marți, 7 iulie 2009

Drept la... opinie

În emisiunea "Înapoi la argument" difuzată recent pe TVR Cultural, domnul Mirel Bănică discuta cu domnul Patapievici tema "memoriei comunismului". O temă care, iată, devine parcă tot mai actuală şi mai dezbăturtă. Ceea ce cred eu că a greşit domnul Bănică a fost modul cum au fost catalogaţi nostalgicii comunişti, cei care spun "mie îmi era bine atunci", cei care nu scuipă pe tot ce s-a făcut, care văd parte bună ci nu partea hidoasă.
Domnule Bănică,
mă gândesc că o dezbatere nu poate avea loc invitând numai reprezentanţii unei singure părţi; este util a asculta ambele opinii. Ori, dacă domnia voastră disconsideră din start partea adversă - dacă îmi e permisă expresia - dacă li se pune pumnul în gură considerând din start că aveţi dreptate iar ei se înşeală amarnic, ce aţi înţeles din ororile cenzurii comuniste?
Nu cred că este o învingere a etosului românesc faptul că mai sunt oameni care erau mai fericiţi atunci.
Nu înţeleg de ce nu se poate vorbi raţional despre comunism, de ce atâta patos şi atâta înverşunare pe un sistem care este mort de mai bine de 20 de ani. Putem să polemizăm pe această temă, putem să ne susţinem punctele de vedere ca domnii, dar dacă plecaţi din start cu ideea că cei care sunt împotriva noastră sunt inferiori, faceţi o mare greşeală, greşeală pe care au făcut-o şi comuniştii pe care se pare că îi urâţi atât de mult, nu? Vă aduceţi probabil aminte de expresia "cine nu e cu noi e împotriva noastră".
Sper din tot sufletul ca adevăraţii intelectuali din ţară să înceteze "haoleala" aceasta care începe să pară un laitmotiv al discuţiilor despre comunism. Nu am văzut încă o abordare realistă şi raţională a subiectului la niciun intelectual din România, iar asta îmi dă de gândit. 20 de ani sunt - zic eu - suficienţi pentru a gândi şi altfel decât "ete mama, nenea m-a batut"...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu