Eroi și torționari

Uitându-mă la Memorialul Durerii îmi dau seama că de fat eroii adevărați ai neamului ăsta sunt oameni simpli, pe care nu îi identifici ca atare pe stradă. Nu poartă nimic care să îi identifice printre noi, muritorii de rând, nu au aure strălucitoare, nu poartă pecete pe frunte sau la reverul hainei, nu se laudă cu asta, nu epatează, nu plâng, nu cer milă sau recunoaștere. Doar trăiesc printre noi. Eroi pot fi oricare dintre cei pe care îi întâlnești pe stradă, poate fii bătrânul care cerșește la colț de stradă, poate fii bunica lu' ăla sau lu' ăla, unchiul mai știu eu cărui coleg de serviciu, un vecin sau un bătrân pe care nici nu îl vedem pe stradă. Însă printre eroi se ascund la fel de bine și cei care i-au făcut eroi: torționarii, sataniștii, răufăcătorii, securiștii. Nici ei nu au pecete (poate doar pe conștiință, daca între timp au căpătat una) și nici alte semne care să ne indice nouă nepăsătorilor despre cât de mult rău au făcut la viața lor. Eroii și torționarii se pot întâlni azi la o tablă în Cișmigiu, pot să se lupte pentru înca 5 lei în plus la pensie la coada pe care din sărăcie au făcut-o în fața mai știu eu cărei case de pensii, pot împărți o țigare, o pâine, o amintire. Dar noi, noi, cei care credem că suntem fantastici, noi nu vom reuși niciodată să ne recunoaștem eroii și nici să ne pedepsim torționarii. De ceea ce sunt însă sigur este că Dumnezeu le va pregăti fiecaruia plata după fapta sa: eroul va primi binemeritata răsplată, la fel și torționarul. NIMENI nu va scăpa de dreapta judecată, nici chiar cei pe care noi azi îi tratăm cu indiferență, cu nepăsare, și cel mai trist, cu uitare.