Târgul de suflete. Porunca unu.

Eu Sunt Domnul Dumnezeul tău; să nu ai alţi dumnezei în afară de mine.

Cam aşa spune porunca unu. Este pornca fundamentală a creştinismului şi piatra de temelie a ortodoxiei, fără de care orice discuţie despre un creştin nu poate continua, este momentul zero al oricărei descoperiri a lui Dumnezeu. Dacă înţelegi că există numai un Dumnezeu viu şi adevrat şi că celelalte născociri ale minţilor omeneşti nu au făcut altceva decât să îndeplinească lucrarea răului, atunci ai un motiv suficient de bun pentru a putea începe să te consideri creştin. Dar de aici începe adevărata luptă, de la momentul în care Îl descoperi pe Dumnezeu şi din momentul în care devi un om liber, un creştin. Mulţi oameni spun că Îl iubesc pe Dumnezeu, ba chiar merg la biserică în mod regulat şi mimează toate gesturile care se fac acolo, dar în fapt ei au vândut demult sufletul lor răului, fără ca să îşi dea seama. Merg ei la biserică şi când ies de acolo blesteamă şi înjură și urăsc și se închină unui alt dumnezeu, banul. Se spune că nu te poţi închina la doi dumnezei odată, şi Domnului şi banului, căci pe unul vei iubi mai mult și pe altul mai puțin. A alege pe unul prin mimă şi a primi în suflet pe altul, este desigur un foarte bun motiv pentru ca cineva să considere că undeva la un moment dat s-a produs o vânzare, ca la târg. S-a vândut sufletul. Dacă Dumnezeu a spus că mai repede trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în împărăţia cerurilor, de ce aş alege bogăţia în locul lui Dumnezeu? Să nu ai alţi dumnezei în afară de mine poate însemna şi să nu te închini oamenilor. Ori, industria care iniţial se dorea a fi una de distracţie şi relaxare, industria cinematografului şi cea a muzicii, a devenit de fapt una creatoare de falşi idoli. Metodele prin care oamenii au fost traşi din dragostea de Dumnezeu sunt foarte variate. Câţi nu au plâns şi nu au suferit sincer pentru mai ştiu eu ce "mare creator" de artă, în timp ce pentru Dumnezeu nu au oferit nici măcar 10 minute din viaţa lor? Câţi nu s-au strâns la concerte sau premiere de filme şi câţi au fost prezenţi măcar odată pe an la o biserică? Artelor le-au oferit sute de minute, domnului niciun minut. Ori, dacă privesc o operă de artă sau dacă ascult o muzică sau văd un film e una, dar să ajung să mă smintesc de dragul unei actriţe sau a unui muzician e deja prea mult. Oamenii iubesc mai mult pe x sau pe y, dar nu îşi exprimă dragostea faţă de Dumnezeu. Eu asta văd că ar fi o încălcare a poruncii unu, în care nu prea este permis a ne închina altor dumnezei, căci unul singur ar fi Dumnezeu.