Gata.

Gata. Am obosit. Sunt foarte obosit. Am luat o decizie de a ma liniști un pic, de a-mi face un pic de ordine în viață, de a mă concentra de acum pe lucrurile personale și de aceea am demisionat din conducerea SPUSTv. Plecând la un drum cu un crez pe care încă îl mai am, acela că a te bate pentru drepturile comune ale noastre ale oamenilor simpli este ceva bun, am ajuns acum, la mai bine de 6 ani de activitate în conducerea sindicatului, să consider cumva că mi-am făcut datoria față de oamenii care și-au pus - mai mult sau mai puțin - încrederea în mine. Războiul în care eram combatant s-a terminat însă pentru mine. Atunci când ajungi să te simți inamicul propiilor camarazi cu care ar trebui să mergi unit asupra „inamicului”, cred că este mai onorabil să spui stop, când stricăciunile nu sunt încă foarte mari, sau nu sunt deloc perceptibile. Am încercat - și nu am reușit - să fiu un factor de echilibru, nu am lăsat cavalcada de afronturi la adresa unor persoane să mă demotiveze, nu am tăcut atunci când am avut o opinie contrară curentului general, am stat drept și nu i-am dat Domnului Dumnezeului meu care mă va jueca la Dreapta Judecată motive să mă pedepsească. Acum, așa cred eu, numai atunci voi vedea dacă ceea ce am făcut a reprezentat ceea ce trebuia făcut. Am învățat multe și acum sunt un om mai bun (uneori așa mă percep, mai matur și mai „copt”) tocmai datorită implicării în lupta sindicală de la vârf. Stimez niște oameni faini pentru calitățile lor, de la fiecare dintre ei am cules câte puțin. Jigodiile le-am identificat înainte de a se demasca singure prin acțiuni compromițătoare și asta mi-a oferit uneori o falsă aură de intelgență pe care o pretindeam în relația mea cu mine. Era doar fler. Minciuna și manipularea pe care am fost nevoit să le văd la unii dintre apropiați m-a făcut să mă gândesc serios la un moment dat dacă nu cumva prețul pe care trebuie să îl plătesc pentru binele comun este prea mare. Am suferit și dezamăgiri crunte, jigniri și scuipați în freză, amenințări și trădări, dar acestea însă, după ce mi s-au vindecat rănile, mai mult m-au întărit decât m-au doborât. Atunci când a fost greu și foarte greu am învățat că trebuie să mă comport ca un lider, iar aici le mulțumesc celor care mi-au oferit ocazia să le fiu folositor cumva în vremurile astea în care poverile de pe umerii fiecăruia sunt numărate cu zecile. Este greu să știi că situația este grea și să găsești resursele necesare să îi încurajezi pe cei care și-au pus încrederea în tine, dar la final satisfacțiile sunt pe măsură. Iar asta nu se poate măsura în nimic. Tuturor vă mulțumesc pentru tot ceea ce m-ați învățat și pentru tot ceea ce ați reprezentat pnetru mine în perioada cât am fost în conducerea sindicatului. Stimă și respect.