vineri, 23 aprilie 2010

Prima

Prima săptămână fără Mariana. Toţi încercîm să mimăm nepăsarea, să mimăm adaptarea la lipsa unei părţi din noi, din colectivul nostru, din ceea ce înseamnă "la serviciu", din ceea ce reprezintă fiecare din noi unul pentru celălat. Mimăm că am trecut fără mari "pagube" şi fără să fim afectaţi aşa cum ar fi normal peste "plecarea" ei. Mimăm. Buni actori mai suntem, nu credeam... Cred că de fapt săptămâna asta ne-am gândit la ea mai mult decât am lăsat să se vadă. Cred că ne lipseşte cu adevărat.
În imbecilitatea-mi mai sper că poate totuşi, după câteva săptămâni va reveni din concediu şi vom uita gândurile urâte pe care i le-am adresat, cum că ar fi murit. N-a murit, doar a plecat în CO - cum îi spunem noi. A plecat în fără plată... A plecat. Păcat că a plecat, noi ne doream să mai stea, măcar până ne dă băsescu afară pe toţi. Măcar atunci vom ştii una şi bună, dar aşa...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu