Frânturi de zi

O zi normală în care m-am lăsat încântat de mai multe mici - dar foarte mici întâplări simple, banale chiar pentru unii. Mi-a plăcut de exemplu că odată cu venirea primăverii, unele dintre doamnele și domnișoarele pe care le-am întâlnit au scos pantofii cu toc înalt, au mers la coafor și și-au făcut unghiile cu ojă roșie. O fată extrem extrem de subțirică era să cadă peste mine în autobuz, ocazie cu care i-am simțit parfumul dulce-acrișor ce îi lăsa o urmă ce mi-a făcut pur și simplu ziua minunată. Era de o candoare inimagnabilă, brunețică, cu un zambet dulce și glas de fee. Era genul ăla de fată care ți-ar fi furat un sărut numai așa, ca să se distreze. Avea ea quelle que chose, nu știu ce, m-a impresionat, iar eu nu sunt cunoscut ca un admirator al scobitorilor, ca sa le zic așa fetelor chiar atât de subțirele... O altă fată mi-a zâmbit la primele ore ale dimineții șia făcut ca pulsul meu să o ia razna pentru câteva minute bune. Mi-a plăcut de asemenea o fază pe care mi-o amintesc atât de limpede de ca și cum totul s-ar repeta acum, sub ochii mei, în care o fată de 25 - 30 de ani alerga să prindă un tramvai și se uita un pic rușinată în jos la sânii ce i se balansau în ritmul alergării și la cele 2 sfârcuri întărite ce se ițeau prin bluză și ce se arătau privirii noastre. Nu părea să protesteze foarte mult față de rebeliunea din bluză, era ceva stânjeneală îmbinată cu erotism, nu știu să descriu senzația, era parcă o fantezie devenită realitate. Tot azi am văzut un cățel ce stătea tolănit la soare cu ochii deschiși urmărind lumea ce se perinda grăbită pe lângă el (chiar, de ce or fi oamenii chiar atât de grăbiți?). O bunicuță s-a oprit, s-a aplecat peste el și i-a spus „cuțu” și aoi încă ceva, nu am mai auzit, dar știu că leneșul a început să dea din coadă dar nu s-a clintit un milimetru. Tot azi mi-am dat seama de cât de faine sunt doamnele trecute de 40 de ani care mai vor încă să fie sexy și care se îmbracă provocator nedorind să renunțe așa de ușor la ceea ce odată aveau din belșug. Am văzut azi câteva încercări mai mult decât reușite ale unor astfel de doamne și m-am bucurat sincer. Mie îmi plac luptătorii, fie și dacă ei sunt cei ce se luptă cu tristețile, cu prejudecățile, cu indolența, cu încăpățânarea și uneori cu prostia noastră.