor neângrijiţi. Deşiratul mirosind a lemne arse, lăsa să se înţeleagă că soarta l-a adus la vârsta lui (undeva pe la 55 de ani sau mai bine) în situaţia în care nu deţine consoartă atentă cu detaliile mici ce fac o ţinută mare, dar desigur atitudinea domniei sale inspira faptul că este un domn după toate regulile vechi după care înainte oamenii se împărţeau în domni şi puşlamale. Această combinaţie între elegant şi neglijent îi conferea omului ăsta un aer boem, de artist, de creator, părea că trăieşte cumva marile drame ale neamului nostru, că este dispus să lupte oricând încă odată până la moarte într-o imposibilă nouă Revoluţie. Părea că nimic din ceea ce se întâmplă în istora neamului nu-i este indiferent. Mapa groasă cu un scenariu de film ce a recuperat-o de la noi trăda şi ea trăiri intense pe care autorul le simţise la data creării operei de artă. Decupături din ziare în care se menţiona persoana sa - pentru a se vedea că demersul său este unul serios - ştersături, corecturi, adăugări cu pixul, etc, tot acest tablou m-a introdus instant într-o atmosferă a anilor demult trecuţi în care oamenii mai aveau un crez, mai aveau un ţel, aveau ceva în comun - altceva decât consumarismul şi marketingul agresiv. Azi am întâlnit un domn boem cu rar am şansa să văd, un creator care probabil că umbla să vândă scenariul în care el credea cu tărie că este genial. Între milioanele de oameni şetrşi, banali, simpli, acest individ îţi oferea prin prezenţa sa o călătorie în care dacă aveai isteţimea să o observi el te poartă într-o secundă. Oamenii cu ştaif de altădată, cu dichis, oamenii care mai cred în scopuri nobile şi care au educaţie aleasă (chiar dacă este una de artist) sunt certe repere pe care ar trebui cumva să îi punem în valoare mai des.

2 comentarii:

  1. O astfel de întâmplare parcă-ți mai reanimă speranța, nu? :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Da da :) In astfel de momente iti dai seama oarecum ca diavolul nu este atat de negru cum credem uneori. :)

    RăspundețiȘtergere