Mare bucurie mare ieri seară. M-am revăzut cu o parte dintre colegii mei de facultate, după o pauză de 6 ani, noi terminând în 2004. Înainte de toate trebuie să îi felicit pe Silvana şi pe Edy, cei 2 colegi care au organizat această întâlnire în varianta big, căci am înţeles că fiecare dintre noi am mai ţinut legătura unii cu alţii, ne-am mai văzut mai des sau mai rar, în cadre mai organizate sau mai puţin organizate. Aşadar, pentru început, mulţumiri celor doi. Întâlnirea în sine s-a ţinut într-o cârciumă foarte elegantă, undeva prin spatele pieţii Galaţi, cu ceva chelneri foarte de treabă care s-au achitat foarte bine de jobul lor dat fiind că la un moment dat eram cam 20 - 25 de persoane. În ceea ce mă priveşte, am fost foarte încântat de ideea revederii şi am aşteptat cu mare drag întâlnirea. Odată ajuns la cârciumă, cu 15 minute întârziere, am găsit colegii care ajunseseră la ora stabilită şi care păreau şi ei la fel de emoţionaţi ca mine. Ligia, Edy cu soţia, Silvana, Cristina, Ionuţ şi cu soţia. Toţi aceştia erau absolut neschimbaţi, 6 ani care au trecut peste ei nu s-au văzut absolut deloc, spre deosebire de mine, care am 30 kg în plus. Apoi, încet - încet ne-am strâns mai toată gaşca. A venit Crsitina (sunt mai multe) cu soţul, Viorel, Răzvan cu Gina, Ionuţ plete cu încă un coleg (...), Dragoş plete, Avi, Ligiana, Nicoleta cu soţul. Apoi mai târziu, a sosit încă un coleg (din vedere îl ştiu foarte bine, din păcate pentru mine nu îmi amintesc numele lui, motiv pentru care îmi cer aici scuze) împreună cu câţiva cunoscuţi de-ai lui. Dacă am uitat pe careva...spuneţi-mi. Toţi, absolut toţi, arătau neschimbaţi în ochii mei. Stând la o berică, aşa frumuşei cum eram, mi-am amintit de vremurile când chiuleam de pe la un curs cu adevărat plictisitor şi mergeam la Diham sau prin Militari să ne relaxăm. Am evocat mai toţi profii care ne-au impresionat, mai toţi profii care ne-au rămas în memorie cu ceva, bun sau rău, pe toţi care au nu au fost suficient de şterşi pentru a nu le reţine nici măcar numele. Am adus în amintire unii colegi, momente memorabile şi expresia "da da, îmi amintesc, la cursul lui X, nu?" a fost omniprezentă. Eram genul care de regulă eram prezenţi la cursuri, ne dădeam interesul, aveam o oarecare sete de cunoaştere şi deseori găseam că proful/profa x sau y sunt foarte interesanţi. Nume precum Butoi, Stanciu, Tudose, Tănăsescu, Constantinescu, Marcus, Marica, Vasile, Pârlea, Furtună, Ionescu, etc au fost subiecte a cel puţin atâtor discuţii între noi, şi asta cel puţin în partea de masă la care stăteam eu. Probabil că pe partea opusă, acolo unde nu se putea auzi nimic datorită larmei, au fost şi alte discuţii. Mai mulţi dintre colegi s-au căsătorit iar unii au nişte minunăţii de copilaşi, nişte îngeraşi, nu cred că vă puteţi imagina cât de simpatici şi drăguţi sunt. Desigur, din nişte colegi frumoşi nu pot ieşi decât nişte copii la fel de frumoşi. Am povestit ce am mai făcut, ce am mai realizat, dacă practicăm psihologia şi dacă ne-a ajutat cu ceva facultatea. Rămân cu impresia că ne-a ajutat. Unii au deschis cabinete şi practica astfel meseria asta. Îi felicit sincer, şi pe ei şi pe cei care s-au întrebuinţat serios pentru a se pregăti pentru a practica această foarte frumoasă meserie. Cel mai tare mi-a plăcut de Ligia, care a decis să facă terapie de familie, cam ceea ce visam eu odată să fac... Bravo ţie! S-au făcut şi câteva poze, abia aştept să le văd. Am fost tare încântat de această revedere. Îmi pare rău că au fost câţiva colegi care nu au reuşit să ajungă, care se zvonea că vin sigur şi care nu au apărut. Una peste alta, a fost o revedere care ne-a făcut pe unii dintre noi să spunem că ar fi trebuit să ne vedem în această formaţie mult mai des. A fost o reală plăcere şi cred că eram dispuşi să stăm şi până la 5 dimineaţa dacă nu trebuia să se închidă cârciuma.
Bine că am reuşit să ne vedem!
Şi la mai multe întâlniri!
