luni, 19 decembrie 2011

Poveste cu un viitor mort

El Toro, un taur de o frumuseţe rară odinioară trăieşte zile negre acum. Erau vremuri când acest tăuraş era iubit de toată lumea şi se bucura de atenţia tuturor. Era singurul taur din localitatea R. şi pentru vremurile alea era destul de bine hrănit şi îngrijit. Ca semn de respect pentru cerealele şi toate cele ce i se aduceau, tăuraşul îşi lingea stăpânii pe mânuţe şi nu le ieşea din vorbe indiferent de ce i se spunea să facă. Tot satul privea la frumuseţea lui şi uneori, când lucrurile nu mergeau foarte bine prin sat, acesta era singura alinare a sătenilor oropsiţi. Bine hrănit dar cu ceva boli căpătate în mod misterios, taurul El Toro şi-a dus bine merci viaţa liniştită şi plină de gratitudine. Apoi vremurile s-au schimbat şi au mai apărut şi alţi tauri în sat. Oamenii fie au uitat despre momentele când taurul a fost singura lor alinare, fie pur şi simplu nu îl mai găseau atrăgător, pentru că acum şi alţi tauri erau hrăniţi bine şi unii arătau chiar bine. Nu mai conta că stăpânii lor furau cereale de la C.A.P. ca să îi facă mari, ba chiar furau de la EL Toro prin diferite metode. Curând stăpânii celorlalţi tauri au devenit puternici şi din invidie au început să pună în cârca vechiului animal tot felul de greutăţi. Împovărat, flămând, trădat, El Toro îşi petrece acum zilele încercând să supravieţuiască. Este costeliv, apatic iar oamenii care odată îl iubeau dau acum cu pietre şi scuipaţi pe coarnele lui, singurele care mai amintesc cumva de vremurile în care era respectat. Minciuna şi manipularea din sat fac ca taurului nostru să îi fie puse în cârcă toate relele, şi cele la care a fost părtaş şi cele pe care nu le-a făcut. Oamenii din sat nu mai întreabă cum stau lucrurile cu dobitoacele, ci pur şi simplu spun: "El Toro e de vină, la abator cu el". Ei nu ştiu că în secret li se pregăteşte o surpriză neplăcută şi dacă El Toro va merge la abator ei vor avea numai de pierdut, căci animalul nostru este bun şi blând, nu ca ceilalţi care sunt buni şi blânzi doar de ochii lor iar dacă ar avea libertate şi şi-ar arăta adevărata faţă oamenii nu i-ar mai iubi. Dar asta este, El Toro stă acum cumine în ţarcul său, iubit numai de câţiva săteni de bună credinţă, aşteptând să i se decidă soarta. Rănile deschise căpătate de la biciuirile repetate nemeritate şi pietrele pe care le-a oprit cu propiul corp sunt cicatrizate iar cele noi sunt dureroase. Degeaba varsă lacrimi şi degeaba se tânguieşte, mugetele sale nu îi impresionează pe măcelari. Pare-se că soarta îi este pecetluită: El Toro are un viitor mort.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu