Piața TV, compendiu II

Foarte mulți telespectatori români nu înțeleg piața de media de la noi, dar vina nu le aparține decât parțial, căci ei ar trebui să se informeze, dar dacă ar vrea cineva să se informeze și să își facă o opinie corectă, nu ar avea prea multe surse de încredere și mai ales, obiective. Cea mai mare nedreptate care se produce în anii aceștia se îndreaptă asupra televiziunii publice. Privații trăiesc din publicitate, iar la ei ratingul aduce bani. Cum o bună parte din publicul telespectator preferă să se uite la TV pentru divertisment și politică (în principal), este evident că cine reușește să atragă mai mulți telespectatori de partea sa va avea mai mulți bani în cont la final de zi. Iar în modernitate, scopul scuză mijloacele... Dar, după unele surse, o bună parte din privați primesc bani și de la cabliști, iar restricțiile pentru publicitate pentru ei sunt mai puține ca în cazul televiziunii publice. Practic, un privat care are statutul de televiziune națională (națională ci nu publică, așa cum unii fac confuzia) - deci intră în pachetul must carry pe care fiecare cablist trebuie astfel să îl prea obligatoriu - primește bani din tot atâtea surse precum televiziunea publică: bani din publicitate (fără restricții), + bani de la cabliști. Ar fi interesant pentru cititorul acestui articol să încerce să se intereseze cam care este cuantumul pe care fiecare abonat la cablu/antenă satelit îl dă către marile trusturi TV din România. Din ceea ce știu eu cuantumul se apropie lejer de „imensa” sumă de 4 lei pe care fiecare familie o plătește TVR-ului (unele surse spun că pentru trustul Intact suma ar fi undeva la 70 eurocenți iar pentru trustul MediaPro 80eurocenți). Banii ce vin de la bugetul de stat merg în investiții și - cea mai mare parte dintre ei - la SN Radiocomunicații, cei care asigură transmisia semnalului terestru către 99% din populația României (pentru TVR 1). Statul român face scutiri pe banul dumneavoastră, adică pe banul TVR. Oferă posibilitatea unor categorii absolut îndreptățite să nu plătească această taxă, dar nu oferă compensații în schimbul acestor pierderi. Cei mai mulți dintre telespectatorii TVR reclamă pierderea drepturilor de difuzare a unor competiții sportive importante, campionate mondiale, curse de Formula 1, Liga I la fotbal, etc, dar uită că cei 11 euro și ceva pe care îi plătesc pe an (mai puțin și ca în Albania) nu mai asigură posibilitatea de a participa cu șanse la licitații desfășurate pe o piață de media absolut liberă, în care cererea și oferta au urcat prețurile unor competiții la sume astronomice, pe care oricum TVR nu și le poate permite. Un exemplu de astfel de cheltuială a fost transmisia meciurilor din Champions League, la care TVR-ul a pierdut mulți bani (din punct de vedere al balanței economice vorbesc acum) la fiecare transmisie (aproximativ 450.000 euro pe meci după unele surse), pierderi ce au adus această instituție în pragul colapsului economic la care asistăm acum. Ori, pentru un privat o sumă de ordinul a 30.000.000 euro pe an este una pe care acesta este dispus să o riște pentru a transmite - de exemplu - Liga I. Nici EBU la care TVR-ul este afiliat nu își mai permite să meargă liniștit la licitațiile pentru competițiile de nivel mondial, având în rețele precum Sport 5 - de exemplu - un concurent de invidiat. Ori, EBU reprezintă majoritatea televiziunilor publice din Europa, adică și pe cele din țări precum Marea Britanie, Germania, Franța, etc. Prețurile urcă vertiginos, banii aceia ajung în buzunare private, plătește cine? Nu toată populația țării este fan fotbal sau sport, astfel că din banii din taxa tv trebuiesc cheltuiți pentru toți plătitorii: și cei care iubesc cultura trebuie să fie reprezentați, și cei care iubesc divertismentul, etc. Ori, în acest caz televiziunea publică este iarăși dezavantajată, căci în timp ce un privat poate deschide cu succes 3 posturi numai pentru sport, TVR trebuie să asigure misiunea descrisă foarte clar în legea de organizare și funcționare, + că trebuie să respecte alte legi conexe care de asemenea aduc obligații editoriale și financiare: legea minorităților, legea prin care se redistribuie o parte din bani către CNC, etc. Ori, în cazul în care din start TVR se află într-o subfinanțare acută (o problemă nu numai a TVR, există aceeași problemă și în cazul învățământului, sănătății, și a altor medii mai importante pentru viața unui român decât o televiziune) este imposibil a se face performanță. Mai mult, în aceste zile TVR a devenit un soi de încasator universal de pumni de fiecare dată de la forțele ce se află în opoziție. Readuc aminte că actualul prim ministru al României instiga nu demult populația la insubordonare civică, lucru unic banuiesc în politica europeană. În Constituția României se spune că printre obligațiile pe care fiecare cetățean le are se află și aceea de a plăti taxe și impozite, ori, această taxă este instituită de exact statul român. Este cel puțin stranie cerința unui oficial al statului român de a nu plăti taxele către acesta. După debarcarea șefului vechi din TVR (propus de președintele Băsescu) au început atacurile din partea celor care până mai ieri alaltăieri dețineau frâele puterii în această instituție și care acum au găsit brusc motive catastrofale de desființare a TVR. Cine suferă în tot acest război? Tot nevinovații, dumneavoastră publicul telespectator care nu mai știți ce să credeți, angajații simpli care au familii de întreținut și bănci de plătit, care vin la muncă cu bună credință și cu dorința de a face performață și calitate în media de azi... Trusturile de media aservite unor anumite interese vorbesc telespectatorilor săi la ore de maximă audiență despre nenorociții din TVR, instigând populația la ură împotriva instituției ca atare ci nu asupra vinovaților de dezastrul în care aceasta se află, culmea, singurii care au fost constant într-un fel sau altul la conducerea instituției. Dădătorii de profesie cu părerea fac comentarii nesusținute de realitate, nedocumentate, ridicole pe alocuri, dar care aduc un awerness negativ pentru televiziunea publică. Decizii regretabile precum revinderea unor drepturi de redifuzare a unor meciuri din Campionatul European de Fotbal aduc și ele deservicii deloc ușor de cuantificat. Publicul dă cei 4 lei și dorește ca din acești bani să se obțină maximum de profit, ori o înțelegere cel puțin bizară între decidenții din TVR și un alt trust media amplifică desigur nemulțumirea telespectatorului - tot un nevinovat în toată această zăpăceală. Fiind un moment slab, neprietenii televiziunii publice atacă pe toate căile, căci până la urmă de asta s-a murit la Revoluție, pentru capitalism, iar acesta - după cum unii știți - nu are reguli altele decât profitul, banul, dividentul, eficiența economică. Ori, o televiziune privată este o afacere ca oricare alta. S-a vorbit despre numărul mare de angajați ai TVR. BBC are vre-o 30.000 - ce e drept răspândiți pe mai toate meridianele globului. TF1 un număr nu foarte diferit. Televiziunea poloneză are în jur de 5.000 de angajați. Deci, la o comparație cu alte posturi publice din Europa, nu stăm chiar catastrofal. Televiziunile private de la noi afișează un număr redus de persoane angajate, marile trusturi de presă TV declară că au de ordinul sutelor, alte posturi și mai puțin. Aș fi curios dacă aș avea cum să aflu care este suma trecută pe cartea de muncă a acestor angajați, dacă se trece suma minimă pe economie sau altă sumă, dar nefiind autorități publice nu am cum să cer aceste informații. Dar, atenție, aceste trusturi funcționează pe bază de colaboratori permanenți: adică inginerul de sunet Ion - de exemplu - era angajat la o televiziune din asta mare, fiind un excelent profesionist. Acestuia i s-a desfăcut contractul de muncă invocându-se lipsa activității. Apoi, i s-a comunicat acestui Ion că trebuie să își facă un PFA sau altă formă din asta privată de organizare și brusc i s-a găsit un loc de muncă. Sau, redactorilor li s-a cerut să accepte să fie plătiți pe drepturi de autor, ori astea nu sunt drepturi salariale, nu se supun așadar acelorași taxe și impozite precum un salariu. Profitul contează, orice modalitate de evaziune este binevenită atâta timp cât autoritățile nu au timp să controleze pe cineva care îl invită seară de seară la „dezbatere”. Și alte asemenea. Logic că oamenii ăia care lucrează pentru acei privați nu apar ca angajați, da nu aș paria că numărul de salariați (pe diverse căi) este mai mic ca la TVR. Cum oare să supraviețuiască o televiziune publică în astfel de condiții, deloc fair play???????